Isaiah 53 – How did the 1st century jews understand Isaiah 53 in relation to Jesus?

“How did first century Jews understand
Isaiah 53 in relation to Jesus?”

VIDEO by John Ankerberg

What does Isaiah 53 tell us
about Messiah’s work of atonement?

Why was the Messiah punished for our sins?

Who is the “servant” of Isaiah 52:13-15? Why will the servant of Isaiah 53 be rejected? Why is the “servant of the Lord” rejected by his people?

Who is the “servant” of Isaiah 52:13-15?

VIDEO by John Ankerberg

Why will the servant of Isaiah 53 be rejected?

Why is the “servant of the Lord”
rejected by his people?

How to Read the Old Testament as Christian Scripture & Christo-centric Hermeneutics – Southeastern Seminary

Chip Hardy, Chip McDaniel, Justin Orr, and Danny Akin sit down and talk about how to read the Old Testament as Christian Scripture.

How to Read the Old Testament as Christian Scripture from Southeastern Seminary on Vimeo.

Heath Thomas, Jon Akin, Chip Hardy, and Danny Akin sit down and talk about Christo-centric hermeneutics.

Christo-centric Hermeneutics from Southeastern Seminary on Vimeo.

Descoperiri arheologice: posibila casa a profetului Elisei

Tel Rehov in valea Iordanului  Photo credit www.charismanews.com

A vindecat bolnavi, a înviat morți și a chemat foc din cer. Profetul Elisei a fost una dintre cele mai importante figuri biblice. Vom vedea un loc unde se prea poate să fi fost casa lui, în Tel Rehov din Valea Iordan. În 16 ani de excavări, arheologii au descoperit un oraș vechi de 3 000 de ani. Aceștia au mai descoperit o clădire unică ce se poate să fi fost casa lui Elisei. Casa era plină de obiecte speciale. S-au găsit două altare din ceramică ce erau folosite pentru arderea tămâii.

Arheologul Ami Mazar a subliniat diferențele găsite în structura casei:

”În mod obișnuit, casele aveau o singură intrare ce dădea într-un hol mare de unde se intra în multe camere. Casa aceasta era împărțită în două. Cele două aripi erau unite una de cealaltă prin camera din spate și fiecare aripă avea intrare separată. Lângă camera din spate s-au găsit altare pentru arderea tămâii, unde probabil se aducea o jertfă lui Dumnezeu înainte de a intra și a auzi mesajul profetului.”

În timpul săpăturilor, arheologii au descoperit o cameră specială, în care se aflau o masă și o bancă. De asemenea, au descoperit un ciob din ceramică datând din secolul al IX-lea, pe care era scris numele Elisei, ceea ce i-a determinat pe unii să creadă că încăperea a aparținut lui Elisei.

”Am descoperit o bucată de ceramică pe care era scris cu cerneală roșie. Din păcate, bucata este ruptă, dar am reușit să descifrăm numele Elisei”, a afirmat Ami Mazar.

Elisei s-a născut cam la 12 km depărtare de Tel Rehov, în Abel-Meholah și a călătorit prin tot Israelul, din Ierihon în Samaria și Sunem.

”Nu pot spune cu exactitate că locuința i-a aparținut lui Elisei din Biblie.

Este foarte greu de stabilit, însă este foarte tentant, fiindcă locuința datează exact din perioada lui Elisei, din a doua jumătate a secolului al IX-lea d.H.”, a afirmat Ami Mazar.

Profetul Elisei este cunoscut pentru întâmplarea cu văduva căreia i-a zis să împrumute vase de lut, să le umple cu untdelemn și apoi să le vândă pentru a-și plăti datoriile. Mai e cunoscut pentru învierea fiului sunamitei și pentru trimiterea căpeteniei oștirii Naaman să se scalde de șapte ori în râul Iordan pentru a se vindeca de lepră. Arheologul Stephen Pfann consideră dovezile convingătoare.

”Cunoscându-se doar șapte persoane din acea perioadă cu numele de Elisei, fie e doar o întâmplare că acest om sfânt se numea și el Elisei, fie e vorba despre însuși profetul Elisei”, a afirmat Stephen Pfann.

Inscriptie cu numele de Nimsi

Inscriptie cu numele de Nimsi Photo www.biblicalarchaeology.org

Alte descoperiri ce trimit la profetul Elisei sunt două inscripții în care e menționată familia lui Nimși.

”Ilie a primit însărcinarea să îl ungă ca împărat pe Iehu, fiul lui Nimși. Acesta însă, i-a lăsat această însărcinare lui Elisei care, la rândul său, i-a lăsat-o unuia dintre ucenicii săi”, a afirmat Stephen Pfann.

Mulți arheologi evită să tragă concluzii referitoare la Biblie, însă alții o folosesc pentru a pune piesele cap la cap.
”Arheologia este ca un puzzle imens. Luăm informații descoperite în timpul primei excavații, a celei de-a doua, a treia ș.a.m.d., de la Hațor, Meghido, Tel Rehov, Beit Șe’an, Samaria le punem pe toate împreună într-un puzzle mai mare și încercăm să descifrăm cultura materială a israeliților”, a afirmat Ami Mazar.

Pentru Cary Summers, liderul satului Nazaret, lucrurile au o semnificație și mai profundă:
”În esență, este ca orice alt sit arheologic, însă fiecare lopată de pământ dovedește autenticitatea Bibliei, ceea ce face acest sit de-a dreptul incredibil.”

Viitorul sitului este nesigur, deoarece cărămizile din lut se deteriorează. Experții speră însă, că va putea fi păstrat pentru a ajuta generațiile viitoare să înțeleagă Biblia.

Stire difuzata in Jerusalem Dateline 50 – octombrie 2014 – ultimele stiri despre Israel: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

VIDEO by Alfa Omega TV

Archaeology and the Old Testament, what can we learn from archaeological digs?

In this episode, Dr. Darrell Bock, Dr. Steven Ortiz, and Dr. Gordon Johnston discuss archaeology and the Old Testament, focusing on what we can learn from archaeological digs.

http://www.dts.edu/thetable/play/arch…

00:14 Ortiz and Johnston shares their experience in archaeological digs
04:19 What can we learn from archeology?
07:41 How does archeology inform one?s interpretation of the Biblical text?
10:08 How does archeology relate to the plausibility of the Biblical narrative?
14:18 What happens on an archaeological dig?
17:33 Stories from archaeological digs and discoveries in Israel
24:00 The importance of cataloguing artifacts
27:21 The importance of volunteer crews in the Middle East
29:37 Archaeology in the media
33:37 Was Noah?s Ark a round vessel?

https://itunes.apple.com/us/podcast/t…

Ioan Basa – “CORTUL INTALNIRII” – Locul intalnirii tale cu Dumnezeu

“CORTUL INTALNIRII”
Locul intalnirii tale cu Dumnezeu
Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca noi suntem doar niste straini si niste calatori pe acest pamant…. (Evr.11:13) si (1Pet.2:11)
Suntem  straini si calatori  la fel ca si Avram atunci cand a plecat din  cetatea lui de bastina (din Ur, din Caldeea), si-a pornit   spre  tara fagaduintei, spre  Canaan. (Fac.12:1-9)
Sunt multe lucruri de spus despre originea noastra si despre motivele calatoriei noastre pe acest pamant, si despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu noi in aceasta calatorie.
Aceste taine nu sunt obiectul acestui studiului , dar totusi voi arata doar cateva profetii referitoare la acest subiect.
Profetul Isaia ne spune ca Dumnezeu este tatal tuturor oamenilor:
  • —“Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu, olarul care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale”. (Isa.64:8)
  • —“Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vesnicie Te numesti “Mantuitorul nostru”. (Isa.63:16)
  • Iar in Faptele Ap.  este spus ca” —noi toti suntem de neam din Dumnezeu” ( Fapt.17:29). (adica toata lumea isi are originea in Dumnezeu, El fiind Creatorul si Tatal tuturor). Omul initial a fost facut de Dumnezeu avand “chipul” si “asemanarea” lui Dumnezeu….dar aceste valori dumnezeiesti, au fost ulterior pervertite datorita pacatului. Locul “nasterii noastre” a fost Sionul  (Psalmul 87)
  • —•”despre Sion este zis: “Toti s-au nascut in el”, si Cel Preainalt il intareste”. (Ps.87:5) Nu voi discuta despre motivul pentru care suntem pe acest pamant, dar vreau sa mentionez doar faptul ca  Dumnezeu a facut un Plan Maret de Reabilitare si de Mantuire pentru Sion…. Pentru intreg Sionul.
  • —“Sionul va fi mantuit prin judecata, si cei ce se vor intoarce la Dumnezeu in el vor fi mantuiti prin dreptate”. (Isa.1:27)
  • —“•Striga din nou si zi: “Asa vorbeste Domnul ostirilor: “Cetatile Mele vor avea iarasi belsug de bunatati, Domnul va mangaia iarasi Sionul, va alege iarasi Ierusalimul.” (Zah.1:17)

Profetiile biblice au aratat ca Izbavitorul, Rascumparatorul si  Mantuitorul a venit din Sion

  • —“O! cine va face sa porneasca din Sion izbavirea lui Israel”? (Ps.53:6) Domnul Isus Hristos a venit sa aduca eliberarea si mantuirea celor ce-au apartinut Sionului: (Isa.61:3)
  • —“•”Da, va veni un Rascumparator pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor intoarce de la pacatele lor, zice Domnul”. (Isa.59:20)
  • — “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; … sa mangai pe toti cei intristati; sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti “terebinti ai neprihanirii”, “un sad al Domnului”, ca sa slujeasca spre slava Lui.” (Isa.61:3)
  • —“•Si atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: “Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov”. (Rom.11:26)
In toate aceste profetii este vorba despre Israelul profetic si despre Sionul profetic.
Astazi traim aceste zile:
  • •Caci vine ziua cand strajerii vor striga pe muntele lui Efraim: “Sculati-va, sa ne suim in Sion la Domnul Dumnezeul nostru!” (Ier.31:6)
  • •Intoarceti-va, copii razvratiti, zice Domnul; caci Eu sunt Stapanul vostru, Eu va voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, si va voi aduce inapoi in Sion. (Ier.3:14) “Va voi aduce inapoi in Sion” arata ca a fost o vreme cand omul a fost in Sion, dar din pricina pacatului a fost alungat afara din Sion.

Biblia ne arata  ca noi astazi, ne re-intoarcem din nou in Sion, acolo unde este  locul obarsiei noastre, locul destinatiei noastra si locul cetateniei noastre.(Filip.3:20)

  • –•”Cei izbaviti de Domnul se vor intoarce si vor merge spre Sion cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul, veselia si bucuria ii vor apuca, iar durerea si gemetele vor fugi!” (Isa.35:10)
    Aceste profetii minunate, se implinesc astazi sub ochii nostrii.
In toate aceste profetii este vorba despre “Sionul Ceresc”, despre “Ierusalimul Ceresc”, locul unde este mostenirea noastra  si unde este  Casa noastra (Efes.2:19).
Sub un alt aspect, Sionul  profetic mai inseamna si “Gradina Edenului”.
Dumnezeu insa stabileste conditiile  re-intoarcerii noastre acasa; conditiile  reabilitarii noastre, si conditiile  mantuirii noastre.
Apropierea noastra de Dumnezeu se face pe baza unui protocol  si Dumnezeu stabileste conditiile acestui protocol.
Acest proces al intoarcerii noastre spre Dumnezeu, al iertarii si-al  reabilitarii este aratat clar in “pilda fiului risipitor”..(LUCA 15: 11-21).
Calea intoarcerii noastre la Dumnezeu, este Domnul Isus Hristos.
—“Isus i-a zis: “EU SUNT CALEA…. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine”. (Ioan.14:6)
Aceasta “intoarcere” spre Casa Tatalui implica “trezirea” la realitate, urmata de-o rupere cu pacatul si-o  pocainta sincera.
Apoi este umblarea pe calea neprihanirii, (intoarcerea noastra inapoi de unde am cazut)….este nasterea din nou si cel mai important, este trairea in sfintenie.
Daca vreunul  din aceste elemente lipsesc, inseamna ca noi inca nu suntem pe drumul spre “casa Tatalui”….
Atata vreme cat un om inca iubeste “roscovele” si “porcii lui Satana”,(LUCA 15: 11-21) el este inca rob in aceea tara indepartata a vrajmasului.
Pozitia unui om  fata de pacat si fata de sfintenie arata locul real unde este el cu adevarat.
Si astazi bisericile noastre sunt pline de oameni care merg  spre Imparatia lui Dumnezeu.
Din nefericire o mare majoritate a “sfintilor” din zilele noastre sunt pocaiti numai cu numele si sunt crestini doar de forma.
Ei nu au o relatie adevarata cu Domnul Isus Hristos, prin Duhul Sfant….
Nu au nici macar o preocupare serioasa pentru cunoasterea lui Dumnezeu.
Nu cunosc Sfintele Scripturi….
Preocuparea lor majora nu este neprihanirea si sfintenia ci este formalismul religios si ambianta placuta care o au cu cei ce frecventeaza Casa lui Dumnezeu..
A stii cate ceva despre Dumnezeu (si chiar despre invataturile bibliei) este una, si a-l cunoaste pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si-a te face   asemenea cu moartea Lui; (Filip.3:10)…este cu totul si cu totul altceva.
In trecute am tinut un studiu biblic in biserica din care fac parte,(Muntele Sionului),  in care am discutat despre  “Cortul Intalnirii” aratat in (Exod 24:9-18) si (Exod 25:1-40)
“Cortul Intalnirii”  este o prefigurare a Trupului lui Hristos.
Am tinut acest studiu, deoarece in Cortul Intalnirii se ascunde modul apropierii noastre de Dumnezeu (Planul  Mantuii),  pe care Dumnezeu  l-a facut in Hristos pentru mantuirea noastra.
Dumnezeu a stabilit protocolul prin care ne putem apropia de El.
S-a discutat despre modul in care elementele cortului il prefigureaza pe Domnul Hristos.
Dar am discutat si despre cele 4 nivele prefigurate in Cort, care descriu procedura apropierii noastre de Dumnezeu, nivele care arata de fapt starea spirituala a credinciosilor din bisericile noastre.
1.)  in “tabara” dar nu in Cort.
2.)  doar in curtea Cortului
3.)  in Locul Sfant
4.)  in Sfanta Sfintelor
cortul intalnirii
1.  In “tabara” dar nu in Cort.
Multi credinciosi desi sunt “in tabara lui Israel”, totusi nu au intrat nici macar in curtea Cortului Intalnirii.
Curtea era un stadiu intermediar intre a fi “afara” (in lume) si-a fi “inauntru” (in Trupul lui Hristos)..
Gardul care imprejmuia curtea era din panze de in alb si curat. Aceste panze albe erau un simbol al curatirii si-al neprihanirii….
Cine traieste in pacat NU A INTRAT NICI MACAR IN CURTEA CORTULUI INTALNIRII….
Majoritatea credinciosilor au ramas la acest nivel al “curtii exterioare”…Pentru multi nu e clar daca “sunt afara” sau “sunt inauntru”…
Cu vorbele, ei par a fi inauntru….dar cu faptele mai degraba par a fi afara..
Doar dupa ce ai intrat “pe poarta”  si esti “in Curte”, doar de aici incepe procesul apropierii de Dumnezeu, proces care are la baza curatirea si  sfintirea noastra  conform voii lui Dumnezeu.

Photo credit www.mefag.de

2.  Doar in curtea Cortului
Acolo la intrarea in curte era “altarul de arama” (sau altarul arderilor de tot) urmat de “ligheanul de arama”
“Arama” in sens profetic inseamna judecata.(Judecata lui Dumnezeu si condamnarea pacatului din viata mea)
“ALTARUL DE ARAMA”
“ALTARUL DE ARAMA” simbolizeaza rastignirea si moartea noastra pe Crucea lui Hristos. ( a nu se confunda cu botezul in apa).
Apostolul Pavel spune ca:
–“• Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.” (Gal.5:24)
–“• Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; (Romani 6::6)
–“• Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El”, (Rom.6:8)
Aici nu este vorba despre actul simbolic al botezului in apa, ci este vorba de rastignirea practica a “omului vechi” din noi; este vorba de omorarea firii pamantesti si omorarea pacatului din viata noastra, pe Crucea lui Hristos.
Aceasta lucrare a “mortii si-a invierii” noastre se face printr-o credinta si-o pocainta sincera si adevarata si prin trairea conform Poruncilor Domnului Isus Hristos..
Doar daca-am murit impreuna cu Hristos , vom si imparati impreuna cu El….aceasta este singura cale de-a  intra in Trupul Domnului Isus Hristos.!
Tu nu mori atunci cand esti scufundat in apa botezului….ci mori atunci cand rastignesti si omori pacatul din tine tintuindu-l pe Cruce.
Avem in bisericile noastre destui  crestini botezati…dar care nu au murit niciodata impreuna cu Hristos.
“LIGHEANUL DE ARAMA”
“LIGHEANUL DE ARAMA”, simbolizeaza spalarea si curatirea noastra in Sangele Mielului.
Doar dupa ce in mod voluntar si constient ai rastignit si-ai omorat pacatul din tine,(prin pocainta),  doar apoi Sangele lui Hristos ne spala si ne curateste de acest pacat.
Este adevarat  ca Domnul Isus a murit pentru pacatosi si Sangele Lui ne curateste de orice pacat, dar aceasta “curatire” implica renuntarea constienta la pacat.
Atata vreme cat noi iubim, ascundem si cocolosim pacatul, noi oprim Sangele lui Hristos sa curateasca inima noastra.
3.  In Locul Sfant
Treapta urmatoare era intrarea “pe usa” in templul propriuzis (intrarea in Locul Sfant).
Aici in Locul Sfant era Masa cu Paini pentru pus inaintea Domnului (vreau sa mentionez ca painile acestea erau facute de oameni),
Tot aici era Sfesnicul de Aur care ardea necurmat si lumina locul Sfant, si tot aici mai era si Altarul de Aur (sau altarul tamaierii).
Painea aceasta din Locul Sfant reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu (Luc.11:3).
Este painea cu care se hraneau preotii…( levetic 24:9)
Este “painea noastra cea de toate zilele” cu care trebue sa ne hranim  partea spirituala din noi.
Aceasta “hranire a omului duhovnicesc dinlauntru ”   (2Cor.4:16), (2Cor.4:16), trebue sa o facem in fiecare zi prin cercetarea temeinica a scripturilor, …..si mai ales, prin aplicarea lor in viata noastra.
Credinciosii au drept hrana spirituala, Cuvantul lui Dumnezeu
•–“Drept raspuns, Isus i-a zis: “Este scris: “Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.” (Mat.4:4)
Deci hrana noastra duhovniceasca zilnica trebue sa fie din …”Toata Scriptura”….(2Tim.3:16)
 Faptul ca painile erau facute de oameni, simbolizeaza ca noi trebue sa lucram la producerea acestor paini….Noi trebue sa cercetam Cuvantul lui Dumnezeu….
Aceasta cercetare inseamna planificare, .timp investit, si munca asidua.Painile erau facute fara aluat (aluatul reprezinta firea pamanteasca si pacatul). —“Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege!” (2Tim.2:19)
Painile trebuiau framantate….(Biblia trebue crecetata, si nu numai citita ca o lectura). —“Cercetati Scripturile”… (Ioan.5:39)
Painile trebuiau folosite ca hrana pentru preoti….(Lev.24:9)
Deoarece toti cei Nascuti din Nou sunt preoti in Casa lui Dumnezeu….toti trebue sa se hraneasca zilnic din Cuvantul lui Dumnezeu.
Cati oare se “hranesc” cu painea lui Dumnezeu ?
Daca nu te hranesti cu o hrana adecvata ramai un om rahitic si nedezvoltat….
La fel este si din punct de vedere spiritual…
Painile trebuiau coapte in foc….(e vorba despre maturitatea spirituala).
Focul coace painea…..Maturitatea ta spirituala este data de Incercarile din viata ta prin care ai trecut si pe care le-ai biruit prin Cuvantul si prin fagaduintele lui Dumnezeu.
Painile trebuiau aduse si puse inaintea Domnului (tot ceea-ce tu faci, trebue sa faci pentru Slava Domnului).
Altarul de Aur (sau “altarul tamaierii”)
In Locul Sfant mai era si Altarul de Aur (sau “altarul tamaierii”).
“Altarul tamaierii”  si fumul tamaiei care se ridica zilnic (necurmat)  in Locul Sfant, reprezinta viata noastra de rugaciune. (Apoc 8:3-4)

Photo credit bbf.dipf.de

 Tamaia care era adusa si arsa pe altar trebuia sa fie doar cea poruncita de Dumnezeu…
Folosirea oricarei alte tamai era interzisa si orice neascultare era pedepsita cu moartea.
In Levetic 10 este aratata greseala pe care au savarsit-o fii lui Aaron, Nadab si Abihu.
Pedeapsa neascultarii lor a fost moartea.
Astazi multi aduc o tamaie straina si un foc strain pe altarul lui Dumnezeu.
Dar la multi nici nu se poate vorbi despre un “altar de aur” …Fara ca sa existe un “Loc Sfant” in inima ta, nu exista nici un “altar de aur”.
Pentru multi, “Rugaciunile Sfintilor”   (Apoc.5:8)   (Apoc.8:3-4)….sunt doar un foc de paie de 30-40 de secunde…..
Poate nici atat…
Cum este Locul Sfant din inima ta ?
Dar altarul acela de aur ? Este oare cu adevarat  altarul inimii tale  facut din aur curat ?
Dar tamaia ?
Ce calitate de tamaie folosesti ca sa aduci o jertfa de bun miros inaintea Domnului ?
SFESNICUL DE AUR CURAT
SFESNICUL DE AUR CURAT care era in Locul Sfant, reprezinta Lumina pe care doar cei care ajung la acest nivel spiritual o primesc din partea Duhului Sfant.
Doar lumina  Sfesnicului  lumina Locul Sfant…acolo nu mai era nici o alta sursa de lumina..
Undelemnul folosit la sfesnic reprezinta Duhul Sfant care trebue sa fie in candela inimii credinciosului.
Doar el,  “undelemnul” produce aceea flacara a sfesnicului si doar flacara produce lumina .
Daca in noi nu exista aceea inflacarare pentru  Hristos,pentru neprihanire si pentru sfintire, acest lucru ar putea sa fie deoarece noi nu avem in sfesnicul inimii noastre undelemnul, flacara si  lumina Duhului Sfant…
Inflacararea ta  pentru cercetarea Sfintelor Scripturi, pentru viata de rugaciune, pentru trairea si implinirea Poruncile Domnului Isus pentru sfintire, si pentru partasia cu Dumnezeu, este dovada clara a faptului ca Focul Duhului Sfant arde in Sfesnicul de aur curat din inima ta.
Si-acest lucru  trebue sa fie si sa se vada lamurit in viata noastra.
Cortul Intalnirii Exodul 25

4. “LOCUL PREASFANT”, sau “SFANTA SFINTELOR”

Al patrulea nivel este “LOCUL PREASFANT”, sau “SFANTA SFINTELOR”….
Aici este nivelul la care oricare credincios trebue sa ajunga in procesul apropii lui de Dumnezeu.
Ca sa ajungi la acest nivel inseamna ca ai trecut  cu bine de Curtea Cortului Intalnirii (cu “altarul arderilor de tot” si cu “ligheanul de arama”).
Inseamna ca ai trecut cu bine si prin  Locul Sfant  (“masa cu paini puse inaintea Domnului”, ….”sfesnicul de aur” ….si  “altarul tamaierii”)…

Doar de-acum treci prin “perdeaua care desparte “Locul Sfant” de “Sfanta Sfintelor”
Aceasta perdea il simbolizeaza pe Domnul Isus Hristos.
Doar dupa ce ai trecut de aceasta perdea esti cu adevarat in prezenta slavei lui Dumnezeu.
Aici in Sfanta Sfintelor era Chivotul Marturiei in care era Mana, Toiagul lui Aaron si Tablele Legii….
Doar aici Dumnezeu se pogoara si sta de vorba cu cei care ajung la acest nivel.
Aici se coboara Slava lui Dumnezeu….
Aici este locul descoperirilor divine si-a revelatiilor duhovnicesti.
Doar aici la acest stadiu esti cu adevarat in partasie directa cu Dumnezeu.

Mana care era  in Chivot, era pusa intr-un vas de aur si ea era hrana care coborase direct de la Dumnezeu….(adica era Painea coborata din Cer)…(Exod.16:32)
Cei care ajung la acest nivel primesc prin Duhul Sfant o descoperire duhovniceasca directa din Cuvantul lui Dumnezeu.
Taine minunate sunt revelate prin Duhul Sfant.
Una este sa muncesti tu la facerea painilor si alta este ca Dumnezeu sa-ti dea Painea directa din Cer.
Una este sa cercetezi Scripturile si sa te documentezi ca sa-i intelegi tainele ….. si alta este ca Duhul Sfant prin Revelatie Divina, sa-ti dea direct aceasta descoperire din Cuvant
Aceasta “mana” reprezinta revelatia directa prin Duhul Sfant (sau coborata din cer ) pe care o au cei care ajung la acest nivel.
Prin aceasta revelatie directa intelegi cu adevarat cine este Dumnezeu Tatal si cine este Domnul Isus Hristos.
Toiagul reprezinta autoritatea spirituala pe care doar cei care ajung in Sfanta Sfintelor o primesc.
Este vorba despre autoritatea spirituala asupra puterilor intunericului, asupra duhurilor rautatii, asupra bolilor; asupra pacatului si asupra diavolului.
Prin aceasta autoritate, Evanghelia este vestita nu numai cu vorbe ci cu Duhul Sfant si cu Putere. (1Tes.1:5)
Prin aceasta autoritate duhovniceasca sunt vindecati bolnavii
Prin aceasta autoritate sunt eliberati demonizatii de duhurile rele care-i robesc….
Prin aceasta autoritate sunt invinse si zdrobite puterile intunericului…
Cati pot spune oare astazi:  –“Argint si aur n-am; dar ce am, iti dau: in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla ?!” (Fapt.3:6)
Dumnezeu are nevoie de lucratori destoinici care sa se apropie de El, asa cum El ne pretinde sa-o facem, si-astfel sa fim umpluti cu Duhul Sfant si cu Putere.
Este important sa intelegem  “focul strain” (Levetic 10:1-3) pe care fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, l-au adus in cortul intalnirii…
In multe biserici acest “foc strain” s-ar parea ca este astazi la moda….
Dar este impotrant ca sa intelegem ce este acest “foc strain” ca nu cumva noi insine din neatentie (Ier.48:10), sa aducem inaintea Domnului un “foc strain” …si sa ne facem vinovati de necinstirea lui Dumnezeu.
http://basaioan.wordpress.com/2014/10/09/cortul-intalnirii/
http://basaioan.wordpress.com/2014/07/22/statutul-bisericii-apostolice-penticostale/
ioan basa rob si preot al lui Isus Hristos
cortul intalnirii

A critical look at the book of Enoch from a biblical standpoint

The Book of Enoch (also 1 Enoch; Ge’ez: መጽሐፈ ሄኖክ mäts’hafä henok) is an ancient Jewish religious work, ascribed by tradition to Enoch, the great-grandfather of Noah, although modern scholars estimate the older sections (mainly in the Book of the Watchers) to date from about 300 BC, and the latest part (Book of Parables) probably to the end of the first century BC.

It is not part of the biblical canon as used by Jews, apart from Beta Israel. Most Christian denominations and traditions may accept the Books of Enoch as having some historical or theological interest or significance, but they generally regard the Books of Enoch as non-canonical or non-inspired. It is regarded as canonical by the Ethiopian Orthodox Tewahedo Church and Eritrean Orthodox Tewahedo Church, but not by any other Christian group.

It is wholly extant only in the Ge’ez language, with Aramaic fragments from the Dead Sea Scrolls and a few Greek and Latin fragments. For this and other reasons, the traditional Ethiopian belief is that the original language of the work was Ge’ez, whereas non-Ethiopian scholars tend to assert that it was first written in either Aramaic or Hebrew; E. Isaac suggests that the Book of Enoch, like the Book of Daniel, was composed partially in Aramaic and partially in Hebrew.:6 No Hebrew version is known to have survived. The book itself claims to be written by Enoch himself before the Biblical Flood.

The authors of the New Testament were familiar with the content of the story and influenced by it: a short section of 1 Enoch (1 En 1:9 or 1 En 2:1 depending on the translation) is quoted in the New Testament (Letter of Jude 1:14–15), and is attributed there to “Enoch the Seventh from Adam” (1 En 60:8). The text was also utilised by the community that originally collected the Dead Sea Scrolls. WIKIPEDIA

VIDEO by kytekuttertv

The (Visual) History of the Tabernacle

God told Moses that this earthly tabernacle was a model of the true one in heaven. He was to construct the tabernacle according to the pattern God showed him. The physical pattern was a model of spiritual patterns, that were to be followed as well. We see the fulfillment of all of these in the person of Yeshua, Jesus Christ, who is the Messiah. 

This is an excellent video. The narration interspersed with Bible verses and an excellent computerized animation (visual display) to match. This is a great video for Bible study, Sunday school, youth group, etc…

VIDEO by Eternal Library

Jesus Christ is Superior to the Angels – Hebrews 1:7-14

Photo credit w3ace.com

Jesus Christ is Superior to the Angels Part 2

Hebrews 1:7-14

And of the angels He says,

Who makes His angels winds,
And His ministers a flame of fire.”

But of the Son He says,

Your throne, O God, is forever and ever,
And the righteous scepter is the scepter of [a]His kingdom.
You have loved righteousness and hated lawlessness;
Therefore God, Your God, has anointed You
With the oil of gladness above Your companions.”

10 And,

You, Lord, in the beginning laid the foundation of the earth,
And the heavens are the works of Your hands;
11 They will perish, but You remain;
And they all will become old like a garment,
12 And like a mantle You will roll them up;
Like a garment they will also be changed.
But You are the same,
And Your years will not come to an end.”

13 But to which of the angels has He ever said,

Sit at My right hand,
Until I make Your enemies
footstool for Your feet”?

14 Are they not all ministering spirits, sent out to render service for the sake of those who will inherit salvation?

A series of sermons by Dr. Wayne A. Barber on the Book of Hebrews entitled from ‘Shadows to Substance’  (Sermon 4)

VIDEO by John Ankerberg

The Book of Job Explained

On the surface, the Book of job looks like God tortures His most faithful servant just to win a bet with Satan.

But, there are 3 main points here, in the Book of Job:

  1. Although he was a good moral person, Job had a warped view of God, which distanced him from God
  2. God had a good reason to allow what happened to Job.
  3. This Book is not written to lost sinners, but is directly written to those who follow God. Job has a deep and important message for Christians today.

VIDEO by InspiringPhilosophy

Aurel Mihet – Patriarhul Iacov NU a fost un înșelător!

Click for source

Dumnezeu de-a lungul istoriei, atât în Vechiul cât și în Noul Testament s-a folosit de oameni deosebiți în realizarea planului Lui Divin. În diferite timpuri și situații, El s-a folosit de anumite persoane cărora le-a relevat planul Său, desigur potrivit cu voia Lui. În ceea ce urmează aș vrea să mă refer la unul dintre cei trei patriarhi din Vechiul Testament și anume la Iacov, cel care este mult discutat și comentat în legătură cu anumite aspecte din viața sa, începând de la naștere și până la plecarea lui din casa lui Laban. Deși a avut de înfruntat multe situații grele, Iacov a avut un rol important în planul lui Dumnezeu. Pe scurt, vreau să menționez doar trei dintre acestea:

Aurel1. Formarea Poporului Israel. Prin cei 12 copii ai lui, mai târziu s-au format cele 12 triburi ale lui Israel la care se referă de foarte multe ori scrierile Vechiului Testament.

2. Întoarcerea lui Iacov din Padam-Aram de la Laban – socrul său, în țara bunicului Avraam și a părinților Isac și Rebeca, cât și la locul copilăriei lui. “Atunci Domnul a zis lui Iacov: Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul de naștere; și Eu voi fi cu tine. ” (Gen.31.3)

3. Salvarea propriei familii, de la foametea care apăruse în țara lui și plecarea cu întreaga familie în Egipt, acolo unde Dumnezeu a trimis mai dinainte pe unul din fiii lui, numit Iosif: “…m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Gen.45.5)

Așa cum am menționat mai sus, aș vrea să mă refer la acea perioadă din viața lui Iacov, începând de la naștere și până la întâlnirea lui cu Dumnezeu la Peniel și să subliniez faptul că deși Iacov este ținta unor acuzații dintre cele mai nepotrivite, există totuși câteva aspecte esențiale de care trebuie ținut cont.

Astfel, el nu se face vinovat de nici una dintre învinuirile aduse, însă lipsa de înțelegere a multora contribuie la aceste afirmații, în necunoștință a anumitor factori, enumerați mai jos, de care trebuie ținut cont, când dorim să explicăm un anumit pasaj din Sfânta Scriptură:

1. Perioada în care s-a petrecut evenimentul respectiv;

2. Gradul de cultură al oamenilor din acel timp;

3. Baza relației omului cu Dumnezeu în aceea vreme.

Luând în considerare cele mai sus amintite și în mod deosebit relația pe care o aveau oameni cu Dumnezeu, ne dăm bine seama că în acel timp, la baza acestei relații funcționa principiul TEOCRAȚIEI, unde Dumnezeu, în mod direct sau prin îngerii Lui, stătea de vorbă cu anumite persoane, cărora le comunica voia LUI, în ceea ce privește lucrurile pozitive sau negative legate de faptele oamenilor. Exemplele sunt multe și înscrise pe paginile Sfintei Scripturi.

Voi lua doar câteva:

1. Adam în grădina Edenului: “Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ….” (Gen.2.16-17) “Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: Unde ești?” (Gen3.9-19), și discuția continuă.

2. Cain după uciderea fratelui său Abel, (Gen.4.9-16)

3. Noe în legătură cu potopul (Gen.9.13-22)

4. Avraam. Promisiunile făcute lui și seminției lui (Gen.17.1-8) etc.

5. Iacov. La Betel, discuția a fost între el și Dumnezeu (Gen.28.10-22). În casa lui Laban, Domnul vorbește direct cu el (Gen.31.3), iar în v.11 Domnul i-a vorbit printr-un înger și exemplele pot continua.

Constat faptul că sunt prea mulți pastori, evangheliști, scriitori, comentatori etc., care îl acuză pe Iacov Patriarhul de înșelăciune, lucru care nu este adevărat. Personal, după mai mult timp de cercetare și meditare, am ajuns la concluzia că el nu se face vinovat de aceste acuzații false. Dumnezeu a vrut să facă o schimbare în alegerea lui, așa cum a făcut cu cei doi fii ai lui Iosif, atunci când Iacov i-a binecuvântat. Dumnezeu e Suveran și EL face ce vrea, nimeni nu are voie să-l tragă la răspundere, de ceea ce face într-un fel sau altul. E de datoria noastră să cercetăm și să cunoaștem adevărul, ca apoi să apărăm cinstea, demnitatea și prestigiul lui Iacov, omul lui Dumnezeu, cu care EL se laudă alături de ceilalți doi patriarhi: “…voi sta la masă cu Avram, Isac și cu Iacov în Împărăția cerurilor.”(Mat.8.11);   Luca 13.28: “…veți vedea pe Avram, Isac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția cerurilor….”

Iacov este în cer cu Dumnezeu și este un adevărat sfânt al LUI, dar unii slujitori ai altarelor, cât și ai scrisului, îi ponegresc numele învinuindu-l de anumite fapte murdare! Haideți să ne unim atât prin predicare cât și prin scris, și să stopăm răspândirea acestor calomnii la adresa acestui SFINT din cer. Pentru o înțelegere mai clară a nevinovăției lui Iacov, mai jos am formulat câteva întrebări care sunt ușor de înțeles și care dau o lumină destul de mare asupra fazelor din viața lui Iacov, legate de acele fapte care sunt pentru uni – destui de mulți! – motive de învinuiri cu abateri dintre cele mai jignitoare la adresa acestui patriarh.

Întrebări necesare pentru a înțelege realitatea:

1. De ce Dumnezeu, dacă la ales pe Iacov înainte de naștere, nu a făcut ca Iacov sa fie întâiul născut, și nu Esau? (Rom.9.11-13)

2. Dacă Esau a fost întâiul născut și Dumnezeu la ales pe Iacov, după naștere, ordinea trebuia schimbată. Cine a condus această schimbare, Dumnezeu, Diavolul sau întâmplarea?

3. Cine se face vinovat de renunțarea lui Esau la dreptul de întâi născut, o simplă ciorbă pregătită de Iacob sau neglijența acestui drept pe care Esau îl vinde pentru un preț de nimic?

4. Dacă Esau și-a vândut dreptul de întâiul născut, mai putea el să mai primească binecuvântarea?

5. Dacă Isac ar fi știut că Esau nu mai e întâiul născut și că el nu mai poate primi binecuvântarea l-ar mai fi binecuvântat?

6. Dacă Rebeca a auzit și a procedat la schimbarea situației în favoarea lui Iacov, a fost de la Dumnezeu sau de la Satan?

7. Dacă întâlnirea pe care a avut-o Iacov cu Dumnezeu la Betel și la Peniel a fost o întâlnire în care Dumnezeu i-a cerut pocăința și recunoașterea faptelor de înșelăciune, minciună, trădare, ipocrizie etc., așa cum este învinuit de către cei mai mulți?

8. Dacă cunoașteți cazuri când Dumnezeu se asociază și umblă cu cei care înșeală, mint, sabotează sau iau în deșert numele LUI așa cum e etichetat Iacov?

9. La ce ajută și pe cine satisface atunci când e blamat un sfânt a lui Dumnezeu ca Iacov? Poate fi mai de grabă un prilej de poticnire pentru alții care nu înțeleg realitatea întâmplării descrisă.

10. Dacă Dumnezeu nu condamnă pe cineva și nu îi impută nimic în legătura cu unele fapte pe care numai oamenii le născocesc, pe cine să ascultăm, pe Dumnezeu sau pe oameni?

11. O întrebare deosebit de importantă este: De ce Dumnezeu îl binecuvântează pe Iacov când el se prezintă în persoana lui Esau? Atunci când el vine înaintea tatălui său Isac și când Isac îl întreabă “Cine ești tu fiule?” (Gen.27.18,19), Iacov îi răspunde tatălui său: “Eu sunt Esau fiul tău cel mai mare…”

Acest lucru e confirmat și a doua oară în versetul 24, “Isac a zis: Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: “Eu sunt!” Cum? Dumnezeu binecuvântează un Iacov fals, prefăcut, mincinos ipocrit? (vorbesc în felul oamenilor). Nu cumva este nedreptatea lui Dumnezeu când procedează astfel? Sau nu a cunoscut Dumnezeu acest șiretlic a lui Iacov? Dece Dumnezeu nu a procedat ca și în cazul nevestei lui Ieroboam când a venit la prorocul Asia, dându-se drept alta; “De ce te dai drept alta?”, sau în cazul lui Iacov – ALTUL? (Împărați, 14.6). Cum de data aceasta Dumnezeu a trecut cu vederea acest fapt? Și dacă Dumnezeu a procedat așa, cu ce drept vin unii și îl învinuiesc pe Iacov de o abatere pe care Dumnezeu nu o menționează? Profetul Isaia în 55.8,9 spune foarte clar: “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”. La fel Apostolul Pavel la Rom. 11.33 scrie: “O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu, cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”. La fel, în Rom. 9.14-20 în care se arată voința supremă a lui Dumnezeu în ceea ce privește alegerea care îi aparține în exclusivitate numai Lui și orice intervenție din afară (din partea oamenilor) este exclusă, în v. 20. citim: “Dar mai de grabă cine ești tu omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”.

12. Care a fost relația lui Iacov cu Dumnezeu în casa lui Laban? (Gen. 30.27). Laban a fost binecuvântat din pricina lui Iacov (Gen. 31.3). Domnul a vorbit cu Iacov despre întoarcerea lui în țara părinților lui. (Gen. 31.11-13). Domnul a vorbit cu Iacov prin îngerul Lui despre situația din casa lui Laban și întoarcerea în țara lui de naștere etc.

13. După ce Iacov a plecat de la Laban, acesta la urmărit și înainte de a-l ajunge pe Iacov, Dumnezeu i se arată lui Laban și îi spune următoarele cuvinte: “…..Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov”. Dacă Dumnezeu a interzis lui Laban să nu-i spună nici o vorbă rea lui Iacov, cine sunt acei care își permit astăzi, în predici mai ales, să încalce porunca lui Dumnezeu și să spună atâtea vorbe rele și defăimătoare la adresa lui Iacov?

În concluzie: Dacă, atât în casa părintească cât și în casa lui Laban, Dumnezeu nu la învinuit pe Iacov de nici cea mai mică abatere făcută, cine sunt acei care caută să-l ponegrească și să-l acuze de lucruri și de fapte fără nici un suport real? Cred că toți aceștia ar trebui să se pocăiască și să se lase de asemenea evanghelii cu conținut fals. Cred că o explicație Biblică în legătură cu problema păcatului din acele timpuri ne-o dă destul de clară Apostolul Pavel în Romani 5.13: “Căci înainte de lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.”(Rom.4. 15). “Pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.”( Rom. 3.20). “Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele legii, deoarece prin lege vine cunoștința păcatului” (Rom.7.7). “Dimpotrivă, păcatul ni l-am cunoscut decât prin lege. De pildă, n-as fi cunoscut pofta, dacă legea nu mi-ar fi spus: “Să nu poftești!”. Este ușor de înțeles că pe timpul lui Iacov nu se poate vorbi de LEGE, deoarece legea a fost dată cu mulți ani mai târziu și el nu a avut de unde să le știe așa cum au fost cunoscute după darea legilor pe muntele SINAI. Ori, a-l judeca pe Iacov după standardele noastre, cred că e cea mai mare greșeală pe care o poate face cineva, indiferent cine e el. Avertismentul de jos, ar trebui să fie luat cu cea mai mare seriozitate pentru toți cei care au curajul să-l învinuiască pe Iacov de fapte de care el nu se face vinovat. O mare atenție pentru cei care blamează numele lui Iacov, ei trebuie sa știe că va veni o zi când se vor întâlni cu Iacov și când toate învinuirile aduse lui vor fi cunoscute și auzite, și nu vor putea fi negate pentru că în Cer totul e gol și descoperit.

Domnul Isus a spus:

“Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți…” (Mat.18.16). Dar pe unul mare la nivel de patriarh?

“Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților!” (Ap. Iacov 4-11); cu mult mai mult pe cei din Cer.

“Feriți-vă de orice se pare rău!” (Ap. Pavel la 1 Tes. 5-22); dar mai ales în relații cu alții, cu frații.

Pastor Aurel Miheț

Peoria, Arizona

aurelmihet@yahoo.com

Greg Laurie – What Christians can learn from the Judean Wilderness (on location in Israel)

Judean Wilderness

Judean Wlderness – Photo credit http://www.bibleplaces.com

Because of its lack of water and good routes, the Judean wilderness has been (mostly) uninhabited throughout history. Consequently it was an ideal place for those seeking refuge from enemies or retreat from the world. When on the run from King Saul, David hid in various places in the Judean wilderness (the Wilderness(es) of Ziph, Maon, and En Gedi are part of the Judean Wilderness). John the Baptist preached here, and it seems likely that this was the wilderness where Jesus was tempted. Herod the Great built two fortresses (Herodium and Masada) in this area for protection should his people ever revolt against him. (Source – http://www.bibleplaces.com)

In this video: Greg Laure tells the story of the Israelites wandering in the wilderness and what Christians can learn from it.

VIDEO by Harvest: Greg Laurie

John MacArthur – Isaiah 53 The Riddle of Redemption

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Message from – Moody Founder’s Week 2013
Watch/read D A Carson’s message at Moody Founder’s Week 2013 here – When Jesus confronts the world 

Watch/read Tony Evans’s message at Moody Founder’s Week 2013 here – There is no more important place to know Christ than the struggles of lifeisaiah scroll
This is about Christ, and about knowing Christ. Martin Luther said,”There’s a chapter in the Bible that every Christian should memorize, if that Christian intends to know Christ.” The German theologian, in 1866 said, “There is the chapter of the Bible, that is the most central, the deepest, the loftiest that Scripture has ever achieved. That same chapter, others have called ‘The Gospel of all vocabulary’. There’s a chapter in the Bible that has such stirring predictions, so complex, that only God could have known them centuries before history unfolded them. There’s a chapter in the Bible that is the most comprehensive exposition of the cross in all of Scripture, the most complete description of the substitutionary vicarious sacrificial death of the Savior in all of Holy writ. This same chapter has a scope that extends from eternity past to eternity future, and gathers up a whole history of redemption by focusing on the redeemer. It sweeps from His position in the eternal trinity to His return to full glory with His redeemed in the new heavens and the new earth. There is a chapter that embraces His past glory, His incarnation, His humiliation, His rejection, His unjust treatment, His unfair trial, His mistreatment, His death sentence, His execution, His resurrection, His intercession, His exaltation, and His coronation.

What is this chapter? It is the first Gospel, and it’s not Matthew. Matthew is the second Gospel. This is a chapter that is sufficient to save sinners. In fact, it is a chapter that was used by Philip to explain the Gospel to an Ethiopian eunuch. This is a chapter that you know. It is Isaiah 53- the first Gospel.

The description of the atoning work of Jesus Christ in Isaiah 53 surpasses any single Scripture on those subjects in the epistles of the New Testament. Let me tell you about Isaiah. 66 chapters, same as the number of books of the Bible. It’s split into two parts: the first 39 and the second 27. Exactly the way the Bible is split: Old Testament 39 books, New Testament 27.

The first 39 are about judgment, much like the Old Testament. The last 27 chapters (of Isaiah) are about redemption, just like the New Testament – Salvation. The last 27 are divided into 3 – 9 – 9 – and 9. The first 9 is about the physical salvation of Israel, the last 9 are about the physical salvation of creation. And the middle 9 is about the spiritual salvation of sinners. (8) So, let’s go down into the middle 9, and the middle chapter is chapter 53, and the middle verse, essentially, is, “He was wounded for our transgressions, He was bruised for our inequities.” The Holy Spirit forces us right down into this incredible chapter. Isaiah 53 has been called the torture chamber of the rabbis. It has been called the guilty conscience of the Jews. And it is that. They run from this chapter like the black death.

This chapter, stepping back in history and the place that it occupies in Scripture, this chapter answers the most critical question that will ever be asked or answered, ever, by anyone, anytime. The most essential question, the most important question is answered by this chapter. Religion must answer this question correctly or it is form hell. Any religion that does not give the right answer to this question is right out of hell. What is the question? It’s the riddle of the Old Testament. Did you know there was a riddle in the Old Testament? Turn to Exodus 34. Moses comes before God and wants God to assure him, he wants God to show up and reveal His glory. In Exodus 34:5 we read “the Lord descended from a cloud and stood there as he called upon the name of the Lord.” Now, the Lord is going to introduce Himself. “The Lord passed by in front of Him and proclaimed, “The Lord God, compassionate, and gracious, slow to anger, and abounding in loving kindness and truth, who keeps grace, loving kindness for thousands, who forgives iniquity, transgression and sin.” And, by the way, “He will by no means leave the guilty unpunished.” That’s the riddle of the Old Testament.

That’s the riddle of redemption. How can God be gracious and punish the guilty? The answer to that is Isaiah 53. He will punish someone else. How can God, in the words of Paul, be just and the justifier of sinners? That is the question: How can a sinner be reconciled to a holy God? How can God love and bring to heavenly glory, sinners, without violating his righteousness? That is the question. If the right answer to that question is SAVED, then every other wrong answer DAMNS. That’s why I say that whoever doesn’t answer that question accurately is from hell. One more thing to say, about Isaiah 53. Just by way of introduction, if we think about it, this is a paralyzingly sad chapter. I don’t know of a sadder moment in all of redemptive history than the moment depicted in this chapter. It is horrific, beyond comprehension. This starts out as the most plaintive lament, the most extreme expression of sorrow. It is a kind of epic dirge. It is a funeral song with massive, sweeping implications. The crushing sorrow that is depicted in Isaiah 53 has no historic parallel, exceeds all other sorrows. (13:25)

The astonishing revelation

We start back in Isaiah 52 at verse 13. And, everything about this section is astonishing, absolutely astonishing. To start, in verse 13 we come to the very words of God. This section begins and ends with God speaking. God speaks in 52:13-15 and speaks half way through verse 11 and verse 12. So, what happens in the middle is bracketed by the words of God. God introduces and God sums up what’s in this great chapter. In 52:13-15, God Himself introduces the Messiah. He introduces His servant, His slave. First, it is an astonishing revelation. By the way, this is the 4th chapter that focuses on the servant or slave of God- the Messiah- vv. 42, 49, 50, 53. All servant songs, slave songs of the slave of God. He introduces Him: Behold because it is astonishing. “My slave will succeed”. Any reader of the Old Testament knows that that’s a Messianic title. Going all the way back to chapter 42, this is the Messiah. (15:29)

He will prosper. Actually, in Hebrew it is ‘act intelligently, act wisely’, succeed. It’s important that we understand that’s how God introduces this, because when He came, it looked like He didn’t succeed. It looked to the world like He failed. Then He begins to introduce Him. He will be high and lifted up, and greatly exalted. That identifies Him. Well, you say, isn’t that just repetitious? No, in the Hebrew, here’s what it says: He will be high, He will be higher, He will be highest. And those 3 designations in combination, only appear in one other place in all of Scripture. And those three designations refer to God. They only appear together in one other place- Isaiah 6. “I saw the Lord high, and higher, and highest.” So, now we know that the slave is God.

The astonishing humiliation

isaiah 53 5

The deity of Messiah is proclaimed. Verse 14 adds: Just as many were astonished at you My people, so His appearance was far more than any man.”  Now we know that He not only will be God, but He will also be man. The God man. He will be marred, that word in Hebrew means mutilated, it means distorted, it means disfigured. And, so extremely disfigured as to be literally beyond human recognition, looking like a beast, not a man. This servant is God? The eternal God: high, higher, highest. Exalted, loftiest, sitting on His throne. And, in the New testament, we know the writer of the Gospel of John tells us that the vision of Isaiah 6 is none other than Jesus Christ. He is God, lifted up and exalted. And He is man, marred, disfigured. This is the second riddle. Who is this Messiah? The Jews had a Messianic view, they had a concept of Messiah. I don’t know that they thought He would be God, but they assumed that He would be exalted. They had no sense that He would be marred, disfigured, far form it. But, that is only temporary.

His marring will be so severe, end of verse 14, that His form would be disfigured and distorted more than the sons of man. The implication of the language is- in face and form He will become subhuman. And we know that happened. All the brutality imposed upon Him. The physical distortion of His body, in all that He suffered and the distortion of His face, from sin bearing… We’re glad to get to verse 15. because the astonishing revelation, followed by the astonishing humiliation, brings us to the astonishing exaltation. (19:50)

The astonishing exaltation

“He will startle many nations.” Startle means to burst, to jump up. “He will startle many nations and Kings will shut their mouths on account of Him. What has not been told them, they will see, what they had not heard they will understand.” This is His final exaltation. So, God Himself, introduces His servant, His slave, the slave of Yahweh. the slave of Messiah, who is to come. He will be God, He will be man, He will be marred, He will be exalted. There is the career of the Lord Jesus in broad terms, from the mouth of God. This information is given to the Jews from Isaiah, 700 years before Jesus came. (21)

Isaiah 53

Now, let’s come to chapter 53. And, all of a suede something changes. Verses 13-15 ‘1st person- future’. “He will be”… “He will…” Kings will..”  “they will…”, “they will see..”. All future- speaking of the coming of the Messiah. Everything changes. This is one speaker: God, speaking of the future career of His servant. When you come to verse 1, everything changes. Everything now is in the past tense. And plural pronouns: “we”, “our”, “us”. The big question for us is, “Who is talking?” Not God. Who is speaking?

The Suffering Servant

53 Who has believed our message?
And to whom has the arm of the Lord been revealed?
For He grew up before Him like a tender shoot,
And like a root out of parched ground;
He has no stately form or majesty
That we should look upon Him,
Nor appearance that we should be attracted to Him.
He was despised and forsaken of men,
A man of sorrows and acquainted with grief;
And like one from whom men hide their face
He was despised, and we did not esteem Him.

Surely our griefs He Himself bore,
And our sorrows He carried;
Yet we ourselves esteemed Him stricken,
Smitten of God, and afflicted.
But He was pierced through for our transgressions,
He was crushed for our iniquities;
The chastening for our well-being fell upon Him,
And by His scourging we are healed.
All of us like sheep have gone astray,
Each of us has turned to his own way;
But the Lord has caused the iniquity of us all
To fall on Him.

He was oppressed and He was afflicted,
Yet He did not open His mouth;
Like a lamb that is led to slaughter,
And like a sheep that is silent before its shearers,
So He did not open His mouth.
By oppression and judgment He was taken away;
And as for His generation, who considered
That He was cut off out of the land of the living
For the transgression of my people, to whom the stroke was due?
His grave was assigned with wicked men,
Yet He was with a rich man in His death,
Because He had done no violence,
Nor was there any deceit in His mouth.

10 But the Lord was pleased
To crush Him, putting Him to grief;
If He would render Himself as a guilt offering,
He will see His offspring,
He will prolong His days,
And the good pleasure of the Lord will prosper in His hand.
11 As a result of the anguish of His soul,
He will see it and be satisfied;
By His knowledge the Righteous One,
My Servant, will justify the many,
As He will bear their iniquities.
12 Therefore, I will allot Him a portion with the great,
And He will divide the booty with the strong;
Because He poured out Himself to death,
And was numbered with the transgressors;
Yet He Himself bore the sin of many,
And interceded for the transgressors.

Who is saying this? Who is making this massive confession? What group of people is this? What group of people is this? This is plural ’til you get down to verse 11, where God begins to speak again. Who is this? It is Israel.

What did we learn about Isaiah? Israel’s physical deliverance in the first 9 chapters of the second half, and Israel’s salvation in the second nine. You bore down to those 9 in the middle chapter and the middle verses- this is the prophecy, not the death of Christ. This is not a prophecy of the death of Christ, this is a prophecy of the future conversion of Israel, when they look back at the death of Christ and see who He really was. This is stunning. This leaps across the death and resurrection of Christ to the future conversion of Israel. That’s why Isaiah gave this. To give hope for the national salvation of his people.

Remember Ezekiel 36, when God promises salvation to Israel, a new heart, His spirit… you remember Jeremiah 31, the covenant passage promised to Israel, where God saves Israel. But, you might wanna think about this in terms of another prophecy. As you come to the end of the Old Testament, in Zechariah 12:10 I will pour out on the house of David and on the inhabitants of Jerusalem, the Spirit of grace and of supplication, so that they will look on Me whom they have pierced; and they will mourn for Him, as one mourns for an only son, and they will weep bitterly over Him like the bitter weeping over a firstborn. 
And Zechariah sees the future day, when Israel has, by the sovereign purposes of God, the spirit of grace and supplication comes down from heaven and gives them life. And when God does that, they will look on the one they pierced and they will mourn. vv 11-14 11 In that day there will be great mourning in Jerusalem, like the mourning of Hadadrimmon in the plain of Megiddo. 12 The land will mourn, every family by itself; the family of the house of David by itself and their wives by themselves; the family of the house of Nathan by itself and their wives by themselves; 13 the family of the house of Levi by itself and their wives by themselves; the family of the Shimeites by itself and their wives by themselves; 14 all the families that remain, every family by itself and their wives by themselves. What are they all mourning about? That is the future work of God, when He saves the nation of Israel. Romans 11 “So, all Israel will be saved”. That’s the future promise of God.

When that day comes, what will they say? They will recite Isaiah 53. This is their confession. That’s why it’s in the past tense. Think of it this way, as we look at this incredible chapter. Why the mourning? Why the horror? Why does everybody mourn, from the lowest to the highest? From the King, the leader, always down to the humblest family? What is all this mourning and weeping, and sorrowing? It’s obvious. In that future day, when Israel is saved, they will look back over their history and realize that everyone that came before them and rejected Jesus Christ was damned forever. The horror. All the history of holocaust, all those people are lost. The mourning will be beyond comprehension. (transcript from first 30 min provided by our blog)

External Evidences Of Old Testament Truths – David McClister

Old Testament scroll photo credit www.whitehorsenazarene.org

Some people think that believing in the Bible is just blind faith. The truth is, however, that having faith in the things we read about in the Bible is logical reasoning with all kinds of evidence every where we look.

This video contains audio by David McClister and presentation slides that explain and show historical and archaeological evidence to support the people, places and things we read about in the Old Testament. VIDEO by slaves4christ

In Solomon’s address to the people, as he dedicated the Temple, he made an important claim that I’d like for us to think about. He said to them that what God has done, according to all that he has promised, not one word has failed of all His good promise, which He promised through Moses, His servant. Solomon was appealing to these people on the basis of the reliability of God’s word and of the record of that word, that these people knew. Solomon is, of course, right around the turn of the millennium, roughly 1000 B.C. The books of Moses and the records of the ancient Israelites had been preserved now for hundreds of years and Solomon says that not one word has failed of all that God has said, up until this point. He then used that fact as the basis of his exhortation when he concludes and says, “Let your heart be wholly devoted to the Lord our God.” Solomon was making the case, among other things, that God has always been true to His word, that God’s word has always been true, that you can count on it, and because you can count on it, therefore, you ought to listen to it, and you ought to walk by it.

It is interesting though that that is the very bone of contention that people have had with the Bible for hundreds and hundreds of years:

  1. Why should I listen to the Bible?
  2. Why should I believe what the Bible tells me?
  3. You know, the Bible is not the only document that comes from ancient times? There were other cultures; there were other religions. Why should I believe the one that I have here in the Bible?
  4. What makes the Bible so special?

Photo credit above

And there have been all kinds of arguments and attempts made to discredit the word of God in all kinds of ways and the goal of all of that work is simply to make it so people don’t have to listen to the Bible. And even today we have the continuing work of destructive critic, who would turn to the Bible and say, “This is wrong, that is wrong… This isn’t true… that’s not right..” And yet, the Bible persists. I’d like for us to think this morning about some of the evidence that we have  that shows us that the word of God is indeed correct. That, as Solomon has said, God word has not failed, God has spoken the truth and therefore, we may be confident in it. I want for us to look at some things this morning that help to demonstrate the truthfulness of the word of God. One of the things that people have long had a problem with is the story of the flood, back in the Old Testament.  People have long looked at that and have said, “No, that couldn’t have happened. How could you get so much water that all of the mountain tops were covered and that of all the people that had lived, only 8 people lived? How could somebody who lived so so long ago and such a primitive time have built an ark the size that God said was made back then?” Well, the fact is that the Bible is not the only document that talks about a flood in the ancient world.

Ray Comfort interviewing people about Noah

In the time of Noah, people were going about their daily lives, not mindful of the impending destruction. Like them, are we ignoring warnings of God’s coming judgment? The Bible gives us clear signs of the last days. Did you know the Scriptures say we will see:

• Flippant use of God’s name
• Money-hungry preachers and rampant hypocrisy in the church
• Wars and rumors of wars
• Denial of a global flood

But surely no educated person could believe that Noah and his ark ever really existed. Wouldn’t it be impossible to fit millions of species of animals into one boat? And what evidence is there (if any) for a worldwide catastrophic flood? However…what if it did all happen exactly as the Bible says? What would that mean? Who was Noah, and why is the amazing account of his life so relevant to you in the 21st century? Don’t be caught unaware. Time may be very short. Will you be ready?

A movie by Ray Comfort. This is not the Russell Crowe film.

VIDEO by Living Waters / The Way of the Master

A historical Timeline and five amazing facts about Adam and biblical events

CITESTE acest articol in limba ROMANA aici.

This timeline chart which you can actually purchase here is a great way to visually understand the Bible, especially the Old Testament. Here are some of the facts gleaned by overlaying the births and deaths of some of the biblical patriarchs.

  1. Surprises in the overlap. The Bible lists ages of fathers and their death dates, but a timeline shows us how they overlap. Methuselah, the man in the Bible who lived the longest, died the year of the flood. Adam was still alive when Methuselah and his son Lemech (Noah’s father) were born.
  2. Noah’s son Shem was still alive when Abraham was born. Abraham could have learned about the history of the world from Shem who learned about Adam on down from his grandfather and then passed it on to his great-great-great (8 greats) grandson Abraham.
  3. Who came first, Queen Esther or Daniel? They both lived during the Babylonian captivity. Esther’s book is first in the Bible, but she lived nearly a century after Daniel- toward the end of the captivity.
  4. What was going on in the world during important Bible events? For example, the Biblical prophet Daniel lived during the same century as the Chinese philosopher Confucius.
  5. What was happening in the Bible during important world events?  The Greek poet Homer and Solomon lived during the same century.

VIDEO by Amazing Bible Timeline

Zece Argumente Pentru a Crede Biblia – Carte Online

photo credit jamienunnally.wordpress.com

bible read

10 Argumente pentru a crede Biblia:
Cele Zece Minuni Ale Bibliei

  • Argumentul 1: Inteligenţa Credinţei Prezentate De Biblie
  • Argumentul 2: Planul Bibliei Este Unic
  • Argumentul 3: Supravieţuirea Bibliei
  • Argumentul 4: Biblia Este O Istorie Precisă
  • Argumentul 5: Corectitudinea Ştiinţifică A Bibliei
  • Argumentul 6: Prezicerile Profetice Ale Bibliei
  • Argumentul 7: Dreptatea Bibliei
  • Argumentul 8: Învăţătură Unică A Bibliei
  • Argumentul 9: Personajul Principal Al Bibliei: Isus Christos
  • Argumentul 10: Biblia Are Un Mesaj Ce Transformă Viaţa . Rezumat Şi Concluzie

Sursa http://calvarychapel.com/ (via Marius)
Vezi mai multe carti online aici – Cărţi online

View this document on Scribd

The Old Testament in 10 minutes

Bible books ubdavid.org

photo credit ubdavid.org

Jason DeRouchie at the Desiring God Conference in Minneapolis January 2014 Theme: The Pastor, the Vine, and the Branches: The Remarkable Reality of Union with Christ.

The Bible describes how God reigns, saves and satisfies through covenant, for His glory, in Christ. The Old Testament provides foundation. The New Testament fulfillment. Jesus’s Bible was the Old Testament, which highlights through both narrative and commentary how the old mosaic covenant is established in the law, enforced in the prophets, and enjoyed in the writings.

The Bible opens with 5 narrative books of Moses, which together are called The Law. Here; the old covenant os established. Genesis introduces God’s universal kingdom program by highlighting 2 things:

  1. The need for blessing
  2. The provision of blessing

It also provides the context for Israel’s mission. sin had resulted in a world wide curse and Abraham and his offspring, climaxing in a single, male, royal descendant in the line of Judah would be the means for the curse to be overcome by blessing. The emaining 4 books of the law clarify how the promise of offspring and hope of the promised land find initial fruition in the mosaic old covenant, all in anticipation of the royal redeemer.

We begin with Exodus. Exodus highlights King Yahweh’s global purposes through Israel, stressing the centrality and the necessity of God’s presence and detailing both Israel’s salvation and their mission. Israel is to be a mediator and a displayer of God’s greatness, a kingdom of priests and a holy nation. All in the context of the world.

In Levitivus, Holy Yahweh calls Israel to be a holy people and clarifies how their pursuit of God will be empowered by His sanctifying presence and the promises of blessing and curse.

Numbers contrasts faithful Yahweh with unfaithful Israel. And it describes an extended season of discipline in a wilderness where Israel was supposed to learn how to wait on and follow Yahweh.

Deuteronomy comes at the end of the law. Deuteronomy is the constitution of the united tribes of Israel. It calls for lasting covenant relationship. But, what it also shows us is that God would not overcome Israel’s stubborn rebellion, would not enable them to love with all until the latter days, after Israel had entered, lost, and returned to the land. It is at that time that he would circumcise their hearts and empower them to love him with all.

After the law comes the Prophets. The prophets are to be read in light of the law of Moses, and in the hope of the coming royal deliverer. Here, the old covenant is enforced, and the material is divided into two parts:

  • The former prophets and the latter prophets.The former prophets provide a narrative history of what happened in Israel, from the conquest through the rise of the united and divided monarchies, all the way to their exile from the land.
  1. The grouping begins with Joshua, which highlights Yahweh’s covenant faithfulness in giving the land, and calls for Israel’s covenant faithfulness.
  2. Will the people meditate on the law day and night? Or will they turn and go their own way? Judges provides the answer. In Judges, we see detailed, Israel’s covenant faithlessness and we see the highlighting of their chaotic sinful existence, which is, it says, partly due to the fact that there was no king in Israel.
  3. 1 and 2 Samuel overviews the rise of kingship, stresses the Levitic covenant in the Davidic kingdom hope. And, it clarifies the importance of honoring Yahweh above all else.
  4. The narrative portion of the former prophets ends with the Book of Kings. 1 and 2 Kings outlines Israel’s covenant failure and the kingdom’s division and destruction. But it also retains hope in a Davidic king whose throne would be forever.

Now, we see narrative from Genesis to Kings. But then, the narrative pauses. And the latter prophets offer prophetic commentary on why Israel’s history resulted in exile. We learn what happened and then we learn why it happened.

  1. Jeremiah stresses Israel’s lack of covenant loyalty, and the eschatological promise of covenant loyalty in the age of the new covenant, when the law would be written on the heart.
  2. Ezekiel focuses on Israel’s loss of God’s presence from Jerusalem and the eschatological promise of His Spirit in the age of restoration: The age of resurrection.
  3. Isaiah then unpacks Israel’s rejection of God’s kingship and the eschatological promise of His universal kingdom, through the peace establishing, justice working servant king who would reign over  transformed ethnic Israelites and Gentiles in the new creation.
  4. Then we come to the 12, the 12 minor prophets:
    • Hosea
    • Joel
    • Amos
    • Obadiah
    • Jonah
    • Micah
    • Nahum
    • Habakkuk
    • Zephaniah
    • Haggai
    • Zechariah
    • Malachi
    • All of them in Jesus’ Bible are united in a single volume. Now, through the themes of sin, judgment and restoration, they detail Israel’s spiritual unfaithfulness and the eschatological promise of divine faithfulness. Now, at this, the prophets come to a close and the focus on Israel’s sin takes a drastic shift to a focus on kingdom hope on the writings.

In the writings, the old covenant is enjoyed. The former writings, the first half, are principally poetic commentary on how the loyal remnant of Yahweh was to live in a context of darkness, in a context of exile, maintaining their belief that Yahweh was still on the throne and that there would be truly one day where He would right all wrongs through His royal deliverer.

  1. Now, in Jesus’ Bible, the commentary portion opens with the Book of Ruth, a narrative prelude that affirms the kingdom hope of Yahweh’s redeeming grace, through the line of David. Just as God had used Boaz of Bethlehem to redeem David’s ancestors, so too, He would rise up a new kinsman redeemer from Bethlehem, who would save David’s descendants. Exile would not be the final word. And this messianic hope provides the lens for reading Psalms and all the rest of the books that follow.
  2. The rest of the former writings detail specifically, the type of lifestyle by which one gains real kingdom hope. All these books are positive.
  • Psalms stresses that there is hope for those delighting in and submitting to God’s kingship by walking, waiting and worshipping in the light of the Messiah. Through the 5 books of the psalter, the messianic music moves from lament to praise, from kingdom crisis to kingdom consummation.
  • Job gives hope for those fearing God for who He is and not for what He gives or takes away.
  • Proverbs then provides kingdom hope for those acting wisely, for those who fear God, turn from evil and live in light of the future. And in the process, Proverbs gives us a picture of what that future royal deliverer would look like, a man of wisdom.
  • Ecclesiastes details hope for those fearing and following God in pleasure and in pain, despite life’s enigmas.
  • And Song of Songs gives hope for those celebrating human sexuality in the context of marriage.  Only those who fan the flame of Yahweh in the proper context will enjoy the ultimate union of the groom of heaven with His bride.
  • Lamentation supplies hope for those remaining confident in God’s reign and faithfulness to His own.

With the promise of fresh mercies at dawn, the laments of lamentations end the commentary portions of the Old Testament and they provide a bridge for the reader, back in the context of exile. That’s where we left off at the narrative of 2 Kings. Lamentations brings us back to it. And, it is in exile then, that the final 4 narrative books take place. In the latter writings, we gain tangible signs of kingdom hope. Examples in story form. Daniel reiterates the promise of God’s universal kingdom. God reigns over every kingdom of the earth. Amd He will establish His kingdom over all through one like a son of man.

  • Esther details the preservation of God’s kingdom people through whom the Messiah would come. God would not let His kingdom promises die.
  • Ezrah and Nehemiah stands as one book in Jesus’ Bible, and together they foreshadow the restoration of God’s people and land, which is ultimately to come. And then, with  a focus on the Levitic covenant, 1 and 2 Chronicles, the final book of Jesus’ Bible, recaps in positive terms the purpose of God from Adam to Cyrus’s decree, that the Jews could return to Jerusalem, thus affirming God’s universal kingship and kingdom’s promises.

The Old Testament closes without all of the promises being fulfilled. And therefore, the Old Testament ends demanding a sequel, a sequel that comes in the New Testament. God’s reign over God’s people in God’s land. God will see his kingdom purposes accomplished. The old covenant is established in the law, it’s enforced in the prophets  and it is enjoyed in the writings. And while the old covenant bore a ministry of condemnation, the old covenant does not end in judgment. It ends with an eye towards hope. It provides foundation for a fulfillment that is found in Christ and in the New testament. In the whole, God reigns, saves, and satisfies through covenant for His glory in Christ!

The Old Testament in Ten Minutes from Desiring God on Vimeo.

Previous Older Entries

Zilele trec…

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,563 other followers