Protestanţi sau neoprotestanţi? That’s the question! Otniel Veres
31 Jan 2011 6 Comments
in Church History Tags: Baptisti, Carl F. H. Henry, neoprotestanti, Oglindanet, Otniel Veres, protestanti
Marius Silvesan de la Istoria Evanghelica semnalazea un articol scris de Otniel Veres si preluat de la Oglindanet o revista electronica.
Cuvintele au suflet Otniel Vereş Duminică, 30 Ianuarie 2011 00:00 Îmi amintesc perfect scena. Mă aflam, în urmă cu vreo doi ani, la un curs doctoral în Cluj-Napoca, iar profesorul care ţinea cursul, văzându-mă pentru prima dată, mă chestionează cu privire la subiectul disertaţiei mele. Îi spun că mă ocup de teologul american Carl F. H. Henry. Curios, cum era normal, deoarece nu auzise până atunci de el, întreabă: „Dar ăsta ce e?” Bănuind ce va urma, răspund: „Protestant.” Profesorul continuă investigaţia, iar eu îi spun că este vorba despre un teolog baptist. Moment în care faţa i se luminează, în sfârşit, şi spune cu o nestrămutată siguranţă şi ironie: „Păi da, voi toţi sunteţi protestanţi”, insinuând că lipsa prefixului neo- în faţa cuvântului protestant, când vine vorba de baptişti, este un fel de subterfugiu pentru a scăpa de posibila catalogare sectară prin ancorarea într-o tradiţie mai mare, mai veche şi mai solidă.
Sper că voi fi suficient de clar în rândurile care urmează pentru a nu întări o astfel de prejudecată. Personal, nu mă deranjează să fiu numit oricum, nici baftist, cum se mai poartă prin Bucureşti, nici sectar, nici pocăit, nici eretic. Singura motivaţie este clarificarea unui adevăr istoric, nerespectat în denumirea neoprotestant.
Încercaţi să-i spuneţi unui american sau unui vest-european nefamiliarizat cu realităţile religioase din estul Europei despre neoprotestanţii din România şi se va uita nedumerit la dumneavoastră, din simplul motiv că un astfel de concept nu există în aceste spaţii. În SUA, spre exemplu, tradiţia protestantă cuprinde absolut toate confesiunile care se identifică într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin cu moştenirea dogmatică a Reformei. Şi mai important este faptul că, în identificarea confesională protestantă, criteriul temporal nu joacă niciun rol. Cu alte cuvinte, nu are importanţă când a apărut o anumită denominaţie religioasă protestantă. Prin urmare protestanţi sunt luteranii, prezbiterienii, baptiştii (apăruţi în secolul XVII), metodiştii (secolul XVIII), penticostalii (începutul secolului XX), etc. Având în vedere că proliferarea, adesea frustrant de stufoasă, a mişcărilor religioase, se află în codul genetic al protestantismului, ne întrebăm ce ne-am face dacă am aplica acest criteriu temporal la fiecare nou apărută mişcare. Dacă baptiştii sunt neoprotestanţi, ce sunt atunci penticostalii, apăruţi la trei secole după? Neo-neo-protestanţi? Ca să nu pomenim direcţiile şi mai radicale născute pe filon protestant, cum ar fi aşa-numita Emergent Church (chiar dacă aceasta trece dincolo de graniţele confesionale ale protestantismului).
Extrem de sugestiv mi se pare următorul caz practic. Carl F. H. Henry, amintit mai sus, poate cel mai important teolog evanghelic al secolului XX, foloseşte în scrierile sale în mod constant şi deliberat termenul neoprotestant cu referire la teologia lui Barth, Bultmann, Brunner. Lucrurile se complică, deci, pentru că vă daţi seama ce ar însemna să spui în România că Barth sau Bultmann au fost neoprotestanţi. În cazul lui Henry, acesta „inventează” termenul pentru a descrie teologia protestantă dialectic-existenţialistă de pe continentul european, care se îndepărtase de ortodoxismul protestant.
Orice relevanţă sau justificare ar avea, aşadar, cuvântul neoprotestant, ea rămâne circumscrisă spaţiului european răsăritean, căutând să identifice confesiunile protestante apărute în aceste ţări mai ales în a doua jumătate a secolului XIX, spre deosebire de cele „clasice”: luterane, reformate, unitariene. Subliniem din nou însă, vorbim despre un criteriu temporal local, de circumstanţă, nu istoric, pentru că adesea se creează impresia că baptiştii, de pildă, au apărut în secolul XIX. Este necesară, prin urmare, o clarificare istorică telegrafică.
Trasarea precisă a rădăcinilor baptiste (şi în fapt a tuturor denominaţiilor confesionale născute din Reformă în această perioadă) este o reală şi dificilă provocare pentru orice istoric al creştinismului, dar liniile generale sunt relativ solid fixate. Astfel, baptiştii îşi au originea în Anglia şi Olanda începutului de secol XVII din mişcările de reformă generate de puritanism, separatism şi, probabil, anabaptism. Chiar dacă anumite influenţe dogmatice anabaptiste sunt neîndoielnice în teologia baptistă, înrădăcinarea istorică efectivă în anabaptismul continental rămâne disputată şi pe bună dreptate. Constituirea primei biserici baptiste a avut loc în 1609 la Amsterdam, sub conducerea lui John Smith, care fusese forţat să părăsească Anglia.
Uneori baptiştii din spaţiul autohton susţin calificarea baptiştilor ca neoprotestanţi în virtutea practicii baptiste a botezului adulţilor. Astfel, baptiştii sunt neoprotestanţi pentru că, spre deosebire de doctrina şi practica luterană sau calvinistă, au introdus botezul adulţilor. Punctul slab care şubrezeşte această argumentaţie este faptul că botezul adulţilor era deja practicat de anabaptişti (Zwingli fiind reprezentantul de seamă al acestora) când Reforma abia începea.
Amintesc, de asemenea, o altă tendinţă extremă venită chiar din partea unor istorici baptişti „pur-sânge” (în special americani), care au sărit pur şi simplu peste toate secolele de istorie creştină până în secolul I şi au respins orice mediere a vreunei tradiţii. Acum, să-mi fie iertat, chiar dacă pun un mare preţ pe tot ce identific scriptural în teologia baptistă (inclusiv botezul adulţilor ca urmare a credinţei personale), diferenţa calitativă între acest fel de argumentare şi cel care îl face aproape şi pe Burebista creştin ortodox („Suntem creştini de 2000 de ani”) nu este prea mare. În cazul acesta înseamnă că există nu trei tradiţii creştine majore (catolică, ortodoxă, protestantă), ci patru: catolică, ortodoxă, protestantă şi baptistă.
În concluzie, sunt baptiştii protestanţi? Indiferent cum privim problema, răspunsul este unul singur: Da. Ar fi suficient dacă ne-am opri la calificarea „negativă” a tuturor protestanţilor, anume faptul că nu sunt catolici. Cum spunea un teolog american în 1938, „protestantismul este acea formă a creştinismului care îşi exprimă viaţa pe solul unei civilizaţii emancipate de sub autoritatea Bisericii Catolice” (Wilhelm Pauck, „The Nature of Protestantism”, în revista Church History, vol. VI, nr. 1, 1937). Însă, trecând dincolo de această definire prin delimitare, ajungem la marile doctrine protestante care dau viaţă teologiei baptiste: justificarea prin credinţă, autoritatea finală a Scripturii, preoţia universală a credincioşilor. Pe lângă toate acestea, din punct de vedere istoric, puritanismul şi separatismul din care s-au născut baptiştii au făcut parte din Reforma protestantă. Dacă însă ar trebui să oferim o determinare mai precisă în cadrul protestantismului, în armonie cu actualele delimitări confesionale interprotestante, baptiştii trebuie integraţi în protestantismul evanghelic.
‘Amintiri cu sfinti’ culese de Pastorul Daniel Branzai (4) Marturia lui Costache Ioanid si o cintare
31 Jan 2011 6 Comments
Am obtinut permisiunea Pastorului Daniel Branzai sa postez o serie de articole preluate de la situl dinsului. Pastorul si scriitorul Daniel Branzai a publicat 4 volume sub titlul ‘Amintiri cu sfinti’ (Volumul 4 urmeaza sa apara de la tipar in urmatoarele luni)
Costache Ioanid -
Despre venirea lui Ioanid la Christos iata ce citim in marturia lui Christian Ioanid, fiul sau, asa cum a aparut ea in prefata volumului de poezii “Porumbite albe”:
Intr-o dupa amiaza de vara a anului 1940, pe o banca din parcul Carol din Bucuresti, blindul poet de mai tirziu citea cu nesat Sfinta Scriptura. Linga el, o doamna il urmareste cu discretie. Un copilas, cu ochii rotitori, ce se joaca prin preajma, ii atrage atentia doamnei ca vecinul ei citeste Biblia. Cu o “viclenie orientala”, doamna (Sabina Wurmbrand) intreaba: Ce carte cititi, domnule?” “Cea mai minunata carte din lume, doamna!” Urmeaza prezentari reciproce si invitatia de a participa la slujba din viitoarea duminica de la Biserica Luterana din strada Olteni. El nu stia nimic despre protestantism. La vremea aceea, Costache Ioanid era “greco-catolic”, ca si stramosii sai, si considera probabil aceasta apartenenta (chiar formala fiind) ca pe o necesitate traditionala. In rest, stia ca iudeii L-au rastignit pe Domnul Christos si de aceea sunt de dispretuit si vrednici de osinda. Cind, in duminica urmatoare, tatal meu s-a infiintat la aceasta biserica, nu mica i-a fost surpriza sa constate ca mai toti credinciosii erau evrei botezati, iar trei dintre cei patru pastori erau si ei evrei sadea: Richard Wurmbrand, Iancu Moscovici si Felix Iacobsohn. Contrariat de lipsa de ritual,Ioanid a fost in schimb fascinat de modul “obisnuit” de a vorbi, nedeclamativ si cu argumentatie luata din viata de toate zilele. In aceste conditii, continua sa se duca duminica de duminica la aceasta biserica si, destul de repede, este transformat launtric si botezat.
Bucuria acestei revelatii ii urmeaza o multime de intrebari, cele mai multe pline de candoare. De un farmec deosebit este una dintre ele, pusa pastorului Richard Wurmbrand: Spuneti-mi va rog, cum se pot impaca crestinismul, asa cum l-am acceptat eu acum, si doctrina legionara, in a carei valoare sociala purificatoare inca mai cred?
Raspunsul: “Probabil ca poate sa existe apropiere. Eu nu stiu pentru ca nu m-am gindit niciodata la asta. Ceea ce vreau sa-ti spun insa este faptul ca, devenind crestin adevarat, vei fi atit de ocupat incit nu vei mai avea vreme sa te gindesti la astfel de probleme!” Si asa a fost. (Amintiri cu sfinti, Volumul II P.111, autor Daniel Branzai)
In ciuda uriasului sau talent, Ioanid a fost un om smerit si simplu. Cine l-a urmarit de aproape a avut ocazia sa simta ca aceasta umilinta a lui, aceasta dorinta dupa anonimat era o urmare a dezbracarii de sine rezultate din intilnirea cu Dumnezeul care a venit sa moara pentru noi la Golgota. Sfintul Macarie obisnua sa spuna: “De dragul tau Dumnezeu S-a smerit pe Sine Insusi.” Ioanid a cintarit mult aceasta realitate si s-a hotarit sa traiasca pururi in umbra unei vinovatii personale a carei pedepsire a fost suspendata pe Calvar.
In prefata volumului de poezii “Porumbite albe”, Mircea Ciobanu scrie despre Costache Ioanid urmatoarele rinduri: (El) a facut multi pasi in adincimile simplitatii. El s-a retras, ca sa zicem asa, dinaintea oricarei ispite de a face vasul mai graitor decit continutul.Literatura romana nu poate gasi decit un singur exemplar asemanator – in poemele lui V. Voiculescu, cele din urma, in care gindul despre mintuire covirseste orice ispita de a cauta frumusetea in exterior.
Adevarata umilinta nu sta in a fi in stare sa spui: “Sunt nevrednic!”, ci in a le da dreptate celor care-ti spun de la obraz, in batjocura: “Esti nevrednic!” Ioanid a stiut mereu sa doreasca umilinta ca pe o acceptare a parerii lui Dumnezeu despre propria lui persoana. Asta nu l-a facut deloc neplacut sau nepotrivit celor din preajma. Dimpotriva!
Cu dinsul s-a adeverit inca odata zicala: “Daca vrei sa fii pretuit de oameni, nu te vorbi singur de bine.”
Cine l-a vazut inconjurat de oameni si mai ales de multimea tinerilor a dat dreptate celui care a observat ca “Cine fuge dupa glorie va fi ignorat de ea: cel ce, dimpotriva, se fereste de ea cu modestie, va fi imbratisat de easi laudat de toata lumea”. (Amintiri cu sfinti, Volumul II P.112, autor Daniel Branzai)
Puteti sa cititi Biografia lui Costache Ioanid si doua poezii aici. si
Amintiri cu sfinti (1) Richard si Sabina Wurmbrand
Amintiri cu sfinti (2) Iosif Ton
Amintiri cu sfinti (3) Richard Wurmbrand – de la Comunism la Hristos
Daniel Negrea – Ce dor frumos [COSTACHE IOANID]
Arminianism – from Roger E. Olson’s book
31 Jan 2011 Leave a Comment
I highly recommend this book. For anyone who has questions on what Arminian theology really stands for, this is a great resource:
Roger E. Olson’s book ‘Arminian Theology, Myths and Realities’.
About the Author - Roger E. Olson was born in a Pentecostal preacher’s home. His parents and some of his aunts and uncles were pastors, missionaries, and denominational leaders (p 7). With a Ph.D. from Rice University, he is professor of theology at George W. Truett Theological Seminary at Baylor University in Waco, Texas. He has authored 14 books.
From Olson’s Introduction we learn how and why he came to write this book:
“In the 1970′s the resurgence in Calvinist theology was leading to a widespread impression among some evangelicals that Arminianism is at best subevangelical and at worst outright heresy (p 9). Throughout the 1980′s ad 1990′s the author discovered that his evangelical world was being affected by what one of his Reformed friends called “‘the revenge of the Calvinists”. Several evangelical authors and publications began to attack Arminian theology very caustically, and with misinformation and misrepresentation.Olson says,”I heard and read my own form of evangelicalism called “humanistic” and “more Catholic than Protestant” (p 8).
In the book, Olson has two aims. One is to “clear up confusion about Arminian 
theology and respond to the main myths and misconceptions about it that are widespread in evangelicalism” and the second aim is to “turn to history for correct definitions and not allowing popular usage to redefine good theological terms”. (P 10)
Olson on Synergism and Monergism:
Arminianism derives from the name Jacob (James) Arminius (1560-1609). Jacob Arminius is remembered in the annals of church history as a controversial Dutch pastor and theologian who wrote numerous works, filling three large volumes, defending an evangelical form of synergism (belief in divine-human cooperation in salvation) against monergism (belief that God is the all-determining reality in salvation, which excludes free human participation). Arminius was certainly not the first synergist in Christian history; all of the Greek church fathers of the first Christian centuries and many of the medieval Catholic theologians were synergists of some kind. (P14)Like most theological terms, synergism has multiple shades of meaning, not all of which are positive.
Then, Olson quotes Philip Melanchthon (1497-1560) who defined synergism as “any belief in human responsibility and the ability to freely accept or reject the grace of salvation. Because of Melanchthon’s influence on post-Luther Lutheranism, many Lutherans throughout Europe adopted a synergistic outlook on salvation, eschewing unconditional predestination and affirming that grace is resistible. Later Arminian theology spread to England and the American colonies, largely through the influence of John Wesley and the Methodists. Numerous denominations are devoted to Arminian theology. These include many Baptists and all Pentecostals, Restorationists(Churches of Christ and other denominations rooted in the revivals of Alexander Campbell), Methodists(including the large Holiness movement).(P 14)
Olson goes on to say:
‘”While both (Calvinism and Arminianism) are forms of Protestantism, they take very different approaches to the doctrines of salvation (soteriology). Both believe in salvation by grace through faith alone (sola gratia et fides) as opposed to salvation by grace through faith and good works. Both deny that any part of salvation can be based on human merit. Both affirm the sole supreme authority of Scripture (sola scriptura) and the priesthood of all believers. However, Arminians have always opposed belief in unconditional reprobation–God’s selection of some persons to spend eternity in hell. Because they oppose that, they also oppose unconditional election–the selection of persons out of the mass of sinners to be saved apart from anything God sees in them.”
Olson defines Calvinism:
“used to denote the shared soteriological beliefs of persons who reagard John Calvin (1509-1564) of Geneva as the greatest organizer and purveyor of biblical truth during the Protestant Reformation. Calvinism is that theology which emphasizes God’s absolute sovereignty as the all-determining reality, especially with regards to salvation. Most classical or high Calvinists agree that human beings are totally depraved (helpless to do anything spiritually good, including excercising a good will towardGod), unconditionally elected (predestined) to either salvation or damnation (although many Calvinists reject Calvin’s “horrible decree’ of reprobation), that Christ’s atoning death on the cross was meant only for the elect…Calvinism is the soteriological system stemming from Calvin, which is generally known under the rubric of TULIP (Total depravity,Unconditional election, Limited atonement,Irresistible grace, Perseverance of the saints).”
Then Olson defines Arminianism:
“It describes (Arminianism or Arminian theology) not so much a movement as an outlook on salvation (and other theological subjects) shared by people who differ on other matters…It… connotes that form of Protestant theology that rejects unconditional election (and especially unconditional reprobation), limited atonement, and irresistible grace because it affirms the character of God as compassionate, having universal love for the whole world and everyone in it, and extending grace-restored free will to accept or resist the grace of God, which leads to either eternal life or spiritual destruction. (Non liberal) Arminians do not deny total depravity (even if they prefer another term to denote human spiritual helplessness) or the absolute necessity of supernatural grace for even the first excercise of a good will toward God.”
Then, Roger Olson goes into an in-depth study of the (His)story of Armenianism (Pages 14-43),where he delves into the two key doctrines where Arminians part company with classical Calvinists: The Remonstrance-the issues of providence and predestination. The Remonstrance is the Arminian foundational document, prepared by forty-three Dutch Reformed pastors and theologians after Arminius’ death in 1609. He also gives a thorough review of 18th through 20th century overview, citing persons such as John Wesley(p24), Jonathan Edwards opposition to Pelagianism that contributed to the habit of American Calvinists equating Arminianism with a type of liberalizing modern theology. (p23)
Olson recommends one other good book in his introduction:
‘a gem of Armenian soteriology’ -The Transforming Power of Grace (1993) by Methodist Thomas Oden.
Next week we will look at Myth #1 – Arminian Theology Is the Opposite of Calvinist/Reformed Theology.
Razbunarea omului nobil este iertarea si uitarea si Predica Iosif Ton.
30 Jan 2011 1 Comment
in Iosif Ton, Iosif Ton, Iosif Ton, Predica Tags: Iertare, iosif ton, Luca, Romani
Pe situl lui Marius Silvesan maxima zilei pentru 30/01/2011 este:
Razbunarea omului nobil este iertarea si uitarea. Schiller
Iata ce ne invata Domnul Isus despre dragoste, bunatate, mila si iertare.
Luca 6:27-38
27Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce -i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu -l opri să-ţi ia şi cămaşa.
30Oricui îţi cere, dă -i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce -i iubesc pe ei.
33Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
34Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
35Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.
36Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
37Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
38Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.“
Romani 12:9-21
9Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.
11În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
12Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
13Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
14Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
15Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.
16Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
17Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
18Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
19Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul.
20Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.“
21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
De la ResurseCrestine:
Corul Bisericii Elim Chicago, la Philadelphia Church of God
30 Jan 2011 Leave a Comment
De la programul din 21/01/2011
Corul Bisericii Elim, Pastor Cristian Ionescu, Cintarea ‘Cu Tine nu sunt singur’
Nelu (Ioan) Peia – Un mesaj despre Rugaciune, Ianuarie 2011
29 Jan 2011 2 Comments
in Significant Sermons Tags: Adevarul si Viata, AlfaOmegaTv, Calea, Nelu Peia, predica, proorocie, rugaciune, Strajeri, Tudor Petan, video
via AlfaOmegaTv. Pe video veti viziona o introducere de 6 minute, dupa care Nelu Peia vorbeste despre ‘Rugaciune’:
Vizionati Nelu Peia – Lider Miscarea Strajerilor – Predica si Proorocie pentru Statele Unite, Chicago din 23 Ianuarie,2011 aici:
George Galis…o privire in trecut…sosirea in Statele Unite
28 Jan 2011 9 Comments
in Biographies, George Galis Tags: Biserica din Nord, Chicago, Columbus Hospital, Dorel Micula, George Galis, Ghita Munteanu, Herman, Ioan Panzarul, Ion Strizu, Moise Onciu, Nicolaie Garneata, Pavel Balos, Petre Reman, Petru Lascau, Ramaiantu Ionel, Romania, Samuil Isfan, Sima Onciu, sosirea, Trifu Valer, Willie Reman
Iata-ma in sfirsit in ultimul zbor spre tara mult dorita. Ma framantau gandurile daca Pavel Balos o sa ma astepte, daca nu el cine, unde voi locui, ce fel de frati sunt in Chicago? Dar am contat pe Pavel stiindu-l ca fiind un frate bun si descurcaret. Prima impresie despre America m-a socat cind din avion la aterizarea spre New York, am privit zgariie norii si orasul in toata splendoarea lui cu lumini feerice, ca intr-o lume de basm. Dupa ce am fost imbarcati pe un alt avion spre Chicago, emotiile mele cresteau, tot mai mult dar am reusit sa le stapinesc.
Biserica din Chicago Sud 1975
Odata sosit la Chicago, dezorientat am iesit si eu cu multimea de pasageri,si deodata din acea multime de oameni am auzit o voce care a zis cu glas tare: Iata-l pe fratele Galis! Si dintr-odata vreo zece frati adunati in jurul meu au spus cu toti in cor: Bine ai venit frate Galis, apoi imediat dupa aceia un frate mai mic de statura si slabut pe care nu-l stiam, s-a apropiat de mine si mi-a spus: tu frate Galis vi sa locuiesti la mine pana iti vine familia. Am aflat ca era Fr. Sima Onciu, care mi-a devenit cel mai bun prieten aici in USA.
Familiile Sima Onciu, Isfan,Strizu,Ramiant,Trifu
In seara aceia aveam o casa asigurata pana cind imi va veni familia. Ce minunat este Dumnezeu, care implineste tot ce a promis. Aveam pregatit un pat in camera pentru mine, locuind in aceiasi camera cu Moise, care era fiul cel mai mare al fratelui Sima. Acolo am locuit timp de un an si mai bine, pana a venit si familia mea. Doua luni de zile au durat pana mi-am gasit un loc de munca, pe care Dumnezeu mi la dat, ca ajutor de intretinere la un bloc cu
apartamente de pe Strada Pine Grove cu Diversey. Acolo am lucrat timp de un an de zile, dupa care in anul 1972 am fost angajat la Columbus Hospital de pe Lake View, de unde m-am si pensionat in anul 2002. Slava Sa-i fie adusa lui Dumnezeu si pentru aceasta mare binecuvantare pe care El mi-a dat-o pe tot timpul slujirii mele ca Pastor la Biserica Filadelfia, din data de 20 Septembrie 1973 pana in Octombrie 1984, cand am predat biserica Pastorului Petru Lascau,dar la care am continuat sa slujesc in continuare ca Pastor Associat.De la familia Onciu am aflat caci noi
Aurel Damian, Ion Pinzaru, George Galis
ne aflam in partea de Sud a orasului Chicago, caci aici cartierele sunt asezate pe nationalitati astfel : In Sud se afla cartierul de polonezi, iugoslavi, slovaci, afro-americani, mexicani, iar in partea de Nord erau scotieni, germani, francezi, romani, unguri, italieni si o parte din spanioli. Fratii care au avut un impact puternic in viata mea aici in Chicago la inceput au fost frati romani din Banatul Iugoslav. Familiile: Onciu Sima, Trifu Valer, Ionel Ramaiantu si altii.
Cand eu am ajuns in Chicago, Biserica inca nu avea un locas propriu de inchinare , ci s-au rentat case de rugaciune unde noi ne adunam in timpul disponibil al acelor biserici. Biserica din South, cum se numea atunci, era plina de dragoste frateasca. Fratii erau primitori de oaspeti. La venirea mea s-a facut o masa de dragoste.
In Ianuarie 1972 am fost ales in comitetul bisericii. Am sa redau pentru invatatura celor ce vor citi aceste rinduri urmatoarea intamplare, acesta a fost primul meu test ca membru in comitetul bisericii. Pastorul ma imprumutase cu suma de 3000 de dolari ca sa-i pun in contul Ambasadei Romane de atunci la Contul Inundatiilor ce au avut loc in Romania in anul 1970. Consulul ne-a spus ca daca si voi simtiti cu tara si noi va vom ajuta sa va aduceti familiile cat mai repede. Adevarul este ca banii donati pentru acest cont au avut efect, caci familia mea a venit la un an dupa ce am complectat actele. Fratele Pastor cand mi-a dat banii mi-a spus: Ti-i las pana cand tu poti sa mi-i dai inapoi. Intre timp s-a ivit o discutie contradictorie intre Pastor si un frate din Biserica. Pentru caci ceialalti din comitet nu spuneau nimic, Pastorul m-a intrebat pe mine: D-ta ce zici am dreptate sau nu? Eu analizind problema am spus: Frate Pastor nu aveti dreptate. La care pastorul mi-a spus suparat : Sa-mi dai banii inapoi chiar acum. Dar bine fr. Pastor nu-i am acuma acesti bani. Nu ma intereseaza mi-a spus el.In momentul acela fratele caruia pe buna dreptate i-am aparat cauza dreapta, a scos un check cu suma pe care o datoram fratelui Pastor. Pastorul a luat check-ul, si lucrurile s-au linistit. Nu la mult timp dupa acest incident fratele care mi-a imprumutat suma platindu-i Pastorului, are din nou un conflict cu un alt frate, si acuma el imi cere parerea daca are dreptate, dar de data aceasta era vinovat si ii spun: Ioane nu ai dreptate! Suparat atunci el mi-a spus: Sa-mi dai banii inapoi chiar acum! Uimit de ce se intimpla, nu mai aveam cuvint, nu-mi venea sa cred ce auzeam. In acele momente de tacere si tensiune, fratele Pastor fiind acolo a inceput sa vorbeasca, zicind: Frate Galis acum vad ca esti un om al dreptatii, uite aici un check de 3000 de dolari ce-i datorezi. Imi pare rau de felul cum am procedat ultima oara si-ti cer iertarea, iar bani poti sa mi-i dai inapoi cind vei putea.
Totusi Biserica crestea numeric si se intarea in Domnul. In Biserica a mai venit dupa aceia si fratele Ioan Panzarul, un bun evanghelist si invatator care a stabilizat Biserica. In Biserica din South eram cateva familii cari aveam viziunea ca sa cumparam Locas de Inchinare in partea de Nord in mijlocul comunitati Romanesti, dar fratii din Banatul Iugoslav, aveau case si propietati in partea de sud, si ei au cautat si au cumparat o Biserica in sud pe 59 Streets, colt cu California. Noi le-am spus cand voi cumparati Biserica aici in South noi vom pleca pasnic si vom deschide o Biserica in Nord. Acest lucru s-a intimplat in mod pasnic: urmatoarele familii ne-am deslipit de fratii din South:Familia Ion Strizu, Samuila Isfan, George Galis, Petre Reman, Ghita Munteanu, Dorel Micula, Willy Reman, Nicolae Garneata, aceste familii si copiii totalizand 35 de suflete. Acest lucru s-a intamplat in luna Septembrie 1973. Urmeaza Bazele Bisericii din nord.
Familia Valer Trifu si Sima Onciu
Familia Valer Trifu
Sima si Lidia Onciu, Samuil Isfan, George Galis, Familia Negrau
Click pentru alte articole de George Galis:
George Galis Post – O privire in trecut… Romania
George Galis – o privire in trecut… Lagarul din Austria
George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani
Formatia Omega – Cintari ziditoare
28 Jan 2011 Leave a Comment
in Musical, Poezii / Poems Tags: Adi Tise, Ceru-ntreg te-asteapta, Curescu, formatia Omega, Iti multumesc Isuse, poezie, Riul vietii, Sfintenia Ta, song, video
Citeva cintari ale formatiei Omega, din care face parte familia unui bun prieten al fratelui Galis, Ion Curescu.
‘Ceru-ntreg te-asteapta’ solo Claudia Curescu
‘Iti multumesc Isuse’
‘Sfintenia Ta’
‘Riul vietii’ Solo – Adi Tise
Poezia ‘Dimineata’, autor Ion Curescu
28 Jan 2011 2 Comments
in Poezii / Poems Tags: Dimineata, Ion Curesci, Picuri din duflet, poezie
Fratele Ion Curescu este un prieten bun al familiei Galis; el este un om care-l iubeste pe Domnul Isus Hristos, si este un prieten adevarat. Poezia aceasta este compusa de Ion Curescu, si apare in Volumul I a cartii sale intitulate - PICURI DIN SUFLET.
Dimineata
Cind cerul isi deschide geana si apare linia dealului in zare,
Iar nori de neguri se retrag niciunde si din camara lui si soarele rasare,
Apare dimineata ca-ntr-o taina, cu ea parca se naste alta viata,
Cind dintre neguri mohorite ca-ntr-o haina, in suflet parca-mi da in soapta o povata.
.
Vezi, suflete, cum se destrama neguri cind soarele zvicneste dupa dealuri?
La fel pacatul piere-atunci cind din poveri Isus iti face daruri.
De-abia atunci tu sti ce e povara, cind simti ca n-o mai ai in tine,
Atunci cunosti ce-i viata cea murdara, cind pacea lui Isus in tine vine.
.
Atunci, de-abia atunci cunosti pacatul, cind vine ceasul desteptarii.
Pina atunci ai stat in bezna, n-ai stiut ce-i ziua-n geana zarii.
De-abia atunci cind soarele strapunge cu razele-ntunericul din lume,
Atunci de-abia zaresti mormanul pacatului descoperit in tine.
.
Vezi, suflete, ce poate face Isus? Aduce pacatosul la viata
Din moarte-adusa prin Adamul vechi, ca soarele ce-aduce dimineata.
Ce dulce suna cintecul desteptarii!…Ca clinchetul ce-l duce clopotelul!
Il sorb precum tarina-absoarbe apa in clipele fierbinti ale-nserarii.
.
Frumoase-s zorile ce-apar pe bolta cind dup-o noapte grea aduc lumina!
Vezi suflete? Asa e Isus cind curata din tine vechea tina.
Cind cerul isi deschide geana si tainic iti sopteste despre viata
Atunci sa stii s-asculti: E Isus, alunga intunericul si-aduce dimineata!
Formatia Omega – solo Flaviu Mitaru
28 Jan 2011 2 Comments
in Musical Tags: Caut un om, Flaviu Mitar, formatia Omega, Generatii spre salvare, Pleaca-ti genunchi, song
‘Generatii spre salvare‘ Formatia Omega, solo Flaviu Mitar
‘Voi veni’ Formatia Omega, solo Flaviu Mitar
‘Pleaca-ti genunchii‘ Formatia Omega, solo Flaviu Mitar
Recent Commentaries