Cartea Camasa lui Hristos (online)

View this document on Scribd

Camasa Lui Cristos by Vasile Munteanu

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 9B – Intoarcerea in India – Invatatura Sa

Citeste

• Mai multe Carti Online aici.
• Biografia lui Sadhu Sundar Sing (1889-1929)
• Capitolul 1 – Viata lui Sadhu Sundar Singh – Introducere
• Capitolul 2 – In Cautarea Pacii
• Capitolul 3 – Incercari si Persecutii
• Capitolul 4 – ‘Sadhu’
• Capitolul 5 – In Tibet
• Capitolul 6 –  In Tibet, din nou
• Capitolul 7A – Departe in Serviciu (Part 1)
• Capitolul 7B – Departe in Serviciu (Part 2)
• Capitolul 8A – In Europa –  Activitatea in Elvetia (Part 1)
• Capitolul 8B – In Europa – Activitatea in Elvetia (Part 2)

Din postarea de fata: -“Iertarea pacatelor nu este insa mantuirea complecta. Nu ajunge numai sa tai crengile unui copac ca sa-l distrugi, ci trebuie sa-l smulgi din radacina si tot pamantul din juru-i sa fie curatat. Mantuirea implica transformarea generala a fiintei noastre; este  o totala nastere din nou. Astfel se poate intampla ca dupa ce am capatat iertarea, totusi sa murim in pacate. De aceea mai mult ca orice, lucrul esential este de a fi smulsi din dominatia pacatului. Isus Christos n-a venit numai ca sa ne ierte, ci sa ne elibereze”.
- continuare – traducere de A.C.

Intoarcerea in India

“Toate miracolele exterioare, chiar si salvarile cele mai inexplicabile sunt de un ordin inferior in comparatie cu mantuirea unui suflet, care prin nasterea din nou, a trecut de la moarte la viata! Ceea ce depaseste toata priceperea este cum se face ca un biet suflet pacatos, murdar, mizerabil, fara repaos, primeste iertarea, descatusarea si pacea. Aici se afla miracolul central al crestinismului. Daca un om a trait aceasta, nu se mai mira de nimic. El stie ca la Dumnezeu totul este cu putinta”.

Vorbind despre salvarea sa din putul de la Rasar, Sundar a zis: “Poate ca un inger era cel ce m-a eliberat, sau chiar Isus insusi, insa cel mai mare miracol in acelasi timp a fost pacea care mi-a umplut inima pe durata celor trei zile petrecute in aceasta bolnita oribila. El a facut din inchisoarea mea un cer veritabil. In unele momente prezenta lui Christos era stralucitoare ca soarele la amiaza si acest sentiment s-a inaltat uneori pana la o bucurie triumfatoare. Nici o indoiala n-a putut sa-i strabata spiritul”.

Aceasta pace din launtru este imposibil de descris. Eu nu gasesc cuvinte ca sa o exprim. Este pacea care depaseste orice pricepere, despre care vorbeste Apostolul Pavel”.

Evocand acele intimplari, figura radianta a lui Sadhu era o predicare vie si oricine putea vedea ce comoara a gasit el in Christos.

In contact cu pacatul si suferinta, sufletul sau era dureros miscat, dar in miezul fiintei sale pacea statea nemiscata.

- “Inima mea este ca marea. La suprafata poate sa bantuie furtuni si sa se miste talazurile; in strafunzimi insa domneste o pace inalterabila. Inima noastra a fost creiata sa primeasca aceasta pace. Iata pentru ce ea nu poate sa aibe pace, mai inainte ca ea sa fie gasita”.

- “Daca nu toata lumea poate sa mearga in Tibet, sa fie legat de un arbore sau aruncat intr-o groapa, fiecare insa poate gusta odihna ce o gasim in Christos. Ea nu depinde de vreun lucru pamantesc, putere sau bogatie, caci altfel toti oamenii bogati, ar fi fericiti si satisfacuti.

Putini dintre crestini au dobandit o cunoastere atat de profunda si au marturisit-o cu atata certitudine ca acest apostol venit dintr-o tara in care cautarea pacii sufletesti a fost timp de secole scopul suprem al religiei. Cei ce-au vazut interminabilele siruri de pelerini, mergand spre un oarecare loc sfant, nu pot sa uite intensitatea dorintei acelora de a gasi pe Dumnezeu.

Sadhu nu ingaduie compromisul. Sarea dintr-insul nu-si pierduse savoarea. In invatatura sa insista foarte des asupra necesitatii pocaintei si asupra certitudinii judecatii dupa moarte.

- “Exista foarte multi oameni, care se asigura gandind: Dumnezeu este dragoste, El ne va salva si ne va rascumpara in ultimul moment. Cei ce vor vorbi asa vor fi pierduti. Ascultati ce spune Mantuitorul: Daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea. Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul, pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi”(Ioan 12:47-48).

“Odata am ridicat o piatra mare, ce acoperea o multime de insecte. Indata ce au dat de lumina, ele fugeau ingrozite in toate partile, prada unei agitatii neasteptate. Punand piatra la loc, insectele se linistira. Cand Soarele justitiei se va ridica pentru noi, acei care traiesc in placerile pacatului, vor privi scosi la lumina, greselile pe care le-au savarsit in ascuns. Caci nu exista vreun ascuns care sa nu fie descoperit si nici un secret ce nu poate fi stiut”.

“Noi stim ce este puterea pacatului si forta lui Satan, insa Mantuitorul este mult mai puternic. Intr-o zi stand asezat pe o stanca, am vazut sub mine o pasarica zburand din ce in ce mai incet. Luand seama la miscarile ei, am zarit un sarpe mare care o privea. Atrasa in gura mortii, mica zburatoare era fara putere de rezistenta. Am incercat sa-i salvez viata aruncand cu pietre, dar inutil si am asistat la scena tragica, in momentul cand pasarica s-a apropiat de sarpele cel batran, de gura reptilei, fiind dintr-o data inghitita. Tot astfel, Satan sarpele cel vechi, atrage la el tineri si batrani. Nimeni nu are in sine atata putere ca sa reziste raului si noi mergem de-a dreptul la moarte. Dar sa privim la Isus Christos, care poate sa ne traga spre El si sa ne scape de Satan”.

- “Tu nu esti departe de Imparatia cerurilor, a spus Isus unui om. El trebuie sa fi fost impacat auzind acest cuvant adresat fata de toti. Totusi el ar fi trebuit sa se intristeze cunoscand ca nu poseda Imparatia cerurilor. A fi aproape de ea nu inseamna mare lucru, ci sa fi intrat in ea. Ganditi-va la fecioarele neantelepte, stand la poarta salii de nunta, dar neputand sa intre acolo. A fi aproape mantuit este a fi pierdut”.

- “Intr-o jungla deasa din statul Butham, se face vanatoarea tigrului. Vanatorii au cu ei cheia unui refugiu construit ca sa le serveasca de adapost in caz de pericol. Intr-o zi, unul dintre vanatori a luat pusca si s-a dus la vanat. Zarind un tigru, l-a ochit cu pusca, a tras, dar a gresit tinta. Animalul a inceput numaidecat sa-l urmareasca. Omul crezand ca poate sa ajunga la coliba salvatoare, arunca pusca. Pe pragul refugiului isi cauta cheia dar a uitat-o acasa. Atunci tigrul  a sarit asupra lui si l-a sfasiat. Intre coliba si vanator nu mai era decat grosimea usii. Cu toate acestea omul si-a pierdut viata datorita lipsei de grija. Si oricat de departe sau de aproape era de coliba, tot ar fi murit. Nefiind departe de Imparatia lui Dumnezeu, multi dintre semeni isi neglijeaza cheia, care este pocainta si rugaciunea staruitoare”.

- “Exista pericol de a pierde darurile si binecuvantarile ce le-am primit. Daca nu ar fi asa, Domnul nu ne-ar fi adresat acest avertisment: “Eu vin curand. Pastreaza ce ai , ca nimeni sa nu-ti ia cununa (Apocalipsa 3:11)”. Iata pentru ce “veghiati si rugati-va”. Dumnezeu este dragostea, nu vom avea un alt mantuitor dupa moarte. Christos n-ar fi coborat pe pamant, daca ne-ar fi fost oferita o alta sansa de a fi mantuiti mai tarziu. El ar fi ramas in ceruri”.

Sadhu a insistat de nenumarate ori asupra imposibilitatii cuiva de a se mantui prin propriile puteri. Nici un efort personal, nici o fapta buna nu poate sa obtina harul iertarii. Justificarea si pacea sufletului sunt din partea indurarii lui Dumnezeu, daruri nemeritate, pe care trebuie sa le primim pur si simplu prin rugaciune in umilinta, pocainta si credinta.

-”Iertarea pacatelor nu este insa mantuirea complecta. Nu ajunge numai sa tai crengile unui copac ca sa-l distrugi, ci trebuie sa-l smulgi din radacina si tot pamantul din juru-i sa fie curatat. Mantuirea implica transformarea generala a fiintei noastre; este  o totala nastere din nou. Astfel se poate intampla ca dupa ce am capatat iertarea, totusi sa murim in pacate. De aceea mai mult ca orice, lucrul esential este de a fi smulsi din dominatia pacatului. Isus Christos n-a venit numai ca sa ne ierte, ci sa ne elibereze”.

- “O tanara fata, strica in fiecare zi in camera sa, panza unui paianjen. Draga mea, i s-a zis, nu-ti foloseste la nimic sa indepartezi aceste ate, care mereu se refac! Daca omori paianjenul, nu vei mai vedea panza la loc. Tot asa, nu ajunge ca pacatele noastre zilnice sa fie iertate fara incetare, ci trebuie sa omoram in noi pe omul cel vechiu, care le comite. Foarte multi dintre credinciosi se inseala, crezand ca este suficient ca pacatele lor sa fie iertate, pentru ca sa fie mantuiti. Cat timp insasi natura lor vinovata n-a fost transformata, ei sunt pierduti”.

- “Scopul ultim al intruparii dragostei divine este ca sa faca umanitatea sa semene cu Fiul lui Dumnezeu. “Fiti desavarsiti cum Tatal vostru ceresc este desavarsit”. A crede in Christos este a imbraca pe Christos, a deveni una cu El, a trai viata Lui. Exista unele insecte, a caror culoare si forma seamana pana intr-atat cu frunzele arborilor pe care traiesc si cu care se hranesc, ca te poti insela asupra lor. In acelasi timp acei care traiesc legati de Isus Christos, sunt transformati intr-o imagine a Lui”.

- “Satan seamana indoiala in inima copiilor lui Dumnezeu dar prin gratia de sus, cel drept scapa de sub aceasta influenta. Ascultati urmatoarea povestire. Inainte de a se converti, un barbat a comis mai multe crime. Dupa aceea insa, el a slujit fara incetare pe Domnul si a dus o viata sfanta. Dar cand a ajuns pe patul mortii, diavolul ii desfasura lista pacatelor lui din trecut, zicandu-i: iata tot ceea ce ai facut; nu esti vrednic sa intri in cer, locul tau este in iad. Muribundul ii raspunse: Mantuitorul meu nu va arunca afara pe acela care vine la El, daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte si sa ne curateasca de toata nelegiuirea. Cu toate acestea, Satana continua sa-l tulbure. Sfantul insa staruia mai cu ardoare in rugaciune. Atunci a aparut un deget  care a tras o linie  de-a curmezisul listei pacatelor lui. Satan nu se lasa si-i zise din nou: nu te bucura prea mult, tu poti s-atingi cerul, insa pacatele tale vor fi mereu vizibile tuturor ochilor si te vei rusina de toti de acolo. Sfantul se ruga din nou. Atunci o picatura  din sangele lui Christos a cazut pe lista, s-a prelins in toate partile stergand cuvintele de aducere aminte si facand hartia din nou alba. Iar muribundul cuprins de o pace divina, a putut sa se infatiseze inaintea Domnului sau”.

- “Cat timp un om se afla pe pamant, nu intelege gloria supremei fericiri ceresti, care este destinul sau nemuritor. Aceasta este ca puiul in gaoace, care nu poate sa-si inchipuie frumusetea lumii in care va intra. Daca declara ca nimic nu exista  in afara de coaja sa, mama lui i-ar fi raspuns: Ce stai si vorbesti? Afara sunt campii, munti, un cer albastru. El nevazand nimic, nu poate sa le creada, dar cand gaoacea se va sfarma, va vedea ca mama lui a avut dreptate. Acelasi lucru se intampla cu noi, care nu putem sa deosebim nici cerul , nici infernul. Cand se va sfarma insa invelisul nostru de lut, ceea ce ne este invisibil va deveni vizibil”.

- “Totusi unele lucruri ne permit sa intrezarim viitoarea noastra stare. Intocmai cum puisorul are ochi si aripioare de care numai cand va iesi din coaja se va putea servi, la fel in noi se afla dorinte si aspiratiuni, care nu vor fi implinite in viata de aici. Trebuie deci sa existe o viata viitoare unde acestea se vor realiza. Si exista viata cea vesnica. Insa cum pasarea trebuie sa fie tinuta la cald pe durata aflarii sale in gaoace, la fel cat noi sintem in aceasta lume, trebuie ca prezenta si focul Duhului Sfant, sa ne acopere si sa ne infierbante”.

-  Va urma -

Un film de Pasti (1) Quo vadis

Nero si arderea Romei

 

Filmul original, din 1951, „Quo vadis” este titlul unui roman istoric, scris de Henryk Sienkiewicz, în anul 1896. Romanul înfăţişează în chip deosebit de viu civizilatia din Roma şi persecuţiile suferite de creştini, în perioada împăratului păgân Nero, pe fundalul unei poveşti de dragoste. Pentru opera lui literară, în anul 1905, autorului polonez i s-a decernat Premiul Nobel. Titlul cărţii, însemnând în limba latină „Unde mergi?” Romanul evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada lui Nero și aceasta prin intermediul poveștii de dragoste dintre o tânără creștină, Ligia și Marcus Vinicius, patrician roman. Acțiunea se desfășoară în cadrul cetății Romei.

Daca doriti sa vedeti filmul in Limba Engleza, fara subtitrare faceti click aici. Ca sa cititi cartea in Limba Engleza faceti click aici. Ca sa cititi mai mult despre acest roman, inclusiv care personaje sunt reale si care sunt fictive faceti click aici.

Partea 1

Partea 2

CARTEA (622 pagini)

View this document on Scribd

Rugaciunea: Uleiul Sfant al Puterii – E.M. Bounds Cartea Audio

VEZI mai multe CARTI ONLINE aici

1. O exprimare directa si simpla in predica sunt rezultatele ungerii.
2. Oamenii morti tin predici moarte, iar predicile moarte ucid…
3. Omul care predica trebuie sa fie omul care se roaga~
4. Rugaciunea este cea mai puternica arma a predicatorului si a oricarui crestin.
5. Rugaciunea da viata si putere tuturor!
6. Ungerea Duhului Sfant invadeaza si convinge constiinta si frange inima.
7. Ungerea Duhului Sfant limpezeste si transforma intelectul si modul de gandire.
8. Prin Rugaciune primesti Ungerea Duhului Sfant!
9. Cu cat e mai sfant cineva cu atat mai mult ar trabuii sa aprecieze rugaciunea.
10. A sta putin timp cu Dumnezeu inseamna a conta putin pentru Dumnezeu.
11. Timpul de inchinare scurt taie conducta de izvor bogat al lui Dumnezeu.
12. Noi traim saracacios pentru ca ne rugam saracacios…

Uploaded by Alyn LPT Dialogul incepe la minutul 1:50-cu o scurta biografie iar la minutul 5:05 incepe citirea cartii.

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 9A – Intoarcerea in India – Invatatura Sa

Citeste

• Mai multe Carti Online aici.
• Biografia lui Sadhu Sundar Sing (1889-1929)
• Capitolul 1 – Viata lui Sadhu Sundar Singh – Introducere
• Capitolul 2 – In Cautarea Pacii
• Capitolul 3 – Incercari si Persecutii
• Capitolul 4 – ‘Sadhu’
• Capitolul 5 – In Tibet
• Capitolul 6 –  In Tibet, din nou
• Capitolul 7A – Departe in Serviciu (Part 1)
• Capitolul 7B – Departe in Serviciu (Part 2)
• Capitolul 8A – In Europa –  Activitatea in Elvetia (Part 1)
• Capitolul 8B – In Europa – Activitatea in Elvetia (Part 2)

- continuare- traducere A.C.

Din capitolul de fata, spune Sundar Singh:

“A afirma despre crestinism ca n-a izbutit in Europa si in America este o grava eroare, ce nu este bazata pe cunoasterea reala. Totodata in calatoriile mele din Occident am gasit oameni atat de ocupati cu munca, afacerile, biroul, negotul lor, ca ei nu mai au timp sa se roage si sa primeasca binecuvantarile Evangheliei. Unii dintr-insii mi-au marturisit ca viata le-a devenit atat de complicata si de aglomerata, ca sunt istoviti. Daca un om s-a anemiat din cauza ca n-a mancat si baut, putem oare sa zicem ca greseala se datoreaza alimentelor? Desigur ca nu. Singura neglijenta  acestui om este cauza slabirii sale.

“El le-a vorbit despre multe lucruri in pilde”  Matei 13:3

Care a fost motivul care l-a impus pe Sadhu sa paraseasca lucrarea sa din India si sa vina in Europa?

Mai inainte de toate pentru el a fost un act de simpla supunere: -”A trebuit sa ascult, Dumnezeu m-a trimis contra vointei mele. Eu nu sunt in largul meu in orasele mari, nici in India, nici in alta parte”.

Apoi Sundar a vrut sa vada personal daca acuzatia unor hindusi era justificata; Europa mai este oare crestina? N-a pierdut oare seva Evangheliei si influenta in lume?

Ca raspuns la o intrebare ce i-a fost pusa la Geneva cu privire la subiectul acesta, a spus: -”Venind aici, primul meu scop a fost sa depun marturie despre Isus Christos si despre puterea Lui. Apoi, am dorit sa multumesc adevaratilor crestini pentru aceea ce au facut pentru tara mea. Hindusii nu sunt ingrati. In fine, am vrut sa pot combate pe studentii nostri veniti sa studieze in Europa si care neantalnind adevarati crestini, la reantoarcerea lor in India, ataca crestinismul si defaimeaza munca misionarilor”.

“A afirma despre crestinism ca n-a izbutit in Europa si in America este o grava eroare, ce nu este bazata pe cunoasterea reala. Totodata in calatoriile mele din Occident am gasit oameni atat de ocupati cu munca, afacerile, biroul, negotul lor, ca ei nu mai au timp sa se roage si sa primeasca binecuvantarile Evangheliei. Unii dintr-insii mi-au marturisit ca viata le-a devenit atat de complicata si de aglomerata, ca sunt istoviti. Daca un om s-a anemiat din cauza ca n-a mancat si baut, putem oare sa zicem ca greseala se datoreaza alimentelor? Desigur ca nu. Singura neglijenta  acestui om este cauza slabirii sale. Europenii care insa au acceptat crestinismul cu toata inima lor si au primit binecuvantari, au desteptat lumea din somnul de moarte si au lucrat la mantuirea ei”.

Este interesant sa mai stim impresiile a doi hindusi care cunosc Occidentul, Rabindranath Tagore si Gandi. Primul a declarat: “Voi (occidentalii) nu puteti sa predicati crestinismul inainte de a fi devenit asemenea lui  Christos. Cand veti fi astfel, nu veti mai predica crestinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care El ne-o reveleaza”.

Gandi, celor care-l intrebara la Lausanne ce trebuia sa faca pentru ca crestinismul sa devina o forta in India, raspundea: “Trebuie ca voi, misionarii, sa traiti cum Christos a trait. Crestinismul este bun, insa foarte multi crestini sunt rai.

poza – Ghandi in 1906 (sursa wikipedia)

Sadhu vorbind de acesti doi barbati pe care ii cunostea personal, a spus: “Tagore si Gandi ar fi devenit probabil crestini, daca ei n-ar fi visitat Europa. In India nu ducem lipsa nici de religie, nici de scoli teologice sau filozofice, dar ceea ce lipseste in viata si conduita lor este Christos. India nu stie ce sa faca cu misionarii care nu vad in Christos decat un mare Maestru si nu cred in divinitatea Lui. Pe acestia pastrati-i la voi si nu va lasati rataciti de modernism si de critica biblica”.

Daca Sadhu nu este un amic al invataturii biblice, apoi s-a ridicat cu energie contra acelora care vor sa i se  de-a primul loc si contra intelectualismului religios. El nu este primul pentru ca: “lucrurile acestea sunt ascunse inteleptilor si inteligentilor si decoperite copiilor”. Inima este mai presus de ratiune.

- “Eu nu condamn stiinta teologica, nici pe toti teologii din care cei mai multi sunt sfinti. Eu nu ma opun studiilor, insa acelea fara viata, intuneca viziunea spirituala. O teologie fara rugaciune, este o fantana fara apa. Am invatat multe lucruri utile la studiile mele, dar cunoasterea Spiritului am primit-o la picioarele Mantuitorului”.

Reantors in India, Sundar a venit la Sabathu. Tatal sau insista sa-i construiasca o casa, lucru care a modificat viata sa de “sadhu” prin ceea ce poseda de acum inainte, adica un loc unde sa-si odihneasca capul. El cumpara o veche casa a misiunei, invecinata de o parte cu un cartier aglomerat, murdar si zgomotos, iar pe de alta parte cu dealurile dimprejur si cu o vedere mareata in departare. Aceasta locuinta era ca si simbolul vietii lui Sundar, in contact in acelasi timp cu lumea profana, adeseori murdara si cu solitudinea naturii, calma si inspiratoare.

Casa, mai era ocupata de unul din prietenii sai, un medic lucrator la azilul leprosilor din Sabathu, Sadhu se bucura acolo de viata de familie. Una din trasaturile caracterului sau era dragostea pentru copii, si lui ii placea sa se joace cu micutii doctorului. El se gandea la primirea pe care a facut-o Isus celor mai mici dintre ei, dandu-i ca exemplu: “Daca nu veti deveni ca si copiii cei mici, nu veti intra in Imparatia cerurilor; Oricine va fi smerit ca un copil, acela va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor”.

Camera lui Sundar, foarte sobra, continea o mica biblioteca cu carti de mistica, psihologie si stiinta si fotografiile amicilor sai.

Orasul Sabathu - http://www.tribuneindia.com

C. F. Andrews, un amic personal al lui Sadhu, ne da detalii despre aceasta perioada din viata lui. In timpul lunilor linistite pe care Sundar le-a petrecut la Sabathu, a scris mai multe dintre cartile sale traduse din “urdu” in engleza si unele in franceza: “La picioarele Mantuitorului”, “Viziuni din lumea spirituala”, “Meditatiuni asupra diferitelor aspecte ale vietii spirituale”.

De indata ce engleza i-a devenit familiara, a citit mai mult. Un volum de stiinta moderna, subliniat cu grija, marturiseste interesul ce-l manifesta in lectura sa.

A fost o revelatie pentru prietenii sai, foiletand paginile atat de minutios adnotate, sa descopere una din partile necunoscute sufletului lui Sadhu. El pastra totdeauna o atitudine de spirit umila si simpla, dar puterea sa intelectuala era dezvoltata si maturizata. El s-a straduit sa patrunda in acest alt domeniu al gandirii umane, atat de diferit de al sau. Avea o mare admiratie pentru inteligenta oamenilor si nu combatea valoarea rationamentului si descoperirilor lor, insa credea cu fermitate in legile ignorate ale domeniului spiritului.

El a ramas fidel principiului fundamental care dicta actiunile sale, intreaga sa dependenta de Christos, “inceputul si sfarsitul” a toata stiinta; “Misterul lui Dumnezeu in care sunt ascunse toate comorile intelepciunei si stiintei”.

Biblia era pentru el Cuvantul chiar al lui Dumnezeu. “Ea este indrumatorul, lumina, hrana sufletului meu. Experienta a dovedit ca nu exista o alta carte in lume, care sa poata raspunde nevoilor spirituale omenesti. Greutatea limbii originale, a traducerilor, critica textelor, nici sa micsoreze influenta ei asupra sufletului meu pentru ca unicul ei scop este sa ne faca a cunoaste pe Christos”.

- “Deschizand Biblia am gasit bogatii nemasurate si eterne si impartindu-le cu altii, ele n-au facut decat sa creasca pentru mine si pentru ei. Fara aceasta carte eu n-as fi cunoscut niciodata iubirea cea infinita a lui Dumnezeu, revelata la cruce. Puterea de atractie a Bibliei nu este simtita decat de cei care o studiaza cu sinceritate si cu rugaciune. Foarte multi oameni citesc lucrari despre Biblie, in loc sa o citeasca pe ea insusi”.

Sundar avea totdeauna cu el Noul Testament in “urdu”. Ani intregi a fost singura carte pe care a citit-o. El vorbea mereu de bucuria intensa ce o gasea si stia pe dinafara Evangheliile. Istoria lui Isus era un viu exemplu inaintea sa. El cauta sa se supuna “ad literam” instructiunilor date ucenicilor. Cand Christos a zis: “Vulpile au vizuinile lor, pasarile cerului au cuiburile lor, dar Fiul Omului n-are unde sa-si plece capul”. Sundar gasea in aceste cuvinte confirmarea vietii sale de sadhu. La ordinul: nu luati cu voi nici punga, nici toiag, nici haina, el se supunea intocmai, calatorind in lumea intreaga fara sa ia cu sine vreun ban. Noi vedem Biblia din viata sa, nu numai predicata ci si traita cu toate severitatile, bogatiile si miracolele ei. Ceea ce poate sa ne apara un ideal intangibil, se gaseste intr-un fel putin comun, realizat de acest discipol al Mantuitorului.

Natura era de asemenea pentru el o carte deschisa, scrisa de Duhul Sfant intr-un limbaj spiritual. Elementele: apa, focul, norii, marea, raurile, muntii, arborii, plantele, animalele ca si scenele diferite ale vietii omenesti sunt tot atatea paralele, ilustratii, imagini care anima predicile sale. In obositoarea lui viata, el gasea o mare odihna sa contemple natura si sa descopere pretutindeni aici noi invataturi. Acolo a  citit “scrise cu litere mari”, dupa expresia sa, operele Creatorului.

“Cerurile arata gloria lui Dumnezeu, si intinderea lor fara sfarsit, lucrul mainilor Lui”.

Sundar avea o credinta ca de copil in protectia divina si credea ca o putere ingereasca il inconjoara in ceasul pericolului. El a fost obiectul unor mari scapari miraculoase, pe care deseori le-a povestit in predicile sale cu scopul sa intareasca credinta crestinilor in Atotputernicia lui Dumnezeu.

- “Multi oameni declara ca minunile nu sunt decat povesti si refuza sa le creada, pentru ca neavand cunostintele necesare, ei nu inteleg miracolul. Astfel in sudul Indiei niciodata nu este frig. Vorbind locuitorilor acestor tinuturi, eu le-am povestit ca am vazut “O punte de apa, deasupra apei”. Imposibil mi-au raspuns. Atunci le-am explicat ca suprafata apei fiind inghetata, se putea merge pe ea cu toata siguranta si ca nu era in toate acestea nimic contra legilor naturii. Locuitorii tarilor cu clima rece inteleg faptul, insa cei care n-au parasit niciodata regiunile tropicale, cum vor sesiza lucrurile oare? Tot astfel, cei care traiesc dupa felul lumii, seamana cu acei oameni care nu s-au urcat niciodata pe inaltimile de unde pot fi vazute aceste punti extraordinare. Numai cei care duc o viata de rugaciune pot urca si pricepe. Cand ma intreaba cineva despre minuni, raspund ca le-am experimentat. Eu stiu ca Christos este o Forta”

- “Desigur ca nu vei vedea minuni sfinte mergand la teatru. Daca intr-adevar doriti sa cunoasteti minunile puterii lui Dumnezeu in vietile voastre, consacrati din timpul vostru pentru rugaciune. Christos nu face nimic in scopul satisfacerii curiozitatii cuiva, ci vrea numai sa raspunda sufletului care in fiecare zi se apropie de El si se supune voiei Lui”.

– Va urma –

Richard Wurmbrand – Cu Dumnezeu in Subterana

VEZI Pagina CARTI ONLINE aici

Episodul 1

 

Episodul 2  ~~  Episodul 12  ~~  Episodul 22

Episodul 3  ~~  Episodul 13  ~~  Episodul 23

Episodul 4  ~~  Episodul 14  ~~  Episodul 24

Episodul 5  ~~  Episodul 15  ~~  Episodul 25

Episodul 6  ~~  Episodul 16  ~~  Episodul 26

Episodul 7  ~~  Episodul 17   ~~  Episodul 27

Episodul 8  ~~  Episodul 18  ~~  Episodul 28

Episodul 9  ~~  Episodul 19  ~~  Episodul 29

Episodul 10 ~~ Episodul 20

Episodul 11 ~~  Episodul 21

Related articles

IN LIMBA ROMANA:

• PAGINA Richard Wurmbrand
• Richard si Sabina Wurmbrand – Documentar – Portretul lui Wurmbrand si interviuri cu Sabina
• Partea 1 –Tentativa de Asasinare a familiei Richard Wurmbrand in SUA  – Documente detaliate a unui plan cu sapte puncte pentru a-l ucide pe Richard Wurmbrand in Statele Unite
• Partea 2 – Michael Wurmbrand, fiul lui Richard Wurmbrand scrie despre tentativa de asasinare a familiei sale in Statele Unite de catre regimul comunist din Romania
• Devotament extraordinar: Doctorul Care a Ajutat la Gasirea lui Wurmbrand
• • Comemorare – Anul Richard Wurmbrand (Partea 1)
  • Comemorare – Anul Richard Wurmbrand (Partea 2)

IN ENGLISH:

• Richard Wurmbrand’s Tortured for Christ documentary
• PART 1 - Richard Wurmbrand – The Securitate’s order to assasinate him in the United States after his emigration – Documents detailing the 7 point plan
• PART 2 – Michael Wurmbrand, son of Richard Wurmbrand writes about the attempted assassination on his family in the United States by the communist regime in Romania
• Richard Wurmbrand Testifying before the U.S. Senate, 89th Congress in 1966 (full transcript)
• Extreme devotion: The Doctor Who Helped Find Richard Wurmbrand
• Extreme devotion: Anutza Moise – Her Love and Advocacy Helped Birth a Ministry to the Persecuted Church

SURSA - HottestLoveSong

Iosif Ton – Ce sa nu ne facem unii altora

din noua carte Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Pagina 54:

Biserica trebuie să devină modelul de comunitate a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. O comunitate care oglindeşte relaţiile din Sfânta Treime.

Porunci negative (ce să nu ne facem unii altora):

1. Să nu vă înşelaţi unul pe altul (Levitic 25:14)
2. Să nu vă minţiţi unii pe alţii (Col.3:9)
3. Să nu vă urâţi unii pe alţii (Tit 3:3)
4. Să nu ne invidiem unul pe altul (Gal. 5:26)
5. Să nu ne întărâtăm unul pe altul (Gal. 5:26)
6. Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii (Iacov 4:11)
7. Să nu ne mai judecăm unii pe alţii (Rom.14:13)
8. Să nu vă plângeţi unii împotriva altora (1 Cor.4:6)
9. Nici unul să nu se fălească cu unul împotriva celuilalt (1 Cor.4:6)
10. Să nu mergeţi la judecată unul cu altul (1 Cor.6:6)
11. Să nu vă muşcaţi şi să nu vă mâncaţi unii pe alţii (Gal.5:15)
12. Să nu vă nimiciţi unii pe alţii (Gal.5:15)

Faceti click pe poza ca sa descarcati aceste 3 carti la saitul lui Iosif Ton.

Iosif Ton – Descarca cele mai recente carti de Dr. Iosif Ton

Dr. Iosif Ton pune la dizpozitie brosurile/cartile cele mai recente scrise de dansul pe saitul dansului aici-

Descarca la acest link:

• http://iosif-ton-mesaje.eu

Acestea sunt cartile oferite si ordinea in care fratele Ton le recomanda a fi citite:

1. Puncte de Cotitura in Istoria Crestinismului – Despre multele schimbari din cei 2000 de ani din istoria crestinismului. Iosif Ton conclude cartea cu o lista de 14 schimbari de paradigma (tranzitii teologice) ale lui Peter Wagner (IT este de acord doar cu o parte din ele).
2. O Evanghelie Completa – Aceasta lucrare a fost scrisa “în vara anului 2011 ca pe un material de lucru pentru întâlnirea pe care a avut-o la Atlanta cu un grup de pastori şi teologi baptişti români care trăiesc în America.”
3. Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu. Un “manifest al planului lui Dumnezeu, plan exprimat prin cuvintele Fiului lui Dumnezeu: Vie Împărăţia Ta, adică, facă-se pe pământ voia Ta cum se face în ceruri.” Iosif Ton arata cum “Biserica trebuie să devină modelul de comunitate a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. O comunitate care oglindeşte relaţiile din Sfânta Treime.“

 
Vezi aici pagina mea cu

Iosif Ton - PREDICI Video, interviuri,articole.

Carte online – Pentru bucuria voastră de John Piper

Despre autor

John Piper este pastor – predicator la Biserica Baptistă „Bethlehem” din Minneapolis, Minnesota. A copilărit în Greenville, în California de Sud, şi a urmat studiile la Colegiul Wheaton, unde a simţit pentru prima dată că Dumnezeu îl cheamă în slujire. Şi-a continuat studiile de licenţă la Seminarul Teologic Fuller, apoi şi-a luat doctoratul la Universitatea din Munich. Timp de şase ani a predat Studii Biblice la Colegiul Bethel din St. Paul, Minnesota şi, în 1980, a acceptat chemarea de a fi pastor la „Bethlehem”. A scris numeroase cărţi, iar predicile lui sunt difuzate zilnic la programul de radio Desiring God. Împreună cu soţia sa Noël au patru fii, o fiică şi un număr tot mai mare de nepoţi. www.desiringGod.org

Ca sa descarci cartea fa click pe carte sau aici-

CUPRINS

Introducere  P4
1.De ce a trebuit Isus să moară? P 8
2.Cum poate Dumnezeu să mă iubească? P 13
3.Ce dacă eu nu-L iubesc pe Dumnezeu? P 17
4. Cum să pot iubi un Dumnezeu care
îngăduie atât de mult rău?P 22
5. De ce Dumnezeu este în centrul tuturor
lucrurilor? P 27
6. Ce înseamnă toate acestea pentru mine? P 32
7. Ce trebuie să fac eu? P 40
Despre autor P 44

Citeste alta carte de John Piper aici ‘Dumnezeu este Evanghelia’

Leonard Ravenhill (15) Însemnat: PENTRU CRISTOS!

Citeste

1. Leonard Ravenhill (1) Cu orice preţ, căutaţi să aveţi ungerea
2. Leonard Ravenhill (2) Rugăciunea atinge veşnicia
3. Leonard Ravenhill (3) La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!
4. Leonard Ravenhill (4) Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?
5. Leonard Ravenhill (5) O trezire într-un cimitir plin cu oase
6. Leonard Ravenhill (6) Trezirea întârzie… fiindcă…
7. Leonard Ravenhill (7) Unde sunt predicile acelea înflăcărate?
8. Leonard Ravenhill (8) Credincioşii necredincioşi
9. Leonard Ravenhill (9) Se caută: Proroci pentru vremuri de restrişte
10. Leonard Ravenhill (10) Focul naşte foc!
11. Leonard Ravenhill (11) De ce atâta nepăsare?
12. Leonard Ravenhill (12) O biserică dezorientată, într-o lume pierdută!
13. Leonard Ravenhill (13) Se caută: Un proroc care să predice predicatorilor!
14. Leonard Ravenhill (14) Un constructor al Împărăţiei

Într-un anumit sens toţi oamenii suntem străini unii faţă de alţii. Chiar şi prietenii nu se cunosc bine unii pe alţii. Căci a cunoaşte pe cineva, înseamnă a-i ştii toate influenţele din izvoarele erediatare şi ale mediului în care a crescut, cât şi nenumăratele hotărâri morale care l-au format ca să ajungă ce este. Deşi nu ne cunoaştem unii pe alţii, urmărind traiectoria vieţii cuiva aflăm învăţături frumoase, în special dacă suntem atenţi la forţele motoare care i-au motivat acţiunile. De pildă, ce mult am câştiga fiecare dacă am simţi şi noi acelaşi clocot de viaţă în Cristos ca Saul din Tars, mai târziu chemat Pavel, dacă am măsura şi noi cât de cât adâncimile ascunse ale cuvintelor sale: „Port în trupul meu semnele Domnului Isus!” (Galateni 6:17).

În legătură cu aceste cuvinte un lucru e sigur: au fost e recunoaştere a faptului că Dumnezeu era stăpân în viaţa lui Pavel. Apostolul Pavel aparţinea în întregime Domnului, cu trupul, sufletul şi duhul său. Era însemnat pentru Cristos! Când el spune că poartă în trupul său rănile, cele cinci răni ale Domnului, nu vorbea de semne ca de genul „stigmatelor” pretinse de Sf. Francis de Assisi în 1224. Nu e vorba de o asemănare exterioară şi o imitaţie a rănilor Mântuitorului, ci o identificare spirituală printr-o răstignire lăuntrică. El fusese „răstignit cu Cristos!” (Galateni 2:20).

Semnele răstignirii sale lăuntrice au fost văzute clar. Întâi de toate, a fost însemnat cu un zel aprins faţă de o ţintă clară! Dacă e adevărat ce spune tradiţia creştină că apostolul Pavel era doar de 1,3 metri înalt, atunci a fost cel mai gigant pitic care a trăit vreodată. A depăşit pe toţi contemporanii săi în rugăciune, în lucru, în zel. Pe firmamentul vieţii lui a fost scris cu litere de foc: „Fac un singur lucru!” (Filipeni 3:13). A fost orb la toate celelalte lucruri în care îşi găseau slava ceilalţi contemporani.

La fel, Calvin a fost luat în râs fiindcă stătea toată ziua şi scria Instituţiile sale, şi n-a scris cu pana lui genială nici măcar un singur rând despre gloriile Alpilor care-l înconjurau. Iar Pascal a fost aspru criticat fiindcă în afară de nemurirea sufletului uman, n-a găsit nici un peisaj în jur la care să-şi oprească privirea. Tot astfel, apostolul Pavel ar putea fi luat în batjocură fiindcă n-a scris nici un cuvânt despre arta greacă sau splendorile Pantheonului. El se izolase în spiritualitate.

După ciocnirea ateniană pe colina lui Marte, apostolul Pavel şi-a vărsat tot dispreţul faţă de înţelepciunea acestei lumi, murind zilnic faţă de ispita de a-i întrece în idei şi în filosofie pe înţelepţii lumii. Misiunea sa nu era să transmită un punct de vedere, ci să biruiască legiunile iadului!

Apoi, apostolul Pavel a fost însemnat cu smerenie. Moliile n-au putut mânca mătasea hainelor lui. N-a pescuit niciodată laude cu momeala umilinţei; ci, dimpotrivă, locul de frunte şi-l alege într-o listă lungă de păcătoşi (acolo unde noi de fapt l-am fi pus cel din urmă). O veche zicătoare galică spunea: Dacă ştii ebraica, greaca şi latina, nu le pune unde le-a pus Pilat, deasupra capului lui Isus, ci pune-le jos, la piciorul crucii! „Lucrurile care erau pentru mine câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos!” spune apostolul Pavel (Filipeni 3:7).

Ce uşurinţă pentru inimă e virtutea aceasta a umilinţei – să fii bucuros că nu ai nimic ce pierde! Neavând o părere înaltă despre sine, Pavel nu s-a temut de cădere! Chiar atunci când se plimbă în hainele scumpe ale broderiilor gândirii evreieşti, în şcoala celui mai vestit dintre rabinii vremii, apostolul Pavel străluceşte fiindcă poartă podoabele acestea în umilinţă şi într-un spirit liniştit.

Apoi, apostolul Pavel a fost însemnat cu suferinţă! Uitaţi-vă la lucrurile pe care le scrie în Romani 8. Necazul, strâmtorarea (probabil, în domeniul minţii), prigonirea (probabil, în domeniul spiritului), foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia (desigur, suferinţe în trup)! De toate acestea a avut parte micul gigant!

Acest evreu rătăcitor a declarat război tuturor lucrurilor care erau în război cu Dumnezeu şi cu fii oamenilor. Acest prinţ al predicatorilor, şi duşmanul său, prinţul iadului, nu şi-au cruţat nici o lovitură, nici o bătălie. Între ei era o luptă pe toate fronturile.

Priviţi cu atenţie la apostolul Pavel! Privirea aceea adâncă, trupul acela plin de cicatrice, figura aceea adusă de spate şi slăbită de foame, uscată de posturi, vlăguită de vergile lictorilor; trupul acela mic, sub loviturile nemiloase ale pietrelor din Listra, înflămânzit în multe alte locuri, cu pielea aceea arsă de soare sau murată timp de treizeci şi şase de ore în Marea Mediterană! Adăugaţi la toate acestea pericole după pericole; înmulţiţi-le cu singurătatea; număraţi o sută nouă zeci şi nouă de lovituri, trei naufragii pe mare, trei bătăi cu nuielele, „omorât” cu pietre, un dosar gros de întemniţări, atâtea „omorâri” că li s-a pierdut şirul. Şi dacă ar putea cineva să le adune pe toate, suma totală ar fi totuşi zero, „nimic”! Fiindcă Pavel însuşi a făcut calculul. Ascultaţi-l ce zice: „Întristările noastre uşoare, de o clipă…” Aşa zic şi eu, nepăsare faţă de suferinţe!

Mai departe, apostolul Pavel a fost însemnat cu pasiune! Numai un om care e în centrul de acţiune al planurilor lui Dumnezeu, numai unul care face echilibristică pe sârma ascultării totale de Dumnezeu, numai un aşa om e în stare să cheme pe Duhul Sfânt ca martor pentru mărturia lui. Şi exact aşa ceva face Pavel la Romani 9:1.

O, dacă am putea din flacăra aceasta să ne tragem noi predicatorii măcar puţină lumină! Bătăile n-au stins flacăra din el! Posturile lungi şi înflămânzirea n-au putut-o omorî! Defăimările şi răstălmăcirile n-au putut s-o stingă! Apele n-au putut s-o înnece, închisorile s-o rupă, primejdiile s-o slăbească, arestările s-o oprească! A ars mereu până în clipa când viaţa i s-a scurs din trup.

Cristos cel viu care trăia în Pavel (Galateni 2:20), manifestându-Se prin pasiunea sufletului său, a fost în acelaşi timp sperietoarea iadului, steagul creşterii Bisericii şi uralele inimii Mântuitorului, care „vedea rodul sufletului Său şi se înviora!”

Şi, apostolul Pavel a fost însemnat cu iubire! Când Pavel a simţit ce înseamnă a fi „în Cristos”, în el s-a dezvoltat capacitatea de a iubi. (Numai o stare de maturitate cunoaşte dragostea). O, şi cum a iubit Pavel! Întâi de toate şi lucrul cel mai important, apostolul Pavel L-a iubit pe Domnul. Apoi i-a iubit pe oameni, pe duşmanii săi, a iubit greutăţile din viaţă, chiar şi suferinţele sufletului său. Cred că a iubit lucrul acesta din urmă în mod special, altfel ar fi neglijat rugăciunea. Dragostea lui Pavel l-a dus la cei pierduţi, la cei mai de jos, la cei din urmă. Ce ţintă nobilă în iubirea sa! Colina lui Marte, cu intelectualii vremii, sinagogile cu feţele religioase cele mai rigoriste, pieţele aglomerate şi pline cu fii risipitori, toate aceste locuri le-a căutat şi le-a străbătut pentru cauza Domnului. Dragostea, ca şi un dinam puternic l-a împins să îndrăznească lucruri mari pentru Dumnezeu. Nu mulţi s-au rugat cum s-a rugat acest bărbat. Poate McCheyne, John Fletcher, marele Brainerd, şi încă puţini câţiva, au cunoscut lucrarea aceasta în care trupul şi sufletul participă intens în rugăciunea de mijlocire sub influenţa iubirii.

Îmi aduc aminte cum am stat lângă autoarea acestor versuri, cântându-i imnul:

Iubirea Ta, Isuse, ne cheamă şi ne strânge
Şi ne trimite-n lume cu harul Tău măreţ,
Lumina celor oropsiţi din noapte şi dispreţ.
O, iată, inima-mi se frânge,
Şi doru-n mine astăzi plânge:
Da, vreau să merg cu orice preţ!

Nu era doar un sentimentalism exprimat frumos. O costaseră închisoare, lipsuri, dureri şi sărăcie!

Charles Wesley mi se pare că se întinde în vârful picioarelor ca să ajungă aşa sus şi să spună: „Nu mai doresc nimic din ale pământului. Tot ce vreau, oh, Doamne, e dragostea Ta în pieptul meu!” Mai recent, Amy Carmichael a rostit rugăciunea dintr-un suflet aprins: „Dă-mi iubirea călăuză pe cărare, Credinţa, cu forţă arzătoare!” Toţi aceştia au umblat pe drumul apostolic al câştigătorilor de suflete.

Cei animaţi de dorinţa să câştige pe alţii la Domnul au avut o dragoste mare de sufletele oamenilor. Toate iubirile mai mărunte au fost cucerite de Iubirea cea mare. Marea iubire faţă de Iubitorul sufletelor lor i-a mânat la lacrimi, la suferinţe, la triumf. Oare în ceasul acesta rău în care trăim, avem noi dreptul să iubim mai puţin?

Să Te iubesc pe Tine, Cerescule Părinte
Punându-Ţi la picioare şi faptele şi gândul;
E dorul meu cel mare, iubirea mea fierbine,
Să nu ne mai despartă nici cerul, nici pământul!
Iubirea croieşte prin flăcări o cărare
Iubirea uşurează poverile amare,
Iubirea şterge lacrimi, iubirea îndrăzneşte,
Iubirea se jertfeşte, iubirea biruieşte!

Fără ca să fi ales ei, milioane de oameni vor fi însemnaţi într-o zi pentru Anticrist. Oare să ne tragem noi înapoi de la cinstea de a purta în sufletul nostru, în gândirea noastră, în duhul nostru, în trupul nostru, semnele Stăpânului, semnele Domnului Isus? Dar oare dorim noi aşa ceva?

A fi „însemnat” înseamnă a purta semnul de rob. Suntem gata să fim însemnaţi – „Pentru Cristos”?

„Eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie!”
Ap. Pavel

„O, frate, roagă-te! În ciuda lui Satana, roagă-te! Stai ore în rugăciune; mai bine neglijează-ţi prietenii, dar nu rugăciunea; mai bine posteşte, uită de cină sau de somn, dar nu de rugăciune. Şi nu trebuie să vorbim despre rugăciune, ci trebuie să ne rugăm cu o dorinţă înfocată. Domnul este aproape. Vine pe nesimţite în timp ce fecioarele aţipesc”.
Andrew A. Bonar

„A fost nevoie de şapte ani
…înainte ca W. Carey să boteze primul convenit în India.
…înainte ca Judson să câştige primul ucenic în Burma.
…de suferinţă pentru Morrison înainte ca primul chinez să fie câştigat la Cristos.
…zice Moffat, că a aşteptat, până ce a văzut primele semne ale lucrării Duhului Sfânt asupra africanilor din Beciuana.
…înainte ca Henry Richards a câştigat primul său convertit, în Benza Manteka”.
A J. Cordon

„Rugăciunea e sângele sufletului!”
George Herbert