Copleşit de Creaţia lui Dumnezeu – Enigme nedescifrate ale Universului

Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui,
a întins cerurile prin priceperea Lui. Ieremia 10:12

Materia neagră

De văzut, n-a văzut-o nimeni, în mod direct, cu telescopul, pentru că  nu poate fi văzută astfel. E numită neagră tocmai pentru că nici nu emite, nici nu absoarbe lumină sau vreo altă formă de radiaţie electromagnetică, cel puţin nu la un nivel care să poată fi detectat cu tehnologia de care dispunem azi.  (Photo above http://content.time.com)

Dar faptul că n-o vedem nu înseamnă că ea nu există; existenţa şi proprietăţile ei pot fi deduse pe baza efectelor ei gravitaţionale asupra unor lucruri ce pot fi detectate şi măsurate – de exemplu materia vizibilă, radiaţia şi, general, structura Universului.

Cum s-a ajuns la ideea că ea ar exista? Păi, studiind obiecte spaţiale de mari dimensiuni, astrofizicienii au constatat nişte discrepanţe între masa acestora, calculată pe baza efectelor ei gravitaţionale, şi masa calculată pe baza a ceea ce „se vedea”, a „materiei luminoase”, detectabile: stele, gaz, praf cosmic. Concluzia logică a fost că, în afară de „materia luminoasă” (cea care absoarbe sau emite radiaţii electromagnetice şi poate fi astfel detectată cu instrumente ce măsoară acele radiaţii), acolo mai există ceva - ceva ce nu îşi face simţită prezenţa prin acţiunea asupra fluxurilor de radiaţii, dar care este acolo şi îşi dovedeşte existenţa prin efectele gravitaţionale pe care le produce. Acest „ceva” a fost numit materie neagră.

Şi nu numai că, după toate probabilităţile, materia neagră există, dar şi constituie o parte foarte însemnată a Universului.  După opinia specialiştilor din cadrul misiunii Planck – un studiu internaţional de anvergură în domeniul cosmologiei, condus de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) - materia neagră reprezintă 84.5% din totalul materiei din Univers şi 26.8% din tot ceea ce există în Univers - adica materie + energie.

Pentru că nu a putut fi până acum detectată (şi deci studiată) în mod direct, materia neagră păstrează, pentru om, o mulţime de taine.

Cea mai mare dintre nelămuriri: există sau nu există?  Deşi cea mai mare parte a comunităţii ştiinţifice acceptă faptul că există materie neagră şi că prezenţa ei se manifestă gravitaţional, există totuşi şi teorii alternative care încearcă să explice acele efecte gravitaţionale prin alte cauze decât existenţa materiei negre. Deci, credem că există, dar nu suntem sută la sută siguri.

Oamenii de ştiinţă fac, totuşi, progrese în înţelegerea acestei enigme a Universului; la ritmul în care progresează azi ştiinţele şi tehnologia, putem sper ca, peste câteva decenii, să ştim despre materia neagră mult mai mult decât că ea există, dar n-o putem vedea.

Photo credit www.dailygalaxy.com

Energia neagră

Dar dacă natura materiei negre e departe de a fi înţeleasă, încă şi mai stranie este aşa-numita energie neagră.

În conformitate cu modelul standard al cosmologiei, aceiaşi cercetători din cadrul misiunii Planck (vezi mai sus) consideră că, din totalul masă-energie al Universului, 4.9% ar fi materie obişnuită, 26.8% materie neagră şi 68.3% energie neagră. Adică trăim într-un Univers alcătuit, în proporţie de mai bine de jumătate, din energie neagră, fără să ştim prea bine ce este aceasta.

Energia neagră este definită drept o formă ipotetică de energie, prezentă în tot Universul şi care tinde să accelereze expansiunea acestuia. Începând din anii 1990, multe observaţii indică faptul că Universul se extinde cu o viteză tot mai mare şi, firesc, au fost căutate diverse explicaţii. Una dintre cele mai larg acceptate azi implică această energie neagră, care – se crede – exercită o puternică presiune negativă, generând o forţă de respingere care ar putea explica accelerarea expansiunii Universului. Dar discuţiile despre natura energiei negre sunt, deocamdată, la un nivel exclusiv teoretic; energia neagră nu a fost detectată niciodată, iar dovezile existenţei ei sunt indirecte.

Ca şi în cazul materiei negre, există teorii care oferă explicaţii alternative fenomenelor altminteri explicate prin existenţa acestor chestii negre. Dacă expansiunii Universului i se poate găsi o altă explicaţie, plauzibilă şi poate mai simplă, sau dacă (aşa cum susţine o altă teorie) expansiunea nici nu are loc, ci este o iluzie determinată de mişcarea relativă a regiunii din spaţiu în care ne găsim, faţă de restul Universului, atunci s-ar putea ca energia neagră să nici nu existe, de fapt. Nu ştim nimic sigur, deocamdată. VIDEO by  PureEducation

Universul

Forma Universului

Încă un lucru despre care nu ştim nimic sigur, ci doar alcătuim teorii în încercarea de a afla: ce formă are Universul? V-aţi întrebat vreodată? Ei, unii s-au întrebat – şi continuă să se întrebe – dar un răspuns limpede n-a putut da nimeni până acum. De important, e important; printre altele – vedeţi cum toate lucrurile se leagă între ele? – de forma Universului depinde soarta lui viitoare (sau finală, cum vreţi să-i spuneţi), aşa că problema îi interesează în cel mai înalt grad pe aceia care caută să elaboreze scenarii teoretice cât mai plauzibile privitoare la modul în care se va încheia existenţa Universului (spune-mi ce formă ai ca să-ţi spun cum vei sfârşi).

Dar până şi de vorbit despre asta e extrem de dificil; la scara de necuprins a Universului, discuţia despre formă nu se poartă în termeni ca sferă, cub sau alte denumiri de corpuri geometrice pe care le ştim şi le vedem cu ochii minţii, îndată ce li se pomeneşte numele; nu, aici se discută despre spaţiu topologic, varietate tridimensională, coordonate comobile, geometrie locală, curbura spaţiului şi alte asemenea noţiuni despre care, probabil, nu pot vorbi în cunoştinţă de cauză decât vreo câteva sute de mii de oameni din 7 miliarde şi mai bine, câţi locuiesc pe Terra.

De problema formei Universului se ocupă o ramură a ştiinţei numită fizica cosmologică, iar printre specialiştii în această disciplină există diferite puncte de vedere cu privire la chestiunea în cauză.

Exemple:

  • spaţiul dodecaedric Poincaré, sau sfera de omologie Poincaré; asta e forma pe care o are Universul, după opinia specialiştilor de la Observatorul din Paris (2003). Dodecaedrul este un corp geometric cu 12 feţe pentagonale plane, identice, iar o sferă Poincaré ar fi, cumva, un dodecaedru ale cărui feţe, în loc să fie plane şi cu muchii drepte, ar fi uşor curbate, cu unghiurile puţin modificate, astfel încât forma rezultată să se apropie cât mai mult de o sferă.
  • într-o altă viziune (2004), forma spaţiului este descrisă de aşa-numitul „model Picard”, o varietate (în sens matematic) tridimensională hiperbolică. E greu, nu-i aşa? Poate e mai uşor de închipuit dacă spunem că ar arăta cam ca pâlnia unei trompete (în engleză modelul se numeşte Picard horn), al cărei capăt îngust se tot prelungeşte şi se îngustează la infinit, fiind prea departe de noi pentru a putea fi observat, iar noi „locuim” în partea largă a pâlniei, care constituie ceea ce numim Universul observabil.
  • măsurători realizate recent cu ajutorul sondei WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) au dat rezultate pe baza cărora NASA a declarat. ”Ştim acum [în 2013] că Universul este plat, cu o marjă de eroare de numai 0.4%.”  Dar explică apoi că asta se referă numai la partea care poate fi observată, însă că Universul este cu mult mai mare decât ceea ce putem observa direct; de fapt, ăsta e singurul lucru de care putem fi siguri.

Deci: pâlnie Picard? Sferă Poincaré? Plat la infinit? Nu ştim încă.

Photo credit scitechdaily.com

Câte dimensiuni există în Univers?

Dacă am vorbit, de formă, să vorbim şi de dimensiuni: câte dimensiuni există în Univers? Ne-am obişnuit – mă rog, oamenii de ştiinţă s-au obişnuit şi ne-am luat şi noi după ceea ce spun ei – să considere că în Univers totul se petrece în 4 dimensiuni: trei dimensiuni ale spaţiului, plus cea de-a patra dimensiune - timpul. De aceea se şi vorbeşte despre spaţiu-timp, sau continuum spaţiu-timp. Dar dacă nu sunt numai 4? Dacă sunt mai multe? Câte anume? Le-am putea dovedi experimental existenţa? Sunt aceste dimensiuni o proprietate fundamentală a Universului sau rezultatul aplicării altor legi ale fizicii?

Adevărul e că habar n-avem.

via http://www.ziare.com si http://descopera.ro

It’s International Woman’s Day Today – God created gender to be a living display of some amazing spiritual truths by Mary Kassian

The Amazing Display

Mary Kassian’s Girls Gone Wise Website February, 2011

Every girl knows that beautiful window displays draw us into the store. Right? In this week’s Smart Talk find out why your womanhood is for putting more than YOU on display.

Ever been pulled into a store by what you saw in the display window? God created gender to be a living display of some amazing spiritual truths. Long before He said “Let there be light,” He intentionally planned how He would create man, woman, and male/female relationships to give us insight into eternal things. In this week’s Smart Talk with Mary and Katie, find out why your womanhood is for putting more than you on display!

Think about these questions, write some answers in your journal, and/or discuss them with a friend.

  1. What would most people say is the reason God created two sexes?
  2. Why do you think God chose to display His power and plan through the male-female relationship?
  3. What do you think it means that God wants to relate to you as a Bridegroom to a Bride?
  4. If your womanhood has cosmic significance, then how important is it that you get it right?

Mary Kassian,  http://www.girlsgonewise.com

Read more / Watch video about God’s creation of man and woman here – David Platt – Biblical Manhood and Womanhood

Read – How do I know she’s the one here

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Da ce mai poate fi si asta? Guess what this is – In Awe of God’s Creation (De 1 martie)

Psalmi 113
113 Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!
2 Fie Numele Domnului binecuvîntat, deacum şi pînă în veac!
3 Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.
4 Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri.
Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atît de sus?

Cum sa nu fi coplesit cand vezi asa ceva? Avem un Dumnezeu mare si atotputernic care se implica in cele mai mici detalii, cum o sa vedeti in pozele acestea macroscopice:

Aripa unei libelule - the wing of a Green Darner dragonfly.

Un cristal de sare - crystal of sodium chloride, a.k.a. table salt!

Galaxia noastră “fâlfâie ca un steag în bătaia vântului”

 Calea Lactee si Galaxia Andromeda se vor apropia una de alta in viitorul indepartat (Cele doua galaxii sunt suprapuse una langa alta). Photo credit nasa.gov

Un model tridimensional al distanţelor dintre stele şi al vitezei cu care mişcă acestea a scos la iveală o nouă trăsătură a Căii Lactee: galaxia noastră ondulează în spaţiu, o caracteristică pe care oamenii de ştiinţă nu au putut-o încă explica.

Mişcarea ondulatorie ar putea fi determinată de coliziuni anterioare cu galaxii mai mici sau de acumulări de materie neagră – dar acestea sunt numai ipoteze neconfirmate. Nimeni nu ştie de ce Calea Lactee “flutură” astfel, asemenea unui steag.

Descoperirea cauzei acestei mişcări ne-ar spune mai multe despre istoria galaxiei noastre şi ar contribui la proiectarea mai bună a studiilor asupra galaxiei.

Caleea Lactee este o galaxie spirală mare, cu aspectul unui disc turtit alcătuit din stele şi gaze. Ştim că discul se roteşte orizontal în jurul unei zone centrale, în care se găseşte o gaură neagră supermasivă. Dar, până de curând, nimeni nu ştia dacă discul prezintă şi o mişcare în plan vertical.

Astronomii de la Institutul de Astrofizică Leibniz, din Potsdam, Germania, au examinat date recente obţinute în cadrul  proiectului Radial Velocity Experiment (RAVE), pentru a crea prima hartă 3-D a mişcărilor stelare din galaxia noastră.

Studiul RAVe a inclus aproape o jumătate de milion de stele, răspândite pe o rază de 6.500 de ani-lumină în jurul Terrei.

Astronomii s-au concentrat asupra unui tip special de stele gigante roşii, numite red clump giants, care au aproximativ aceeaşi luminozitate şi, astfel, sunt uşor de comparat între ele atunci când se calculează vitezele lor relative şi distanţele la care se află faţă de Terra.

Apoi, specialiştii au combinat datele RAVE despre mişcarea orizontală cu alte observaţii legate de modul în care stelele se mişcă în sus şi în jos.

Au constatat că stelele mai apropiate de centrul galaxiei se deplasează deasupra şi dedesubtul planului orizontal, în vreme ce stelele mai depărtate de centru se deplasează spre interior.

Mişcările stelelor individuale în interiorul acestor zone sunt haotice, unele stele mişcându-se în direcţii bizare.

Dar, privind din exterior imaginea de ansamblu, secţiunea discului galactic în care ne aflăm se mişcă asemenea unui steag în bătaia vântului.

Este posibil ca această mişcare vălurită să fie efectul unei ciocniri, în trecut, a Căii Lactee cu o altă galaxie, sau ar putea fi produsă în mod activ de două galaxii satelite, numite Norii lui Magellan, care, rotindu-se spirală în jurul Căii Lactee, i-ar putea distorsiona discul.
O altă ipoteză implică existenţa unui nor de materie neagră în jurul galaxiei, iar simulările pe computer sugerează că acesta nu este omogen, ci are o densitate neuniformă, cu grămezi de materie neagră mai dense. Dacă această materie neagră trece prin discul galactic, ar putea produce perturbările observate.

În etapa următoare a cercetărilor, oamenii de ştiinţă vor încerca să afle dacă întreaga galaxie ondulează astfel sau doar regiunea galactică în care se găseşte Pământul; ar putea fi de ajutor, în acest sens, datele ce vor fi oferite de sonda Gaia a Agenţiei Spaţiale Europene, care urmează să fie lansată în acest an.

De asemenea, astronomii vor căuta eventualele urme ale unei coliziuni galactice, pentru a afla dacă acest eveniment a declanşat mişcarea ondulatorie.

Diferitele scenarii vor fi apoi testate prin simulări computerizate. După cum spune Ralph Sutherland, de la  Universitatea Naţională Australiană din Canberra, acest nou mister reprezintă o adevărată provocare pentru teoreticieni şi specialişti în modelări matematice.

Sursa: New Scientist si Descopera.ro

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Viata – Exceptional Timeplapse Video – Life – In Awe of God’s Creation

1 Timothy 6:13
In the sight of God, who gives life to everything…

1 Timotei 6:13
înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor…

4K Timelapse – Life from Wanho Lim on Vimeo.

Steaua Nordului (Polaris B) a devenit de 4 ori mai stralucitoare ca in Anitchitate – North Star is 4x brighter than in antiquity

Steaua Nordului (Polaris) la centru (Photo wikipedia)

Timp de secole, Steaua Nordului a fost un important punct de reper pentru călători, atunci când încă nu exista busola. Strălucirea ei era constantă, însă acum acest aspect începe să se schimbe şi astronomii nu înţeleg de ce.

Steaua Nordului devine tot mai strălucitoare, iar acest fenomen s-a intensificat acum aproximativ 200 de ani, scrie Fox News. „Este ceva neaşteptat”, spune Scott Engle, de la Universitatea Villanova din Pennsylvania. El a observat comportamentul ciudat al acestei stele, numită popular Steaua Nordului, dar oficial Polaris B.

Photo credit astronomy.net.ua

În secolul al XIX-lea, oamenii de ştiinţă au bănuit că Polaris face parte dintr-o categorie de stele care pulsează, iar acest lucru a fost confirmat ulterior. Ea este inclusă acum în categoria variabilelor Cepheide, dar, spre deosebire de alte stele din această categorie, Polaris fluctua foarte puţin, de aceea la început nimeni nu şi-a dat seama de asta.

În jurul anului 2000, Engle şi colegii săi au remarcat o schimbare dramatică în strălucirea acestui astru. Comparând mai multe observaţii mai vechi ale acestei stele, ei au înţeles că fluctuaţiile au început în urmă cu câteva sute de ani. În prezent, ea este de peste 4 ori mai luminoasă ca în Antichitate.

Sursa: Fox News via Descopera.ro

via wikipedia

What is the North Star?

The reason Polaris is so important is because the axis of Earth is pointed almost directly at it. During the course of the night, Polaris does not rise or set, but remains in very nearly the same spot above the northern horizon year-round while the other stars circle around it. So at any hour of the night, at any time of the year you can readily find Polaris and it is always found in a due northerly direction. If you were at the North Pole, the North Star would be directly overhead.

The North Star has remained an eternal reassurance for northern travelers over the centuries. But recent and historical research reveals that the ever-constant star is actually changing.

After dimming for the last few decades, the North Star is beginning to shine brightly again. And over the last two centuries, the brightening has become rather dramatic.

“It was unexpected to find,” Scott Engle of Villanova University in Pennsylvania told SPACE.com. Engle investigated the fluctuations of the star over the course of several years, combing through historical records and even turning the gaze of the famed Hubble Space Telescope onto the star.

(In)constant as the North Star
Scientists have known since the early 20th century that the familiar star was part of a pulsating class known as Cepheid variables; its variations were suspected as early as the mid-1800s. But unlike most Cepheid variables, the pulses of Polaris are very small.

“If it had not been so popular as the North Star, we likely wouldn’t have known it was a Cepheid until modern times,” Engle said.

In the early 1990s, scientists realized that the oft-lauded brightness of Polaris was beginning to decline. Engle and his group began to research the star around the beginning of 2000, when they found that the dropping brightness was on the rise again.

“It started increasing rather rapidly,” Engle said.

Curious, the team began to search historical records to see what other measurements they could find. Combing through data from the past century, they compared the information on Polaris with observations of other celestial bodies from the same telescopes and details about the instruments to compare the relative brightness of Polaris over the years. They found that the star had grown brighter over the past hundred years.

The next step was to determine just how far back the increasing brightness went. Engle pursued observations by Danish astronomer Tycho Brahe in the 16th century and Persian astronomer Abd al-Rahaman al-Sufi in the 10th century, using information from historical texts to determine just how bright the star was in the ancient sky.

According to Engle, if we take the measurements of al Sufi and Ptolemy at face value, the North Star has brightened by about two and a half times over the last two centuries. Modern interpretations of the historical data indicate that it could be as much as 4.6 times brighter than it was in ancient times.

Too bright to handle
As they pursued the historical documents, Engle and his team continued to monitor the increasing brightness of Polaris. But they were stymied when a modern CCD device —essentially a very sensitive digital camera—replaced the older imaging device on their telescope. The newer technology was too sensitive to image the bright North Star.

The team relied on observations from amateur astronomer Richard Wasatonic, whose backyard telescope still utilized the less-sensitive imaging equipment. They also obtained observations from astronomers in Croatia and the Czech Republic who still utilized older equipment.

“We have to beg, borrow and steal to find people who use older photoelectric equipment,” Engle said, acknowledging the irony of wanting to use older equipment.

The team ran into similar difficulties when they sought to image Polaris with the Hubble Space Telescope. Even after receiving approval, he said that the HST team was very hesitant to let Engle and his colleagues image the bright star, concerned that the sensitive Cosmic Origins Spectrograph (COS) might suffer.

“They basically said, we know you’ve been approved, but you really have to convince us you aren’t going to damage our instrument,” Engle said.

The HST observations provided insights into the atmosphere of Polaris, which is changing along with its brightness.

Engle presented the results of his ongoing research in a poster session at the American Astronomical Society meeting in Washington, D.C., earlier this month.

Read more at Foxnews.com

BIBLIA ȘI ȘTIINŢA SE PUN DE ACORD

Photo credit Creatia Biblică

BIBLIA ȘI ȘTIINŢA SE PUN DE ACORD

Oamenii de știință de-a lungul timpului au dat greș în chestiuni științifice. Dar nu și Sfânta Scriptură-care s-a dovedit a fi corectă din punct de vedere științific. Deși Biblia nu este în primul rând un manual științific, multe subiecte științifice sunt menționate în trecere; și când sunt menționate – mai târziu se dovedesc a fi corecte.

Deși eruditul grec Claudius Ptolemeu (c. 150 A.D.) a fost un om inteligent, învăța în mod greșit că restul universului se învârte în jurul pământului. Fals. Dar vedeți, oamenii de știință au crezut asta mai bine de 1000 de ani. Oamenii de știință au învățat că universul se învârte în jurul pământului; și au convins și pe alți oameni educați, cum au fost liderii europeni politici și religioși, contemporani cu ei. ( Biblia nu învață deloc acest lucru). A fost mai degrabă consensul oamenilor de știință care s-au înșelat, și care mai târziu au convins și pe alții să se opună lui Copernicus și Galileo, în jurul anului 1600 A.D. Galileo a arătat că – de-a lungul a peste 1000 de ani- acea convingere a respectivilor oameni de știință era greșită.

Galileo nu este un exemplu de religie versus știință, ci mai derabă „episodul Galileo” este un exemplu în care oamenii de știință aflați în consens și care s-au înșelat, mai apoi au convins și pe alții–care la rândul lor au crezut greșit.
Religia poate fi bună când ne aduce mai aproape de adevăr.
Știința de asemenea poate fi bună când ne aduce mai aproape de adevăr.

Savanții totuși, fiind oameni, se mai înșeală câteodată, cum au fost cei din timpul lui Galileo. Țineți minte, oamenii de știință au fost cei care s-au înșelat, și care au convins și pe alții că restul universului se învârte în jurul pământului.
Amintiți-vă că erudiții obișnuiau să amestece astrologia cu astronomia. Și erudiții mai obișnuiau să amestece alchimia cu chimia, păcălind pe mulți. În timp ce savanții se înșeală ades, de-a lungul timpului, în ce privește știința, Biblia totuși rămâne consistentă și exactă. Astăzi evoluționiștii își amestecă convingerile cu învățătura oamenilor de știință, deși știința reală arată că teoria evoluționismului nu poate fi adevărată. Însă Bilia ne-a spus mereu adevărul despre originea noastră. Geneza 1:1 „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul”.

Oamenii de știință evoluționiști greșesc încă odată în ce privește știința; și Biblia se va dovedi a fi tot exactă și adevărată.
sursa: www.creationism.org prin Creatia Biblică

Bill Nye the ‘Science Guy’ debates head of Creation Museum, Ken Ham, on evolution, earth’s origin

Photo credit www.salon.com

A synopsis of a great debate (one I was not able to watch yet, but now we have the video) whether you are from either camp, olda age earth or young age earth, here is the synopsis from foxnews,com

True to his passionate and animated TV persona, “Science Guy” Bill Nye tapped on the podium, threw up his hands and noted that science shows the Earth is “billions and billions” of years old in a debate at a Kentucky museum known for teaching that the planet’s age is only 6,000.

Nye was debating Creation Museum founder Ken Ham and promoting science in the snappy way that made him a pop culture staple as host of “Bill Nye The Science Guy” in the 1990s.

The event was meant to explore the age old question, “How did we get here?” from the perspectives of faith and science.

Ham, an Australian native who has built a thriving ministry in Kentucky, said he trusts the story of creation presented by the Bible.

“The Bible is the word of God,” Ham said. “I admit that’s where I start from.”

‘The majority of people out there, they’re interested in this topic, they don’t want debate shut down.’

- Ken Ham, founder of the Creation Museum

Nye delivered a passionate speech on science and challenged the museum’s teachings on the age of the earth and the Bible’s flood story. Like most scientists, Nye believes there is no credible evidence that the world is only 6,000 years old.

At times, the debate had the feel of a university lecture, with slides and long-form presentations.
Read more here – foxnews,com

VIDEO by islandonlinenews

Articol Tim Dubhy – Cristos in Cartea Geneza

jewishexponent.com

cu multumiri lui Tim Dhuby care ne-a “daruit” acest articol pretios (scita), pe care el il numeste:  “niste notite ale unui curs ce se va preda saptamana viitoare la Scoala Biblica de la talmaciu, ptr care am lucreat ca si tehnoredactor…. este a unui pofesor din Edinburgh… poate va ajuta!” Multumim mult Tim si Dumnezeu sa te rasplateasca si sa lucreze la inimile cititorilor prin acest material!

CRISTOS ÎN CARTEA GENEZA

Dr. Alec Passmore 

„Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.”  (Ioan 5:46)

Introducere

Cercetând din nou paginile sfinte ale primei cărţi a lui Moise, pe care o numim Geneza (literal însemnând „început”, 1:1), am revăzut Persoana glorioasă şi lucrarea de răscumpărare a lui Isus Cristos. Nu pretind originalitate, dar după o viaţă de studiu, am încercat să-L prezint pe Domnul Isus în cartea Geneza. Rugăciunea mea este ca prin eforturile depuse, inima fiecărui cititor să fie motivată să-L iubească şi să-L slujească pe Cristosul Scripturilor cu o consacrare mai adâncă. Cea mai mare parte a acestui material am prezentat-o  în prealabil, în alte studii, la conferinţe din Marea Britanie şi estul Europei. Printre acestea se include Şcoala Biblică Golgota din Tălmaciu, în centrul României, Bulgaria, Moldova şi Ucraina.

Dacă mă întreabă cineva: ce drept am să încerc să-L caut pe Cristos în paginile Vechiului Testament? Răspunsul meu este acesta: o fac în lumina declaraţiei Domnului nostru: „ Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine,” Ioan 5:39. Vă amintesc şi exemplul Domnului Isus care, s-a apropiat şi a vorbit cu ucenicii descurajaţi de pe drumul spre Emaus: „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El… Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile,” Luca 24:27,44-45. Cristos este împlinirea lui Moise şi a proorocilor.

Rugăciunea mea este ca fiecare dintre cititori să cunoască adevărul Persoanei şi lucrării Domnului Isus, care transformă vieţi şi întăreşte inimi.

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” 2Timotei 2:15

„Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:16-17

CAPITOLUL UNU:

LA ÎNCEPUT A FOST…

Introducere

Cartea Geneza este răsadniţa Bibliei. Ea conţine tot adevărul lui Dumnezeu descoperit sub formă de seminţe şi „germeni” a tot ceea ce urmează. Aşa cum un copilaş strânge în pumn o ghindă, dar de fapt ţine toate „informaţiile” genetice şi tot potenţialul de a produce un stejar falnic, sub formă de sămânţă – tot la fel, cartea Geneza conţine întreaga Biblie sub forma unei seminţe. Geneza este temelia revelaţiei lui Dumnezeu pentru om: temelia istoriei şi este cartea definitorie a „originilor.” Numai cartea Geneza ne oferă un răspuns autoritar la originea universului cu ordine şi complexitate, a sistemului solar şi a celulei familiei, instituite de Dumnezeu. Este singura carte de pe pământ care ne spune DE UNDE venim, CINE suntem, DE CE suntem aici, CUM am devenit păcătoşi şi căzuţi şi UNDE merge rasa umană. Cartea Geneza ne învaţă mântuirea prin sângele Mielului, sau judecata rezultată din răzvrătire. Ea se concentrează asupra a şapte persoane proeminente, în perechi. Întâi, Adam şi Eva; În al doilea rând, Cain şi Abel; în al treilea rând, Enoh şi Noe; în al patrulea rând, Avraam şi Lot; în al cincilea rând, Ismael şi Isaac; în al şaselea rând, Iacov şi Esau; în al şaptelea rând, Iosif şi fraţii lui. Putem privi cartea Geneza ca fiind istoria GENERAŢIEI, DEGENERAŢIEI şi REGENERAŢIEI. În formatul acesta, cartea creaţiei (generaţie) este urmată de naraţiunea căderii lui Adam (degeneraţie/degenerare) şi de anticiparea şi promisiunea sălvării lui Dumnezeu (regeneraţie/regenerare).

Biblia folosită şi citată de Domnul Isus era împărţită în trei secţiuni. Acestea sunt menţionate de El în Luca 24:44.

Un teolog creştin evreu a spus: Primele cinci cărţi ale Bibliei (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom) sunt deseori numite de creştini „Pentateuh” sau cinci cărţi, iar de evrei ca Tora. În ebraică, se foloseşte cuvântul Chumash pentru cifra cinci. Aceste cărţi scrise de Moise încep cu relatarea Creaţiei şi se sfâşesc cu moartea lui Moise. Este reprezintă învăţătura şi voia lui Dumnezeu transmise omenirii prin inspiraţie divină. Timp de 3500 de ani, fiecare cuvânt din Tora a fost copiat cu minuţiozitate, literă cu literă. Nici un cuvânt nu a fost schimbat în tot acest timp. Fiecare cuvânt rostit de Moise la Sinai apare şi acum aşa cum a fost atunci. Fiecare iotă şi titlu din Bible erau considerate sacre, iar Domnul Isus a vorbit despre sfinţenia lor în matei 5:17-18. Însuşi Dumnezeu a scris Biblia prin inspiraţia divină a Duhului Sfânt. Ea este completă, trainică şi demnă de toată încrederea noastră.

OAMENI CA ILUSTREAZĂ ADEVĂRUL ÎN CARTEA GENEZA

Adam              ilustrează         Natura umană.

Cain                      - //-                         Mentalitatea pământească.

Abel                     – //-             Mentalitatea spirituală învăţată de Dumnezeu.

Enoh                     - //-             Armonia şi părtăşia cu Domnul.

Noe                      – //-             Salvare şi regenerare.

Avraam                - //-                         Credinţă.

Isaac                    – //-              Calitatea de fiu.

Iacob                   – //-              Slujirea.

Iosif                    – //-               Suferinţă şi slavă.

Însuşi Domnul Isus Cristos a rostit cuvinte care adevereau originea şi veridicitatea ei. În mod repetat El a citat din cartea aceasta şi a crezut că pământul şi tot ce este pe el au fost create prin cuvânt în şase zile de acţiunile suverane ale Domnului nostru, Creator şi Proiectant, şi nu sunt produsul şansei, după cum propun teoriile moderne. El a susţinut relatarea creaţiei din Geneza, după cum fac şi multe alte pasaje biblice. Nimeni nu a fost acolo adeverească direct de la sursă când şi cum a luat fiinţă universul. Observaţia ştiinţifică este non-existentă, pentru că nici o persoană n-a fost acolo la început – cu excepţia Unuia şi El a notat totul. Geneza 1:1; Ioan 1:3. Isus Cristos, Domnul nostru a citat în mod repetat cuvintele „Moise a scris despre Mine” şi „nu aţi citit în cartea lui Moise” sau „căci Moise a spus.” A „crea” înseamnă să a înfiinţa/a da viaţă la ceva fără să foloseşti un material care exista deja. Înseamnă să dai viaţă la ceva din nimic! Nici o carte nu este citată mai mult sau pomenită mai mult în alte cărţi, precum este cartea Geneza. Geneza este citată de peste 60 de ori în 17 cărţi ale Noului Testament.

Ziua a şaptea de odihnă este un tip al „odihnei” milenare a lui Cristos; a 7 – a 1000 de ani după 6000 de ani de la creaţie. Comentând Geneza 1:1, D.L.Moody a scris: „Biblia se deschide/începe fără scuze. Nu cunosc nimic mai greu de crezut că primul verset din Biblie. Dacă stăpânim acest verset, tot ceea ce s-a mai întâmplat în cer sau pe pământul creat de Dumnezeu, nu ne va cuza probleme. Noi nu credem pentru că înţelegem. „PRIN CREDINŢĂ pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Evrei 11:3). Desemenea, citim că: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea (cerurile stelare) lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Mai întâi Dumnezeu s-a coborât să creeze, iar apoi să salveze. Pentru a crea a fost suficient ca Dumnezeu să vorbească; pentru a răscumpăra, El a trebuit să sufere. El a făcut omul prin suflarea Sa, şi l-a mântuit prin sângele Său.

GENEZA CONŢINE ADEVĂRUL FUNDAMENTAL PENTRU ŞASE MARI ŞTIINŢE:

  1. TEOLOGIA, ştiinţa despre Dumnezeu. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (1:1). “Apoi Dumnezeu a zis: “Să FACEM om după chipul NOSTRU, după asemănarea NOASTRĂ” (v:26). Cuvântul tradus aici „Dumnezeu” este ebraicul „ELOHIM”, Nume-titlu care arată funcţia de Creator şi Judecător al Universului; acest Nume este un substantiv plural (uni-plural[1]), el denotând pluralitate în Dumnezeire încă de la primul verset din Scriptură.  Pronumele „nostru”/”noastră” este la plural şi este urmat de verbele „creat” şi „spus” la singular. Aceasta denotă atât Persoana (mai exact, Fiinţa cu caracteristici personale), cât şi caracterul etern al lui Dumnezeu, ilustrat de atributele Sale.
  1. COSMOLOGIA, ştiinţa despre universul creat. „Dumnezeu a făcut cerurile şi Pământul.” Geneza declară că întreg universul a luat fiinţă prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu.
  1. ANTROPOLOGIA, ştiinţa despre om. Geneza ne învaţă că omul a fost făcut prin lucrarea creativă a lui Dumnezeu. El nu a evoluat, după cum susţine teoria modernă.
  1. SOCIOLOGIA, ştiinţa despre societate. Geneza ne vorbeşte despre formarea primei unităţi societale, familia bazată pe relaţia de căsnicie. Geneza ne relatează despre lărgirea cercului rasei umane şi formarea naţiunilor.
  1. ETNOLOGIA, ştiinţa despre grupurile sau rasele de oameni. Cartea începuturilor ne prezintă originea, divizarea şi dezvoltarea grupurilor de oameni ca rasă unică, dar diversificată.
  1. ZOOLOGIA, ştiinţa despre regnul animal şi originea regnului animal, inclusiv denumirile date de Adam.

În domeniul cunoaşterii umane, numai cartea Geneza ne dezvăluie verdictul Creatorului nostru cu privire la universalitatea păcatului şi la căderea rasei umane din Adam. Tot aici găsim adevărul cu privire la persoana şi lucrarea Satanei, primul care s-a răzvrătit. Există un singur „Diavol” şi milioane de „demoni”, iar puterea lor este extraordinară. Prin subtilitatea Satanei, Adam a căzut în păcat şi primul lui fiu, Cain, a moştenit natura căzută. Asemenea unui virus mortal, păcatul a dus la moartea lui Abel de către fratele lui Cain. Primul copil născut în istoria omenirii a ucis pe fratele lui! Dar vom studia aceasta mai târziu. Picătura de păcat a devenit curând un torent. Păcatul a atins punctul culminant la Calvar, odată cu respingerea şi moartea lui Isus Cristos.

„Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.” 1 Ioan 5:19

„Căci toţi au păcătuit (în Adam) şi sunt lipsiţi(prin obicei zilnic şi prin natură) de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23. Noi suntem păcătoşi prin natură şi prin alegere.

„pe Omul(Isus) acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” Fapte 2:23

„În adevăr, împotriva Robului(Fiului) Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel”  Fapte 4:27

Doctrina universalităţii păcatului se numeşte HAMARTIOLOGIA. Dar ajungem şi la remediul lui Dumnezeu şi la soluţia harului Său. Aceasta se numeşte SOTERIOLOGIE, adică doctrina mântuirii. Acest minunat adevăr al îndurării şi al harului mântuitor în Cristos, precum şi lucrarea LUI pe Calvar, se regăsesc aici, în Geneza şi în toate cele 66 de cărţi ale Bibliei. Biblia începe cu „paradisul pierdut” şi se încheie cu „paradisul restaurat”!

În cartea Geneza şi în alte cărţi ale Vechiului Testament,  ne sunt prezentate relatarea vinei şi a nevoii omeneşti, dar dragostea dornică a lui Dumnezeu, în ceea ce noi numim PROFEŢII ŞI TIPOLOGII. Toate acestea sunt prevestiri profetice, prefigurări şi imagini ale venirii Domnului Isus Cristos şi a lucrării Sale pe Calvar. Iată de ce putem spune „Cristos este în TOATE Scripturile.” Sfinţii Vechiului Testament priveau înainte cu anticipare la Calvar. Noi privim ÎNAPOI în timp şi ne încredem în sângele Său şi în lucrarea Lui pe crucea de pe Calvar, pentru mântuirea noastră. Atât pentru ei, cât şi pentru noi, a existat O SINGURĂ CALE pentru mântuire prin sângele scump al Substitutului (Înlocuitorului) nostru şi Purtătorului păcatului nostru, Domnul Isus Cristos. Aceasta este calea de mântuire şi pentru cei din viitor. Nu există „un alt Miel”, şi nici o altă cale.

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Fapte 4:12

În prima sa epistolă, Simon Petru a declarat că profeţii care au vorbit despre harul ce avea să vină, au cercetat SĂ VADĂ CE VREMURI ŞI CE ÎMPREJURĂRI AVEA ÎN VEDERE DUHUL LUI CRISTOS, CARE ERA ÎN EI, CÂND VESTEA MAI DINAINTE PATIMILE LUI CRISTOS ŞI SLAVA DE CARE AVEAU SĂ FIE URMATE” 1 Petru 1:11. Unde putem privi în cartea Geneza, ca să găsim referinţe la suferinţele lui Cristos şi la slava care avea să vină? Iată câteva referinţe în privinţa aceasta: 

„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Geneza 3:15

Aceasta este prima profeţie din timp, şi ne vorbeşte despre venirea lui Mesia (Cristos) Răscumpărătorul şi biruinţa Lui măreaţă asupra Satanei şi a tuturor lucrărilor lui. Autorul epistolei către Evrei a spus:

„Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” Evrei 2:14

În Geneza 3:15, observăm patru lucruri cu privire la profeţia rostită de Domnul Dumnezeu:

(a)   Cuvântul „Sămânţa” se referă la un descendent fizic şi la un număr de „seminţe”

(b)  „Sămânţa” şarpelui reprezintă pe copiii Satanei, dar în special pe Anticrist.

„Seminţei” Satanei i se va permite să zdrobească călcâiul seminţei femeii: o rană neînsemnată din care Acesta Îşi va reveni prin înviere.

(c)   „Sămânţa femeii” se referă la venirea lui Mesia, Domnul Isus, care va zdrobi CAPUL (autoritatea) seminţei Satanei: o lovitură fatală din care nu-şi va mai reveni niciodată. Galateni 3:16.

(d)  Observăm venirea lui Mesia profeţit care Îl va birui pe Satana; El este numit sămânţa FEMEII. Nu este menţionat nici un bărbat. Mesia avea să se nască contrar legilor naturale, în mod special şi unic, din fecioară. Cuvântul „fecioară” din Isaia 7:14 este cuvântul ebraic „Alma”, adică fecioară, şi nu doar femeie nemăritată.

În sesiunea următoare vom studia mai multe profeţii Biblice şi alte „tipuri.” Acestea ne arată splendorile caracterului şi lucrării Domnului Isus. 

CAPITOLUL DOI:

MÂNTUIREA – SINGURA CALE A LUI DUMNEZEU

CRISTOS, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ

În Geneza 3:21, citim următoarea afirmaţie legată de evenimentele care au avut loc la începerea istoriei:

„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.”

Acest incident misterios şi istoric ne descoperă mai multe lucruri extrem de interesante:

(a)   Mântuirea este doar prin lucrarea Domnului Dumnezeu, nu prin lucrarea omului: „Domnul Dumnezeu a făcut…”

(b)  Mântuirea personală din păcat şi efectele căderii necesita moartea unui substitut nevinovat.  Nu ştim ce rasă de animal a fost, dar ştim că un animal a murit.

(c)   Mântuirea era prin sângele acelei jertfe. Nu exista o altă cale. Sângele este foarte preţios pentru Domnul, Creatorul nostru. În Scriptură, sângele vărsat vorbeşte despre moarte. Sângele este acea plasmă misterioasă care reprezintă viaţa trupului. Aplicare sau „stropirea” sângelui implica virtutea sau meritul sângelui aplica pe obiecte sau oameni, „căci prin viaţa din el face sângele ispăşire” Leviticul 17:11. „Viaţa trupului este în sânge.” „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat” 1Ioan 1:7. În Geneza 4:3-5 citim despre Cain care a adus din roadele pământului ca jertfă – nu sângele vărsat. Jertfa preferată de el nu vorbea despre Cristos şi lucrarea Lui de pe Calvar. Cain a păcătuit împotriva luminii primite de la Dumnezeu. Fratele lui, Abel, a adus jertfă „din oile întâi născute ale turmei lui.” Jertfa lui a fost acceptată de Dumnezeu. Evrei 11:4 ne spune aşa: „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.” Cain a adus ceea ce a considerat el că este destoinic. Abel s-a bazat pe destoinicia jertfei. Aceasta este diferenţa între simpla „religie” şi planul lui Dumnezeu de mântuire. Religia este ceea ce fac oamenii pentru Dumnezeu. Mântuirea este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru oameni. Evrei 12:24 ne arată ceva mai bun decât jertfa lui Abel.

Păcatul lui Adam a venit după păcatul Evei şi a aruncat lumea şi tot ce este în ea, în ceea ce noi numim CĂDEREA. Un blestem divin a venit asupra întregii omeniri, dar şi asupra lumii animale şi vegetale, şi a întregii creaţii. Virusul mortal al păcatului a intrat în rasa umană, urmând să polueze şi să infesteze fiecare descendent născut din tatăl nostru Adam, până în zilele noastre. Cu toţii ne naştem păcătoşi şi trăim într-o lume decăzută. Totuşi, DUMNEZEU A CONTINUAT SĂ IUBEASCĂ omenirea căzută şi a pregătit o cale de iertare şi împăcare prin sângele unei jertfe suficient de destoinică încât să „acopere” şi să ispăşească păcatul nostru. Jertfa aceea avea să fie MIELUL LUI DUMNEZEU, Domnul Isus, Mântuitorul nostru, revelat chiar aici, în Geneza 3!

„A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El este Acela despre care ziceam: “După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine” Ioan 1:29-30

„căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi.” 1 Petru 1:18-20

În Geneza 1:16 citim aşa:

„Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.”

Marele Dumnezeu Creator a făcut soarele şi luna pentru a despărţi ziua de noapte, asigurând un pământ locuibil şi un mediu propice pentru creaturile Sale, Geneza 1:14. Dar tot El a spus că a creat aceşti doi luminători „ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii.” Domnul Isus a spus: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8:12). Proorocul maleahi a vorbit despre „Soarele neprihănirii” care va răsăsi curând (Ma. 4:2). Chiar aşa, Cristos este repezentat de semnul soarelui, iar Biserica este reprezentată de semnul unei lumini mai micim care reflectă lumina soarelui. Toată creaţia vorbeşte despre Persoana lui Dumnezeu şi despre lucrarea Lui, inclusiv cerurile pline de stele. Psalmul 19:1-3 declară:

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit.”

OBSERVAŢI CUVINTELE „istoriseşte”,  „ştire”, „vorbe” şi „cuvinte”

În 1 Corinteni 15:22 şi 45-47 citim aşa:

„Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos … “Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc (Adam), ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă (Domnul Isus). Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.”

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” Romani 5:12

În pasajul citit Cristos este numit Al doilea (eng. „Ultimul”- termen mai corect) Adam, al doilea Om. El este opusul primului Adam. Adam a fost capul creaţiei vechi, Isus este Capul creaţiei noi. (vezi şi Romani 5:12-19) Dacă teoria evoluţionistă ar fi fost adevărată şi nu ar fi existat „primul” Adam, nici nu ar fi fost nevoie de al doilea sau „Ultimul” Adam!

CRISTOS, MIRELE BISERICII

În Geneza 2:18-24 citim despre un ajutor şi o mireasă pentru Adam. Dumnezeu a luat o coastă şi Adam şi a format o femeie pentru el:

„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”

Acest dar oferit de Dumnezeu tatălui nostru Adam din coasta lui operată şi apoi vindecată, este o imagine a ceea ce s-a întâmplat la Calvar. Moartea Domnului Isus a fost ca un somn adânc  venit peste El, atunci când din coasta Lui a curs apă şi sânge. Apoi a urmat învierea Lui. Ce imagine minunată! Ce umbră a lucrurilor viitoare! Citim în Noul Testament că „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25).

CRISTOS, CORABIA CREDINCIOSULUI DE SALVARE DE LA JUDECATĂ

În Geneza 7:1 şi 8:1, citim aceste versete:

„Domnul a zis lui Noe: “Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.”

„ Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.”

Izbăvirea lui Noe din mânia lui Dumnezeu revărsată pe societatea extrem de păcătoasă din vremea aceea, este o ilustraţie sau un tip al locului nostru de siguranţă şi refugiu în Cristos. Noul Testament comentează acest incident aşa:

„Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.” Evrei 11:7

Această imagine a protecţiei Domnului faţă de copiii Lui este aplicabilă în mod special la rămăşiţa lui Israel, în timpul Necazului cel Mare (Matei 24:21-22). Enoh este o imagine răpirii Bisericii, a sfinţilor scoşi din lume înaintea potopului de judecată. Enoh a fost luat chiar înainte de potop şi este un simbol al credinciosului. Noe a fost păstrat/păzit prin potop şi este un simbol al Israelului păstrat în mod supranatural până la sfârşitul Necazului (vezi Matei 24:31 şi 34).

NOTĂ SPECIALĂ: 

Cu adevărat Domnul Isus poate fi văzut în arca din Geneza, iar eu vă sugerez cel puţin trei lecţii:

(a)  Observaţi cuvintele de invitaţie: „INTRĂ (eng. „VINO”) ÎN CORABIE, TU ŞI TOATĂ CASA TA,” Gen. 7:1. Domnul nu a spus „DU-TE” ci „VINO” în corabie! Aceasta înseamnă că Însuşi Domnul, care a făcut această invitaţie binevoitoare, era în corabie şi era reprezentat de Corabie. Într-adevăr El era în corabie! Fiecare parte a corabiei era un simbol al Săi, prefigurând protecţia Lui veşnică şi siguranţa pentru toţi cei care vin la El prin credinţă. Domnul Isus Cristos este Corabia noastră de salvare din furtuna viitoare a judecăţii şi a condamnării acestei lumi. Acesta este primul „VINO” din Biblie şi este un îndemn la salvare. Tot la fel este şi ultimul „VINO”, din Apocalipsa 22:17, unde citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!”, şi cine aude să zică: “Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!”

(b) În Geneza 6:14 citim aşa: „Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.” În ebraică, cuvântul „tencuieşti” este „kapher”, care în Leviticul 17:11 este tradus „ispăşire”. Prin urmare, tencuiala vorbeşte despre acoperire ispăşitoare. Atunci când Noe pregătea fiecare cui şi îmbinare, precum şi tencuiala de smoală rezistentă la apă şi aplicată pe lemn înăuntru şi afară, fiecare vorbea despre Cristos şi mântuirea Lui sigură care acoperă păcatele noastre şi ne pune în siguranţă şi la adăpost în Cristos Isus, corabia noastră de siguranţă. Tencuiala era o substanţă bituminoasă sau răşinoasă. Era suficientă ca să acopere corabia în întregime şi să ţină afară apele judecăţii, exact aşa cum acoperirea ispăşitoare adusă de  sângele Mielului lui Dumnezeu ne acoperă păcatul.

(c)  Observaţi cu atenţie cuvintele minunate din Geneza 7:15-16, care vorbesc despre protecţia şi siguranţa veşnică în Cristos. „DOMNUL A ÎNCHIS UŞA DUPĂ EL.” Credinciosul născut din nou a fost mântuit pentru veşnicie din pierzarea veşnică şi nu poate fi „nenăscut”! Vezi şi Ioan 10:27-30.

„Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi DOMNUL A ÎNCHIS UŞA DUPĂ EL.”

„…să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte” Evrei 6:18.

CITAT:  Lumea dinainte de potop nu mai era. Petru a scris în 2 Petru 3:6: „lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.” El a pus acea distrugere alături de distrugerea viitoare a lumii prin foc. Era un început nou şi promiţător, iar Noe a zidit un altar; primul altar menţionat în Scriptură. Jertfa lui Abel presupune existenţa unui altar, dar altarul lui Noe este primul menţionat în mod explicit. (Geneza 8:20-22).

În următoarele două studii, Îl vom urmări pe Domnul Isus în Geneza, privind la vieţile remarcabile ale doi mari patriarhi: Avraam şi Iosif.

NOTĂ SPECIALĂ:

Isaia a vorbit despre Noe în Isaia 54:9. La fel şi Ezechiel în 14:14,20. La fel şi Petru în 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5. Şi Domnul Isus l-a pomenit în Matei 25:37-39; Luca 17:26-27. Noe a fost cu adevărat un om al credinţei – Evrei 11:7.

CAPITOLUL TREI:

DUMNEZEU VA GĂSI SINGUR UN MIEL

Pasaj esenţial: Geneza 22:1-14. 

„Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”        Ioan 8:56

„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Galateni 3:6

În sesiunea aceasta vom studia în detaliu cel mai impresionant şi mai emoţionant incident din toată istoria  Evreiască (Vechiul Testament). Incidentul se concentrează asupra lui Avraam, marele om al credinţei, şi asupra preaiubitului său fiu, Isaac. Vom vedea că Isaac este unul din tipurile remarcabile şi prefigurative ale Fiului lui Dumnezeu, Isus Mântuitorul nostru, Trimis de Tatăl Său. Într-adevăr, acest capitol din Geneza ni-L revelează pe Cristos, Fiul ascultător şi Jertfa de bună voie (dispusă), care a spus: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”

Inima fiecărui credincios este mişcată de relatarea jertfirii tânărului Isaac, un „fiu al făgăduinţei” şi darul lui Dumnezeu pentru Avraam, care-şi iubea atât de mult fiul (Gen. 22:2). În Isaia 53 citim că Domnul Isus Cristos, Robul lui Dumnezeu, a fost „lovit de Dumnezeu şi smerit.” Vedem bunăvoinţa Tatălui de a da pe Fiul Său şi ascultarea fără cârtire a Fiului faţă de voia Tatălui Său. Într-adevăr aici ne sunt revelate secrete adânci şi intime ale relaţiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul.

Este important să citit Geneza 22:1-14. Apoi deschidem la Galateni 3:8, unde citim:

Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: “Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

Versetul acesta ne învaţă că, în zilele Patriarhilor, Domnul care ştia că există o singură cale prin care păcătoşii se pot apropia de El şi pot fi îndreptăţiţi (mântuiţi) prin credinţa în jertfa oferită de El, a predicat această veste bună şi lui Avraam! Prin urmare, în pasajul care ne stă înainte, citim că Evanghelia a fost predicată şi explicată lui Avraam şi Isaac cu aproximativ 4000 de ani înainte de venirea lui Cristos! Avem aici ceea ce noi numim „Proto-Evanghelia”. Prima menţiune a ceea ce Pavel numeşte „o altă Evanghelie” a început cu jertfa oferită după bunul plac de către Cain şi poate fi studiată în Geneza 4:1-10.

În Geneza 22 citim că Dumnezeu „l-a pus la încercare” pe Avraam. În Iacov 1:13 citim că „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.” A fost deci o încercare aspră a credinţei lui Avraam şi ea era legată doar de fiul pe care-l iubea aşa de mult. În versetul 2, Domnul i-a spus lui Avraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti.” Ce luptă groaznică trebuie să se fi dat în mintea şi inima lui Avraam! El însuşi fusese scos din păgânismul şi sincretismul Babilonului. Oare era posibil ca Dumnezeul cel viu şi adevărat să ceară jertfe umane păgâne? Noi ştim, acum, că viaţa lui Isaac nu a fost cerută în felul acesta de Dumnezeu, nu a fost cerută precum o jertfă umană păgână.

Această încercare teribilă avea menirea să arate dacă Avraam era vrednic de încrederea Domnului ca el să conducă pe poporul Său şi să devină „tatăl credincioşilor.” Într-o singură situaţie Dumnezeul Bibliei a cerut o jertfă umană, şi aceea a fost la Calvar, dar acolo a fost cu totul altceva. Încercarea lui Avraam trebuia să arate pe cine iubea Avraam cel mai mult. Dar cum stau lucrurile cu tine şi cu mine?

Matthew Henry comentează acest incident: „1) Persoana care trebuia jertfită: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti.” – Dumnezeu nu i-a cerut miei sau boi. ‘Îl vreau pe fiul tău, pe Isaac, al cărui nume înseamnă „râs” (17:19). „Ia pe fiul tău, pe care-l iubeşti.” În ebraică, lucrurile sunt exprimate şi mai accentuat, şi cred că ar suna mai bine aşa: „ia acum pe fiul tău, pe singurul fiu al tău, pe care-l iubeşti, Isaac.”  2) Locul: „în ţara Moria” – era vorba de trei zile de călătorie, aşa că Avraam avea timp să gândească problema, să poată aduce o jertfă raţională şi onorabilă.  3) Modul: „adu-l ardere de tot.” Nu numai că Avraam trebuia să ucidă pe fiul său, ci să-l ucidă ca pe o jertfă animală.”

CRISTOS ESTE REPREZENTAT ÎN MOD PROFETIC DE ISAAC, ÎN URMĂTOARELE SCENE:

  1. ISAAC ERA UN FIU FĂGĂDUIT. Gen. 17:16.  Şi Isus a fost un Fiu al făgăduinţei şi un Fiu promis de multă vreme. Asemenea lui Isaac, El a fost un Fiu mult aşteptat. Gal. 4:4 spune:

„Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege…”

  1. 2.     ISAAC S-A NĂSCUT CONTRAR LEGILOR NATURII. Naşterea lui a fost un miracol. Atunci când anunţul divin i-a fost făcut Sarei că ea şi Avraam vor avea un copil „minune” trimis de Dumnezeu, ea a râs, iar mai târziu a pus numele copilului „Râs.” (Isaac)

De ce a râs Sara? Geneza 17:17 spune: „Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: “Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

Isaac s-a născut deci ca un fiu minune. La fel a fost şi Domnul Isus Cristos! Atunci când îngerul a vestit Mariei naşterea Sa, ea a exclamat: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Mântuitorul nostru născut în mod unic din fecioară a fost revelat în acest mod în cartea Geneza!

  1. ISAAC A DEVENIT ASCULTĂTOR PÂNĂ LA MOARTE. Cât patos şi entuziasm era în cuvintele tânărului Isaac adresate tatălui său pe drumul spre Moria: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”! Ceva lipsea! Aceste cuvinte reprezintă strigătul Vechiului Testament: „Unde este Mielul lui Dumnezeu?”, jertfele levitice aduse lui Dumnezeu fiind simboluri (şi umbre) ale adevăratei Jertfe, ale adevăratuilui Miel. Strigătul Noului Testament a venit de pe buzele lui Ioan Botezătorul de două ori, în Ioan 1: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Mielul profeţit şi simbolizat (tipizat) a devenit Mielul identificat. Oare cum a reuşit părintele Avraam să răspundă fiului iubit: „Fiule, Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” DOMNUL va găsi un substitut (înlocuitor)! Isus este „Mielul lui Dumnezeu” sau „Mielul din partea lui Dumnezeu”, avea să fie Înlocuitorul păcătoşilor! Observăm supunerea incredibilă şi fără cârtire a lui Isaac faţă de voia şi planul tatălui. Despre Cristos citim aşa: „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:8
  1. ISAAC A CĂRAT LEMNELE EXECUŢIEI ŞI MORŢII LUI. De ce credeţi că, în versetul 6, Avraam a luat lemnele pentru jertfă şi le-a pus pe spatele fiului său, ca el să le care? Ce detaliu important? Şi Domnul Isus a făcut la fel. Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al “Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă “Golgota”. Ioan 19:17
  1. ISAAC A FOST ÎNVIAT DIN MORŢI ÎN MOD SIMBOLIC („CA ÎNVIAT DIN MORŢI”). În versetul 5, Avraam a fost spus clar slugilor: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi,” exprimând clar faptul că el şi fiul lui se vor întoarce la ei. Cum a putut spune acest lucru când el ştia că îl duce pe Isaac la moarte? Răspunsul impresionant la această întrebare îl găsim în Evrei 11:17-19, unde citim: „ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: “În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.”

Avraam a crezut că Domnul îl va învia din morţi pe fiul lui, dacă viaţa i se va sfârşi! Cum altfel să trăiască el şi să fie „sămânţa” aleasă?

NOTĂ SPECIALĂ:

a)     Cei doi au mers într-o călătorie de trei zile (versetul 4), aşa că, în cea de-a treia zi, Isaac s-a întors ca şi unul întors din morţi!

b)    Atunci când slugile şi-au luat rămas bun, ca apoi să-l revadă la întoarcere, a fost ca şi când    l-au văzut „înviat din morţi” după trei zile. Îl puteţi vedea pe Domnul Isus în cartea Geneza?

  1. ISAAC A URCAT MUNTELE NUMIT MORIA. Domnul Isus a urcat exact acealşi munte/deal! Dealul numit de romani în latină „Calvaria” (Calvar sau Căpăţână) este o întindere sau o alungire a Muntelui Moria! Nu e de mirare că Avraam l-a numit „Muntele unde Domnul va purta de grijă” sau Yahweh-Iire, în versetul 14.

Marele act de substituire penală s-a încheiat atunci când Îngerul Domnului a strigat la părintele Avraam, spunându-i: “Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

Avraam şi-a dovedit devotamentul supreme faţă de Domnul Cerului atunci când a ridicat cuţitul pentru a-l înjunghia pe fiul său. A fost oprit chiar la timp de Îngerul Domnului, care i-a explicat că nu mai trebuie să continue. Vedem cum  Avraam a fost gata să renunţe la cel mai drag „idol” al său,  la cea mai dragă persoană a vieţii sale, din reverenţă şi respect faţă de măreţia lui Dumnezeu şi faţă de planurile Lui pentru lume. Sfinţii din trecut obişnuiau să cânte cuvintele impresionante scrise de William Cowper:

„Cel mai drag „idol” al meu, oricare ar fi acela,
Ajută-mă să-l smulg de pe tron şi să mă închin doar Ţie!”

Privirea lui Avraam a fost îndreptată către un berbec care avea cornele încurcate într-un tufiş din apropiere. Sunt sigur că el a jertfit berbecul cu bucurie în locul şi în schimbul fiului său (versetul 13). El a găsit un substitut care să moară în locul lui Isaac. Berbecul a murit ca Isaac să poată trăi! Fără îndoială că Isaac a privit berbecul şi a spus: „Sunt atât de bucuros că tata te-a pus pe tine acolo în locul meu! Tu ai murit ca eu să fiu liber!” Şi în cazul acesta, Îl vedem pe Domnul Isus în Geneza; Evanghelia substituirii a fost predicată cu putere în zilele Vechiului Testament.

O ULTIMĂ ENIGMĂ!

De ce a numit Avraam locul acela Yahweh-Iire, însemnând „Domnul VA PURTA de grijă?” De ce nu l-a numit „Domnul A PURTAT DE GRIJĂ”, deoarece Domnul îi oferise un berbec pentru salvarea fiului său? Eu cred că răspunsul se află în versetul 8, unde Avraam îi spune lui Isaac: “Fiule, Dumnezeu Însuşi va purta grijă de MIELUL  pentru arderea de tot.” Dumnezeu a acceptat berbecul, dar promisiunea era pentru un MIEL, care în viziunea credinţei revelate a lui Avraam încă trebuia să vină! Avraam privea înainte la Răscumpărătorul promis, care trebuia să vină, la Domnul Isus Cristos. Într-adevăr, El avea să fie Mielul oferit de Dumnezeu! Şi noi ştim astăzi că a şi fost! 

CUVINTELE UNEI CÂNTĂRI BINE-CUNOSCUTE, SCRISĂ DE ISAAC WATTS, SUNT FOARTE POTRIVITE AICI:

Sângele tuturor animalelor
Jungheate pe altarele iudaice
N-au putut da pace cugetului vinovat,
Şi n-au putut spăla păcatul meu.

Dar Cristos, Mielul ceresc,
Ia toate păcatele mele,
O jertfă cu nume măreţ
Un sânge mai scump ca al lor.

Sufletul meu priveşte ‘napoi
La poverile purtate de Tine,
Pe crucea unde ai atârnat
Şi ştie că vine mea ai purtat.

Crezând, noi ne bucurăm
Văzând că blestemul e luat,
Laud Mielul cu glas bucuros
Şi înalţ dragostea-I însângerată!

(personalizare)

CAPITOLUL PATRU:

IOSIF NE AMINTEŞTE DE CRISTOS

Iosif  a fost ultima persoană proeminentă dintre cei numiţi „Patriarhi.” Aceşti oameni extraordinari domină planul revelat de Dumnezeu pentru lumea pierdută şi atrasă în păcat. Putem învăţa multe din vieţile acestor mari oameni ai credinţei: slăbiciunile şi triumfurile lor prin credinţă. Eu vă recomand să studiaţi vieţile lor şi să-i urmăriţi citind cu atenţie Evrei 11!

Cineva spunea că Geneza se împarte în două diviziuni istorice pe care le putem prezenta şi privi în modul următor:

  1. ISTORIA UNIVERSALĂ (1:1 – 11:9)

(a)   De la creaţie la cădere (1:1 – 3:24)
(b)  De la cădere la Potop (4:1 – 8:14)
(c)   De la Potop la Babel (8:15 – 11:9)

  1. ISTORIA PATRIARHALĂ (11:10 – 50:26)

(a)   Lucrarea lui Dumnezeu cu Avraam (11:10 – 25:18)
(b)  Lucrarea lui Dumnezeu cu Isaac (21:1 – 35:29)
(c)   Lucrarea lui Dumnezeu cu Iacob (25:19 – 50:13)
(d)  Lucrearea lui Dumnezeu cu Iosif (30:22 – 50:26).

Pasaj Biblic: Geneza 35:3-24

În sesiunea aceasta de studiu privim la viaţa multicoloră şi palpitantă a lui Iosif  şi vedem imagini şi asemănări extraordinare cu Domnul pe care L-a iubit şi L-a slujit. Atunci când studiem relatarea vieţii lui Iosif pe paginile cărţii Geneza, într-adevăr Îl vedem pe Isus Cristos! Ada Habershon a fost o studentă a Bibliei cu abilităţi inspiraţionale. Ea a fost îndemnată de D.L.Moody să scrie cartea „STUDIUL TIPURILOR.” În lucrarea ei remarcabilă şi meticuloasă, ea enumeră peste o sută de prefigurări ale lui Cristos văzute în viaţa şi mărturia lui Iosif. Noi avem timp să studiem doar câteva din ele.

În introducerea cărţii sale foarte utile, „Iosif mă duce cu gândul la Isus,” învăţătorul biblic William MacDonald scrie următoarele:

„V-ar fi plăcut de Iosif. El era un om remarcabil. Pe lângă o personalitate caldă şi atrăgătoare, el avea un „cuget viu şi sensibil” în chestiunile morale şi etice. Iosif a fost atât iubitor, cât şi uşor de iubit. El era şi frumos la înfăţişare. Deşi nu a fost fără cusur, el a fost unul din cele două personaje din Vechiul Testament despre care nu ni se spune nimic rău.

Sunt peste o sută de analogii între viaţa lui Iosif şi cea a Domnului Isus, deci nu este de mirare faptul că inimile noastre sunt atrase de el. Biblia nu spune nicăieri că Iosif a fost un tip al lui Cristos, dar asemănătoarea este incontestabilă. Nu putem citi povestea vieţii lui fără să ne gândim la Mântuitorul lumii. Iosif a trăit cu cu 2000 de ani înaintea lui Isus, dar asemănările sunt inconfundabile. Lucrul acesta devine evident atunci când deschidem Cuvântul sfânt. Nu este surprinzător faptul că cel mai mare spaţiu din Geneza este acordat lui Iosif.”

Prima parte a vieţii lui Iosif nu este spectaculoasă şi promiţătoare, dar el a triumfat peste toate şi a făcut istorie pentru Dumnezeu. Iosif este un mesaj pentru fraţii lui, poporul Israel de atunci, de acum şi din viitor, când aceştia vor recunoaşte şi se vor pleca înaintea Fratelui şi a „Rudei cu drept de răscumpărare,” Isus din Nazaret, Mesia cel promis, pe care L-au respins şi încă Îl mai resping ca şi naţiune. El este Regele lor de drept. El S-a născut ca Rege al lor, după cum spuneau magii, şi a murit ca Rege al lor pe cruce:

„Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” Matei 2:2

“Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”  Ioan 19:19

Naraţiunea impresionantă a vieţii lui Iosif şi a triumfurilor sale ne este relatată în Geneza capitolele 37 la 50. Vă rog, străduiţi-vă să citiţi aceste capitole cel puţin de două ori! E o lectură fascinantă. Iosif a visat de două ori că familia sa se va pleca înaintea lui, şi că el va domni peste ei (Geneza 37:5-11). În primul vis i s-a arătat că cei unsprezece snopi de grâu copt, reprezentându-i pe fraţii lui, se pleacă înaintea snopului său. În al doilea vis, el a văzut sistemul solar plecându-se înaintea lui. Ne este greu să ne imginăm mânia şi gelozia celor unsprezece fraţi. Soarele şi luna îi reprezentau pe părinţii lui. Stelele erau fraţii lui. Tatăl lui l-a mustrat. Fraţii lui erau negri de invidie. Ei au jurat că niciodată nu se vor pleca înaintea lui, dar mai târziu, circumstanţele i-au forţat să se plece înaintea lui Iosif de trei ori (Geneza 42:6; 43:28; 44:14).

Viaţa lui Iosif şi mărturisirea Dumnezeului tatălui său au avut o influenţă adâncă şi profundă asupra Egiptului păgân, în special asupra lui Faraon. Mulţi rabini evrei (Midrash Rabbah asupra cărţii Geneza) spun că, atunci când Faraon le-a spus Egiptenilor: “Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el” (Geneza 41:55), el se referea la tăierea-împrejur, adică la convertirea la credinţa în Dumnezeul adevărat! Poate că viaţa evalvioasă şi mărturia lui Iosif au fost la fel de profunde ca şi în cazul lui Daniel, exilat mai târziu în Babilon, care a influenţat pe conducătorul naţiunilor (Daniel 4:36-37).

HAIDEŢI SĂ VEDEM CÂTEVA DIN MODALITĂŢILE ÎN CARE IOSIF NE DUCE CU GÂNDUL LA ISUS!

  1. IOSIF A FOST IUBIT ÎN MOD UNIC DE CĂTRE TATĂL SĂU. (Gen. 37:3). Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a bucurat în mod unic de dragostea veşnică a Tatălui (Ioan 5:19-32).
  1. IOSIF A FOST TRIMIS DE TATĂL LUI. (Gen. 37:13). Tatăl lui l-a trimis să-i caute pe fraţii lui plecaţi la Sihem casă caute păşune pentru turme. Iosif a răspuns acestei însărcinări speciale şi a plecat. Şi Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a avut parte de o misiune specială printre fraţii lui, pe care a explicat-o în felul următor:  “Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” Matei 15:24

În Evanghelia după Ioan, Domnul Isus a spus de mai mult de patruzeci de ori că Tatăl L-a trimis (Ioan 4:34; 8:42, etc). Ioan a scris în prima lui epistolă, 1 Ioan 4:14: „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.”

  1. IOSIF A AVUT PARTE DE O PRIMIRE OSTILĂ. (Gen. 37:18-20). În loc să fie bucuroşi de întâlnirea cu Iosif, fraţii lui au început să-l urască mai mult. Ei au respins şi au urât sosirea şi prezenţa lui, refuzând preocuparea lui pentru ei. Atunci când Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis de Tatăl să „caute şi să mântuiască ce era pierdut,” ce au făcut oamenii din lumea aceasta? „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.  A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” Ioan 1:10-11

Umbra respingerii finale a existat încă de la începutul vieţii Lui, deasupra uşii hanului din Betleem, unde scria „Nu este loc!”

  1. FRAŢII LUI IOSIF AU COMPLOTAT SĂ-L OMOARE PE IOSIF. (Gen. 37:20.) În resentimentele lor şi dorinţa lor de a-i respinge complet afirmaţiile şi sfatul, ei au complotat să-l distrugă pe fratele lor. Aveau de gând să-l ucidă şi să-i arunce trupul într-o groapă. Ceea ce a urmat a fost o imagine a ceea ce avea să I se întâmple Domnului Isus Cristos la Calvar. La modul figurat, ei l-au respins şi l-au ucis pe Iosif. Este exact ceea ce urma să se întâmple Domnului Isus.

William  MacDonald comentează: „Istoria se repetă în viaţa Domnului nostru. Complotul a început la scurt timp după naşterea Lui; Irod a căutat să-I ia viaţa. Conducătorii religioşi ai Israelului Îl priveau ca pe o ameninţare şi au complotat să-I ia viaţa. (Matei 12:14; 26:2-4). Atitudinea lor este expusă clar în pilda vierilor răi (Matei 21:33-46). Atunci când proprietarul viei (Dumnezeu) a trimis pe slujitorii lui (profeţii) să strângă câştigul, un seceriş de sfinţenie şi roadă spirituală, vierii (marii preoţi şi fariseii) i-au ucis. În cele din urmă, proprietarul viei (Dumnezeu) a trimis pe fiul său (Domnul Isus Cristos), aşteptându-se ca ei să-l respecte. Dar ei au spus: “Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.” (Matei 21:38).            Într-o pildă asemănătoare, în Luca 19:14, ei au spus: “Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”

  1. IOSIF A FOST VÂNDUT PENTRU ARGINT. (Gen.a 37:28). Această faptă este izbitoare şi groaznică, dar de o corespondenţă exactă între Iosif şi Isus – amândoi au fost vânduţi cu indiferenţă şi răutate pentru argint. Comercianţii Madianiţi le-au oferit douăzeci de arginţi – unii spus că erau două treimi din preţul unui sclav adult, în vremea aceea. Preţul Domnului Isus Cristos a fost de treizeci de arginţi – în vremurile biblice, era preţul unui sclav împuns de un bou (vezi Exodul 21:32 – în engleză spune „treizeci de sicli de argint”), care era acum schilodit, aşa că nu prea mai era de folos. Ce tranzacţie groaznică!
  1. IOSIF A FOST TRAS ŞI SCOS DIN GROAPĂ. (Gen. 37:29). Atunci când s-a întors fratele lui, Ruben, groapa era goală! Era ca şi când Iosif înviase din morţi şi mormântul era gol! Deci groapa (mormântul) fusese împrumutată, şi nu avea nevoie de ea prea mult! La fel a fost şi cu mormântul împrumutat de bună voie de Iosif din Arimateea pentru trupul lui Isus cel răstignit. Isus a avut nevoie de mormântul împrumutat doar pentru trei zile şi trei nopţi, căci a treia zi a înviat.

În alt registru, avem o imagine interesantă. În Matei 27:1 citim: „Când s-a făcut ziuă.” Domnul Isus a fost reţinut peste noapte pentru a fi judecat; cel mai probabil a fost ţinut până dimineaţa într-o groapă/peşteră care poată fi văzută şi astăzi şi care se afla sub casa Marelui Preot Caiafa. Eu am văzut locul acesta şi am coborât treptele aflate sub moderna Biserică a Cocoşului Cântăreţ, situată pe Muntele Sion, chiar în afara Oraşului Ierusalim, în Ţara Sfântă. (Uitaţi-vă şi Psalmul 88:6-8)!

  1. IOSIF A MERS LA NEAMURI, UNDE A FOST PRIMIT ŞI PRIVILEGIAT. (Gen. 39:1-6). Respins pentru o perioadă de familia şi fraţii lui, Iosif a găsit acceptare în Egipt şi a găsit chiar şi o mireasă dintre Neamuri. Cu privire la Isus Cristos, citim Ioan 1:1-12!

Nu putem sări peste citirea textului din Geneza 45:1-14! Ce timp binecuvântat de restaurare viitoare atât pentru fraţii lui Iosif, cât şi pentru Domnul Isus şi poporul evreu! Poporul evreu Îl va recunoaşte în cele din urmă pe Isus Cristos ca pe adevăratul Mesia, cu plânsete mari, cu pocăinţă naţională şi cu durere, din pricina respingerii trecute faţă de adevăratul Mesia! Şi El le va spune: „CA SĂ VĂ SCAP VIAŢA M-A TRIMIS ÎNAINTEA VOASTRĂ … AŞA CĂ NU VOI M-AŢI TRIMIS AICI, CI DUMNEZEU…”

Citim şi Zaharia 12:10-14 şi 13:6! Observaţi cuvintele impresionante din versetul 6: „Şi dacă-l va întreba cineva (pe Isus, Mesia): “De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, el va răspunde: “În casa celor ce mă iubeau le-am primit.”

Iosif a declarat că Dumnezeu era implicat în toate. Suferinţele lui personale, încercările şi respingerea vorbesc puternic despre umilinţa îndurată de Domnul Isus pentru noi. Tratamentul nedrept şi nemeritat primit din partea familiei sale, care ar fi trebuit să-l iubească şi să-l protejeze, denotă trădare şi respingere. Iosif ne aduce aminte de Cel care a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni”  (Matei 25:31-40, Apocalipsa 1:7).

Viaţa şi încercările lui Iosif  reprezintă o lecţie pentru fiecare dintre noi, astăzi şi aici. Acuzat pe nedrept, tratat cu răutate şi trădat de cei care ar fi trebuit să-i stea alături, el a învăţat că, în cele din urmă, Domnul îi va apăra/dezvinovăţi pe cei ce sunt ai Lui; „nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15). Secretul vieţii lui era că Dumnezeu era cu el.

Iosif  le-a spus fraţilor săi: „VOI, NEGREŞIT, V-AŢI GÂNDIT SĂ-MI FACEŢI RĂU; DAR DUMNEZEU A SCHIMBAT RĂUL ÎN BINE” (Geneza 50:20)

CÂNTAREA RENUMITĂ A LUI WILLIAM COWPER, CARE A FOST SCRISĂ ÎN VREMURI DE GREA ÎNCERCARE:

Dumnezeu acţionează în mod misterios pentru a-Şi îndeplini minunile,
El Şi-a lăsat urma paşilor pe mare şi a încălecat pe furtună.
Voi sfinţi temători, prindeţi iar curaj, norii de care vă temeţi aşa mult
Sunt plini de îndurare şi se vor revărsa de binecuvântări peste voi.
Nu judecaţi pe Domnul cu sentimente slabe, ci încredeţi-vă în Harul Lui,
În spatele unei providenţe aspre, se ascunde faţa Lui zâmbitoare.
Planurile Lui se coc repede, deschizându-se în fiecare clipă,
Bobocul poate fi amar la gust, dar floarea va fi dulce.
Necredinţa oarbă sigur va greşi şi va cerceta zadarnic lucrarea Lui,
Dumnezeu este traducătorul Său şi El ne-o va explica clar.

  1. IOSIF NU S-A APĂRAT SINGUR ÎN FAŢA ACUZAŢIILOR ADUSE DE SOŢIA MINCINOASĂ A LUI POTIFAR. (Gen.39:14-20). O ultimă observaţie din viaţa minunată şi sugestivă a lui Iosif este supunerea lui tăcută, „ca de miel”, în faţa duşmanilor săi şi faţă de voia tatălui său. Iosif nu s-a apărat în faţa acuzatorilor săi, şi nici Domnul Isus nu a făcut-o. Asemenea Domnului Isus, el „n-a deschis gura deloc”. Cu privire la Domnul Isus Cristos, citim acestea în Isaia 53:7 şi în Matei 26:62-63.

Una din cântările mele preferate exprimă dragostea credinciosului pentru Isus, în lumina ascultării Sale până la moarte, „şi încă moarte de cruce”, pentru noi toţi:

TE iubesc pentru că Tu m-ai iubit întâi
Şi ai cumpărat iertarea mea pe crucea din Calvar.
Te iubesc pentru că ai purtat spinii pe frunte.
Dacă Te-am iubit vreodată, Isuse este acum! 

Privindu-L pe Isus în cartea Geneza, să-L iubim, să-L lăudăm şi să-L slujim cu mai multă dragoste şi dedicare!


[1] Deoarece, cu foarte puţine excepţii, substantivul plural „Elohim” este urmat de verbe la singular (ex. „a crea”, „a spune”, „a vedea”, etc.), acest fapt ne determină să credem că ar fi vorba de un aşa-zis substantiv „uni-plural”, adică un substativ care denotă ideea că toate cele Trei Persoane ale Triunităţii acţionează împreună ca Unul (în sens monoteist – credinţa într-o Divinitate unică). Aşadar, este vorba despre o aluzie la unitrinitarianism („Unintatea in Trinitate” sau „Unul în Trei”).

Dr. Jason Lisle – Astronomy Reveals Creation (at Calvary Chapel)

Great presentation by Dr. Jason Lisle of the Institute of Creation Research (ICR) at the Calvary Chapel of Philadelphia on how astronomy when properly understood without presuppositional biases actually reveals what the writers of the Bible have long ago touched on in broad terms. (Photo credit fromthedustmovie.org)

The Word of God is really true and 100% accurate in whatever topic it touches, though it is not a science book. Thankfully because science books change every year), the Bible touches on various topics from Geology to astronomy to Biology to Physics etc. And it is fully reliable and accurate in all of those topics that it touches.

Most importantly, the Bible is fully accurate when it talks about the Gospel of God that you and I are called to believe. Jesus Christ truly came to the earth, lived a perfect life, suffered, was crucified, died, buried and rose again bodily the third day. Because of this act of grace, we are all called to repent of our sins and put our faith and trust in the person and work of Jesus so that we can be forgiven and spend eternity with God. And that is 100% true. So please do not waste your life with earthly endeavors but rather focus on eternal things especially eternity with God.

VIDEO by Doulos Iesou Christou

Radioisotopes and the Age of the Earth – Dr. Larry Vardiman

Vardiman Larry in conférence Chicago

Vardiman Larry in conférence Chicago (Photo credit: Wikipedia)

Name: Dr. Larry Vardiman
Title: Senior Research Scientist, Astro/Geophysics
Specialty: Atmospheric Studies, Climate Change, Ice Age, Age of the Earth’s Atmosphere

While obtaining his Ph.D., Dr. Larry Vardiman served as a research assistant at Colorado State University’s Department of Atmospheric Science (1970-74) and as a consulting meteorologist at Western Scientific Services (1973-74). After receiving his degree in Atmospheric Science, he worked as site director for a cloud seeding research program for the Department of Interior’s Bureau of Reclamation in Denver, Colorado (1974-82). He also served as a consultant to the Colorado Governor’s Advisory Panel on Weather Modification. Dr. Vardiman was an officer in the United States Air Force with the Air Weather Service in the Aerospace Modification Division at Scott Air Force Base, Illinois. Before coming to ICR, he taught at Christian Heritage College as a Professor of Natural Sciences from 1982 to 1989, serving as Academic Dean from 1987 to 1989. From 1989 to 2009, he was Chairman of the Astro/Geophysics Department at the ICR Graduate School, also serving two years as Chief Operating Officer. Dr. Vardiman was a major participant and director of ICR’s Radioisotopes and the Age of the Earth (RATE) research project. He has authored many technical papers and books. Much of his scientific contributions have been in the areas of ice crystal growth and evolution, rain from “the windows of heaven” (Genesis 7:11), the age of the earth’s atmosphere, the Ice Age and the Genesis Flood, and catastrophic hurricane formation. His most recent research focused on the Ice Age in Yosemite and Yellowstone National Parks, and giant typhoons in the Middle East.

Dr. Vardiman retired from the Institute for Creation Research in June 2012.

Available books by Larry Vardiman: Climates Before and After the Genesis Flood Radioisotopes and the Age of the Earth, vol. 1: A Young-Earth Creationist Research Initiative Radioisotopes and the Age of the Earth, vol. 2: Results of a Young-Earth Creationist Research Initiative
Dr. Larry Vardiman, Senior Research Scientist at the Institute for Creation Research, has devoted 30 years to the defense of science that honors the Creator. June 2012 marked the retirement of Dr. Vardiman, who has blessed colleagues, students, and audiences around the world.

During his tenure at ICR, Dr. Vardiman has served as Professor, Department Chair, Director of Research, and even Chief Operating Officer for the Institute. Those who have known and worked with Larry have come to know him as a gifted scientist, a capable leader, a passionate communicator, and a genuine friend.

Highlights of Dr. Vardiman’s research include his work in paleoclimatology, hypercanes, global warming, and director of the eight-year RATE (Radioisotopes and the Age of the Earth) research project that settled significant scientific issues related to earth origins. A gifted writer and communicator, Dr. Vardiman has published numerous articles, technical monographs, and books on creation science.

Summarizing his experience at ICR, Dr. Vardiman said: “I call this my ‘second career.’ My ‘first career’ was working with the government doing research in cloud seeding and weather modification. So with the ‘second career,’ these last 25 years or so, I have been studying an even bigger weather modification event, the biggest one of all times, the one that God did when He changed the climate and the weather of the earth.

“So, it’s been a real blessing from the Lord to serve in this ministry and be able to help people have more confidence in the Bible. That’s basically been my whole thrust—being able to do science from God’s perspective and show that it fits science and fits the Bible, so that people can read the Bible and believe it when it tells us what has gone on in the past and what’s coming in the future. We can have confidence in what it says

Read more at http://creationrevolution.com/2012/07…

VIDEO by jesusLostChildren777 Photo above http://www.treespot.net

Dr. Jason Lisle – The Secret Code of Creation [Fractals]

In this video, astrophysicist and author, Dr. Jason Lisle, presents a compelling argument for God being the creator of the universe. It’s entitled “The Secret Code Of Creation”. Dr. Lisle showcases the Mandelbrot set of numbers, their infinitude and complexity, and speaks on the One who could have created such an intricate concept. There is no secular explanation for this.
Dr. Lisle is speaker and author of the following books:
1. The Ultimate Proof of Creation: Resolving the Origins Debate
2. Discerning Truth: Exposing Errors in Evolutionary Arguments
3. The Stargazer’s Guide to the Night Sky
4. Taking Back Astronomy: The Heavens Declare Creation
5. Why Genesis Matters

Photo credit fromthedustmovie.orgVIDEO by Doulos Iesou Christou Lecture is given at Calvary Chapel.

What is the Mandelbrot set?

Also see - “Mandelbrot Set Explorer: Mathematical Glossary”
from wikipedia:
The Mandelbrot set is a mathematical set of points whose boundary is a distinctive and easily recognizable two-dimensional fractal shape. The set is closely related to Julia sets (which include similarly complex shapes), and is named after the mathematician Benoit Mandelbrot, who studied and popularized it. (Photo credit on right plus.maths.org)

Mandelbrot set images are made by sampling complex numbers and determining for each whether the result tends towards infinity when a particular mathematical operation is iterated on it. Treating the real and imaginary parts of each number as image coordinates, pixels are colored according to how rapidly the sequence diverges, if at all.

More precisely, the Mandelbrot set is the set of values of c in the complex plane for which the orbit of 0 under iterationof the complex quadratic polynomial

z_{n+1}=z_n^2+c

remains bounded. That is, a complex number c is part of the Mandelbrot set if, when starting with z0 = 0 and applying the iteration repeatedly, the absolute value of zn remains bounded however large n gets.

For example, letting c = 1 gives the sequence 0, 1, 2, 5, 26,…, which tends to infinity. As this sequence is unbounded, 1 is not an element of the Mandelbrot set. On the other hand, c = −1 gives the sequence 0, −1, 0, −1, 0,…, which is bounded, and so −1 belongs to the Mandelbrot set.

Images of the Mandelbrot set display an elaborate boundary that reveals progressively ever-finer recursive detail at increasing magnifications. The “style” of this repeating detail depends on the region of the set being examined. The set’s boundary also incorporates smaller versions of the main shape, so the fractal property of self-similarity applies to the entire set, and not just to its parts.

The Mandelbrot set has become popular outside mathematics both for its aesthetic appeal and as an example of a complex structure arising from the application of simple rules, and is one of the best-known examples of mathematical visualization.

Imaginary Numbers 

An imaginary number is a number that can be written as a real number multiplied by the imaginary unit i, which is defined by its property i2 = −1.The square of an imaginary number bi is -b2. For example, 5i is an imaginary number, and its square is −25. Except for 0 (which is both real and imaginary), imaginary numbers produce negative real numbers when squared.

An imaginary number bi can be added to a real number a to form a complex number of the form a + bi, where a and b are called, respectively, the real part and the imaginary part of the complex number. Imaginary numbers can therefore be thought of as complex numbers whose real part is zero. The name “imaginary number” was coined in the 17th century as a derogatory term, as such numbers were regarded by some as fictitious or useless, but imaginary numbers are no more or less fictitious than any other kind of number. The term “imaginary number” now means simply a complex number with a real part equal to 0, that is, a number of the form bi.

Forbidden History: Dinosaurs and the Bible

Photo credit http://www.examiner.com

This is a very good video production/ documentary that traces the evolutionary presuppositions about dinosaurs vs. the scientific facts, and how they relate to the Bible throughout world history. For example, did you know that the first discoveries of ‘giant lizard’ bones, what would later be called dinosaurs, occurred in the 1800′s? Or, did you know that it was in 1841 that the word dinosauria was first used, meaning ‘terrible lizard’?

And here’s what Examiner.com had to say about the documentary in a 2010 review:

The documentary film Forbidden History: Dinosaurs and the Bible touches on some important points, some of which bear repeating:

  • More than 24,000 manuscripts exist for the Bible. The agreement of these manuscripts is remarkable, in light not only of the sheer number of manuscripts but also of a fidelity of agreement that rivals that seen in other historical manuscripts of which only single-digit numbers of copies remain.
  • No archaeological discovery has ever refuted anything in the Bible–and in fact many discoveries have vindicated the Bible when men had long begun to doubt that the discovered cultures ever existed.
  • The Bible mentions multiple “gentile” historical figures–but other historical records also mention multiple ancient Jewish and Hebrew figures. In fact, Assyrian history mentions two Hebrew kings–Ahab and Jehoram (misidentified as Jehu)–in events that the Bible does not mention. This does not mean that these events did not occur, or that these kings did not participate. The Bible clearly states that it does not recount the entire histories of these kings, and mentions an alternative reference–which, sadly, has been lost. Read more here- http://www.examiner.com/article/mention-of-dinosaurs-the-bible

VIDEO by TheTruthAlwaysAddsUp

How Einstein found out that: The Universe Had a Beginning – Stephen Meyer

Daca doriti sa cititi acest articol in Limba Romana, folositi Google translate facand click aici: Romanian/Limba Romana 

Photo credit www.theprofessionaldigest.com

In this excerpt from his message at Ligonier’s 2012 National Conference, Dr. Stephen Meyer tells the story of how Hubble showed Einstein that the universe was not eternal but must have had a beginning.

Stephen Meyer at the 2012 Ligonier Conference:

Hubble came into astronomy at a very propitious time. It was just at the time that astronomers were gaining access to these large dome telescopes that were able to resolve very tiny pin points of lights in the night sky. Prior to Hubble and the scientists who were looking into the night sky into the 1920′s, there was debate among astronomers as to whether or not the Milky Way Galaxy, in which our solar system resides, was the only galaxy, or whether there might be others beyond it. Hubble resolved that issue as he also resolved these points of light. Because, as he looked through this great dome telescope, at the Palomar Observatory, he was able to determine little points of light  that had been viewed through ordinary thelescopes before and just looked like little points, actually revealed galaxies- whole galaxies, with hundreds of millions of stars.

The picture behind us is a spindle nebula, and he saw a spiral nebula, many different galaxies in every quadrant of the sky, such that today, astronomers have something that they call the Hubble deep field. And it’s a picture of the night sky. And if you take a little picture of any part of the night sky, on the picture behind, you’ll see a little square box, a little quadrant (at the 1:29 minute mark) The next slide is that quadrant, magnified further.  And you see that even in the tiniest little square in the night sky, there are galaxies galore.

And so, the first thing that Hubble determined was that we live in an immense universe. It was grand in scope, beyond our wildest imagination. It’s galaxies in every direction. Now that was just awe inspiring. It was also very theoretically and philosophically significant discovery that he made, that was closely associated with this, and that is the discovery that these galaxies are moving away from us. In every direction of the night sky, the galaxies are receding. And the evidence for that came from something called red shift.It’s that those lights coming from those distant galaxies was redder in its hue, in its electromagnetic spectrum, in its color, than it would otherwise be if the galaxies were stationary in relationship to us.

How many have heard of the doppler effect? You know that, if you have a train moving away from us, the sound of the train whistle, it will drop in pitch. Well, the drop in pitch will correspond to a shift in wavelength. Well, what do you infer from that? I have a visual aid, it’s a balloon, and Hubble got to thinking about this and he realized that if the galaxies, and I’ve drawn these little dots on the balloon, going forward in the direction of time, what’s happening? If all the galaxies are moving away from us, the means the universe must be expanding outward in a kind of spherically symmetric expansion. So, as you go forward in time, you get the universe get bigger, and bigger, and bigger.

Now, what happens if you wind the clock backwards? The technical term is back extrapolating time. Well, if you go back a thousand years, is the universe bigger or smaller? The further you go back in time, the universe gets smaller, and smaller, and smaller, until eventually you reach the beginning point of the expansion, where everything was congealed together. And Hubble realized that an expanding universe implied a finite universe. A universe that actually has a beginning- a beginning in time. Now this was a really significant discovery because at the very same time, on the other side of the country there was this physicist with bad hair, named Albert Einstein. And einstein had come to the same conclusion, that the universe must have a beginning. But then, he said, “No, no, no, no, no. That cannot be right.” And Einstein came to it on his theory of general relativity, which was a theory of gravitation. And the equations of his theories suggested that the universe must be expanding outward and decelerating, in order for all of the math to work out. But when he realized that it was expanding outward, it must have had a beginning, he said, “No, that can’t be right.”So then he posited an arbitrary force  that was meant to counteract the force of expansion, in just the right measure, so that the universe would be static and therefore could have existed eternally without expanding or contracting.

Einstein, Hubble and Adams. Einstein looking through Hubble’s telescope and coming out to meet the media and admitting: “I now see the necessity of a beginning.” Photo credit www.interactions.org

When I was a physics student, we used to call this dry labbing. You know, where the professor gives you an experiment to do and you know what the answer is supposed to be, but you do the thing with the hockey pucks on the air table and it’s not coming out right. And it’s getting near the end of the period and you want to go to dinner, so what do you do? Now, I’m not saying I ever did this, but I know some people who did. You take the pen and you adjust the values, so that they match the theory. Okay? That’s called dry labbing. That’s essentially what Einstein, one of the greatest physicists in the world, that’s essentially what he did. He fudged. Because he had a preconceived idea that the universe must be eternal. And that was such a string of philosophical predilection, that he adjusted the science to try to meet with that.

Then Hubble comes along and discovers that the universe actually is expanding, there must have been a beginning. And so, he invites Einstein out to California to view the evidence that he’s been viewing through this  grand telescope, and there’s some famous newsreel footage where he looks through the telescope, with Hubble in the background, and he comes out and he meets the media and says, “I now see the necessity of a beginning.”

Einstein gets it, and he later says that his cosmological constant, his little fudge factor was the greatest mistake of his scientific career. In essence, the heavens talked back and the testimony of the sky was that there was a beginning to the universe.

VIDEO by Ligonier Ministries

 

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Coasta de Vest a Canadei, filmare aeriala – Canada’s west coast aerial view – In awe of God’s Creation

Ii multumesc lui Bibi Danaila pentru acest link video impresionant. (4 minute)

Sursa facebook.com/alternafilms si alternafilms.ca

Fata mea, Sarah, mi-a trimis un articol

rodi:

articolul acesta de la Daniel Branzei se potriveste la seria noastra’COPLESIT de CREATIA lui DUMNEZEU’. Niste minunatii!!! Intrati la link si vedeti mai multe poze.

Originally posted on B a r z i l a i - e n - D a n:

Hey, What’s All That Stuff In The Water. Let’s Look Closer…A Little Closer… WHAT?!

If you were flying over a body of water, looked down, and saw this, you probably wouldn’t know what to think. Until you either flew a little lower or got out some binoculars.

That’s exactly what happened over Lake Nakura in Kenya. When looking closer and closer, the reality of what was being seen was revealed. And it’s AWESOME.

It looks like a bubblegum-pink oil spill.
It looks like a bubblegum-pink oil spill.

But, no, it doesn’t look quite right.

View original 122 more words

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Minunatii fulgi de nea (7 poze macroscopice) – The awesomeness of snowflakes – In awe of God’s Creation

Psalmi 113
113 Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!
2 Fie Numele Domnului binecuvîntat, deacum şi pînă în veac!
3 Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.
4 Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri.
5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atît de sus?

Cum sa nu fi coplesit cand vezi asa ceva? Avem un Dumnezeu mare si atotputernic care se implica in cele mai mici detalii, cum o sa vedeti in pozele acestea macroscopice:

In ROMANA:

Imaginile uimitoare realizate de fotograful rus Alexey Kljatov arată că niciun fulg de nea nu seamănă cu altul. Artistul a dezvoltat o metodă proprie de fotografiere a ineditelor forme ale cristalelor și fulgilor de gheață. Vezi mai multe poze la Huffington Post.

ENGLISH:

More than a few artists have proved that macrophotography has merits beyond simply magnifying very small things. It can also capture aesthetically beautiful images lurking beyond our usual visual perception, whether they’re hiding inside a meteorite or on the wing of a dragonfly… or inside falling snow. Just in time for winter and the onslaught of December snowstorms, Russian photographer Alexey Kljatov has devised a clever way to bring the wonder of macrophotography to the minuscule world of snowflakes. Using a homemade rig comprised of a working camera lens, a wooden board, some screws and old camera parts, Kljatov captures the breathtaking intricacies of snow, six-sided symmetry and all. (via the Huffington Post)

In Awe of God’s Creation – AUDIO – Cum se aude zgomotul universului? What does space sound like? Coplesit de Creatia lui Dumnezeu

Photo credit http://www.dailygalaxy.com Pillars of Creation – Stalpii Creatiei

From the University of Leicester (http://www.le.ac.uk) via www.alphagalileo.org-

Far from the booming space battles and roaring warp drives of blockbuster movies, we think of the airless immensity of outer space as being as quiet as it is empty—but it is, in fact, as noisy as anywhere on Earth. But what kind of noise is this? To try and answer that question with his installation, Andrew Williams gathered sounds and data from space—including recordings made by satellites and long-wave radios.

The sound for the installation comes from two main sources:

  • Electrons hitting the Earth’s upper atmosphere – recorded using Long Wave Radio by Cluster II satellite on the 9th of July 2001. The recording is entitled Chorus. The title comes from the brief, rising-frequency tones caused by the impacts of electrons, which sound like a chorus of birds singing.
  • A deep pulsing sound emanating from the Sun, recorded by the European Space Agency Soho spacecraft and caused by bubbles emanating from deep within the star.

The unique project involves projecting the sounds through multiple speakers and also features projections of still images and videos on multiple screens.

Trajectory will develop over the two days—immersing visitors in the artist’s vision of Earth, and space, as well as an exploration of current research and future challenges for humanity.

As well as Earth’s relationship with the sun and “space weather”—the kind of phenomena that produced the sounds—Andrews’s installation explores the history of our relationship with space from Sputnik to the present day. To create the visual imagery for the show Andrew tracked the trajectories of 250 satellites that are looking at the Earth.

Andrew said: “The installation itself looks at several aspects of space in detail, whilst also providing an opportunity to reflect upon the future in terms of future space research, the effects of space research upon our lives and the big question – the future of humanity. No answers are provided, of course!

“The sound is what inspired me – once I had started to create audio from space data I wanted to find a way of presenting it. Much of the data comes from Satellites (in particular Cluster II) and it seemed natural to find the exact location of this when the data was collected. I then realised that the trajectories of satellites created a transfixing and beautiful visual landscape. It also shows how much—or little—of space we currently colonise.”

Andrew Williams became one of the University’s Artists in Residence in 2012, and began a mission with the Space Research Centre to explore new ways of presenting and explaining scientific research to the public.

ROMANIAN:

Andrew Williams de la Centrul de Cercetări Spaţiale din Leicester a folosit datele colectate de sateliţi şi de navete spaţiale pentru a genera sunetul pe care l-am auzi dacă am regla un radio în timp ce ne-am afla în spaţiu.

Cea mai impresionantă realizare a cercetătorului este „Chorus”, o înregistrare ce surprinde zgomotul făcut de electroni în timp ce lovesc atmosfera superioară a Pământului. Sunetul produs de acest fenomen se aseamănă cu cel făcut de nişte grauri aflaţi deasupra unui pârâu.

Sunetul a fost înregistrat de satelitul Cluster II în 2001 folosind un receptor de bandă largă. Williams afirmă că sunete erau în afara spectrului auzului uman, astfel că a fost nevoit să reducă înălţimea sunetelor şi să le filtreze pentru ca oamenii să le poată auzi. (Traducerea via Descopera.ro)

CHORUS 1

CHORUS consists of brief tones which sounds like a chorus of birds at daybreak created when electrons hit the Earth’s atmosphere. This new audio composition has been created for the Trajectory Installation at Leicester University by Andrew Williams. It makes use of data collected by the Cluster 2 Satelite in 2001 using LWR (long wave radio) Through a process of transposition and filtering the signal (which are naturally outside of the range of human hearing) the tones become audible. Andrew has shaped the material and developed a performance structure using a multi speaker difussion system to recreate the spatial qualities of the Earth Chorus within the gallery space. Andrew is Leverhulme Artist in Residence at the Space Research Centre, Leicester University.

VIDEO by Andrew Williams

Previous Older Entries Next Newer Entries

Zilele trec…

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,541 other followers