Ioan Basa – “CORTUL INTALNIRII” – Locul intalnirii tale cu Dumnezeu

“CORTUL INTALNIRII”
Locul intalnirii tale cu Dumnezeu
Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca noi suntem doar niste straini si niste calatori pe acest pamant…. (Evr.11:13) si (1Pet.2:11)
Suntem  straini si calatori  la fel ca si Avram atunci cand a plecat din  cetatea lui de bastina (din Ur, din Caldeea), si-a pornit   spre  tara fagaduintei, spre  Canaan. (Fac.12:1-9)
Sunt multe lucruri de spus despre originea noastra si despre motivele calatoriei noastre pe acest pamant, si despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu noi in aceasta calatorie.
Aceste taine nu sunt obiectul acestui studiului , dar totusi voi arata doar cateva profetii referitoare la acest subiect.
Profetul Isaia ne spune ca Dumnezeu este tatal tuturor oamenilor:
  • —“Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu, olarul care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale”. (Isa.64:8)
  • —“Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vesnicie Te numesti “Mantuitorul nostru”. (Isa.63:16)
  • Iar in Faptele Ap.  este spus ca” —noi toti suntem de neam din Dumnezeu” ( Fapt.17:29). (adica toata lumea isi are originea in Dumnezeu, El fiind Creatorul si Tatal tuturor). Omul initial a fost facut de Dumnezeu avand “chipul” si “asemanarea” lui Dumnezeu….dar aceste valori dumnezeiesti, au fost ulterior pervertite datorita pacatului. Locul “nasterii noastre” a fost Sionul  (Psalmul 87)
  • —•”despre Sion este zis: “Toti s-au nascut in el”, si Cel Preainalt il intareste”. (Ps.87:5) Nu voi discuta despre motivul pentru care suntem pe acest pamant, dar vreau sa mentionez doar faptul ca  Dumnezeu a facut un Plan Maret de Reabilitare si de Mantuire pentru Sion…. Pentru intreg Sionul.
  • —“Sionul va fi mantuit prin judecata, si cei ce se vor intoarce la Dumnezeu in el vor fi mantuiti prin dreptate”. (Isa.1:27)
  • —“•Striga din nou si zi: “Asa vorbeste Domnul ostirilor: “Cetatile Mele vor avea iarasi belsug de bunatati, Domnul va mangaia iarasi Sionul, va alege iarasi Ierusalimul.” (Zah.1:17)

Profetiile biblice au aratat ca Izbavitorul, Rascumparatorul si  Mantuitorul a venit din Sion

  • —“O! cine va face sa porneasca din Sion izbavirea lui Israel”? (Ps.53:6) Domnul Isus Hristos a venit sa aduca eliberarea si mantuirea celor ce-au apartinut Sionului: (Isa.61:3)
  • —“•”Da, va veni un Rascumparator pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor intoarce de la pacatele lor, zice Domnul”. (Isa.59:20)
  • — “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; … sa mangai pe toti cei intristati; sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti “terebinti ai neprihanirii”, “un sad al Domnului”, ca sa slujeasca spre slava Lui.” (Isa.61:3)
  • —“•Si atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: “Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov”. (Rom.11:26)
In toate aceste profetii este vorba despre Israelul profetic si despre Sionul profetic.
Astazi traim aceste zile:
  • •Caci vine ziua cand strajerii vor striga pe muntele lui Efraim: “Sculati-va, sa ne suim in Sion la Domnul Dumnezeul nostru!” (Ier.31:6)
  • •Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul; caci Eu sunt Stapanul vostru, Eu va voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, si va voi aduce inapoi in Sion. (Ier.3:14) “Va voi aduce inapoi in Sion” arata ca a fost o vreme cand omul a fost in Sion, dar din pricina pacatului a fost alungat afara din Sion.

Biblia ne arata  ca noi astazi, ne re-intoarcem din nou in Sion, acolo unde este  locul obarsiei noastre, locul destinatiei noastra si locul cetateniei noastre.(Filip.3:20)

  • –•”Cei izbaviti de Domnul se vor intoarce si vor merge spre Sion cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul, veselia si bucuria ii vor apuca, iar durerea si gemetele vor fugi!” (Isa.35:10)
    Aceste profetii minunate, se implinesc astazi sub ochii nostrii.
In toate aceste profetii este vorba despre “Sionul Ceresc”, despre “Ierusalimul Ceresc”, locul unde este mostenirea noastra  si unde este  Casa noastra (Efes.2:19).
Sub un alt aspect, Sionul  profetic mai inseamna si “Gradina Edenului”.
Dumnezeu insa stabileste conditiile  re-intoarcerii noastre acasa; conditiile  reabilitarii noastre, si conditiile  mantuirii noastre.
Apropierea noastra de Dumnezeu se face pe baza unui protocol  si Dumnezeu stabileste conditiile acestui protocol.
Acest proces al intoarcerii noastre spre Dumnezeu, al iertarii si-al  reabilitarii este aratat clar in “pilda fiului risipitor”..(LUCA 15: 11-21).
Calea intoarcerii noastre la Dumnezeu, este Domnul Isus Hristos.
—“Isus i-a zis: “EU SUNT CALEA…. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine”. (Ioan.14:6)
Aceasta “intoarcere” spre Casa Tatalui implica “trezirea” la realitate, urmata de-o rupere cu pacatul si-o  pocainta sincera.
Apoi este umblarea pe calea neprihanirii, (intoarcerea noastra inapoi de unde am cazut)….este nasterea din nou si cel mai important, este trairea in sfintenie.
Daca vreunul  din aceste elemente lipsesc, inseamna ca noi inca nu suntem pe drumul spre “casa Tatalui”….
Atata vreme cat un om inca iubeste “roscovele” si “porcii lui Satana”,(LUCA 15: 11-21) el este inca rob in aceea tara indepartata a vrajmasului.
Pozitia unui om  fata de pacat si fata de sfintenie arata locul real unde este el cu adevarat.
Si astazi bisericile noastre sunt pline de oameni care merg  spre Imparatia lui Dumnezeu.
Din nefericire o mare majoritate a “sfintilor” din zilele noastre sunt pocaiti numai cu numele si sunt crestini doar de forma.
Ei nu au o relatie adevarata cu Domnul Isus Hristos, prin Duhul Sfant….
Nu au nici macar o preocupare serioasa pentru cunoasterea lui Dumnezeu.
Nu cunosc Sfintele Scripturi….
Preocuparea lor majora nu este neprihanirea si sfintenia ci este formalismul religios si ambianta placuta care o au cu cei ce frecventeaza Casa lui Dumnezeu..
A stii cate ceva despre Dumnezeu (si chiar despre invataturile bibliei) este una, si a-l cunoaste pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si-a te face   asemenea cu moartea Lui; (Filip.3:10)…este cu totul si cu totul altceva.
In trecute am tinut un studiu biblic in biserica din care fac parte,(Muntele Sionului),  in care am discutat despre  “Cortul Intalnirii” aratat in (Exod 24:9-18) si (Exod 25:1-40)
“Cortul Intalnirii”  este o prefigurare a Trupului lui Hristos.
Am tinut acest studiu, deoarece in Cortul Intalnirii se ascunde modul apropierii noastre de Dumnezeu (Planul  Mantuii),  pe care Dumnezeu  l-a facut in Hristos pentru mantuirea noastra.
Dumnezeu a stabilit protocolul prin care ne putem apropia de El.
S-a discutat despre modul in care elementele cortului il prefigureaza pe Domnul Hristos.
Dar am discutat si despre cele 4 nivele prefigurate in Cort, care descriu procedura apropierii noastre de Dumnezeu, nivele care arata de fapt starea spirituala a credinciosilor din bisericile noastre.
1.)  in “tabara” dar nu in Cort.
2.)  doar in curtea Cortului
3.)  in Locul Sfant
4.)  in Sfanta Sfintelor
cortul intalnirii
1.  In “tabara” dar nu in Cort.
Multi credinciosi desi sunt “in tabara lui Israel”, totusi nu au intrat nici macar in curtea Cortului Intalnirii.
Curtea era un stadiu intermediar intre a fi “afara” (in lume) si-a fi “inauntru” (in Trupul lui Hristos)..
Gardul care imprejmuia curtea era din panze de in alb si curat. Aceste panze albe erau un simbol al curatirii si-al neprihanirii….
Cine traieste in pacat NU A INTRAT NICI MACAR IN CURTEA CORTULUI INTALNIRII….
Majoritatea credinciosilor au ramas la acest nivel al “curtii exterioare”…Pentru multi nu e clar daca “sunt afara” sau “sunt inauntru”…
Cu vorbele, ei par a fi inauntru….dar cu faptele mai degraba par a fi afara..
Doar dupa ce ai intrat “pe poarta”  si esti “in Curte”, doar de aici incepe procesul apropierii de Dumnezeu, proces care are la baza curatirea si  sfintirea noastra  conform voii lui Dumnezeu.

Photo credit www.mefag.de

2.  Doar in curtea Cortului
Acolo la intrarea in curte era “altarul de arama” (sau altarul arderilor de tot) urmat de “ligheanul de arama”
“Arama” in sens profetic inseamna judecata.(Judecata lui Dumnezeu si condamnarea pacatului din viata mea)
“ALTARUL DE ARAMA”
“ALTARUL DE ARAMA” simbolizeaza rastignirea si moartea noastra pe Crucea lui Hristos. ( a nu se confunda cu botezul in apa).
Apostolul Pavel spune ca:
–“• Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.” (Gal.5:24)
–“• Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; (Romani 6::6)
–“• Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El”, (Rom.6:8)
Aici nu este vorba despre actul simbolic al botezului in apa, ci este vorba de rastignirea practica a “omului vechi” din noi; este vorba de omorarea firii pamantesti si omorarea pacatului din viata noastra, pe Crucea lui Hristos.
Aceasta lucrare a “mortii si-a invierii” noastre se face printr-o credinta si-o pocainta sincera si adevarata si prin trairea conform Poruncilor Domnului Isus Hristos..
Doar daca-am murit impreuna cu Hristos , vom si imparati impreuna cu El….aceasta este singura cale de-a  intra in Trupul Domnului Isus Hristos.!
Tu nu mori atunci cand esti scufundat in apa botezului….ci mori atunci cand rastignesti si omori pacatul din tine tintuindu-l pe Cruce.
Avem in bisericile noastre destui  crestini botezati…dar care nu au murit niciodata impreuna cu Hristos.
“LIGHEANUL DE ARAMA”
“LIGHEANUL DE ARAMA”, simbolizeaza spalarea si curatirea noastra in Sangele Mielului.
Doar dupa ce in mod voluntar si constient ai rastignit si-ai omorat pacatul din tine,(prin pocainta),  doar apoi Sangele lui Hristos ne spala si ne curateste de acest pacat.
Este adevarat  ca Domnul Isus a murit pentru pacatosi si Sangele Lui ne curateste de orice pacat, dar aceasta “curatire” implica renuntarea constienta la pacat.
Atata vreme cat noi iubim, ascundem si cocolosim pacatul, noi oprim Sangele lui Hristos sa curateasca inima noastra.
3.  In Locul Sfant
Treapta urmatoare era intrarea “pe usa” in templul propriuzis (intrarea in Locul Sfant).
Aici in Locul Sfant era Masa cu Paini pentru pus inaintea Domnului (vreau sa mentionez ca painile acestea erau facute de oameni),
Tot aici era Sfesnicul de Aur care ardea necurmat si lumina locul Sfant, si tot aici mai era si Altarul de Aur (sau altarul tamaierii).
Painea aceasta din Locul Sfant reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu (Luc.11:3).
Este painea cu care se hraneau preotii…( levetic 24:9)
Este “painea noastra cea de toate zilele” cu care trebue sa ne hranim  partea spirituala din noi.
Aceasta “hranire a omului duhovnicesc dinlauntru ”   (2Cor.4:16), (2Cor.4:16), trebue sa o facem in fiecare zi prin cercetarea temeinica a scripturilor, …..si mai ales, prin aplicarea lor in viata noastra.
Credinciosii au drept hrana spirituala, Cuvantul lui Dumnezeu
•–“Drept raspuns, Isus i-a zis: “Este scris: “Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.” (Mat.4:4)
Deci hrana noastra duhovniceasca zilnica trebue sa fie din …”Toata Scriptura”….(2Tim.3:16)
 Faptul ca painile erau facute de oameni, simbolizeaza ca noi trebue sa lucram la producerea acestor paini….Noi trebue sa cercetam Cuvantul lui Dumnezeu….
Aceasta cercetare inseamna planificare, .timp investit, si munca asidua.Painile erau facute fara aluat (aluatul reprezinta firea pamanteasca si pacatul). —“Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege!” (2Tim.2:19)
Painile trebuiau framantate….(Biblia trebue crecetata, si nu numai citita ca o lectura). —“Cercetati Scripturile”… (Ioan.5:39)
Painile trebuiau folosite ca hrana pentru preoti….(Lev.24:9)
Deoarece toti cei Nascuti din Nou sunt preoti in Casa lui Dumnezeu….toti trebue sa se hraneasca zilnic din Cuvantul lui Dumnezeu.
Cati oare se “hranesc” cu painea lui Dumnezeu ?
Daca nu te hranesti cu o hrana adecvata ramai un om rahitic si nedezvoltat….
La fel este si din punct de vedere spiritual…
Painile trebuiau coapte in foc….(e vorba despre maturitatea spirituala).
Focul coace painea…..Maturitatea ta spirituala este data de Incercarile din viata ta prin care ai trecut si pe care le-ai biruit prin Cuvantul si prin fagaduintele lui Dumnezeu.
Painile trebuiau aduse si puse inaintea Domnului (tot ceea-ce tu faci, trebue sa faci pentru Slava Domnului).
Altarul de Aur (sau “altarul tamaierii”)
In Locul Sfant mai era si Altarul de Aur (sau “altarul tamaierii”).
“Altarul tamaierii”  si fumul tamaiei care se ridica zilnic (necurmat)  in Locul Sfant, reprezinta viata noastra de rugaciune. (Apoc 8:3-4)

Photo credit bbf.dipf.de

 Tamaia care era adusa si arsa pe altar trebuia sa fie doar cea poruncita de Dumnezeu…
Folosirea oricarei alte tamai era interzisa si orice neascultare era pedepsita cu moartea.
In Levetic 10 este aratata greseala pe care au savarsit-o fii lui Aaron, Nadab si Abihu.
Pedeapsa neascultarii lor a fost moartea.
Astazi multi aduc o tamaie straina si un foc strain pe altarul lui Dumnezeu.
Dar la multi nici nu se poate vorbi despre un “altar de aur” …Fara ca sa existe un “Loc Sfant” in inima ta, nu exista nici un “altar de aur”.
Pentru multi, “Rugaciunile Sfintilor”   (Apoc.5:8)   (Apoc.8:3-4)….sunt doar un foc de paie de 30-40 de secunde…..
Poate nici atat…
Cum este Locul Sfant din inima ta ?
Dar altarul acela de aur ? Este oare cu adevarat  altarul inimii tale  facut din aur curat ?
Dar tamaia ?
Ce calitate de tamaie folosesti ca sa aduci o jertfa de bun miros inaintea Domnului ?
SFESNICUL DE AUR CURAT
SFESNICUL DE AUR CURAT care era in Locul Sfant, reprezinta Lumina pe care doar cei care ajung la acest nivel spiritual o primesc din partea Duhului Sfant.
Doar lumina  Sfesnicului  lumina Locul Sfant…acolo nu mai era nici o alta sursa de lumina..
Undelemnul folosit la sfesnic reprezinta Duhul Sfant care trebue sa fie in candela inimii credinciosului.
Doar el,  “undelemnul” produce aceea flacara a sfesnicului si doar flacara produce lumina .
Daca in noi nu exista aceea inflacarare pentru  Hristos,pentru neprihanire si pentru sfintire, acest lucru ar putea sa fie deoarece noi nu avem in sfesnicul inimii noastre undelemnul, flacara si  lumina Duhului Sfant…
Inflacararea ta  pentru cercetarea Sfintelor Scripturi, pentru viata de rugaciune, pentru trairea si implinirea Poruncile Domnului Isus pentru sfintire, si pentru partasia cu Dumnezeu, este dovada clara a faptului ca Focul Duhului Sfant arde in Sfesnicul de aur curat din inima ta.
Si-acest lucru  trebue sa fie si sa se vada lamurit in viata noastra.
Cortul Intalnirii Exodul 25

4. “LOCUL PREASFANT”, sau “SFANTA SFINTELOR”

Al patrulea nivel este “LOCUL PREASFANT”, sau “SFANTA SFINTELOR”….
Aici este nivelul la care oricare credincios trebue sa ajunga in procesul apropii lui de Dumnezeu.
Ca sa ajungi la acest nivel inseamna ca ai trecut  cu bine de Curtea Cortului Intalnirii (cu “altarul arderilor de tot” si cu “ligheanul de arama”).
Inseamna ca ai trecut cu bine si prin  Locul Sfant  (“masa cu paini puse inaintea Domnului”, ….”sfesnicul de aur” ….si  “altarul tamaierii”)…

Doar de-acum treci prin “perdeaua care desparte “Locul Sfant” de “Sfanta Sfintelor”
Aceasta perdea il simbolizeaza pe Domnul Isus Hristos.
Doar dupa ce ai trecut de aceasta perdea esti cu adevarat in prezenta slavei lui Dumnezeu.
Aici in Sfanta Sfintelor era Chivotul Marturiei in care era Mana, Toiagul lui Aaron si Tablele Legii….
Doar aici Dumnezeu se pogoara si sta de vorba cu cei care ajung la acest nivel.
Aici se coboara Slava lui Dumnezeu….
Aici este locul descoperirilor divine si-a revelatiilor duhovnicesti.
Doar aici la acest stadiu esti cu adevarat in partasie directa cu Dumnezeu.

Mana care era  in Chivot, era pusa intr-un vas de aur si ea era hrana care coborase direct de la Dumnezeu….(adica era Painea coborata din Cer)…(Exod.16:32)
Cei care ajung la acest nivel primesc prin Duhul Sfant o descoperire duhovniceasca directa din Cuvantul lui Dumnezeu.
Taine minunate sunt revelate prin Duhul Sfant.
Una este sa muncesti tu la facerea painilor si alta este ca Dumnezeu sa-ti dea Painea directa din Cer.
Una este sa cercetezi Scripturile si sa te documentezi ca sa-i intelegi tainele ….. si alta este ca Duhul Sfant prin Revelatie Divina, sa-ti dea direct aceasta descoperire din Cuvant
Aceasta “mana” reprezinta revelatia directa prin Duhul Sfant (sau coborata din cer ) pe care o au cei care ajung la acest nivel.
Prin aceasta revelatie directa intelegi cu adevarat cine este Dumnezeu Tatal si cine este Domnul Isus Hristos.
Toiagul reprezinta autoritatea spirituala pe care doar cei care ajung in Sfanta Sfintelor o primesc.
Este vorba despre autoritatea spirituala asupra puterilor intunericului, asupra duhurilor rautatii, asupra bolilor; asupra pacatului si asupra diavolului.
Prin aceasta autoritate, Evanghelia este vestita nu numai cu vorbe ci cu Duhul Sfant si cu Putere. (1Tes.1:5)
Prin aceasta autoritate duhovniceasca sunt vindecati bolnavii
Prin aceasta autoritate sunt eliberati demonizatii de duhurile rele care-i robesc….
Prin aceasta autoritate sunt invinse si zdrobite puterile intunericului…
Cati pot spune oare astazi:  –“Argint si aur n-am; dar ce am, iti dau: in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla ?!” (Fapt.3:6)
Dumnezeu are nevoie de lucratori destoinici care sa se apropie de El, asa cum El ne pretinde sa-o facem, si-astfel sa fim umpluti cu Duhul Sfant si cu Putere.
Este important sa intelegem  “focul strain” (Levetic 10:1-3) pe care fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, l-au adus in cortul intalnirii…
In multe biserici acest “foc strain” s-ar parea ca este astazi la moda….
Dar este impotrant ca sa intelegem ce este acest “foc strain” ca nu cumva noi insine din neatentie (Ier.48:10), sa aducem inaintea Domnului un “foc strain” …si sa ne facem vinovati de necinstirea lui Dumnezeu.
http://basaioan.wordpress.com/2014/10/09/cortul-intalnirii/
http://basaioan.wordpress.com/2014/07/22/statutul-bisericii-apostolice-penticostale/
ioan basa rob si preot al lui Isus Hristos
cortul intalnirii

A critical look at the book of Enoch from a biblical standpoint

The Book of Enoch (also 1 Enoch; Ge’ez: መጽሐፈ ሄኖክ mäts’hafä henok) is an ancient Jewish religious work, ascribed by tradition to Enoch, the great-grandfather of Noah, although modern scholars estimate the older sections (mainly in the Book of the Watchers) to date from about 300 BC, and the latest part (Book of Parables) probably to the end of the first century BC.

It is not part of the biblical canon as used by Jews, apart from Beta Israel. Most Christian denominations and traditions may accept the Books of Enoch as having some historical or theological interest or significance, but they generally regard the Books of Enoch as non-canonical or non-inspired. It is regarded as canonical by the Ethiopian Orthodox Tewahedo Church and Eritrean Orthodox Tewahedo Church, but not by any other Christian group.

It is wholly extant only in the Ge’ez language, with Aramaic fragments from the Dead Sea Scrolls and a few Greek and Latin fragments. For this and other reasons, the traditional Ethiopian belief is that the original language of the work was Ge’ez, whereas non-Ethiopian scholars tend to assert that it was first written in either Aramaic or Hebrew; E. Isaac suggests that the Book of Enoch, like the Book of Daniel, was composed partially in Aramaic and partially in Hebrew.:6 No Hebrew version is known to have survived. The book itself claims to be written by Enoch himself before the Biblical Flood.

The authors of the New Testament were familiar with the content of the story and influenced by it: a short section of 1 Enoch (1 En 1:9 or 1 En 2:1 depending on the translation) is quoted in the New Testament (Letter of Jude 1:14–15), and is attributed there to “Enoch the Seventh from Adam” (1 En 60:8). The text was also utilised by the community that originally collected the Dead Sea Scrolls. WIKIPEDIA

VIDEO by kytekuttertv

The (Visual) History of the Tabernacle

God told Moses that this earthly tabernacle was a model of the true one in heaven. He was to construct the tabernacle according to the pattern God showed him. The physical pattern was a model of spiritual patterns, that were to be followed as well. We see the fulfillment of all of these in the person of Yeshua, Jesus Christ, who is the Messiah. 

This is an excellent video. The narration interspersed with Bible verses and an excellent computerized animation (visual display) to match. This is a great video for Bible study, Sunday school, youth group, etc…

VIDEO by Eternal Library

Jesus Christ is Superior to the Angels – Hebrews 1:7-14

Photo credit w3ace.com

Jesus Christ is Superior to the Angels Part 2

Hebrews 1:7-14

And of the angels He says,

Who makes His angels winds,
And His ministers a flame of fire.”

But of the Son He says,

Your throne, O God, is forever and ever,
And the righteous scepter is the scepter of [a]His kingdom.
You have loved righteousness and hated lawlessness;
Therefore God, Your God, has anointed You
With the oil of gladness above Your companions.”

10 And,

You, Lord, in the beginning laid the foundation of the earth,
And the heavens are the works of Your hands;
11 They will perish, but You remain;
And they all will become old like a garment,
12 And like a mantle You will roll them up;
Like a garment they will also be changed.
But You are the same,
And Your years will not come to an end.”

13 But to which of the angels has He ever said,

Sit at My right hand,
Until I make Your enemies
footstool for Your feet”?

14 Are they not all ministering spirits, sent out to render service for the sake of those who will inherit salvation?

A series of sermons by Dr. Wayne A. Barber on the Book of Hebrews entitled from ‘Shadows to Substance’  (Sermon 4)

VIDEO by John Ankerberg

The Book of Job Explained

On the surface, the Book of job looks like God tortures His most faithful servant just to win a bet with Satan.

But, there are 3 main points here, in the Book of Job:

  1. Although he was a good moral person, Job had a warped view of God, which distanced him from God
  2. God had a good reason to allow what happened to Job.
  3. This Book is not written to lost sinners, but is directly written to those who follow God. Job has a deep and important message for Christians today.

VIDEO by InspiringPhilosophy

Aurel Mihet – Patriarhul Iacov NU a fost un înșelător!

Click for source

Dumnezeu de-a lungul istoriei, atât în Vechiul cât și în Noul Testament s-a folosit de oameni deosebiți în realizarea planului Lui Divin. În diferite timpuri și situații, El s-a folosit de anumite persoane cărora le-a relevat planul Său, desigur potrivit cu voia Lui. În ceea ce urmează aș vrea să mă refer la unul dintre cei trei patriarhi din Vechiul Testament și anume la Iacov, cel care este mult discutat și comentat în legătură cu anumite aspecte din viața sa, începând de la naștere și până la plecarea lui din casa lui Laban. Deși a avut de înfruntat multe situații grele, Iacov a avut un rol important în planul lui Dumnezeu. Pe scurt, vreau să menționez doar trei dintre acestea:

Aurel1. Formarea Poporului Israel. Prin cei 12 copii ai lui, mai târziu s-au format cele 12 triburi ale lui Israel la care se referă de foarte multe ori scrierile Vechiului Testament.

2. Întoarcerea lui Iacov din Padam-Aram de la Laban – socrul său, în țara bunicului Avraam și a părinților Isac și Rebeca, cât și la locul copilăriei lui. “Atunci Domnul a zis lui Iacov: Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul de naștere; și Eu voi fi cu tine. ” (Gen.31.3)

3. Salvarea propriei familii, de la foametea care apăruse în țara lui și plecarea cu întreaga familie în Egipt, acolo unde Dumnezeu a trimis mai dinainte pe unul din fiii lui, numit Iosif: “…m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Gen.45.5)

Așa cum am menționat mai sus, aș vrea să mă refer la acea perioadă din viața lui Iacov, începând de la naștere și până la întâlnirea lui cu Dumnezeu la Peniel și să subliniez faptul că deși Iacov este ținta unor acuzații dintre cele mai nepotrivite, există totuși câteva aspecte esențiale de care trebuie ținut cont.

Astfel, el nu se face vinovat de nici una dintre învinuirile aduse, însă lipsa de înțelegere a multora contribuie la aceste afirmații, în necunoștință a anumitor factori, enumerați mai jos, de care trebuie ținut cont, când dorim să explicăm un anumit pasaj din Sfânta Scriptură:

1. Perioada în care s-a petrecut evenimentul respectiv;

2. Gradul de cultură al oamenilor din acel timp;

3. Baza relației omului cu Dumnezeu în aceea vreme.

Luând în considerare cele mai sus amintite și în mod deosebit relația pe care o aveau oameni cu Dumnezeu, ne dăm bine seama că în acel timp, la baza acestei relații funcționa principiul TEOCRAȚIEI, unde Dumnezeu, în mod direct sau prin îngerii Lui, stătea de vorbă cu anumite persoane, cărora le comunica voia LUI, în ceea ce privește lucrurile pozitive sau negative legate de faptele oamenilor. Exemplele sunt multe și înscrise pe paginile Sfintei Scripturi.

Voi lua doar câteva:

1. Adam în grădina Edenului: “Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ….” (Gen.2.16-17) “Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: Unde ești?” (Gen3.9-19), și discuția continuă.

2. Cain după uciderea fratelui său Abel, (Gen.4.9-16)

3. Noe în legătură cu potopul (Gen.9.13-22)

4. Avraam. Promisiunile făcute lui și seminției lui (Gen.17.1-8) etc.

5. Iacov. La Betel, discuția a fost între el și Dumnezeu (Gen.28.10-22). În casa lui Laban, Domnul vorbește direct cu el (Gen.31.3), iar în v.11 Domnul i-a vorbit printr-un înger și exemplele pot continua.

Constat faptul că sunt prea mulți pastori, evangheliști, scriitori, comentatori etc., care îl acuză pe Iacov Patriarhul de înșelăciune, lucru care nu este adevărat. Personal, după mai mult timp de cercetare și meditare, am ajuns la concluzia că el nu se face vinovat de aceste acuzații false. Dumnezeu a vrut să facă o schimbare în alegerea lui, așa cum a făcut cu cei doi fii ai lui Iosif, atunci când Iacov i-a binecuvântat. Dumnezeu e Suveran și EL face ce vrea, nimeni nu are voie să-l tragă la răspundere, de ceea ce face într-un fel sau altul. E de datoria noastră să cercetăm și să cunoaștem adevărul, ca apoi să apărăm cinstea, demnitatea și prestigiul lui Iacov, omul lui Dumnezeu, cu care EL se laudă alături de ceilalți doi patriarhi: “…voi sta la masă cu Avram, Isac și cu Iacov în Împărăția cerurilor.”(Mat.8.11);   Luca 13.28: “…veți vedea pe Avram, Isac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția cerurilor….”

Iacov este în cer cu Dumnezeu și este un adevărat sfânt al LUI, dar unii slujitori ai altarelor, cât și ai scrisului, îi ponegresc numele învinuindu-l de anumite fapte murdare! Haideți să ne unim atât prin predicare cât și prin scris, și să stopăm răspândirea acestor calomnii la adresa acestui SFINT din cer. Pentru o înțelegere mai clară a nevinovăției lui Iacov, mai jos am formulat câteva întrebări care sunt ușor de înțeles și care dau o lumină destul de mare asupra fazelor din viața lui Iacov, legate de acele fapte care sunt pentru uni – destui de mulți! – motive de învinuiri cu abateri dintre cele mai jignitoare la adresa acestui patriarh.

Întrebări necesare pentru a înțelege realitatea:

1. De ce Dumnezeu, dacă la ales pe Iacov înainte de naștere, nu a făcut ca Iacov sa fie întâiul născut, și nu Esau? (Rom.9.11-13)

2. Dacă Esau a fost întâiul născut și Dumnezeu la ales pe Iacov, după naștere, ordinea trebuia schimbată. Cine a condus această schimbare, Dumnezeu, Diavolul sau întâmplarea?

3. Cine se face vinovat de renunțarea lui Esau la dreptul de întâi născut, o simplă ciorbă pregătită de Iacob sau neglijența acestui drept pe care Esau îl vinde pentru un preț de nimic?

4. Dacă Esau și-a vândut dreptul de întâiul născut, mai putea el să mai primească binecuvântarea?

5. Dacă Isac ar fi știut că Esau nu mai e întâiul născut și că el nu mai poate primi binecuvântarea l-ar mai fi binecuvântat?

6. Dacă Rebeca a auzit și a procedat la schimbarea situației în favoarea lui Iacov, a fost de la Dumnezeu sau de la Satan?

7. Dacă întâlnirea pe care a avut-o Iacov cu Dumnezeu la Betel și la Peniel a fost o întâlnire în care Dumnezeu i-a cerut pocăința și recunoașterea faptelor de înșelăciune, minciună, trădare, ipocrizie etc., așa cum este învinuit de către cei mai mulți?

8. Dacă cunoașteți cazuri când Dumnezeu se asociază și umblă cu cei care înșeală, mint, sabotează sau iau în deșert numele LUI așa cum e etichetat Iacov?

9. La ce ajută și pe cine satisface atunci când e blamat un sfânt a lui Dumnezeu ca Iacov? Poate fi mai de grabă un prilej de poticnire pentru alții care nu înțeleg realitatea întâmplării descrisă.

10. Dacă Dumnezeu nu condamnă pe cineva și nu îi impută nimic în legătura cu unele fapte pe care numai oamenii le născocesc, pe cine să ascultăm, pe Dumnezeu sau pe oameni?

11. O întrebare deosebit de importantă este: De ce Dumnezeu îl binecuvântează pe Iacov când el se prezintă în persoana lui Esau? Atunci când el vine înaintea tatălui său Isac și când Isac îl întreabă “Cine ești tu fiule?” (Gen.27.18,19), Iacov îi răspunde tatălui său: “Eu sunt Esau fiul tău cel mai mare…”

Acest lucru e confirmat și a doua oară în versetul 24, “Isac a zis: Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: “Eu sunt!” Cum? Dumnezeu binecuvântează un Iacov fals, prefăcut, mincinos ipocrit? (vorbesc în felul oamenilor). Nu cumva este nedreptatea lui Dumnezeu când procedează astfel? Sau nu a cunoscut Dumnezeu acest șiretlic a lui Iacov? Dece Dumnezeu nu a procedat ca și în cazul nevestei lui Ieroboam când a venit la prorocul Asia, dându-se drept alta; “De ce te dai drept alta?”, sau în cazul lui Iacov – ALTUL? (Împărați, 14.6). Cum de data aceasta Dumnezeu a trecut cu vederea acest fapt? Și dacă Dumnezeu a procedat așa, cu ce drept vin unii și îl învinuiesc pe Iacov de o abatere pe care Dumnezeu nu o menționează? Profetul Isaia în 55.8,9 spune foarte clar: “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”. La fel Apostolul Pavel la Rom. 11.33 scrie: “O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu, cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”. La fel, în Rom. 9.14-20 în care se arată voința supremă a lui Dumnezeu în ceea ce privește alegerea care îi aparține în exclusivitate numai Lui și orice intervenție din afară (din partea oamenilor) este exclusă, în v. 20. citim: “Dar mai de grabă cine ești tu omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”.

12. Care a fost relația lui Iacov cu Dumnezeu în casa lui Laban? (Gen. 30.27). Laban a fost binecuvântat din pricina lui Iacov (Gen. 31.3). Domnul a vorbit cu Iacov despre întoarcerea lui în țara părinților lui. (Gen. 31.11-13). Domnul a vorbit cu Iacov prin îngerul Lui despre situația din casa lui Laban și întoarcerea în țara lui de naștere etc.

13. După ce Iacov a plecat de la Laban, acesta la urmărit și înainte de a-l ajunge pe Iacov, Dumnezeu i se arată lui Laban și îi spune următoarele cuvinte: “…..Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov”. Dacă Dumnezeu a interzis lui Laban să nu-i spună nici o vorbă rea lui Iacov, cine sunt acei care își permit astăzi, în predici mai ales, să încalce porunca lui Dumnezeu și să spună atâtea vorbe rele și defăimătoare la adresa lui Iacov?

În concluzie: Dacă, atât în casa părintească cât și în casa lui Laban, Dumnezeu nu la învinuit pe Iacov de nici cea mai mică abatere făcută, cine sunt acei care caută să-l ponegrească și să-l acuze de lucruri și de fapte fără nici un suport real? Cred că toți aceștia ar trebui să se pocăiască și să se lase de asemenea evanghelii cu conținut fals. Cred că o explicație Biblică în legătură cu problema păcatului din acele timpuri ne-o dă destul de clară Apostolul Pavel în Romani 5.13: “Căci înainte de lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.”(Rom.4. 15). “Pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.”( Rom. 3.20). “Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele legii, deoarece prin lege vine cunoștința păcatului” (Rom.7.7). “Dimpotrivă, păcatul ni l-am cunoscut decât prin lege. De pildă, n-as fi cunoscut pofta, dacă legea nu mi-ar fi spus: “Să nu poftești!”. Este ușor de înțeles că pe timpul lui Iacov nu se poate vorbi de LEGE, deoarece legea a fost dată cu mulți ani mai târziu și el nu a avut de unde să le știe așa cum au fost cunoscute după darea legilor pe muntele SINAI. Ori, a-l judeca pe Iacov după standardele noastre, cred că e cea mai mare greșeală pe care o poate face cineva, indiferent cine e el. Avertismentul de jos, ar trebui să fie luat cu cea mai mare seriozitate pentru toți cei care au curajul să-l învinuiască pe Iacov de fapte de care el nu se face vinovat. O mare atenție pentru cei care blamează numele lui Iacov, ei trebuie sa știe că va veni o zi când se vor întâlni cu Iacov și când toate învinuirile aduse lui vor fi cunoscute și auzite, și nu vor putea fi negate pentru că în Cer totul e gol și descoperit.

Domnul Isus a spus:

“Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți…” (Mat.18.16). Dar pe unul mare la nivel de patriarh?

“Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților!” (Ap. Iacov 4-11); cu mult mai mult pe cei din Cer.

“Feriți-vă de orice se pare rău!” (Ap. Pavel la 1 Tes. 5-22); dar mai ales în relații cu alții, cu frații.

Pastor Aurel Miheț

Peoria, Arizona

aurelmihet@yahoo.com

Greg Laurie – What Christians can learn from the Judean Wilderness (on location in Israel)

Judean Wilderness

Judean Wlderness – Photo credit http://www.bibleplaces.com

Because of its lack of water and good routes, the Judean wilderness has been (mostly) uninhabited throughout history. Consequently it was an ideal place for those seeking refuge from enemies or retreat from the world. When on the run from King Saul, David hid in various places in the Judean wilderness (the Wilderness(es) of Ziph, Maon, and En Gedi are part of the Judean Wilderness). John the Baptist preached here, and it seems likely that this was the wilderness where Jesus was tempted. Herod the Great built two fortresses (Herodium and Masada) in this area for protection should his people ever revolt against him. (Source – http://www.bibleplaces.com)

In this video: Greg Laure tells the story of the Israelites wandering in the wilderness and what Christians can learn from it.

VIDEO by Harvest: Greg Laurie

John MacArthur – Isaiah 53 The Riddle of Redemption

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Message from – Moody Founder’s Week 2013
Watch/read D A Carson’s message at Moody Founder’s Week 2013 here – When Jesus confronts the world 

Watch/read Tony Evans’s message at Moody Founder’s Week 2013 here – There is no more important place to know Christ than the struggles of lifeisaiah scroll
This is about Christ, and about knowing Christ. Martin Luther said,”There’s a chapter in the Bible that every Christian should memorize, if that Christian intends to know Christ.” The German theologian, in 1866 said, “There is the chapter of the Bible, that is the most central, the deepest, the loftiest that Scripture has ever achieved. That same chapter, others have called ‘The Gospel of all vocabulary’. There’s a chapter in the Bible that has such stirring predictions, so complex, that only God could have known them centuries before history unfolded them. There’s a chapter in the Bible that is the most comprehensive exposition of the cross in all of Scripture, the most complete description of the substitutionary vicarious sacrificial death of the Savior in all of Holy writ. This same chapter has a scope that extends from eternity past to eternity future, and gathers up a whole history of redemption by focusing on the redeemer. It sweeps from His position in the eternal trinity to His return to full glory with His redeemed in the new heavens and the new earth. There is a chapter that embraces His past glory, His incarnation, His humiliation, His rejection, His unjust treatment, His unfair trial, His mistreatment, His death sentence, His execution, His resurrection, His intercession, His exaltation, and His coronation.

What is this chapter? It is the first Gospel, and it’s not Matthew. Matthew is the second Gospel. This is a chapter that is sufficient to save sinners. In fact, it is a chapter that was used by Philip to explain the Gospel to an Ethiopian eunuch. This is a chapter that you know. It is Isaiah 53- the first Gospel.

The description of the atoning work of Jesus Christ in Isaiah 53 surpasses any single Scripture on those subjects in the epistles of the New Testament. Let me tell you about Isaiah. 66 chapters, same as the number of books of the Bible. It’s split into two parts: the first 39 and the second 27. Exactly the way the Bible is split: Old Testament 39 books, New Testament 27.

The first 39 are about judgment, much like the Old Testament. The last 27 chapters (of Isaiah) are about redemption, just like the New Testament – Salvation. The last 27 are divided into 3 – 9 – 9 – and 9. The first 9 is about the physical salvation of Israel, the last 9 are about the physical salvation of creation. And the middle 9 is about the spiritual salvation of sinners. (8) So, let’s go down into the middle 9, and the middle chapter is chapter 53, and the middle verse, essentially, is, “He was wounded for our transgressions, He was bruised for our inequities.” The Holy Spirit forces us right down into this incredible chapter. Isaiah 53 has been called the torture chamber of the rabbis. It has been called the guilty conscience of the Jews. And it is that. They run from this chapter like the black death.

This chapter, stepping back in history and the place that it occupies in Scripture, this chapter answers the most critical question that will ever be asked or answered, ever, by anyone, anytime. The most essential question, the most important question is answered by this chapter. Religion must answer this question correctly or it is form hell. Any religion that does not give the right answer to this question is right out of hell. What is the question? It’s the riddle of the Old Testament. Did you know there was a riddle in the Old Testament? Turn to Exodus 34. Moses comes before God and wants God to assure him, he wants God to show up and reveal His glory. In Exodus 34:5 we read “the Lord descended from a cloud and stood there as he called upon the name of the Lord.” Now, the Lord is going to introduce Himself. “The Lord passed by in front of Him and proclaimed, “The Lord God, compassionate, and gracious, slow to anger, and abounding in loving kindness and truth, who keeps grace, loving kindness for thousands, who forgives iniquity, transgression and sin.” And, by the way, “He will by no means leave the guilty unpunished.” That’s the riddle of the Old Testament.

That’s the riddle of redemption. How can God be gracious and punish the guilty? The answer to that is Isaiah 53. He will punish someone else. How can God, in the words of Paul, be just and the justifier of sinners? That is the question: How can a sinner be reconciled to a holy God? How can God love and bring to heavenly glory, sinners, without violating his righteousness? That is the question. If the right answer to that question is SAVED, then every other wrong answer DAMNS. That’s why I say that whoever doesn’t answer that question accurately is from hell. One more thing to say, about Isaiah 53. Just by way of introduction, if we think about it, this is a paralyzingly sad chapter. I don’t know of a sadder moment in all of redemptive history than the moment depicted in this chapter. It is horrific, beyond comprehension. This starts out as the most plaintive lament, the most extreme expression of sorrow. It is a kind of epic dirge. It is a funeral song with massive, sweeping implications. The crushing sorrow that is depicted in Isaiah 53 has no historic parallel, exceeds all other sorrows. (13:25)

The astonishing revelation

We start back in Isaiah 52 at verse 13. And, everything about this section is astonishing, absolutely astonishing. To start, in verse 13 we come to the very words of God. This section begins and ends with God speaking. God speaks in 52:13-15 and speaks half way through verse 11 and verse 12. So, what happens in the middle is bracketed by the words of God. God introduces and God sums up what’s in this great chapter. In 52:13-15, God Himself introduces the Messiah. He introduces His servant, His slave. First, it is an astonishing revelation. By the way, this is the 4th chapter that focuses on the servant or slave of God- the Messiah- vv. 42, 49, 50, 53. All servant songs, slave songs of the slave of God. He introduces Him: Behold because it is astonishing. “My slave will succeed”. Any reader of the Old Testament knows that that’s a Messianic title. Going all the way back to chapter 42, this is the Messiah. (15:29)

He will prosper. Actually, in Hebrew it is ‘act intelligently, act wisely’, succeed. It’s important that we understand that’s how God introduces this, because when He came, it looked like He didn’t succeed. It looked to the world like He failed. Then He begins to introduce Him. He will be high and lifted up, and greatly exalted. That identifies Him. Well, you say, isn’t that just repetitious? No, in the Hebrew, here’s what it says: He will be high, He will be higher, He will be highest. And those 3 designations in combination, only appear in one other place in all of Scripture. And those three designations refer to God. They only appear together in one other place- Isaiah 6. “I saw the Lord high, and higher, and highest.” So, now we know that the slave is God.

The astonishing humiliation

isaiah 53 5

The deity of Messiah is proclaimed. Verse 14 adds: Just as many were astonished at you My people, so His appearance was far more than any man.”  Now we know that He not only will be God, but He will also be man. The God man. He will be marred, that word in Hebrew means mutilated, it means distorted, it means disfigured. And, so extremely disfigured as to be literally beyond human recognition, looking like a beast, not a man. This servant is God? The eternal God: high, higher, highest. Exalted, loftiest, sitting on His throne. And, in the New testament, we know the writer of the Gospel of John tells us that the vision of Isaiah 6 is none other than Jesus Christ. He is God, lifted up and exalted. And He is man, marred, disfigured. This is the second riddle. Who is this Messiah? The Jews had a Messianic view, they had a concept of Messiah. I don’t know that they thought He would be God, but they assumed that He would be exalted. They had no sense that He would be marred, disfigured, far form it. But, that is only temporary.

His marring will be so severe, end of verse 14, that His form would be disfigured and distorted more than the sons of man. The implication of the language is- in face and form He will become subhuman. And we know that happened. All the brutality imposed upon Him. The physical distortion of His body, in all that He suffered and the distortion of His face, from sin bearing… We’re glad to get to verse 15. because the astonishing revelation, followed by the astonishing humiliation, brings us to the astonishing exaltation. (19:50)

The astonishing exaltation

“He will startle many nations.” Startle means to burst, to jump up. “He will startle many nations and Kings will shut their mouths on account of Him. What has not been told them, they will see, what they had not heard they will understand.” This is His final exaltation. So, God Himself, introduces His servant, His slave, the slave of Yahweh. the slave of Messiah, who is to come. He will be God, He will be man, He will be marred, He will be exalted. There is the career of the Lord Jesus in broad terms, from the mouth of God. This information is given to the Jews from Isaiah, 700 years before Jesus came. (21)

Isaiah 53

Now, let’s come to chapter 53. And, all of a suede something changes. Verses 13-15 ‘1st person- future’. “He will be”… “He will…” Kings will..”  “they will…”, “they will see..”. All future- speaking of the coming of the Messiah. Everything changes. This is one speaker: God, speaking of the future career of His servant. When you come to verse 1, everything changes. Everything now is in the past tense. And plural pronouns: “we”, “our”, “us”. The big question for us is, “Who is talking?” Not God. Who is speaking?

The Suffering Servant

53 Who has believed our message?
And to whom has the arm of the Lord been revealed?
For He grew up before Him like a tender shoot,
And like a root out of parched ground;
He has no stately form or majesty
That we should look upon Him,
Nor appearance that we should be attracted to Him.
He was despised and forsaken of men,
A man of sorrows and acquainted with grief;
And like one from whom men hide their face
He was despised, and we did not esteem Him.

Surely our griefs He Himself bore,
And our sorrows He carried;
Yet we ourselves esteemed Him stricken,
Smitten of God, and afflicted.
But He was pierced through for our transgressions,
He was crushed for our iniquities;
The chastening for our well-being fell upon Him,
And by His scourging we are healed.
All of us like sheep have gone astray,
Each of us has turned to his own way;
But the Lord has caused the iniquity of us all
To fall on Him.

He was oppressed and He was afflicted,
Yet He did not open His mouth;
Like a lamb that is led to slaughter,
And like a sheep that is silent before its shearers,
So He did not open His mouth.
By oppression and judgment He was taken away;
And as for His generation, who considered
That He was cut off out of the land of the living
For the transgression of my people, to whom the stroke was due?
His grave was assigned with wicked men,
Yet He was with a rich man in His death,
Because He had done no violence,
Nor was there any deceit in His mouth.

10 But the Lord was pleased
To crush Him, putting Him to grief;
If He would render Himself as a guilt offering,
He will see His offspring,
He will prolong His days,
And the good pleasure of the Lord will prosper in His hand.
11 As a result of the anguish of His soul,
He will see it and be satisfied;
By His knowledge the Righteous One,
My Servant, will justify the many,
As He will bear their iniquities.
12 Therefore, I will allot Him a portion with the great,
And He will divide the booty with the strong;
Because He poured out Himself to death,
And was numbered with the transgressors;
Yet He Himself bore the sin of many,
And interceded for the transgressors.

Who is saying this? Who is making this massive confession? What group of people is this? What group of people is this? This is plural ’til you get down to verse 11, where God begins to speak again. Who is this? It is Israel.

What did we learn about Isaiah? Israel’s physical deliverance in the first 9 chapters of the second half, and Israel’s salvation in the second nine. You bore down to those 9 in the middle chapter and the middle verses- this is the prophecy, not the death of Christ. This is not a prophecy of the death of Christ, this is a prophecy of the future conversion of Israel, when they look back at the death of Christ and see who He really was. This is stunning. This leaps across the death and resurrection of Christ to the future conversion of Israel. That’s why Isaiah gave this. To give hope for the national salvation of his people.

Remember Ezekiel 36, when God promises salvation to Israel, a new heart, His spirit… you remember Jeremiah 31, the covenant passage promised to Israel, where God saves Israel. But, you might wanna think about this in terms of another prophecy. As you come to the end of the Old Testament, in Zechariah 12:10 I will pour out on the house of David and on the inhabitants of Jerusalem, the Spirit of grace and of supplication, so that they will look on Me whom they have pierced; and they will mourn for Him, as one mourns for an only son, and they will weep bitterly over Him like the bitter weeping over a firstborn. 
And Zechariah sees the future day, when Israel has, by the sovereign purposes of God, the spirit of grace and supplication comes down from heaven and gives them life. And when God does that, they will look on the one they pierced and they will mourn. vv 11-14 11 In that day there will be great mourning in Jerusalem, like the mourning of Hadadrimmon in the plain of Megiddo. 12 The land will mourn, every family by itself; the family of the house of David by itself and their wives by themselves; the family of the house of Nathan by itself and their wives by themselves; 13 the family of the house of Levi by itself and their wives by themselves; the family of the Shimeites by itself and their wives by themselves; 14 all the families that remain, every family by itself and their wives by themselves. What are they all mourning about? That is the future work of God, when He saves the nation of Israel. Romans 11 “So, all Israel will be saved”. That’s the future promise of God.

When that day comes, what will they say? They will recite Isaiah 53. This is their confession. That’s why it’s in the past tense. Think of it this way, as we look at this incredible chapter. Why the mourning? Why the horror? Why does everybody mourn, from the lowest to the highest? From the King, the leader, always down to the humblest family? What is all this mourning and weeping, and sorrowing? It’s obvious. In that future day, when Israel is saved, they will look back over their history and realize that everyone that came before them and rejected Jesus Christ was damned forever. The horror. All the history of holocaust, all those people are lost. The mourning will be beyond comprehension. (transcript from first 30 min provided by our blog)

External Evidences Of Old Testament Truths – David McClister

Old Testament scroll photo credit www.whitehorsenazarene.org

Some people think that believing in the Bible is just blind faith. The truth is, however, that having faith in the things we read about in the Bible is logical reasoning with all kinds of evidence every where we look.

This video contains audio by David McClister and presentation slides that explain and show historical and archaeological evidence to support the people, places and things we read about in the Old Testament. VIDEO by slaves4christ

In Solomon’s address to the people, as he dedicated the Temple, he made an important claim that I’d like for us to think about. He said to them that what God has done, according to all that he has promised, not one word has failed of all His good promise, which He promised through Moses, His servant. Solomon was appealing to these people on the basis of the reliability of God’s word and of the record of that word, that these people knew. Solomon is, of course, right around the turn of the millennium, roughly 1000 B.C. The books of Moses and the records of the ancient Israelites had been preserved now for hundreds of years and Solomon says that not one word has failed of all that God has said, up until this point. He then used that fact as the basis of his exhortation when he concludes and says, “Let your heart be wholly devoted to the Lord our God.” Solomon was making the case, among other things, that God has always been true to His word, that God’s word has always been true, that you can count on it, and because you can count on it, therefore, you ought to listen to it, and you ought to walk by it.

It is interesting though that that is the very bone of contention that people have had with the Bible for hundreds and hundreds of years:

  1. Why should I listen to the Bible?
  2. Why should I believe what the Bible tells me?
  3. You know, the Bible is not the only document that comes from ancient times? There were other cultures; there were other religions. Why should I believe the one that I have here in the Bible?
  4. What makes the Bible so special?

Photo credit above

And there have been all kinds of arguments and attempts made to discredit the word of God in all kinds of ways and the goal of all of that work is simply to make it so people don’t have to listen to the Bible. And even today we have the continuing work of destructive critic, who would turn to the Bible and say, “This is wrong, that is wrong… This isn’t true… that’s not right..” And yet, the Bible persists. I’d like for us to think this morning about some of the evidence that we have  that shows us that the word of God is indeed correct. That, as Solomon has said, God word has not failed, God has spoken the truth and therefore, we may be confident in it. I want for us to look at some things this morning that help to demonstrate the truthfulness of the word of God. One of the things that people have long had a problem with is the story of the flood, back in the Old Testament.  People have long looked at that and have said, “No, that couldn’t have happened. How could you get so much water that all of the mountain tops were covered and that of all the people that had lived, only 8 people lived? How could somebody who lived so so long ago and such a primitive time have built an ark the size that God said was made back then?” Well, the fact is that the Bible is not the only document that talks about a flood in the ancient world.

Ray Comfort interviewing people about Noah

In the time of Noah, people were going about their daily lives, not mindful of the impending destruction. Like them, are we ignoring warnings of God’s coming judgment? The Bible gives us clear signs of the last days. Did you know the Scriptures say we will see:

• Flippant use of God’s name
• Money-hungry preachers and rampant hypocrisy in the church
• Wars and rumors of wars
• Denial of a global flood

But surely no educated person could believe that Noah and his ark ever really existed. Wouldn’t it be impossible to fit millions of species of animals into one boat? And what evidence is there (if any) for a worldwide catastrophic flood? However…what if it did all happen exactly as the Bible says? What would that mean? Who was Noah, and why is the amazing account of his life so relevant to you in the 21st century? Don’t be caught unaware. Time may be very short. Will you be ready?

A movie by Ray Comfort. This is not the Russell Crowe film.

VIDEO by Living Waters / The Way of the Master

A historical Timeline and five amazing facts about Adam and biblical events

CITESTE acest articol in limba ROMANA aici.

This timeline chart which you can actually purchase here is a great way to visually understand the Bible, especially the Old Testament. Here are some of the facts gleaned by overlaying the births and deaths of some of the biblical patriarchs.

  1. Surprises in the overlap. The Bible lists ages of fathers and their death dates, but a timeline shows us how they overlap. Methuselah, the man in the Bible who lived the longest, died the year of the flood. Adam was still alive when Methuselah and his son Lemech (Noah’s father) were born.
  2. Noah’s son Shem was still alive when Abraham was born. Abraham could have learned about the history of the world from Shem who learned about Adam on down from his grandfather and then passed it on to his great-great-great (8 greats) grandson Abraham.
  3. Who came first, Queen Esther or Daniel? They both lived during the Babylonian captivity. Esther’s book is first in the Bible, but she lived nearly a century after Daniel- toward the end of the captivity.
  4. What was going on in the world during important Bible events? For example, the Biblical prophet Daniel lived during the same century as the Chinese philosopher Confucius.
  5. What was happening in the Bible during important world events?  The Greek poet Homer and Solomon lived during the same century.

VIDEO by Amazing Bible Timeline

Zece Argumente Pentru a Crede Biblia – Carte Online

photo credit jamienunnally.wordpress.com

bible read

10 Argumente pentru a crede Biblia:
Cele Zece Minuni Ale Bibliei

  • Argumentul 1: Inteligenţa Credinţei Prezentate De Biblie
  • Argumentul 2: Planul Bibliei Este Unic
  • Argumentul 3: Supravieţuirea Bibliei
  • Argumentul 4: Biblia Este O Istorie Precisă
  • Argumentul 5: Corectitudinea Ştiinţifică A Bibliei
  • Argumentul 6: Prezicerile Profetice Ale Bibliei
  • Argumentul 7: Dreptatea Bibliei
  • Argumentul 8: Învăţătură Unică A Bibliei
  • Argumentul 9: Personajul Principal Al Bibliei: Isus Christos
  • Argumentul 10: Biblia Are Un Mesaj Ce Transformă Viaţa . Rezumat Şi Concluzie

Sursa http://calvarychapel.com/ (via Marius)
Vezi mai multe carti online aici – Cărţi online

View this document on Scribd

The Old Testament in 10 minutes

Bible books ubdavid.org

photo credit ubdavid.org

Jason DeRouchie at the Desiring God Conference in Minneapolis January 2014 Theme: The Pastor, the Vine, and the Branches: The Remarkable Reality of Union with Christ.

The Bible describes how God reigns, saves and satisfies through covenant, for His glory, in Christ. The Old Testament provides foundation. The New Testament fulfillment. Jesus’s Bible was the Old Testament, which highlights through both narrative and commentary how the old mosaic covenant is established in the law, enforced in the prophets, and enjoyed in the writings.

The Bible opens with 5 narrative books of Moses, which together are called The Law. Here; the old covenant os established. Genesis introduces God’s universal kingdom program by highlighting 2 things:

  1. The need for blessing
  2. The provision of blessing

It also provides the context for Israel’s mission. sin had resulted in a world wide curse and Abraham and his offspring, climaxing in a single, male, royal descendant in the line of Judah would be the means for the curse to be overcome by blessing. The emaining 4 books of the law clarify how the promise of offspring and hope of the promised land find initial fruition in the mosaic old covenant, all in anticipation of the royal redeemer.

We begin with Exodus. Exodus highlights King Yahweh’s global purposes through Israel, stressing the centrality and the necessity of God’s presence and detailing both Israel’s salvation and their mission. Israel is to be a mediator and a displayer of God’s greatness, a kingdom of priests and a holy nation. All in the context of the world.

In Levitivus, Holy Yahweh calls Israel to be a holy people and clarifies how their pursuit of God will be empowered by His sanctifying presence and the promises of blessing and curse.

Numbers contrasts faithful Yahweh with unfaithful Israel. And it describes an extended season of discipline in a wilderness where Israel was supposed to learn how to wait on and follow Yahweh.

Deuteronomy comes at the end of the law. Deuteronomy is the constitution of the united tribes of Israel. It calls for lasting covenant relationship. But, what it also shows us is that God would not overcome Israel’s stubborn rebellion, would not enable them to love with all until the latter days, after Israel had entered, lost, and returned to the land. It is at that time that he would circumcise their hearts and empower them to love him with all.

After the law comes the Prophets. The prophets are to be read in light of the law of Moses, and in the hope of the coming royal deliverer. Here, the old covenant is enforced, and the material is divided into two parts:

  • The former prophets and the latter prophets.The former prophets provide a narrative history of what happened in Israel, from the conquest through the rise of the united and divided monarchies, all the way to their exile from the land.
  1. The grouping begins with Joshua, which highlights Yahweh’s covenant faithfulness in giving the land, and calls for Israel’s covenant faithfulness.
  2. Will the people meditate on the law day and night? Or will they turn and go their own way? Judges provides the answer. In Judges, we see detailed, Israel’s covenant faithlessness and we see the highlighting of their chaotic sinful existence, which is, it says, partly due to the fact that there was no king in Israel.
  3. 1 and 2 Samuel overviews the rise of kingship, stresses the Levitic covenant in the Davidic kingdom hope. And, it clarifies the importance of honoring Yahweh above all else.
  4. The narrative portion of the former prophets ends with the Book of Kings. 1 and 2 Kings outlines Israel’s covenant failure and the kingdom’s division and destruction. But it also retains hope in a Davidic king whose throne would be forever.

Now, we see narrative from Genesis to Kings. But then, the narrative pauses. And the latter prophets offer prophetic commentary on why Israel’s history resulted in exile. We learn what happened and then we learn why it happened.

  1. Jeremiah stresses Israel’s lack of covenant loyalty, and the eschatological promise of covenant loyalty in the age of the new covenant, when the law would be written on the heart.
  2. Ezekiel focuses on Israel’s loss of God’s presence from Jerusalem and the eschatological promise of His Spirit in the age of restoration: The age of resurrection.
  3. Isaiah then unpacks Israel’s rejection of God’s kingship and the eschatological promise of His universal kingdom, through the peace establishing, justice working servant king who would reign over  transformed ethnic Israelites and Gentiles in the new creation.
  4. Then we come to the 12, the 12 minor prophets:
    • Hosea
    • Joel
    • Amos
    • Obadiah
    • Jonah
    • Micah
    • Nahum
    • Habakkuk
    • Zephaniah
    • Haggai
    • Zechariah
    • Malachi
    • All of them in Jesus’ Bible are united in a single volume. Now, through the themes of sin, judgment and restoration, they detail Israel’s spiritual unfaithfulness and the eschatological promise of divine faithfulness. Now, at this, the prophets come to a close and the focus on Israel’s sin takes a drastic shift to a focus on kingdom hope on the writings.

In the writings, the old covenant is enjoyed. The former writings, the first half, are principally poetic commentary on how the loyal remnant of Yahweh was to live in a context of darkness, in a context of exile, maintaining their belief that Yahweh was still on the throne and that there would be truly one day where He would right all wrongs through His royal deliverer.

  1. Now, in Jesus’ Bible, the commentary portion opens with the Book of Ruth, a narrative prelude that affirms the kingdom hope of Yahweh’s redeeming grace, through the line of David. Just as God had used Boaz of Bethlehem to redeem David’s ancestors, so too, He would rise up a new kinsman redeemer from Bethlehem, who would save David’s descendants. Exile would not be the final word. And this messianic hope provides the lens for reading Psalms and all the rest of the books that follow.
  2. The rest of the former writings detail specifically, the type of lifestyle by which one gains real kingdom hope. All these books are positive.
  • Psalms stresses that there is hope for those delighting in and submitting to God’s kingship by walking, waiting and worshipping in the light of the Messiah. Through the 5 books of the psalter, the messianic music moves from lament to praise, from kingdom crisis to kingdom consummation.
  • Job gives hope for those fearing God for who He is and not for what He gives or takes away.
  • Proverbs then provides kingdom hope for those acting wisely, for those who fear God, turn from evil and live in light of the future. And in the process, Proverbs gives us a picture of what that future royal deliverer would look like, a man of wisdom.
  • Ecclesiastes details hope for those fearing and following God in pleasure and in pain, despite life’s enigmas.
  • And Song of Songs gives hope for those celebrating human sexuality in the context of marriage.  Only those who fan the flame of Yahweh in the proper context will enjoy the ultimate union of the groom of heaven with His bride.
  • Lamentation supplies hope for those remaining confident in God’s reign and faithfulness to His own.

With the promise of fresh mercies at dawn, the laments of lamentations end the commentary portions of the Old Testament and they provide a bridge for the reader, back in the context of exile. That’s where we left off at the narrative of 2 Kings. Lamentations brings us back to it. And, it is in exile then, that the final 4 narrative books take place. In the latter writings, we gain tangible signs of kingdom hope. Examples in story form. Daniel reiterates the promise of God’s universal kingdom. God reigns over every kingdom of the earth. Amd He will establish His kingdom over all through one like a son of man.

  • Esther details the preservation of God’s kingdom people through whom the Messiah would come. God would not let His kingdom promises die.
  • Ezrah and Nehemiah stands as one book in Jesus’ Bible, and together they foreshadow the restoration of God’s people and land, which is ultimately to come. And then, with  a focus on the Levitic covenant, 1 and 2 Chronicles, the final book of Jesus’ Bible, recaps in positive terms the purpose of God from Adam to Cyrus’s decree, that the Jews could return to Jerusalem, thus affirming God’s universal kingship and kingdom’s promises.

The Old Testament closes without all of the promises being fulfilled. And therefore, the Old Testament ends demanding a sequel, a sequel that comes in the New Testament. God’s reign over God’s people in God’s land. God will see his kingdom purposes accomplished. The old covenant is established in the law, it’s enforced in the prophets  and it is enjoyed in the writings. And while the old covenant bore a ministry of condemnation, the old covenant does not end in judgment. It ends with an eye towards hope. It provides foundation for a fulfillment that is found in Christ and in the New testament. In the whole, God reigns, saves, and satisfies through covenant for His glory in Christ!

The Old Testament in Ten Minutes from Desiring God on Vimeo.

Un arheolog american crede ca a gasit orasul Sodoma la Tall el-Hammam, Iordan

Citeste despre Lot in Biblie aici- Geneza capitolele 13-14, si Geneza capitolele 18-19. Prima data cand au fost descoperite orasele Sodoma si Gomora a fost in anul 1989, de arheologul Ron Wyatt. Iata un raport din 2011 asupra acestei descoperiri de la Ro.amazinghope.net Mai recent, arheologul Steven Collins crede ca ar fi descoperit orasul Sodoma la Tall el-Hammam, in tara Iordan.

Daca cunoasteti L. Engleza, puteti citi articolul direct de la sursa aici -

  1. http://popular-archaeology.com/issue/june-2012/article/archaeologists-return-to-excavate-possible-site-of-biblical-sodom
  2. http://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/biblical-archaeology-sites/where-is-sodom/
  3. Saitul oficial al Universitatea Trinity Southwest – Department of Antiquities:Tall el-Hammam Excavation Project

Sodoma şi Gomora, oraşele biblice distruse de pucioasă.

Toată lumea ştie cu siguranţă zicală Sodoma Gomora, atunci când vorbim despre ceva foarte ruşinos. În cazul în care a făcut acest lucru spunând provin, provin din întâmplare sau au o fundatie solida? Această expresie nu poate provoca se întâmplă, ci din carte, care este numit în Biblie.

Sodoma şi Gomora şi trei alte oraşe ADMA, Ţoar, Cebojim a fost distrus de puterea lui Dumnezeu Biblia pentru perversiune lor. Acest oras a fost distrus ca un avertisment pentru generaţiile viitoare. Toate aceste oraşe au fost distruse de cei răi Biblie ca sulf, complet transformat în cenuşă.

La sfârşitul istoria lumii, a fost descoperit faptul că oraşul a fost distrus de sulf, cum este scris în Biblie. Toate cele cinci din aceste oraşe au fost situat în apropiere de Marea Moartă. Descoperirile sunt cu adevărat uimitoare. Indică în mod clar cu privire la autenticitatea povestea biblică, care subliniază puterea nelimitată a lui Dumnezeu. Dumnezeu acest oraş pentru a ne menţine până la data, ca un avertisment pentru societatea de astăzi perverse. Aceeaşi soartă ca a lovit Sodoma şi Gomora aşteaptă această lume.

Găsirea acestor oraşe, putem clarifica povestea biblică a Sodoma şi Gomora, şi vă confirma autenticitatea acestuia. Povestea din oraşele distruse de pucioasă nu este doar un mit, ci un fapt.

De ani de zile acesta a găsit clădirea, au fost considerate ca fiind creaţii ale naturii. În ciuda faptului că acele site-uri sunt situate în apropierea drumurilor, locuri civilizate. De exemplu, Gomora se află sub cetatea Masada, care este pe o stâncă stancos. Din această cetate, este un aspect fascinant la Gomora întregi, clădiri şi străzi. În ciuda o disponibilitate totală decente acestor oraşe le-ar trece neobservat. Sodoma este un munte de Sodoma, care este numită astfel după multe mii de ani, până în ziua de azi.

Există dovezi că site-urile sunt găsite într-adevăr, rămâne de oraşe biblică?

Peste tot în site-ul, clădirile sunt cenuşă albicioasă şi este plină cu literalmente milioane de bile de sulf. Din afara acestor locaţii, nu bile de sulf şi cenuşă au fost găsite. Au fost analizate, este un patch de cenuşă şi bile de sulf. bile de sulf au fost găsite care conţin 90-95% sulf. Natura este de sulf atât de pură într-o cantitate care nu apar oriunde în lume.

Au fost găsite în clădiri, pereţi, Ziguraty, Sfinxul. Toate aceste clădiri sunt complet din cenuşa perforat cantităţi mari de bile de sulf. În aceste localităţi au fost găsite oase din cenusa, au fost descoperite probe de fier topit şi aur.

Care a descoperit orasul pierdut?

Ron Wyatt a trecut de la Marea Moartă timp de doisprezece ani, până în 1989, pe una dintre aceste călătorii a luat organismele alb de forme speciale de-a lungul Mării Moarte. Aceste servicii au îi amintea de zidurile oraşului şi case. Ei l-au amintit de clădiri care au fost create de mâna omului.

Ron a plecat la oraş pierdut cu colegii şi de a explora aceste constatări. El a dat o mărturie clară că acest lucru este un oraş biblic. A lungul anilor, a vizitat site-ul mulţi oameni din întreaga lume. A fost analizat în mod repetat, bile de sulf şi cenuşă. A fost o mulţime de materiale prelucrate, clipuri video, site-uri Web şi cărţi.

Republica Cehă, a vizitat site-ul, domnul látka Milano, a adus mingea de sulf şi a avut de a face o analiză detaliată în laborator. Verificate pentru naţiunea cehă, că aceste site-uri într-adevăr există, şi concluziile sunt adevărate. Puteţi vedea totul pe http://www.ban.cz web

Cum este posibil că oraşul a supravieţuit până în zilele noastre?

Faţă de oraş sunt conservate datorită precipitaţii reduse în acest domeniu. În acest domeniu sunt precipitaţii minime (5 cm / an). Ploaie intermitentă a făcut suprafata de clădiri din cenusa de o suprafaţă dură, cu rezultatul că oraşul conservate până astăzi. Când vor fi precipitaţii în aceste locuri mai mult, oraşul a fost distrus complet, dizolvate de ploaie. Când coliziune a fost minor, crusta de pe suprafaţa de clădiri şi a creat oraşului ar fi distruse de vânt.

Flavius Josephus mărturie, evrei război.

Flavius Josephus (37 – 100 a trăit în jurul anului) – în cartea sa evreiască război, a patra carte din capitolul opt descrie zona de asfalt (Dead) Lake, în cazul în care acestea apar pe suprafaţa de asfalt bulgări. Descrie lungimea lacului, care se intinde la Ţoar arabe. Se vorbeşte despre cele cinci oraşe ruinat şi cenuşă, care a văzut acolo. În vremuri de locuri Flavia oraşe au fost distruse în mod clar cunoscut.

Biblia este o carte inspirată de Creatorul nostru!

Prin aceste descoperiri arheologice, putem confirma că Biblia NU este o carte poveşti, dar de fapt o carte în care există fapte istorice. Biblia este o carte inspirată de Creatorul nostru.

0 Sodoma GomoraArheologii susţin că au descoperit oraşul biblic Sodoma. Ruinele aşezământului antic au fost găsite în Iordania, la circa 14 kilometri nord-est de Marea Moartă, în sudul văii râului Iordan. În cursul investigaţiilor arheologice, au fost găsite ruinele de la Tall el-Hammam, care datează din epoca bronzului timpuriu ((3600 – 2350 î.Hr.), despre care specialiştii spun că aparţin Sodomei. Aici au fost găsite fortificaţii masive din Epoca de Bronz, ruine din Epoca de Fier, structuri bizantine, romane şi elenistice, printre care se numără un palat, apeducte, un sistem de canalizare, un complex de băi, precum şi garnizoane militare. Sursa mai sus si Photo credit – mytex.ro

Potrivit ziare.com:

Arheologii au facut o importanta descoperire in valea Iordanului, langa Marea Moarta. Sapaturile de la Tall el-Hammam au scos la iveala un oras-stat, despre care se presupune a fi orasul biblic Sodoma.

Arheologii au descoperit ramasitele unei asezari umane care ne-ar putea imbogati cunostintele despre civilizatia antica din Iordania, informeaza Popular Archeology.

La aproximativ 14 kilometri de Marea Moarta, in sudul vaii raului Iordan, se afla o movila foarte inalta. Recentele sapaturi arheologice efectuate aici au scos la iveala o intreaga asezare umana, datand cel putin din perioada calcolitica (4500 – 3600 i.Hr.).

Denumit “Regina vaii sudului Iordaniei”, situl este cel mai mare dintr-un grup de asezari arheologice dintr-o zona cu pamant fertil si cu o agricultura dezvoltata. Situat la intersectia unor vechi drumuri comerciale, situl identificat de oamenii de stiinta in campia Iordanului este considerat un important oras antic.

Cercetarile arheologice au relevat faptul ca situl este incojurat de un zid de 6 metri grosime, datand din epoca bronzului timpuriu (3600 – 2350 i.Hr.).

Din 2005, dr. Steven Collins si o echipa de arheologi, studenti si voluntari de la Universitatea Trinity Southwest, in colaborare cu Departamentul de antichitati al Regatului Iordaniei, au efectuat sapaturi laborioase la Tall el-Hammam.

Sapaturile au scos la iveala fortificatii din epoca bronzului si a fierului, un zid de cetate, ruine cu structuri eleniste, romane si bizantine.

Multi oameni de stiinta sugereaza ca dovezile arheologice si textele gasite sustin ipoteza ca ramasitele de la Tall el-Hammam reprezinta ruinele vechiului oras Sodoma. Timpul si continuarea cercetarilor si sapaturilor pot da un raspuns mai amplu la aceasta presupunere.

În zona geografică în care au existat oraşele biblice Sodoma şi Gomora au fost descoperite rămăşiţe umane şi vase de lut, care arată clar că distrugerea celor două oraşe a avut loc din cauza unui foc puternic. Descoperirea confirmă întocmai relatarea biblică.

sodoma_si_gomora (Foto: commons.wikimedia.org)Descoperirea a fost făcută de Dr. Steven Collins, arheolog la Trinity Southwest University din Albuquerque, New Mexico, şi prezentată în cea mai recentă carte a sa Discovering the City of Sodom (publicată în aprilie, anul acesta).

Săpăturile în regiune au descoperit fragmentele a trei cadavre înghesuite, ale căror oase au fost răsucite anormal. Starea acestora relevă decesul în urma unei călduri intense, provocate de explozia unui meteorit sau foc din cer, cum se exprimă autorii Bibliei.

În plus, arheologul a descoperit şi câteva cioburi de lut, vechi de 4.000 de ani, care pe o parte erau acoperite cu trinitite (fragmentele de sticlă rezultate în urma exploziilor nucleare). Aceasta demonstrează că cioburile de lut au fost expuse unor temperaturi foarte ridicate, care au făcut ca lutul să se topească şi să se transforme în sticlă.

Relatarea biblică despre Sodoma şi Gomora se află în Geneza 19:24 şi afirmă: „Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer”.

Photo credit http://www.biblicalarchaeology.org Valea in Nord Estul Marii Moarte

De la Semnele Timpului:

Scriptura conține câteva istorisiri care au fost ridiculizate de-a lungul timpurilor. Una dintre ele este povestea Sodomei și Gomorei. Distrugerea acestor orașe este greu de acceptat pentru că implică implicarea supranaturală a lui Dumnezeu într-un cataclism, dar și pentru că reprezintă judecarea păcatului. Deși existența acestor orașe este menționată în Vechiul Testament, în Noul Testament, în surse necanonice și în Coran, ea este disputată de arheologi.

Conform cărții Geneza, „oamenii din Sodoma erau răi și din cale afară de păcătoși împotriva Domnului” (Geneza 13:13). Din acest motiv, Dumnezeu a ales să distrugă Sodoma și Gomora, „a făcut să plouă pucioasă și foc de la Domnul din cer” (Geneza 19:24). Locația celor două orașe, așa cum este ea descrisă în Biblie, ar fi fost undeva lângă Marea Moartă, între orașele numite „cetățile din câmpie” (Geneza 13:12). Potrivit geografiei biblice, Sodoma și celelalte orașe din câmpie erau localizate pe câmpia ovală și fertilă în nordul Mării Moarte și la est de orașele Betel și Ai, numită ha-kikar.

Folosind indiciile din Geneza 13, arheologul Steven Collins a început săpăturile în Tall el-Hammam, un sit fortificat, locat în sudul Văii Iordanului, la aproximativ 14 km în nord-estul Mării Moarte, loc despre care Collins a exclamat: „Cred că am găsit Sodoma!”.

Excavațiile au fost începute în 2006 printr-o colaborare a Trinity Southwets University și Departamentul de Antichități al Regatului Hașemit al Iordaniei. Mărimea sitului este de aproximativ 40 de hectare, Tall el-Hammam fiind unul dintre cele mai mari situri ale epocii mijlocii a bronzului (2000 î.Hr.-1600 î.Hr.) și unul dintre cele mai mari orașe ale Canaanului. Spre deosebire de alte orașe canaanite, care au continuat să înflorească până în epoca târzie a bronzului (1550 î.Hr.-1200 î.Hr.), Tall el-Hammam a fost distrus la sfârșitul epocii mijlocii a bronzului și a rămas nelocuit vreme de secole.

Arheologi au găsit fundații arse și podele îngropate în aproximativ un metru de cenușă închisă la culoare și o mulțime de vase a căror suprafață era topită. „Ultimul strat al epocii mijlocii a bronzului constă din aproape un metru de cenușă grea și dărâmături”, relatează Collins în articolul său din Biblical Archeology Review.

Descoperirile lui Collins și totodată identificare lor cu rămășițele Sodomei ridică însă o problemă dificilă. Vasele de lut găsite datează din 1650-1600 î.Hr., cam cu două secole înainte de Exod, conform cronologiei biblice. Din acest motiv, majoritatea experților în Vechiul Testament nu acceptă ipoteza lui Collins. „Data din cele mai bune manuscrise și hermeneutica corectă localizează distrugerea Sodomei în 2081 î.Hr., ceea ce scoate Tall Hammam complet din discuție “, comentează Eugene Merrile, profesor de Vechiul Testament din cadrul Dallas Theological Seminary pentru Artifax citat de Christianity Today.

Poziția lui Collins față de această contestație este una de dezacord față de cronologia biblică preepoca fierului. „Numerele patriarhale ale epocii bronzului nu pot fi comparate în niciun fel cu conceptul nostru modern absolut de datare”, a spus Collins în apărarea teoriei sale.

Articol Tim Dubhy – Cristos in Cartea Geneza

jewishexponent.com

cu multumiri lui Tim Dhuby care ne-a “daruit” acest articol pretios (scita), pe care el il numeste:  “niste notite ale unui curs ce se va preda saptamana viitoare la Scoala Biblica de la talmaciu, ptr care am lucreat ca si tehnoredactor…. este a unui pofesor din Edinburgh… poate va ajuta!” Multumim mult Tim si Dumnezeu sa te rasplateasca si sa lucreze la inimile cititorilor prin acest material!

CRISTOS ÎN CARTEA GENEZA

Dr. Alec Passmore 

„Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.”  (Ioan 5:46)

Introducere

Cercetând din nou paginile sfinte ale primei cărţi a lui Moise, pe care o numim Geneza (literal însemnând „început”, 1:1), am revăzut Persoana glorioasă şi lucrarea de răscumpărare a lui Isus Cristos. Nu pretind originalitate, dar după o viaţă de studiu, am încercat să-L prezint pe Domnul Isus în cartea Geneza. Rugăciunea mea este ca prin eforturile depuse, inima fiecărui cititor să fie motivată să-L iubească şi să-L slujească pe Cristosul Scripturilor cu o consacrare mai adâncă. Cea mai mare parte a acestui material am prezentat-o  în prealabil, în alte studii, la conferinţe din Marea Britanie şi estul Europei. Printre acestea se include Şcoala Biblică Golgota din Tălmaciu, în centrul României, Bulgaria, Moldova şi Ucraina.

Dacă mă întreabă cineva: ce drept am să încerc să-L caut pe Cristos în paginile Vechiului Testament? Răspunsul meu este acesta: o fac în lumina declaraţiei Domnului nostru: „ Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine,” Ioan 5:39. Vă amintesc şi exemplul Domnului Isus care, s-a apropiat şi a vorbit cu ucenicii descurajaţi de pe drumul spre Emaus: „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El… Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile,” Luca 24:27,44-45. Cristos este împlinirea lui Moise şi a proorocilor.

Rugăciunea mea este ca fiecare dintre cititori să cunoască adevărul Persoanei şi lucrării Domnului Isus, care transformă vieţi şi întăreşte inimi.

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” 2Timotei 2:15

„Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:16-17

CAPITOLUL UNU:

LA ÎNCEPUT A FOST…

Introducere

Cartea Geneza este răsadniţa Bibliei. Ea conţine tot adevărul lui Dumnezeu descoperit sub formă de seminţe şi „germeni” a tot ceea ce urmează. Aşa cum un copilaş strânge în pumn o ghindă, dar de fapt ţine toate „informaţiile” genetice şi tot potenţialul de a produce un stejar falnic, sub formă de sămânţă – tot la fel, cartea Geneza conţine întreaga Biblie sub forma unei seminţe. Geneza este temelia revelaţiei lui Dumnezeu pentru om: temelia istoriei şi este cartea definitorie a „originilor.” Numai cartea Geneza ne oferă un răspuns autoritar la originea universului cu ordine şi complexitate, a sistemului solar şi a celulei familiei, instituite de Dumnezeu. Este singura carte de pe pământ care ne spune DE UNDE venim, CINE suntem, DE CE suntem aici, CUM am devenit păcătoşi şi căzuţi şi UNDE merge rasa umană. Cartea Geneza ne învaţă mântuirea prin sângele Mielului, sau judecata rezultată din răzvrătire. Ea se concentrează asupra a şapte persoane proeminente, în perechi. Întâi, Adam şi Eva; În al doilea rând, Cain şi Abel; în al treilea rând, Enoh şi Noe; în al patrulea rând, Avraam şi Lot; în al cincilea rând, Ismael şi Isaac; în al şaselea rând, Iacov şi Esau; în al şaptelea rând, Iosif şi fraţii lui. Putem privi cartea Geneza ca fiind istoria GENERAŢIEI, DEGENERAŢIEI şi REGENERAŢIEI. În formatul acesta, cartea creaţiei (generaţie) este urmată de naraţiunea căderii lui Adam (degeneraţie/degenerare) şi de anticiparea şi promisiunea sălvării lui Dumnezeu (regeneraţie/regenerare).

Biblia folosită şi citată de Domnul Isus era împărţită în trei secţiuni. Acestea sunt menţionate de El în Luca 24:44.

Un teolog creştin evreu a spus: Primele cinci cărţi ale Bibliei (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom) sunt deseori numite de creştini „Pentateuh” sau cinci cărţi, iar de evrei ca Tora. În ebraică, se foloseşte cuvântul Chumash pentru cifra cinci. Aceste cărţi scrise de Moise încep cu relatarea Creaţiei şi se sfâşesc cu moartea lui Moise. Este reprezintă învăţătura şi voia lui Dumnezeu transmise omenirii prin inspiraţie divină. Timp de 3500 de ani, fiecare cuvânt din Tora a fost copiat cu minuţiozitate, literă cu literă. Nici un cuvânt nu a fost schimbat în tot acest timp. Fiecare cuvânt rostit de Moise la Sinai apare şi acum aşa cum a fost atunci. Fiecare iotă şi titlu din Bible erau considerate sacre, iar Domnul Isus a vorbit despre sfinţenia lor în matei 5:17-18. Însuşi Dumnezeu a scris Biblia prin inspiraţia divină a Duhului Sfânt. Ea este completă, trainică şi demnă de toată încrederea noastră.

OAMENI CA ILUSTREAZĂ ADEVĂRUL ÎN CARTEA GENEZA

Adam              ilustrează         Natura umană.

Cain                      – //-                         Mentalitatea pământească.

Abel                     – //-             Mentalitatea spirituală învăţată de Dumnezeu.

Enoh                     – //-             Armonia şi părtăşia cu Domnul.

Noe                      – //-             Salvare şi regenerare.

Avraam                – //-                         Credinţă.

Isaac                    – //-              Calitatea de fiu.

Iacob                   – //-              Slujirea.

Iosif                    – //-               Suferinţă şi slavă.

Însuşi Domnul Isus Cristos a rostit cuvinte care adevereau originea şi veridicitatea ei. În mod repetat El a citat din cartea aceasta şi a crezut că pământul şi tot ce este pe el au fost create prin cuvânt în şase zile de acţiunile suverane ale Domnului nostru, Creator şi Proiectant, şi nu sunt produsul şansei, după cum propun teoriile moderne. El a susţinut relatarea creaţiei din Geneza, după cum fac şi multe alte pasaje biblice. Nimeni nu a fost acolo adeverească direct de la sursă când şi cum a luat fiinţă universul. Observaţia ştiinţifică este non-existentă, pentru că nici o persoană n-a fost acolo la început – cu excepţia Unuia şi El a notat totul. Geneza 1:1; Ioan 1:3. Isus Cristos, Domnul nostru a citat în mod repetat cuvintele „Moise a scris despre Mine” şi „nu aţi citit în cartea lui Moise” sau „căci Moise a spus.” A „crea” înseamnă să a înfiinţa/a da viaţă la ceva fără să foloseşti un material care exista deja. Înseamnă să dai viaţă la ceva din nimic! Nici o carte nu este citată mai mult sau pomenită mai mult în alte cărţi, precum este cartea Geneza. Geneza este citată de peste 60 de ori în 17 cărţi ale Noului Testament.

Ziua a şaptea de odihnă este un tip al „odihnei” milenare a lui Cristos; a 7 – a 1000 de ani după 6000 de ani de la creaţie. Comentând Geneza 1:1, D.L.Moody a scris: „Biblia se deschide/începe fără scuze. Nu cunosc nimic mai greu de crezut că primul verset din Biblie. Dacă stăpânim acest verset, tot ceea ce s-a mai întâmplat în cer sau pe pământul creat de Dumnezeu, nu ne va cuza probleme. Noi nu credem pentru că înţelegem. „PRIN CREDINŢĂ pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Evrei 11:3). Desemenea, citim că: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea (cerurile stelare) lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Mai întâi Dumnezeu s-a coborât să creeze, iar apoi să salveze. Pentru a crea a fost suficient ca Dumnezeu să vorbească; pentru a răscumpăra, El a trebuit să sufere. El a făcut omul prin suflarea Sa, şi l-a mântuit prin sângele Său.

GENEZA CONŢINE ADEVĂRUL FUNDAMENTAL PENTRU ŞASE MARI ŞTIINŢE:

  1. TEOLOGIA, ştiinţa despre Dumnezeu. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (1:1). “Apoi Dumnezeu a zis: “Să FACEM om după chipul NOSTRU, după asemănarea NOASTRĂ” (v:26). Cuvântul tradus aici „Dumnezeu” este ebraicul „ELOHIM”, Nume-titlu care arată funcţia de Creator şi Judecător al Universului; acest Nume este un substantiv plural (uni-plural[1]), el denotând pluralitate în Dumnezeire încă de la primul verset din Scriptură.  Pronumele „nostru”/”noastră” este la plural şi este urmat de verbele „creat” şi „spus” la singular. Aceasta denotă atât Persoana (mai exact, Fiinţa cu caracteristici personale), cât şi caracterul etern al lui Dumnezeu, ilustrat de atributele Sale.
  1. COSMOLOGIA, ştiinţa despre universul creat. „Dumnezeu a făcut cerurile şi Pământul.” Geneza declară că întreg universul a luat fiinţă prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu.
  1. ANTROPOLOGIA, ştiinţa despre om. Geneza ne învaţă că omul a fost făcut prin lucrarea creativă a lui Dumnezeu. El nu a evoluat, după cum susţine teoria modernă.
  1. SOCIOLOGIA, ştiinţa despre societate. Geneza ne vorbeşte despre formarea primei unităţi societale, familia bazată pe relaţia de căsnicie. Geneza ne relatează despre lărgirea cercului rasei umane şi formarea naţiunilor.
  1. ETNOLOGIA, ştiinţa despre grupurile sau rasele de oameni. Cartea începuturilor ne prezintă originea, divizarea şi dezvoltarea grupurilor de oameni ca rasă unică, dar diversificată.
  1. ZOOLOGIA, ştiinţa despre regnul animal şi originea regnului animal, inclusiv denumirile date de Adam.

În domeniul cunoaşterii umane, numai cartea Geneza ne dezvăluie verdictul Creatorului nostru cu privire la universalitatea păcatului şi la căderea rasei umane din Adam. Tot aici găsim adevărul cu privire la persoana şi lucrarea Satanei, primul care s-a răzvrătit. Există un singur „Diavol” şi milioane de „demoni”, iar puterea lor este extraordinară. Prin subtilitatea Satanei, Adam a căzut în păcat şi primul lui fiu, Cain, a moştenit natura căzută. Asemenea unui virus mortal, păcatul a dus la moartea lui Abel de către fratele lui Cain. Primul copil născut în istoria omenirii a ucis pe fratele lui! Dar vom studia aceasta mai târziu. Picătura de păcat a devenit curând un torent. Păcatul a atins punctul culminant la Calvar, odată cu respingerea şi moartea lui Isus Cristos.

„Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.” 1 Ioan 5:19

„Căci toţi au păcătuit (în Adam) şi sunt lipsiţi(prin obicei zilnic şi prin natură) de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23. Noi suntem păcătoşi prin natură şi prin alegere.

„pe Omul(Isus) acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” Fapte 2:23

„În adevăr, împotriva Robului(Fiului) Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel”  Fapte 4:27

Doctrina universalităţii păcatului se numeşte HAMARTIOLOGIA. Dar ajungem şi la remediul lui Dumnezeu şi la soluţia harului Său. Aceasta se numeşte SOTERIOLOGIE, adică doctrina mântuirii. Acest minunat adevăr al îndurării şi al harului mântuitor în Cristos, precum şi lucrarea LUI pe Calvar, se regăsesc aici, în Geneza şi în toate cele 66 de cărţi ale Bibliei. Biblia începe cu „paradisul pierdut” şi se încheie cu „paradisul restaurat”!

În cartea Geneza şi în alte cărţi ale Vechiului Testament,  ne sunt prezentate relatarea vinei şi a nevoii omeneşti, dar dragostea dornică a lui Dumnezeu, în ceea ce noi numim PROFEŢII ŞI TIPOLOGII. Toate acestea sunt prevestiri profetice, prefigurări şi imagini ale venirii Domnului Isus Cristos şi a lucrării Sale pe Calvar. Iată de ce putem spune „Cristos este în TOATE Scripturile.” Sfinţii Vechiului Testament priveau înainte cu anticipare la Calvar. Noi privim ÎNAPOI în timp şi ne încredem în sângele Său şi în lucrarea Lui pe crucea de pe Calvar, pentru mântuirea noastră. Atât pentru ei, cât şi pentru noi, a existat O SINGURĂ CALE pentru mântuire prin sângele scump al Substitutului (Înlocuitorului) nostru şi Purtătorului păcatului nostru, Domnul Isus Cristos. Aceasta este calea de mântuire şi pentru cei din viitor. Nu există „un alt Miel”, şi nici o altă cale.

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Fapte 4:12

În prima sa epistolă, Simon Petru a declarat că profeţii care au vorbit despre harul ce avea să vină, au cercetat SĂ VADĂ CE VREMURI ŞI CE ÎMPREJURĂRI AVEA ÎN VEDERE DUHUL LUI CRISTOS, CARE ERA ÎN EI, CÂND VESTEA MAI DINAINTE PATIMILE LUI CRISTOS ŞI SLAVA DE CARE AVEAU SĂ FIE URMATE” 1 Petru 1:11. Unde putem privi în cartea Geneza, ca să găsim referinţe la suferinţele lui Cristos şi la slava care avea să vină? Iată câteva referinţe în privinţa aceasta: 

„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Geneza 3:15

Aceasta este prima profeţie din timp, şi ne vorbeşte despre venirea lui Mesia (Cristos) Răscumpărătorul şi biruinţa Lui măreaţă asupra Satanei şi a tuturor lucrărilor lui. Autorul epistolei către Evrei a spus:

„Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” Evrei 2:14

În Geneza 3:15, observăm patru lucruri cu privire la profeţia rostită de Domnul Dumnezeu:

(a)   Cuvântul „Sămânţa” se referă la un descendent fizic şi la un număr de „seminţe”

(b)  „Sămânţa” şarpelui reprezintă pe copiii Satanei, dar în special pe Anticrist.

„Seminţei” Satanei i se va permite să zdrobească călcâiul seminţei femeii: o rană neînsemnată din care Acesta Îşi va reveni prin înviere.

(c)   „Sămânţa femeii” se referă la venirea lui Mesia, Domnul Isus, care va zdrobi CAPUL (autoritatea) seminţei Satanei: o lovitură fatală din care nu-şi va mai reveni niciodată. Galateni 3:16.

(d)  Observăm venirea lui Mesia profeţit care Îl va birui pe Satana; El este numit sămânţa FEMEII. Nu este menţionat nici un bărbat. Mesia avea să se nască contrar legilor naturale, în mod special şi unic, din fecioară. Cuvântul „fecioară” din Isaia 7:14 este cuvântul ebraic „Alma”, adică fecioară, şi nu doar femeie nemăritată.

În sesiunea următoare vom studia mai multe profeţii Biblice şi alte „tipuri.” Acestea ne arată splendorile caracterului şi lucrării Domnului Isus. 

CAPITOLUL DOI:

MÂNTUIREA – SINGURA CALE A LUI DUMNEZEU

CRISTOS, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ

În Geneza 3:21, citim următoarea afirmaţie legată de evenimentele care au avut loc la începerea istoriei:

„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.”

Acest incident misterios şi istoric ne descoperă mai multe lucruri extrem de interesante:

(a)   Mântuirea este doar prin lucrarea Domnului Dumnezeu, nu prin lucrarea omului: „Domnul Dumnezeu a făcut…”

(b)  Mântuirea personală din păcat şi efectele căderii necesita moartea unui substitut nevinovat.  Nu ştim ce rasă de animal a fost, dar ştim că un animal a murit.

(c)   Mântuirea era prin sângele acelei jertfe. Nu exista o altă cale. Sângele este foarte preţios pentru Domnul, Creatorul nostru. În Scriptură, sângele vărsat vorbeşte despre moarte. Sângele este acea plasmă misterioasă care reprezintă viaţa trupului. Aplicare sau „stropirea” sângelui implica virtutea sau meritul sângelui aplica pe obiecte sau oameni, „căci prin viaţa din el face sângele ispăşire” Leviticul 17:11. „Viaţa trupului este în sânge.” „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat” 1Ioan 1:7. În Geneza 4:3-5 citim despre Cain care a adus din roadele pământului ca jertfă – nu sângele vărsat. Jertfa preferată de el nu vorbea despre Cristos şi lucrarea Lui de pe Calvar. Cain a păcătuit împotriva luminii primite de la Dumnezeu. Fratele lui, Abel, a adus jertfă „din oile întâi născute ale turmei lui.” Jertfa lui a fost acceptată de Dumnezeu. Evrei 11:4 ne spune aşa: „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.” Cain a adus ceea ce a considerat el că este destoinic. Abel s-a bazat pe destoinicia jertfei. Aceasta este diferenţa între simpla „religie” şi planul lui Dumnezeu de mântuire. Religia este ceea ce fac oamenii pentru Dumnezeu. Mântuirea este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru oameni. Evrei 12:24 ne arată ceva mai bun decât jertfa lui Abel.

Păcatul lui Adam a venit după păcatul Evei şi a aruncat lumea şi tot ce este în ea, în ceea ce noi numim CĂDEREA. Un blestem divin a venit asupra întregii omeniri, dar şi asupra lumii animale şi vegetale, şi a întregii creaţii. Virusul mortal al păcatului a intrat în rasa umană, urmând să polueze şi să infesteze fiecare descendent născut din tatăl nostru Adam, până în zilele noastre. Cu toţii ne naştem păcătoşi şi trăim într-o lume decăzută. Totuşi, DUMNEZEU A CONTINUAT SĂ IUBEASCĂ omenirea căzută şi a pregătit o cale de iertare şi împăcare prin sângele unei jertfe suficient de destoinică încât să „acopere” şi să ispăşească păcatul nostru. Jertfa aceea avea să fie MIELUL LUI DUMNEZEU, Domnul Isus, Mântuitorul nostru, revelat chiar aici, în Geneza 3!

„A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El este Acela despre care ziceam: “După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine” Ioan 1:29-30

„căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi.” 1 Petru 1:18-20

În Geneza 1:16 citim aşa:

„Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.”

Marele Dumnezeu Creator a făcut soarele şi luna pentru a despărţi ziua de noapte, asigurând un pământ locuibil şi un mediu propice pentru creaturile Sale, Geneza 1:14. Dar tot El a spus că a creat aceşti doi luminători „ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii.” Domnul Isus a spus: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8:12). Proorocul maleahi a vorbit despre „Soarele neprihănirii” care va răsăsi curând (Ma. 4:2). Chiar aşa, Cristos este repezentat de semnul soarelui, iar Biserica este reprezentată de semnul unei lumini mai micim care reflectă lumina soarelui. Toată creaţia vorbeşte despre Persoana lui Dumnezeu şi despre lucrarea Lui, inclusiv cerurile pline de stele. Psalmul 19:1-3 declară:

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit.”

OBSERVAŢI CUVINTELE „istoriseşte”,  „ştire”, „vorbe” şi „cuvinte”

În 1 Corinteni 15:22 şi 45-47 citim aşa:

„Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos … “Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc (Adam), ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă (Domnul Isus). Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.”

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” Romani 5:12

În pasajul citit Cristos este numit Al doilea (eng. „Ultimul”- termen mai corect) Adam, al doilea Om. El este opusul primului Adam. Adam a fost capul creaţiei vechi, Isus este Capul creaţiei noi. (vezi şi Romani 5:12-19) Dacă teoria evoluţionistă ar fi fost adevărată şi nu ar fi existat „primul” Adam, nici nu ar fi fost nevoie de al doilea sau „Ultimul” Adam!

CRISTOS, MIRELE BISERICII

În Geneza 2:18-24 citim despre un ajutor şi o mireasă pentru Adam. Dumnezeu a luat o coastă şi Adam şi a format o femeie pentru el:

„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”

Acest dar oferit de Dumnezeu tatălui nostru Adam din coasta lui operată şi apoi vindecată, este o imagine a ceea ce s-a întâmplat la Calvar. Moartea Domnului Isus a fost ca un somn adânc  venit peste El, atunci când din coasta Lui a curs apă şi sânge. Apoi a urmat învierea Lui. Ce imagine minunată! Ce umbră a lucrurilor viitoare! Citim în Noul Testament că „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25).

CRISTOS, CORABIA CREDINCIOSULUI DE SALVARE DE LA JUDECATĂ

În Geneza 7:1 şi 8:1, citim aceste versete:

„Domnul a zis lui Noe: “Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.”

„ Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.”

Izbăvirea lui Noe din mânia lui Dumnezeu revărsată pe societatea extrem de păcătoasă din vremea aceea, este o ilustraţie sau un tip al locului nostru de siguranţă şi refugiu în Cristos. Noul Testament comentează acest incident aşa:

„Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.” Evrei 11:7

Această imagine a protecţiei Domnului faţă de copiii Lui este aplicabilă în mod special la rămăşiţa lui Israel, în timpul Necazului cel Mare (Matei 24:21-22). Enoh este o imagine răpirii Bisericii, a sfinţilor scoşi din lume înaintea potopului de judecată. Enoh a fost luat chiar înainte de potop şi este un simbol al credinciosului. Noe a fost păstrat/păzit prin potop şi este un simbol al Israelului păstrat în mod supranatural până la sfârşitul Necazului (vezi Matei 24:31 şi 34).

NOTĂ SPECIALĂ: 

Cu adevărat Domnul Isus poate fi văzut în arca din Geneza, iar eu vă sugerez cel puţin trei lecţii:

(a)  Observaţi cuvintele de invitaţie: „INTRĂ (eng. „VINO”) ÎN CORABIE, TU ŞI TOATĂ CASA TA,” Gen. 7:1. Domnul nu a spus „DU-TE” ci „VINO” în corabie! Aceasta înseamnă că Însuşi Domnul, care a făcut această invitaţie binevoitoare, era în corabie şi era reprezentat de Corabie. Într-adevăr El era în corabie! Fiecare parte a corabiei era un simbol al Săi, prefigurând protecţia Lui veşnică şi siguranţa pentru toţi cei care vin la El prin credinţă. Domnul Isus Cristos este Corabia noastră de salvare din furtuna viitoare a judecăţii şi a condamnării acestei lumi. Acesta este primul „VINO” din Biblie şi este un îndemn la salvare. Tot la fel este şi ultimul „VINO”, din Apocalipsa 22:17, unde citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!”, şi cine aude să zică: “Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!”

(b) În Geneza 6:14 citim aşa: „Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.” În ebraică, cuvântul „tencuieşti” este „kapher”, care în Leviticul 17:11 este tradus „ispăşire”. Prin urmare, tencuiala vorbeşte despre acoperire ispăşitoare. Atunci când Noe pregătea fiecare cui şi îmbinare, precum şi tencuiala de smoală rezistentă la apă şi aplicată pe lemn înăuntru şi afară, fiecare vorbea despre Cristos şi mântuirea Lui sigură care acoperă păcatele noastre şi ne pune în siguranţă şi la adăpost în Cristos Isus, corabia noastră de siguranţă. Tencuiala era o substanţă bituminoasă sau răşinoasă. Era suficientă ca să acopere corabia în întregime şi să ţină afară apele judecăţii, exact aşa cum acoperirea ispăşitoare adusă de  sângele Mielului lui Dumnezeu ne acoperă păcatul.

(c)  Observaţi cu atenţie cuvintele minunate din Geneza 7:15-16, care vorbesc despre protecţia şi siguranţa veşnică în Cristos. „DOMNUL A ÎNCHIS UŞA DUPĂ EL.” Credinciosul născut din nou a fost mântuit pentru veşnicie din pierzarea veşnică şi nu poate fi „nenăscut”! Vezi şi Ioan 10:27-30.

„Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi DOMNUL A ÎNCHIS UŞA DUPĂ EL.”

„…să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte” Evrei 6:18.

CITAT:  Lumea dinainte de potop nu mai era. Petru a scris în 2 Petru 3:6: „lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.” El a pus acea distrugere alături de distrugerea viitoare a lumii prin foc. Era un început nou şi promiţător, iar Noe a zidit un altar; primul altar menţionat în Scriptură. Jertfa lui Abel presupune existenţa unui altar, dar altarul lui Noe este primul menţionat în mod explicit. (Geneza 8:20-22).

În următoarele două studii, Îl vom urmări pe Domnul Isus în Geneza, privind la vieţile remarcabile ale doi mari patriarhi: Avraam şi Iosif.

NOTĂ SPECIALĂ:

Isaia a vorbit despre Noe în Isaia 54:9. La fel şi Ezechiel în 14:14,20. La fel şi Petru în 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5. Şi Domnul Isus l-a pomenit în Matei 25:37-39; Luca 17:26-27. Noe a fost cu adevărat un om al credinţei – Evrei 11:7.

CAPITOLUL TREI:

DUMNEZEU VA GĂSI SINGUR UN MIEL

Pasaj esenţial: Geneza 22:1-14. 

„Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”        Ioan 8:56

„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Galateni 3:6

În sesiunea aceasta vom studia în detaliu cel mai impresionant şi mai emoţionant incident din toată istoria  Evreiască (Vechiul Testament). Incidentul se concentrează asupra lui Avraam, marele om al credinţei, şi asupra preaiubitului său fiu, Isaac. Vom vedea că Isaac este unul din tipurile remarcabile şi prefigurative ale Fiului lui Dumnezeu, Isus Mântuitorul nostru, Trimis de Tatăl Său. Într-adevăr, acest capitol din Geneza ni-L revelează pe Cristos, Fiul ascultător şi Jertfa de bună voie (dispusă), care a spus: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”

Inima fiecărui credincios este mişcată de relatarea jertfirii tânărului Isaac, un „fiu al făgăduinţei” şi darul lui Dumnezeu pentru Avraam, care-şi iubea atât de mult fiul (Gen. 22:2). În Isaia 53 citim că Domnul Isus Cristos, Robul lui Dumnezeu, a fost „lovit de Dumnezeu şi smerit.” Vedem bunăvoinţa Tatălui de a da pe Fiul Său şi ascultarea fără cârtire a Fiului faţă de voia Tatălui Său. Într-adevăr aici ne sunt revelate secrete adânci şi intime ale relaţiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul.

Este important să citit Geneza 22:1-14. Apoi deschidem la Galateni 3:8, unde citim:

Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: “Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

Versetul acesta ne învaţă că, în zilele Patriarhilor, Domnul care ştia că există o singură cale prin care păcătoşii se pot apropia de El şi pot fi îndreptăţiţi (mântuiţi) prin credinţa în jertfa oferită de El, a predicat această veste bună şi lui Avraam! Prin urmare, în pasajul care ne stă înainte, citim că Evanghelia a fost predicată şi explicată lui Avraam şi Isaac cu aproximativ 4000 de ani înainte de venirea lui Cristos! Avem aici ceea ce noi numim „Proto-Evanghelia”. Prima menţiune a ceea ce Pavel numeşte „o altă Evanghelie” a început cu jertfa oferită după bunul plac de către Cain şi poate fi studiată în Geneza 4:1-10.

În Geneza 22 citim că Dumnezeu „l-a pus la încercare” pe Avraam. În Iacov 1:13 citim că „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.” A fost deci o încercare aspră a credinţei lui Avraam şi ea era legată doar de fiul pe care-l iubea aşa de mult. În versetul 2, Domnul i-a spus lui Avraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti.” Ce luptă groaznică trebuie să se fi dat în mintea şi inima lui Avraam! El însuşi fusese scos din păgânismul şi sincretismul Babilonului. Oare era posibil ca Dumnezeul cel viu şi adevărat să ceară jertfe umane păgâne? Noi ştim, acum, că viaţa lui Isaac nu a fost cerută în felul acesta de Dumnezeu, nu a fost cerută precum o jertfă umană păgână.

Această încercare teribilă avea menirea să arate dacă Avraam era vrednic de încrederea Domnului ca el să conducă pe poporul Său şi să devină „tatăl credincioşilor.” Într-o singură situaţie Dumnezeul Bibliei a cerut o jertfă umană, şi aceea a fost la Calvar, dar acolo a fost cu totul altceva. Încercarea lui Avraam trebuia să arate pe cine iubea Avraam cel mai mult. Dar cum stau lucrurile cu tine şi cu mine?

Matthew Henry comentează acest incident: „1) Persoana care trebuia jertfită: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti.” – Dumnezeu nu i-a cerut miei sau boi. ‘Îl vreau pe fiul tău, pe Isaac, al cărui nume înseamnă „râs” (17:19). „Ia pe fiul tău, pe care-l iubeşti.” În ebraică, lucrurile sunt exprimate şi mai accentuat, şi cred că ar suna mai bine aşa: „ia acum pe fiul tău, pe singurul fiu al tău, pe care-l iubeşti, Isaac.”  2) Locul: „în ţara Moria” – era vorba de trei zile de călătorie, aşa că Avraam avea timp să gândească problema, să poată aduce o jertfă raţională şi onorabilă.  3) Modul: „adu-l ardere de tot.” Nu numai că Avraam trebuia să ucidă pe fiul său, ci să-l ucidă ca pe o jertfă animală.”

CRISTOS ESTE REPREZENTAT ÎN MOD PROFETIC DE ISAAC, ÎN URMĂTOARELE SCENE:

  1. ISAAC ERA UN FIU FĂGĂDUIT. Gen. 17:16.  Şi Isus a fost un Fiu al făgăduinţei şi un Fiu promis de multă vreme. Asemenea lui Isaac, El a fost un Fiu mult aşteptat. Gal. 4:4 spune:

„Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege…”

  1. 2.     ISAAC S-A NĂSCUT CONTRAR LEGILOR NATURII. Naşterea lui a fost un miracol. Atunci când anunţul divin i-a fost făcut Sarei că ea şi Avraam vor avea un copil „minune” trimis de Dumnezeu, ea a râs, iar mai târziu a pus numele copilului „Râs.” (Isaac)

De ce a râs Sara? Geneza 17:17 spune: „Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: “Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

Isaac s-a născut deci ca un fiu minune. La fel a fost şi Domnul Isus Cristos! Atunci când îngerul a vestit Mariei naşterea Sa, ea a exclamat: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Mântuitorul nostru născut în mod unic din fecioară a fost revelat în acest mod în cartea Geneza!

  1. ISAAC A DEVENIT ASCULTĂTOR PÂNĂ LA MOARTE. Cât patos şi entuziasm era în cuvintele tânărului Isaac adresate tatălui său pe drumul spre Moria: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”! Ceva lipsea! Aceste cuvinte reprezintă strigătul Vechiului Testament: „Unde este Mielul lui Dumnezeu?”, jertfele levitice aduse lui Dumnezeu fiind simboluri (şi umbre) ale adevăratei Jertfe, ale adevăratuilui Miel. Strigătul Noului Testament a venit de pe buzele lui Ioan Botezătorul de două ori, în Ioan 1: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Mielul profeţit şi simbolizat (tipizat) a devenit Mielul identificat. Oare cum a reuşit părintele Avraam să răspundă fiului iubit: „Fiule, Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” DOMNUL va găsi un substitut (înlocuitor)! Isus este „Mielul lui Dumnezeu” sau „Mielul din partea lui Dumnezeu”, avea să fie Înlocuitorul păcătoşilor! Observăm supunerea incredibilă şi fără cârtire a lui Isaac faţă de voia şi planul tatălui. Despre Cristos citim aşa: „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:8
  1. ISAAC A CĂRAT LEMNELE EXECUŢIEI ŞI MORŢII LUI. De ce credeţi că, în versetul 6, Avraam a luat lemnele pentru jertfă şi le-a pus pe spatele fiului său, ca el să le care? Ce detaliu important? Şi Domnul Isus a făcut la fel. Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al “Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă “Golgota”. Ioan 19:17
  1. ISAAC A FOST ÎNVIAT DIN MORŢI ÎN MOD SIMBOLIC („CA ÎNVIAT DIN MORŢI”). În versetul 5, Avraam a fost spus clar slugilor: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi,” exprimând clar faptul că el şi fiul lui se vor întoarce la ei. Cum a putut spune acest lucru când el ştia că îl duce pe Isaac la moarte? Răspunsul impresionant la această întrebare îl găsim în Evrei 11:17-19, unde citim: „ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: “În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!” Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.”

Avraam a crezut că Domnul îl va învia din morţi pe fiul lui, dacă viaţa i se va sfârşi! Cum altfel să trăiască el şi să fie „sămânţa” aleasă?

NOTĂ SPECIALĂ:

a)     Cei doi au mers într-o călătorie de trei zile (versetul 4), aşa că, în cea de-a treia zi, Isaac s-a întors ca şi unul întors din morţi!

b)    Atunci când slugile şi-au luat rămas bun, ca apoi să-l revadă la întoarcere, a fost ca şi când    l-au văzut „înviat din morţi” după trei zile. Îl puteţi vedea pe Domnul Isus în cartea Geneza?

  1. ISAAC A URCAT MUNTELE NUMIT MORIA. Domnul Isus a urcat exact acealşi munte/deal! Dealul numit de romani în latină „Calvaria” (Calvar sau Căpăţână) este o întindere sau o alungire a Muntelui Moria! Nu e de mirare că Avraam l-a numit „Muntele unde Domnul va purta de grijă” sau Yahweh-Iire, în versetul 14.

Marele act de substituire penală s-a încheiat atunci când Îngerul Domnului a strigat la părintele Avraam, spunându-i: “Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

Avraam şi-a dovedit devotamentul supreme faţă de Domnul Cerului atunci când a ridicat cuţitul pentru a-l înjunghia pe fiul său. A fost oprit chiar la timp de Îngerul Domnului, care i-a explicat că nu mai trebuie să continue. Vedem cum  Avraam a fost gata să renunţe la cel mai drag „idol” al său,  la cea mai dragă persoană a vieţii sale, din reverenţă şi respect faţă de măreţia lui Dumnezeu şi faţă de planurile Lui pentru lume. Sfinţii din trecut obişnuiau să cânte cuvintele impresionante scrise de William Cowper:

„Cel mai drag „idol” al meu, oricare ar fi acela,
Ajută-mă să-l smulg de pe tron şi să mă închin doar Ţie!”

Privirea lui Avraam a fost îndreptată către un berbec care avea cornele încurcate într-un tufiş din apropiere. Sunt sigur că el a jertfit berbecul cu bucurie în locul şi în schimbul fiului său (versetul 13). El a găsit un substitut care să moară în locul lui Isaac. Berbecul a murit ca Isaac să poată trăi! Fără îndoială că Isaac a privit berbecul şi a spus: „Sunt atât de bucuros că tata te-a pus pe tine acolo în locul meu! Tu ai murit ca eu să fiu liber!” Şi în cazul acesta, Îl vedem pe Domnul Isus în Geneza; Evanghelia substituirii a fost predicată cu putere în zilele Vechiului Testament.

O ULTIMĂ ENIGMĂ!

De ce a numit Avraam locul acela Yahweh-Iire, însemnând „Domnul VA PURTA de grijă?” De ce nu l-a numit „Domnul A PURTAT DE GRIJĂ”, deoarece Domnul îi oferise un berbec pentru salvarea fiului său? Eu cred că răspunsul se află în versetul 8, unde Avraam îi spune lui Isaac: “Fiule, Dumnezeu Însuşi va purta grijă de MIELUL  pentru arderea de tot.” Dumnezeu a acceptat berbecul, dar promisiunea era pentru un MIEL, care în viziunea credinţei revelate a lui Avraam încă trebuia să vină! Avraam privea înainte la Răscumpărătorul promis, care trebuia să vină, la Domnul Isus Cristos. Într-adevăr, El avea să fie Mielul oferit de Dumnezeu! Şi noi ştim astăzi că a şi fost! 

CUVINTELE UNEI CÂNTĂRI BINE-CUNOSCUTE, SCRISĂ DE ISAAC WATTS, SUNT FOARTE POTRIVITE AICI:

Sângele tuturor animalelor
Jungheate pe altarele iudaice
N-au putut da pace cugetului vinovat,
Şi n-au putut spăla păcatul meu.

Dar Cristos, Mielul ceresc,
Ia toate păcatele mele,
O jertfă cu nume măreţ
Un sânge mai scump ca al lor.

Sufletul meu priveşte ‘napoi
La poverile purtate de Tine,
Pe crucea unde ai atârnat
Şi ştie că vine mea ai purtat.

Crezând, noi ne bucurăm
Văzând că blestemul e luat,
Laud Mielul cu glas bucuros
Şi înalţ dragostea-I însângerată!

(personalizare)

CAPITOLUL PATRU:

IOSIF NE AMINTEŞTE DE CRISTOS

Iosif  a fost ultima persoană proeminentă dintre cei numiţi „Patriarhi.” Aceşti oameni extraordinari domină planul revelat de Dumnezeu pentru lumea pierdută şi atrasă în păcat. Putem învăţa multe din vieţile acestor mari oameni ai credinţei: slăbiciunile şi triumfurile lor prin credinţă. Eu vă recomand să studiaţi vieţile lor şi să-i urmăriţi citind cu atenţie Evrei 11!

Cineva spunea că Geneza se împarte în două diviziuni istorice pe care le putem prezenta şi privi în modul următor:

  1. ISTORIA UNIVERSALĂ (1:1 – 11:9)

(a)   De la creaţie la cădere (1:1 – 3:24)
(b)  De la cădere la Potop (4:1 – 8:14)
(c)   De la Potop la Babel (8:15 – 11:9)

  1. ISTORIA PATRIARHALĂ (11:10 – 50:26)

(a)   Lucrarea lui Dumnezeu cu Avraam (11:10 – 25:18)
(b)  Lucrarea lui Dumnezeu cu Isaac (21:1 – 35:29)
(c)   Lucrarea lui Dumnezeu cu Iacob (25:19 – 50:13)
(d)  Lucrearea lui Dumnezeu cu Iosif (30:22 – 50:26).

Pasaj Biblic: Geneza 35:3-24

În sesiunea aceasta de studiu privim la viaţa multicoloră şi palpitantă a lui Iosif  şi vedem imagini şi asemănări extraordinare cu Domnul pe care L-a iubit şi L-a slujit. Atunci când studiem relatarea vieţii lui Iosif pe paginile cărţii Geneza, într-adevăr Îl vedem pe Isus Cristos! Ada Habershon a fost o studentă a Bibliei cu abilităţi inspiraţionale. Ea a fost îndemnată de D.L.Moody să scrie cartea „STUDIUL TIPURILOR.” În lucrarea ei remarcabilă şi meticuloasă, ea enumeră peste o sută de prefigurări ale lui Cristos văzute în viaţa şi mărturia lui Iosif. Noi avem timp să studiem doar câteva din ele.

În introducerea cărţii sale foarte utile, „Iosif mă duce cu gândul la Isus,” învăţătorul biblic William MacDonald scrie următoarele:

„V-ar fi plăcut de Iosif. El era un om remarcabil. Pe lângă o personalitate caldă şi atrăgătoare, el avea un „cuget viu şi sensibil” în chestiunile morale şi etice. Iosif a fost atât iubitor, cât şi uşor de iubit. El era şi frumos la înfăţişare. Deşi nu a fost fără cusur, el a fost unul din cele două personaje din Vechiul Testament despre care nu ni se spune nimic rău.

Sunt peste o sută de analogii între viaţa lui Iosif şi cea a Domnului Isus, deci nu este de mirare faptul că inimile noastre sunt atrase de el. Biblia nu spune nicăieri că Iosif a fost un tip al lui Cristos, dar asemănătoarea este incontestabilă. Nu putem citi povestea vieţii lui fără să ne gândim la Mântuitorul lumii. Iosif a trăit cu cu 2000 de ani înaintea lui Isus, dar asemănările sunt inconfundabile. Lucrul acesta devine evident atunci când deschidem Cuvântul sfânt. Nu este surprinzător faptul că cel mai mare spaţiu din Geneza este acordat lui Iosif.”

Prima parte a vieţii lui Iosif nu este spectaculoasă şi promiţătoare, dar el a triumfat peste toate şi a făcut istorie pentru Dumnezeu. Iosif este un mesaj pentru fraţii lui, poporul Israel de atunci, de acum şi din viitor, când aceştia vor recunoaşte şi se vor pleca înaintea Fratelui şi a „Rudei cu drept de răscumpărare,” Isus din Nazaret, Mesia cel promis, pe care L-au respins şi încă Îl mai resping ca şi naţiune. El este Regele lor de drept. El S-a născut ca Rege al lor, după cum spuneau magii, şi a murit ca Rege al lor pe cruce:

„Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” Matei 2:2

“Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”  Ioan 19:19

Naraţiunea impresionantă a vieţii lui Iosif şi a triumfurilor sale ne este relatată în Geneza capitolele 37 la 50. Vă rog, străduiţi-vă să citiţi aceste capitole cel puţin de două ori! E o lectură fascinantă. Iosif a visat de două ori că familia sa se va pleca înaintea lui, şi că el va domni peste ei (Geneza 37:5-11). În primul vis i s-a arătat că cei unsprezece snopi de grâu copt, reprezentându-i pe fraţii lui, se pleacă înaintea snopului său. În al doilea vis, el a văzut sistemul solar plecându-se înaintea lui. Ne este greu să ne imginăm mânia şi gelozia celor unsprezece fraţi. Soarele şi luna îi reprezentau pe părinţii lui. Stelele erau fraţii lui. Tatăl lui l-a mustrat. Fraţii lui erau negri de invidie. Ei au jurat că niciodată nu se vor pleca înaintea lui, dar mai târziu, circumstanţele i-au forţat să se plece înaintea lui Iosif de trei ori (Geneza 42:6; 43:28; 44:14).

Viaţa lui Iosif şi mărturisirea Dumnezeului tatălui său au avut o influenţă adâncă şi profundă asupra Egiptului păgân, în special asupra lui Faraon. Mulţi rabini evrei (Midrash Rabbah asupra cărţii Geneza) spun că, atunci când Faraon le-a spus Egiptenilor: “Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el” (Geneza 41:55), el se referea la tăierea-împrejur, adică la convertirea la credinţa în Dumnezeul adevărat! Poate că viaţa evalvioasă şi mărturia lui Iosif au fost la fel de profunde ca şi în cazul lui Daniel, exilat mai târziu în Babilon, care a influenţat pe conducătorul naţiunilor (Daniel 4:36-37).

HAIDEŢI SĂ VEDEM CÂTEVA DIN MODALITĂŢILE ÎN CARE IOSIF NE DUCE CU GÂNDUL LA ISUS!

  1. IOSIF A FOST IUBIT ÎN MOD UNIC DE CĂTRE TATĂL SĂU. (Gen. 37:3). Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a bucurat în mod unic de dragostea veşnică a Tatălui (Ioan 5:19-32).
  1. IOSIF A FOST TRIMIS DE TATĂL LUI. (Gen. 37:13). Tatăl lui l-a trimis să-i caute pe fraţii lui plecaţi la Sihem casă caute păşune pentru turme. Iosif a răspuns acestei însărcinări speciale şi a plecat. Şi Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a avut parte de o misiune specială printre fraţii lui, pe care a explicat-o în felul următor:  “Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” Matei 15:24

În Evanghelia după Ioan, Domnul Isus a spus de mai mult de patruzeci de ori că Tatăl L-a trimis (Ioan 4:34; 8:42, etc). Ioan a scris în prima lui epistolă, 1 Ioan 4:14: „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.”

  1. IOSIF A AVUT PARTE DE O PRIMIRE OSTILĂ. (Gen. 37:18-20). În loc să fie bucuroşi de întâlnirea cu Iosif, fraţii lui au început să-l urască mai mult. Ei au respins şi au urât sosirea şi prezenţa lui, refuzând preocuparea lui pentru ei. Atunci când Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis de Tatăl să „caute şi să mântuiască ce era pierdut,” ce au făcut oamenii din lumea aceasta? „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.  A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” Ioan 1:10-11

Umbra respingerii finale a existat încă de la începutul vieţii Lui, deasupra uşii hanului din Betleem, unde scria „Nu este loc!”

  1. FRAŢII LUI IOSIF AU COMPLOTAT SĂ-L OMOARE PE IOSIF. (Gen. 37:20.) În resentimentele lor şi dorinţa lor de a-i respinge complet afirmaţiile şi sfatul, ei au complotat să-l distrugă pe fratele lor. Aveau de gând să-l ucidă şi să-i arunce trupul într-o groapă. Ceea ce a urmat a fost o imagine a ceea ce avea să I se întâmple Domnului Isus Cristos la Calvar. La modul figurat, ei l-au respins şi l-au ucis pe Iosif. Este exact ceea ce urma să se întâmple Domnului Isus.

William  MacDonald comentează: „Istoria se repetă în viaţa Domnului nostru. Complotul a început la scurt timp după naşterea Lui; Irod a căutat să-I ia viaţa. Conducătorii religioşi ai Israelului Îl priveau ca pe o ameninţare şi au complotat să-I ia viaţa. (Matei 12:14; 26:2-4). Atitudinea lor este expusă clar în pilda vierilor răi (Matei 21:33-46). Atunci când proprietarul viei (Dumnezeu) a trimis pe slujitorii lui (profeţii) să strângă câştigul, un seceriş de sfinţenie şi roadă spirituală, vierii (marii preoţi şi fariseii) i-au ucis. În cele din urmă, proprietarul viei (Dumnezeu) a trimis pe fiul său (Domnul Isus Cristos), aşteptându-se ca ei să-l respecte. Dar ei au spus: “Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.” (Matei 21:38).            Într-o pildă asemănătoare, în Luca 19:14, ei au spus: “Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”

  1. IOSIF A FOST VÂNDUT PENTRU ARGINT. (Gen.a 37:28). Această faptă este izbitoare şi groaznică, dar de o corespondenţă exactă între Iosif şi Isus – amândoi au fost vânduţi cu indiferenţă şi răutate pentru argint. Comercianţii Madianiţi le-au oferit douăzeci de arginţi – unii spus că erau două treimi din preţul unui sclav adult, în vremea aceea. Preţul Domnului Isus Cristos a fost de treizeci de arginţi – în vremurile biblice, era preţul unui sclav împuns de un bou (vezi Exodul 21:32 – în engleză spune „treizeci de sicli de argint”), care era acum schilodit, aşa că nu prea mai era de folos. Ce tranzacţie groaznică!
  1. IOSIF A FOST TRAS ŞI SCOS DIN GROAPĂ. (Gen. 37:29). Atunci când s-a întors fratele lui, Ruben, groapa era goală! Era ca şi când Iosif înviase din morţi şi mormântul era gol! Deci groapa (mormântul) fusese împrumutată, şi nu avea nevoie de ea prea mult! La fel a fost şi cu mormântul împrumutat de bună voie de Iosif din Arimateea pentru trupul lui Isus cel răstignit. Isus a avut nevoie de mormântul împrumutat doar pentru trei zile şi trei nopţi, căci a treia zi a înviat.

În alt registru, avem o imagine interesantă. În Matei 27:1 citim: „Când s-a făcut ziuă.” Domnul Isus a fost reţinut peste noapte pentru a fi judecat; cel mai probabil a fost ţinut până dimineaţa într-o groapă/peşteră care poată fi văzută şi astăzi şi care se afla sub casa Marelui Preot Caiafa. Eu am văzut locul acesta şi am coborât treptele aflate sub moderna Biserică a Cocoşului Cântăreţ, situată pe Muntele Sion, chiar în afara Oraşului Ierusalim, în Ţara Sfântă. (Uitaţi-vă şi Psalmul 88:6-8)!

  1. IOSIF A MERS LA NEAMURI, UNDE A FOST PRIMIT ŞI PRIVILEGIAT. (Gen. 39:1-6). Respins pentru o perioadă de familia şi fraţii lui, Iosif a găsit acceptare în Egipt şi a găsit chiar şi o mireasă dintre Neamuri. Cu privire la Isus Cristos, citim Ioan 1:1-12!

Nu putem sări peste citirea textului din Geneza 45:1-14! Ce timp binecuvântat de restaurare viitoare atât pentru fraţii lui Iosif, cât şi pentru Domnul Isus şi poporul evreu! Poporul evreu Îl va recunoaşte în cele din urmă pe Isus Cristos ca pe adevăratul Mesia, cu plânsete mari, cu pocăinţă naţională şi cu durere, din pricina respingerii trecute faţă de adevăratul Mesia! Şi El le va spune: „CA SĂ VĂ SCAP VIAŢA M-A TRIMIS ÎNAINTEA VOASTRĂ … AŞA CĂ NU VOI M-AŢI TRIMIS AICI, CI DUMNEZEU…”

Citim şi Zaharia 12:10-14 şi 13:6! Observaţi cuvintele impresionante din versetul 6: „Şi dacă-l va întreba cineva (pe Isus, Mesia): “De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, el va răspunde: “În casa celor ce mă iubeau le-am primit.”

Iosif a declarat că Dumnezeu era implicat în toate. Suferinţele lui personale, încercările şi respingerea vorbesc puternic despre umilinţa îndurată de Domnul Isus pentru noi. Tratamentul nedrept şi nemeritat primit din partea familiei sale, care ar fi trebuit să-l iubească şi să-l protejeze, denotă trădare şi respingere. Iosif ne aduce aminte de Cel care a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni”  (Matei 25:31-40, Apocalipsa 1:7).

Viaţa şi încercările lui Iosif  reprezintă o lecţie pentru fiecare dintre noi, astăzi şi aici. Acuzat pe nedrept, tratat cu răutate şi trădat de cei care ar fi trebuit să-i stea alături, el a învăţat că, în cele din urmă, Domnul îi va apăra/dezvinovăţi pe cei ce sunt ai Lui; „nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15). Secretul vieţii lui era că Dumnezeu era cu el.

Iosif  le-a spus fraţilor săi: „VOI, NEGREŞIT, V-AŢI GÂNDIT SĂ-MI FACEŢI RĂU; DAR DUMNEZEU A SCHIMBAT RĂUL ÎN BINE” (Geneza 50:20)

CÂNTAREA RENUMITĂ A LUI WILLIAM COWPER, CARE A FOST SCRISĂ ÎN VREMURI DE GREA ÎNCERCARE:

Dumnezeu acţionează în mod misterios pentru a-Şi îndeplini minunile,
El Şi-a lăsat urma paşilor pe mare şi a încălecat pe furtună.
Voi sfinţi temători, prindeţi iar curaj, norii de care vă temeţi aşa mult
Sunt plini de îndurare şi se vor revărsa de binecuvântări peste voi.
Nu judecaţi pe Domnul cu sentimente slabe, ci încredeţi-vă în Harul Lui,
În spatele unei providenţe aspre, se ascunde faţa Lui zâmbitoare.
Planurile Lui se coc repede, deschizându-se în fiecare clipă,
Bobocul poate fi amar la gust, dar floarea va fi dulce.
Necredinţa oarbă sigur va greşi şi va cerceta zadarnic lucrarea Lui,
Dumnezeu este traducătorul Său şi El ne-o va explica clar.

  1. IOSIF NU S-A APĂRAT SINGUR ÎN FAŢA ACUZAŢIILOR ADUSE DE SOŢIA MINCINOASĂ A LUI POTIFAR. (Gen.39:14-20). O ultimă observaţie din viaţa minunată şi sugestivă a lui Iosif este supunerea lui tăcută, „ca de miel”, în faţa duşmanilor săi şi faţă de voia tatălui său. Iosif nu s-a apărat în faţa acuzatorilor săi, şi nici Domnul Isus nu a făcut-o. Asemenea Domnului Isus, el „n-a deschis gura deloc”. Cu privire la Domnul Isus Cristos, citim acestea în Isaia 53:7 şi în Matei 26:62-63.

Una din cântările mele preferate exprimă dragostea credinciosului pentru Isus, în lumina ascultării Sale până la moarte, „şi încă moarte de cruce”, pentru noi toţi:

TE iubesc pentru că Tu m-ai iubit întâi
Şi ai cumpărat iertarea mea pe crucea din Calvar.
Te iubesc pentru că ai purtat spinii pe frunte.
Dacă Te-am iubit vreodată, Isuse este acum! 

Privindu-L pe Isus în cartea Geneza, să-L iubim, să-L lăudăm şi să-L slujim cu mai multă dragoste şi dedicare!


[1] Deoarece, cu foarte puţine excepţii, substantivul plural „Elohim” este urmat de verbe la singular (ex. „a crea”, „a spune”, „a vedea”, etc.), acest fapt ne determină să credem că ar fi vorba de un aşa-zis substantiv „uni-plural”, adică un substativ care denotă ideea că toate cele Trei Persoane ale Triunităţii acţionează împreună ca Unul (în sens monoteist – credinţa într-o Divinitate unică). Aşadar, este vorba despre o aluzie la unitrinitarianism („Unintatea in Trinitate” sau „Unul în Trei”).

Traducătorii Bibliei estimează că vor ajunge la toate popoarele până în 2025 – Wycliffe Bible Translators estimate they will finish translating the Bible in all languages by 2025

  • Africa -
  1. Totalul limbilor straine/Number of languages =  2,108
  2. Limbi fara transl. Bibliei/Lang. needing translation = 805
  • Americas -
  1. Totalul limbilor straine/Number of languages  = 943
  2. Limbi fara transl. Bibliei/Lang. needing translation = 81
  • Asia -
  1. Totalul limbilor straine/Number of languages = 2,319
  2. Limbi fara transl. Bibliei/Lang. needing translation = 879
  • Europe -
  1. Totalul limbilor straine/Number of languages = 235
  2. Limbi fara transl. Bibliei/Lang. needing translation = 73
  • Pacific -
  1. Totalul limbilor straine/Number of languages = 1,243
  2. Limbi fara transl. Bibliei/Lang. needing translation = 414

ROMANIAN

Mai sunt încă 2,252 de limbi străine in care Biblia, sau Noul Testament, nu au fost traduse încă. Translatorii Wycliffe muncesc din greu sa traducă Biblia şi în aceste limbi. In unele cazuri, translatorii trebuie sa meargă şi să locuiască între aceste popoare ca să înveţe limba (care nu este cunoscută în afara acestor triburi) şi apoi să le scrie Biblia pe limba lor.

Bob Creston, preşedintele Wycliffe Bible Translators, cea mai mare organizaţie care se ocupă traducerea Bibliei, a declarat că Sfânta Scriptură va fi tradusă în toate limbile şi dialectele planetei în următorii 12 ani, „ceea ce ne aduce mai aproape de cea de-a doua venire a lui Isus Christos”.

Creston a anunţat joi că, în prezent, numărul celor care pot citi Biblia în limba maternă a ajuns la 4,9 miliarde de persoane, ceea ce înseamnă că Biblia mai trebuie tradusă în 1.919 de limbi şi dialecte. Momentan, există 2.167 de proiecte care se ocupă de traduceri, arată Wycliffe Global Alliance.

Preşedintele a mai declarat că demersurile organizaţiei pe care o conduce sunt o împlinire a profeţiei din Matei 24:14, despre revenirea lui Iisus. „Sunt convins că Dumnezeu Îşi doreşte ca oameni din fiecare trib şi fiecare naţiune să Îl cunoască.”

Learn how the Bible transforms people’s lives when it’s written in a language they can clearly understand, and discover how many language groups are still waiting for their own translation.

ENGLISH

Read more at these links – http://www.wycliffe.org and http://www.lastlanguagescampaign.org

Estimates suggest that almost 2,100 languages still need a Bible translation program started. Some speakers of these languages are Christians, struggling to unlock the truths of the Bible in a language not their own. Others live without knowledge of Christ at all.

Each day that passes, people all around the world die without God’s message of hope in their own heart language. Because of the urgency of this situation, Wycliffe has adopted Vision 2025—an initiative to see a Bible translation program in progress in every language still needing one by 2025.

Reaching the last languages with God’s Word requires an enormous amount of resources. In response to these needs, in November 2008 Wycliffe USA launched the Last Languages Campaign—a strategic commitment to raise our share of the resources needed to accomplish Vision 2025. More than $1 billion is needed to reach these last languages with God’s Word.

The many surprises David received, when God called him to account for his behavior

Photo credit www.workersforjesus.com

I am listing the bullet points here, from an article written by Joe McKeever and featured at ChurchLeaders.com

click here for the full article: church leaders.com

David was surprised to learn that …

  1. God took his sin personally.
  2. God took his sin as a rejection of His word.
  3. The enemy took his sin gleefully.
  4. The sin David committed injured him permanently.
  5. While David thought his misdeeds were done in private, God meted out the punishment publicly.

Then Joe McKeever goes on to explain what happens when a minister of God today falls into sin like David.

But my observation is that when a minister falls and his act becomes public knowledge, these 10 things happen:

1. His ministry is gone.
2. His humiliation is severe.
3. Those who believed in him and supported him feel betrayed.
4. People whom he was trying to reach for Christ now have a convenient excuse to fall away.
5. His family is wounded, perhaps irreparably.
6. Atheists and others hostile to the Christian faith have a field day.
7. His future ministry—once it’s re-established—is more limited.
8. Other ministers are tainted by being in the same profession as he.
9. The pastor’s victim has been wounded and her family has paid a price.
10. The guilt from this will hound him the rest of his life.

Pray for your ministers. Oh, one more thing: If your minister takes extraordinary steps to guard himself from temptation, do not take it personally. 

Tim Keller – What Role Should the Bible Have in Society?

From the Q conference in Chicago, February 2010. Panel Discussion featuring Tim Keller, Alister McGrath, Brian McLaren, and Dempsey Rosales-Acosta regarding the Bible’s role in society.

Interpreting the Bible has become a divisive issue for some and little more than sport for others. Some want to talk about the “authority” of Scripture. They’re asking questions like, “How is the Bible authoritative in our lives today?” Others are wondering if the word “inerrancy” is making a comeback. Is it? Or is the term only useful for theological debates, to separate those who are “in” and those who are “out”? How then should we interpret the Bible as God’s word for our culture today?

Keller has some very useful apologetical comments in this panel discussion, the other 3 panelists- McGrath, coming from across the pond in UK, surprisingly dances around the question. MacLaren, we have all come to know his evolving religion since this video, and Dempsey Rosales-Acosta is a Catholic priest. Read Kevin DeYoung’s commentary and take on the subject of inerrancy, as represented in this video discussion, at this link- http://thegospelcoalition.org/blogs/kevindeyoung/2010/09/24/whos-afraid-of-inerrancy/

VIDEO by Jacob Mitchell

Previous Older Entries

Zilele trec…

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,518 other followers