sursa http://www.semneletimpului.ro/stiri photo source http://www.faithinterface.com.au/apologetics
Pe vremea când filosoful Alvin Plantinga își demara cariera, în 1950, filosofii religioşi aproape că lipseau din catedrele de specialitate, scrie New York Times. Plantinga a crescut într-un mediu calvinist, care l-a obișnuit cu dezbaterile teologice. Însă, așa cum mărturisește filosoful, atunci când și-a început studiile la Harvard, a fost uimit să vadă volumul uriaș de argumente folosite în dezbateri împotriva existenței lui Dumnezeu.
Tocmai de aceea, într-un eseu redactat în 1993, Plantinga scrie că dacă nu s-ar fi transferat la Facultatea Creștin-reformată Calvin College, „probabil nu aș fi mai fost azi creștin; cu atât mai puțin nu aș fi mai făcut din creștinism și teism punctul focal al vieții mele intelectuale.”
Departe de acest viitor potențial, activitatea lui Plantinga a avut ca rod formarea unei adevărate mișcări a filosofilor creștini neapologetici, care chiar dacă nu au reușit să-și convingă colegii să creadă, măcar au făcut teismul filosofic să fie respectabil, scrieNYT.
„Astăzi există mult mai mulți filosofi creștini și se face mult mai multă filosofie creștină de tip asertiv decât atunci când am părăsit eu băncile facultății,” apreciază filosoful, care mărturisește simultan că „nu are nicio idee cum s-a întâmplat asta.”
În ciuda faptului că nu are nicio explicație pentru mutația suferită de lumea filosofiei, cartea sa reflectă din plin această atitudine a creștinului asertiv. Folosind analogii bogate în termeni sportivi, Plantinga și-a propus să schimbe modul defensiv de adresare al creștinilor într-o adresare ofensivă, care merge dincolo de a refuza acuzațiile de iraționalitate imputate creștinismului.
„Să numești un filosof ‘irațional’, e o declarație de război,” a spus Plantinga oferind o justificare pentru atitudinea sa ofensivă care transpare din carte. „A fi rațional este scopul filosofului. E ceva de luat foarte în serios.”
În plus, adaugă filosoful, „nu poți pretinde că o credință teistă este irațională fără să arăți că este falsă. Iar aceasta este dincolo de capacitatea științei.”
Plantinga recunoaște deschis că nu are nicio dovadă că Dumnezeu există, însă susține că acest lucru nu contează. Credința în Dumnezeu, spune el, este ceea ce filosofii numesc o credință primară: nu are nevoie de mai multe dovezi decât sunt necesare pentru a certifica faptul că trecutul a avut loc, sau că alți oameni au gândire, sau că unu și cu unu fac doi.
citeste la sursa aici- http://www.semneletimpului.ro/stiri
Recent Comments / Comentarii