Ravi Zacharias – Dar muzical, povestea unui român pe timpul comunismului

ROMANA

(Trad. Blogul Agnus Dei) Un mare evanghelist pe care nu vreau sa-l numesc, in timp ce visita Romania in timpul comunismului,  impreuna cu delegatia sa, unul din membri delegatiei sale a iesit sa mearga pe jos pe strazile din Romania. In timp ce umbla, uitandu-se la aceasta tara desolata in calitate de visitator incognito, umbland undeva pe strazile Bucurestiului, a auzit un om care trecea pe acolo pe o zi de iarna rece, fluierand o melodie. Si aceasta nu era o melodie obisnuita.  Era din acest imn crestin: Medicul bun se-apropie,  Preotul Mare Isus. Si acest visitator s-a oprit, s-a uitat la trecator si a inceput apoi sa fluiere si el melodia impreuna cu trecatorul. Ei s-au privit unul pe altul, dar nu puteau vorbi aceeasi limba. Atunci romanul isi atinteste privirea inspre ceruri, si apoi isi pune mana pe inima. Acest american atunci isi  atinteste si el privirea inspre ceruri si apoi isi pune mana pe inima. Si atunci cei doi se imbratiseaza unul pe celalalt. Darul de a canta se transcende intr-un limbaj de exprimare. Unicitatea lui Dumnezeu, a facut sa se produca acest stimulent de inspiratie. Dar nu este numai atat, aceasta vorbeste de asemenea si de bucuria care vine in inimile noastre in timpul celor mai singuratice situatii din vietile noastre.

ENGLISH

One great evangelist whom I shall leave unnamed had one of his team members walking down the streets of Romania. And as he was walking by, looking at this desolate country asa visitor incognito, as  he was walking somewhere in the streets of Bucharest, he heard a man walk by on a cold wintery day, whistling a tune. And it wasn’t a common tune. It was from this hymn: The great Physician now is here, the sympathizing Jesus. (Medicul bun se apropie, Preotul mare, Isus). And this man paused, looked at him, walked by him and started to whistle the tune along with him. They looked at each other, they couldn’t speak. Then the Romanian points to the heavens and then touches his heart. This American points to the heaven and touches his heart. And they both lock each other in embrace. The gift of music transcending mere verbiage. The uniqueness that God has given in this inspirational incentive . But not only that, it talks about the joy that comes into our hearts  at the loneliest times in our lives.

 The great Physician now is here, the sympathizing Jesus

Medicul bun se apropie

VIDEO by  daniprecupeanu

Medicul bun Se apropie,
Preotul Mare Isus,
Bucurie ne aduce,
Scăpare numai în Isus.

Refren:

Auzi: îngerii cântă!
O, ce glas dulce sună!
Cântă şi tu, inimă,
Isus, Isus, Isus!

Cel ce şterge păcatele,
Acela îi numai Isus
Care la cer ne conduce.
El ne cunună, Isus.

Pentru mine ai răbdat cruce.
Laudă Ţie, Isus!
Cred, Miel Dumnezeiesc, Ţie!
Eu Te iubesc, o, Isus!

Voi fiilor cei mari si mici,
Iubiti numai pe Isus
Pe calea Lui umblati aici,
Cu voi petrece Isus,

Cand in ceruri noi vom intra,
Nainte ne-a sta Isus.
In jur de tron noi vom canta
Numele sfant,lui Isus

Ravi Zacharias story

The great Physician now is here, the sympathizing Jesus.

1. The Great Physician now is near,
The sympathizing Jesus;
He speaks the drooping heart to cheer,
Oh, hear the voice of Jesus!

Sweetest note in seraph song;
Sweetest name on mortal tongue;
Sweetest carol ever sung:
Jesus, blessed Jesus!
2. Your many sins are all forgiv’n,
Oh, hear the voice of Jesus;
The veil ’twixt you and God is riven,
Redemption wrought by Jesus.
 .
3. All glory to the dying Lamb!
I now believe in Jesus;
I love the blessed Savior’s name,
I love the name of Jesus.
 .
4. His name dispels my guilt and fear,
No other name but Jesus;
Oh, how my soul delights to hear
The precious name of Jesus!

Pastor Gheorghe Herghelegiu – Mărturie Captivantă – Cu Dumnezeu prin satele Moldovei

Pastorul Gheorghe Herghelegiu prezintă în două părți povestea vieții sale, a felului în care L-a descoperit pe Dumnezeu și a modului în care a ajuns să slujească ca diacon iar mai apoi ca și pastor în mai multe sate din zona Moldovei. Aceasta este o mărturie captivantă, presărată cu întâmplări și dificultăți specifice perioadei comuniste din România. Pastorul Gheorghe Herghelegiu, ajuns la vârsat de 75 de ani, este un veteran al credinței, în felul său, care a rămas statornic în pofida presiunilor care au intervenit în slujirea sa de-a lungul anilor.

Partea 1 (30 min)

Partea 2 (30 min)

Botez in apa la Biserica Betel Bucuresti 26 Octombrie 2014

19 suflete s-au adaugat la Imparatia lui Dumnezeu duminica 26 octombrie, 2014.

Fa click pe poza, selecteaza:

Florin Ianovici Biserica Betel BotezCe e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Firuca Dumbrava – Marturie de vindecare de cancer

Despre modul in care Dumnezeu a vindecat-o de o tumoare canceroasa de marimea unei mingi de fotbal in urma rugaciunilor fratilor de la Rugul Aprins.

Articole de interes-

Calancea George Paul – MARTURIA UNUI TANAR, de 19 ani

000

Multumesc fratelui Gabi Lupescu pentru marturia aceasta!

Calancea George Paul:

“Înainte de a vă descoperi ce lucruri măreţe a făcut Domnul în viaţa mea, vreau ca tot ce voi scrie să fie spre Slava lui Dumnezeu, căci merită toată cinstea și onoarea de acum şi până în veci, AMIN!!!

Mă numesc Calancea George Paul şi am 19 ani. Îl cunosc pe Dumnezeu încă de mic copil, prin familia din partea mamei. Am umblat tare în Hristos, El era totul pentru mine, mă încuraja şi îmi dădea de fiecare dată pacea sufletească de care aveam nevoie, acea pace pe care mulţi încearcă să o înlocuiască, agățându-se de ceva lumesc. Printre acei “mulţi” mă număr şi eu. La vârsta de aproximativ nouă ani, viaţa mea a avut un declin.

Din cauza situaţiei financiare, mama a trebuit să plece în străinătate ca să ne poată asigura pâinea de toate zilele. Eu, de fire, eram foarte “mămos” să zic aşa, unde era ea întotdeauna eram şi eu, o iubeam extraordinar de mult, ea era singura mea sursă de afecţiune pământească. Eram o fire emotivă, doream să fiu înţeles în toate, să mi se acorde un maxim de importanţă. Odată cu plecarea mamei toate acestea s-au dus. Dintr-o dată paradisul vieţii mele s-a transformat întrun infern. Despărţirea aceasta a pus baza noii mele persoane. Depresia a început să-și facă loc în inima și-n mintea mea. Batjocura şi lipsa de afecțiune a celor din jur o intensifica tot mai mult. Aveam un refugiu în credinţă, dar până şi acesta mi-a fost înfrânt. Încetul cu încetul m-am depărtat de Dumnezeu, plăcerile lumeşti îmi otrăveau sufletul.

Am vrut să umplu acel gol din inimă, mai întâi capturat nonstop de calculator, totuşi mă simţeam părăsit de toată lumea. Pe lângă aceasta trebuia să am grijă de casă, ținând în unele privințe, locul mamei. Din această cauză nu mai vroiam nici prieteni, nu mai aveam timp de nimic. M-am închis în mine şi am încercat să arăt lumii că sunt vesel, dar numai eu ştiam ce aveam în suflet.

De multe ori mă uitam la sora mea care avea doar 2 ani la plecarea mamei şi mă gândeam: “De ce nu putem oare să avem şi noi o viaţă normală?” Această întrebare a început să mă macine tot mai mult. Răceala din suflet, de-a lungul anilor s-a mărit. Ajuns la vârsta de 15 ani, am fost nevoit să părăsesc casa din cauza liceului şi m-am mutat la oraş. Mi-a fost foarte greu să mă acomodez cu un mediu total diferit, deoarece eu stăteam la sat, fapt care m-a determinat să mă închid tot mai mult şi să nu mai conteze nimic pentru mine. Un an mai târziu, întunericul a pus ochii pe mine, a observat clar situaţia mea şi a reuşit să mă doboare complet prin curentul “ EMO KIDS”!

Lăsându-mă ispitit şi crezând că mă regăsesc în totalitate în acest „curent” am început să mă schimb dramatic, la început prin înfăţişare: păr lung, haine tot spre negru, apoi chiar şi stărilor sufleteşti le-am adăugat încă un plus de tristeţe.

Am ajuns la concepţia că pentru mine totul este pierdut, motiv pentru care să trăiesc nu mai am, nu este nimeni care să îmi fie
alături, nu am pe nimeni în care să mă bazez, căruia să îi spun tot ce am pe suflet. Totuşi, prin toate astea, câteodată mai strecuram câte o rugăciune spre Dumnezeu şi ceream măcar un prieten, dar în majoritatea timpului depresia mi-era atât de mare, încât nu vedeam decât moarte. Eram foarte răzvrătit, nu mai acceptam pe nimeni, niciun fel de afecţiune. Toţi pentru mine erau morţi, nu exista nimeni, credeam că mă aflu într-o lume părăsită unde rătăceam singur fără scăpare.

Satana şi-a “înfipt ghiarele„ tot mai mult, nu mai exista un lucru frumos în viaţa mea, o zi nu trecea fără să nu plâng.
Într-una din zile, după insistenţa unei surori care m-a ajutat foarte mult, am mers la adunare îmbrăcat specific emo, cu bretonul peste ochi şi un frate păstor a dat îndemnul să se facă o rugăciune pentru cei din curentul EMO. Eu fiind de faţă, fierbeam de nervi, celui ce mă influenţa nu îi convenea deloc, totuşi m-a impresionat credinţa cu care se rugau fraţii pentru mine şi m-a încurajat puţin, iar acea rugăciune a făcut multe în viitor.

După o vreme am început să mă plimb singur din nou, mai ales în timpul nopţii sau pe vreme rea, cu ploaie, nu mai conta nimic, ascultam mereu melodii EMO ROCK care nu făceau decât să mă deprime mai mult, cu bretonul peste ochi nu mai vedeam nimic nu mai auzeam nimic, pur şi simplueram închis într-o lume a mea, paralel cu realitatea. Cimitirele erau ca o a doua casă pentru mine, noapte sau zi, tot mai mult le vizitam.Adoram cuvântul „moarte” până şi vestimentaţia mi-era împodobită cu acei capi de morţi specific EMO, pe hanorace, tricouri, inele, medalioane, brăţări, etc.Eram însetat de întuneric până şi ochii, apoi unghiile le-am pictat cu negru.În orice caz, se cunoştea că nu mai eram eu stăpân pe viaţa mea. Frica şi durerea mă cuprindea tot mult, cei din jur au început să arate cu degetul, să mă catalogheze numai din cauza look-ului, apoi mă excludeau din vieţile lor. Pe unii care vroiau să mă ajute îi refuzam complet, ceva în interiorul meu nu îmi dădea voie să îi accept. Mama a venit acasă pentru puţină vreme, nu am
cuvinte să exprim durerea din sufletul ei când a văzut ce am devenit. Îmi punea nişte întrebări care parcă erau nişte săgeţi aruncate direct în inimă, iar eu îi răspundeam cu aceeaşi răceală dar, apoi conştiinţa mă condamna pentru că o iubesc enorm. Doream tot mai multă moarte, să mi se termine odată coşmarul în care trăiam, vroiam să nu mă fi născut să dispar în aşa fel încât să nu fi ştiut nimeni că am existat vreodată, dar eram conştient de ceea ce mă aştepta, dacă provocam eu moartea.
Singurătatea a crescut, situaţia şcolară a scăzut drastic, de la copil premiant am ajuns aproape corigent. Iubire în mine nu mai
exista, familia nu mai conta, mă plimbam pe stradă şi, deşi erau atâţia oameni, nu vedeam nimic, nu simţeam nimic, un lucru bun nu vedeam în viaţă, ziceam că nu se merita să o mai trăiesc, nu am de ce.
Îmi venea să ţip mereu, să zic că nu mai pot, vreau salvare.Ura faţă de mine creştea tot mai mult, mă consideram bun de nimic.
Apoi, când am văzut ce am devenit, cum mi-am distrus toată viaţa, regretul şi-a făcut prezenţa şi mă rodea enorm. Crezând că durerea trupească ar putea să mă trezească, am apelat la automutilare, mă tăiam pe mâini, palme…dar, nu a fost aşa, la început două, trei tăieturi apoi setea de moarte mi-a ajuns la maxim. Chiar nu vroiam să mai trăiesc în coşmarul acela. Mi-era foarte frică, oriunde mergeam şi mă uitam mă vedeam mort. Dacă mergeam într-un bloc cu multe etaje, de exemplu, aveam instinctul de a mă arunca. Dar, numai puterea lui Dumnezeu m-a împiedicat să nu fac asta.Aproximativ un an am fost capturat de jocuri online, nu mâncam şi nu dormeam cu zilele. Zi şi noapte eram în faţa calculatorului, rob al internetului. Viaţa reala puţin mai conta. Când mă trezeam puţin la viaţă, mă uram atât de mult încât nu mai vroiam să am contact cu lumea. Credeam că prin aceste jocuri totuşi puteam să umplu acel gol imens din suflet, dar dimpotrivă, l-am mărit.Între timp totuşi, Dumnezeu mă trezea câte un pic prin câţiva fraţi şi surori dar, apoi cădeam şi mai tare. Important e că aceşti fraţi au sădit sămânţa Cuvântului care a început să mă frământe totuși, pentru perioade scurte …Tăieturile se înmulţeau, ura
de sine tot creştea… Dumnezeu văzând în ce situaţie am ajuns mi-a răspuns la vechea mea rugăciune de a avea măcar un
prieten. Acest prieten stătea zi de zi cu mine, nu pleca până nu încetam să mai plâng sau până nu vedea că mă simt mai bine.Avea atâta răbdare, asculta totul, fapt care m-a determinat să am încredere în el. Îmi vorbea despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, de punctele roz din marele întuneric la care ar trebui să mă uit, să îmi ascult slaba voce a sufletului şi să nu las ca cel rău să îşi bată joc de mine. Pentru ceva vreme, mi-am recăpătat încrederea în mine … m-am trezit din nou dar, stările anterioare mă invadau şi nu puteam să fac mai nimic. Prietenul respectiv, văzând că nu dau ascultare mai la nimic, pentru puţină vreme s-a supărat şi s-a distanţat oarecum de mine.

Eu, crezând că nu îl mai am nici pe el sau altcineva care să mă ajute, am ajuns într-o stare în care durerea din suflet mi-era enormă. Am fost ajuns la 50 și ceva de kilograme cu o înălţime de 1,84 m. Nu îmi simţeam nici trupul, credeam că mor… Am
zis: „Doamne ajută-mă că mor!” deci am avut această capabilitate şi voinţă de a cere ajutor Domnului. Atunci Dumnezeu a vorbit inimii mele cu aceste cuvinte: „Vino acasă! Prea mult ai suferit şi ai fost rob al întunericului, e timpul să te întorci ACASĂ!”
În momentul acela am simţit prezenţa Domnului Isus lângă mine şi, din plâns de tristeţe, am ajuns să plâng de bucurie… în sfârşit ACASĂ! Nu am cuvinte să Îi mulţumesc Domnului pentru seara aceea. Dar, după această întâmplare am mai căzut, totuși nu aşa tare încât să nu mă mai pot ridica. Satana, crezând că aproape mă pierduse, m-a ispitit din nou. Mi-a pus o fată în faţă de care m-am îndrăgostit, dar nu puteam să fiu cu ea. Aceasta mi-a readus vechea stare timp de o săptămână, aproximativ. Dându-mi seama că nu pot fi cu ea, am încercat să mă refugiez în alcool pentru prima dată în viaţa mea. M-am ameţit oarecum, apoi am luat o lamă şi m-am tăiat la ambele mâini foarte tare. Colegii de apartament şi prietenii s-au speriat şi au vrut să cheme ambulanţa .Apoi mi-am dat seama de ce am făcut şi am zis că trebuie să se termine odată pentru totdeauna. Cu aceasta am încheiat definitiv viaţa emo. Circa doi ani am fost rob al întunericului. Am început o nouă viaţă prin Isus Hristos. Domnul mi-a arătat din nou toată slava Lui prin vechii fraţi şi surori din copilărie dar şi prin cei noi. M-am născut din nou prin sângele Domnului şi viaţa mea s-a schimbat radical. Fericirea şi speranţa sunt nelipsite acum. Nu am cuvinte să Îi mulţumesc pentru toate. A Lui să fie slava, cinstea şi onoarea în veci de veci.
AMIN!!!!Sper că prin această mărturie să vă daţi seama că Dumnezeu poate lucra şi la inimile voastre oricât de împietrite ar fi ele, doar să Îl acceptaţi, El nu poate intra dacă nu aveţi puţină voinţă. Aşa cum am strigat ”Doamne ajută-mă că nu mai pot!”, aşa puteţi să faceţi şi voi când speranţa vi-e răpusă, doborâtă la pământ.Astfel vă îndemn dar fraţilor în numele Domnului Isus Hristos … pentru cei care nu Îl cunosc cu adevărat pe Domnul nu încercaţi să vă găsiţi refugiul în lucruri pământeşti… alcoolul, internetul, anumite grupări sau secte care apar şi dispar… singura scăpare e Însuşi Domnul Isus Hrisos şi vă garantez asta!!!Doamne ajută-ne ca fiind copii ai Tăi să ne păstrăm vie calea, să ne smerim întru totul şi să ne uităm doar la Tine. Căci Tu eşti calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin TINE!De aceea vă zic fraţilor, ori de câte ori vedeţi un frate mai ieşit din comun nu începeţi imediat să criticaţi, ci încercaţi să îl cunoaşteţi, să îi arătaţi că totuşi Dumnezeu îl iubeşte şi că are nevoie de îndurarea Lui.

Fie ca Domnul să ne binecuvinteze cu harul și pacea Lui şi să domnească în vieţile noastre prin orice lucru înfăptuit.

AMIN !!!

Calancea George Paul

 

Revista Genesis Editia Octombrie 2014

Revista Genesis 2014 Editia Octombrie
VEZI si -
 
Stimati colaboratori ai misiunii “GENESIS”

Ma adresez tuturor celor care sunteti interesati in slujirea pe care noi o avem ca si misiune crestina
Dorim sa va informam ca a sosit de sub tipar numarul nou al revistei Genesis.
Cei dornici de a o sti o puteti vedea electronic pe website la misiunii.
Aceasta revista, este o publicatie crestina, care va pune la indemana urmatoarele informatii legate de viata noastra de slujire
    
  • Informatii despre modul cum poti sa te pregatesti a deveni misionar
  • Din viata de fiecare zi a misionarului
  • Rapoarte misionare
  • Suport pentru RTN (Romanian Television Slujirea printre fratii leprosi
  • Sustinere misionarilor plecati pana la marginile lumii cu Evanghelia Domnului Isus
  • Constructii de biserici in cele mai sarace tari ale lumii.
  • Suport pentru orfelinate
  • Suport pentru biserica fratilor leprosi din India
  • Predicarea Evangheiei in penetenciarele din Romania sau America
 
Asteptam opiniile dumneavoastra
Rev. Ilie U. Tomuta
Dir Genesis Mission
 ~~~~~~~~~~
Din cuprins:
- FERESTRE PENTRU MISIUNE
- UMBLAREA MISIONARILOR PRIN CREDINTA COSTA
- POTI SA FII MISIONAR FARA SA MERGI PANA LA
MARGINILE LUMII
- SUNTEM PE SCENA
- MAREA TRIMITERE SAU MISIUNE SOCIALA
- DE CE TREBUIE SA MA PREGATESC PENTRU MISIUNE
- MISIUNEA GENESIS ISI LARGESTE CAMPUL DE
MISIUNE SPRE MADAGASCAR
- CE INSEAMNA MISIUNEA GENESIS PENTRU NOI CA SI
MISIONARI
- BINECUVANTARI DE PE MELEAGURILE FILIPINEZE
- COST
- VESTI DIN ISRAEL
- AFRICA – MOZAMBIC
- IMPLICAREA MISIUNII GENESIS IN PENITENCIARE
- GOD WILL PROVITE
- FOR GOD’S GLORY
- AM CREZUT CA TIN PE BRATE UN INGER
- PREDAND STAFETA CU GANDUL LA VICTORIE
- PRINOS LUI,,,
- MISIUNE IN MEXICO
- STIRI CRESTINE
- FAITH THAT NEVER FAILS

 

Marian Mocanu le vorbeste tinerilor deschis despre trecutul lui si despre minunea din viata lui

EXISTA SPERANTE pentru ORICINE!!! Bucurati-va ca servim un Dumnezeu care face astfel de minuni, cum a facut in viata lui Marian Mocanu.

In video: secvente din interviuri cu Marian Mocanu si familia lui despre criza vietii lui cand a fost dependent de droguri si intalnirea lui cu Isus Hristos, singurul care a avut puterea sa-l elibereze pe Marian de droguri si sa-i mantuie sufletul. Ce minuni face Dumnezeu cand o biserica staruie in rugaciune fierbinte pentru un om disperat!

VIDEO by Manu Ionescu

Alte articole/videos Marian Mocanu-

Rodica & Daniel Negrean – Marturia unui sot, eliberat de vrajitorie si pacat prin rugaciunile si postul sotiei

Daniel Negream voia sa își părăsească sotia, pe Rodica, și în urma unor lucrări Rodica a aflat ca sotul ei, Daniel, era legat de vrăjitorie cu noua lui prietenă de la servici. Atunci, Rodica, sprijinită de câteva biserici,  a intrat în post și rugăciune pentru familia ei.

Ce faci atunci când relația cu soțul tău se răcește și el pleacă de acasă cu o altă femeie? Rodica Negran a trecut prin această experiență, dar acum relația cu soțul ei e mai strânsă ca niciodată. Aflați despre modul în care au reușit soții Negrean să elimine prăpastia care era între ei.

VIDEO by Alfa Omega TV

You Cannot Blame God for What Happened to You – Diego’s Testimony

Diego grew up in the church and only by God’s Grace was saved in Christ alone at a older age. He was molested by a Catholic Priest when he was younger. He could of easily blamed God and denied the Lord because of the sins of a human sinner. Many people grow up in the hypocrisy of “religion” and then leave it and become atheists because of the hypocrisy. That will be no excuse in the end when you stand before God as Hebrews 9:27 shows.

I’ll Be Honest
illbehonest.com

You Cannot Blame God for What Happened to You – Diego’s Testimony from I'll Be Honest on Vimeo.

Pana la marginile Pamantului – Florin Bucur – Misiune in Uganda

Photo credit Hope for Africa

Florin si Dana Bucur, impreuna cu fetita lor Naomi se afla pe continentul african din data de 17 Iunie 2013  in Kabale, Uganda, pentru un an de zile pentru misiune. http://www.thehopeinafrica.ro

VIDEO by Credo TV

Partea a 2-a

Marian Mocanu – Shema Israel

VEZI marturia extraordinara a lui Marian Mocanu aici-

 

Dragostea înseamnă suferinţă. Şi pentru ca mulţi nu vor să sufere, putini voi să iubească.Cand imprejurarile nu ne aduc decat suferinta putem totusi sa ne pastram bucuria si sa nu ne ingrijoram de nimic,pentru ca bucuria noastra nu se intemeiaza pe imprejurari schimbatoare, ci isi are sursa in Acela care nu se schimba si care ne daruieste bucurie eterna .El este tinta si resursa dragostei noastre.Se prea poate ca prin suferinta sa fi culcat la pamant,dar nu uita…ca…din pozitia culcat se poate vedea mult mai bine cerul…Deci cind treci prin orice fel de suferinta nu te uita la tine ,nici la cel ce a provocat-o ci atinteste-ti privirea doar la cel ce a suferit si inca sufera incomparabil pentru mine si pentru tine dar a ramas la fel de iubitor “Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

VIDEO by Marian Mocanu

IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

VEZI si

Nota ed.: Măderat (în maghiară Magyarád) este o localitate în județul AradTransilvaniaRomânia, componentă a orașului Pâncota.  Satul Maderat este așezat în partea de vest a României, în vestul Munților Zarandului, pe periglacisul ce îi unește cu Câmpia de Vest, acolo unde “drumul de țară de pe valea Crișului Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghiarat, se despică în două și o parte o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria ca să înainteze la Arad… ” (Ioan Slavici).

Altitudinea la care se află situată localitatea este de 144-146 m de la nivelul mării. Satul este așezat pe patru coline care se întâlnesc în centrul localității, colinele fiind terasele celor două văi care străbat satul și care, după ce se unesc, pornesc spre Pâncota sub numele de Valea Sodom.

Spre est, Măderat se învecinează cu hotarul comunei Târnova (satele Târnova, 7 km, Agrijul Mare, 5 km), spre vest cu satul Mâsca (3 km), iar spre nord-vest cu orașul Pâncota (2 km). Spre nord, aproape de localitate este culmea Târsala, din lanțul vestic al Munților Zarandului iar spre nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792.

Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Până în 1953, Măderatul a fost comună. În 1954, localitatea a intrat în administrarea comunei Mâsca, iar din 1968 este sat ce aparține orașului Pâncota.

 IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Satul romanesc a dat in cursul secolelor valori culturale inmagazinate in folclorul care a scos la iveala geniul si imaginatia unui popor care n-a avut decat arareori ocazia de a se exprima in forme de cult.

In Transilvania, printre oamenii valorosi, putem aminti pe Ioan Chismorie Maderatanul, a carui opera muzicala este foarte bine cunoscuta in bisericile neoprotestante (baptiste, penticostale, crestini dupa evanghelie, adventiste).  El a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul de a compune cantari spre slava Lui, dar pe care “Onica” l-a folosit la maxim, astfel cantarile lui au fost si sunt o capodopera a muzicii religioase romane.

In dimineata zilei de 29 ianuarie 1904, pe cand sufla vantul in feresti acoperindu-le cu zapada, in rasaritul zorilor se duse vestea in sat ca in familia Chismorie, la George si Ana, se nascuse cel mult asteptat. Era “ Onica”, in urma celor 4 surori.  S-au bucurat mult parintii ca s-a nascut cel ce avea sa le fie nadejdea lor la batranete.

Cu parul ondulat si ochii albastri “Onica “ isi petrece copilaria in satul sau natal alaturi de familie si de oamenii simpli din podgoria muntilor Zarandului, invatand sa lucreze la vie, camp si padure. Asa o cerea timpul pentru un baiat nascut la tara.  Indrageste atat de mult satul si locurile incat ani mai tarziu, atunci cand isi semna compozitiile, nu ezita pe langa numele lui sa mai adauge si pseudonimul ‘Maderatanul’.

Nu se da inapoi de la muncile agricole. Conducand carul cu boi lucreaza vita de vie din dealu mare, ajuta la stransul fanului, la taiatul lemnelor din padurea de pe dealul Cioca, in fata peisajelor infasurate ziua in razele de soare iar noaptea in cele ale lunii, in mijlocul padurilor, a luncilor, a izvoarelor line in cintecul privighetorilor cu ciripitul lor ceresc, a cerului albastru, toate au fost cadrul care mai tarziu au inspirat pe compozitor in cele aprox. 300 de cantari (text si muzica).

A terminat sase clase primare la scoala din Maderat, pe vremea ocupatiei Austro-Ungariei. Harul artistic s-a manifestat de timpuriu, la varsta de 13 ani a devenit membrul Bisericii Baptiste din Maderat, fiind botezat la Araneag. Participa la toate evenimentele ce aveau loc in acea vreme, se implica in tot ce tinea de activitatea de biserica, citind versete, recitand poezii, canta in corul bisericii.  La 14 ani participa in comuna Siria la un curs de invatare a notelor muzicale.

Acolo il intalneste pe Ioan Slavici cu care intemeiaza o asa zisa prietenie, desi diferenta de varste era mare.  Dupa terminarea cursului de muzica, de la o zi la alta se afirma tot mai mult ca un bun pianist, trompetist si un excelent baterist.

Adunarile si botezurile in aer liber, insotite de partea muzicala, l-au consacrat ca cel mai bun organizator din acea vreme.  Desi pregatirea muzicala a fost limitata, ea a fost suplinita de talentul de exceptie pe care l-a perceput ca fiind Harul lui D-zeu, revarsat asupra sa.

Participa la toate serbarile si congresele acelor timpuri. La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni in 1925 se intalneste cu Gill Everett, cel ce din anul 1933 pana in 1938 avea sa fie directorul Seminarului Baptist din Bucuresti.  “Un American curajos care a luptat mult pentru drepturile religioase la noi din tara” povestea tatal meu.  In 1928, la congresul de la Curtici, leaga relatii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, care mai tarziu a ajuns presedintele Aliantei Mondiale Baptiste, care a intervenit nu o data pe langa autoritatile din Romania pentru drepturile religioase.

A fost mult implicat in viata cotidiana, cunoscand tot ce se intampla in lumea intreaga. A fost foarte pasionat pentru tehnica si mecanica, apreciind mult inestimabilile descoperiri ale vremii.  A avut o mare admiratie pentru Thomas Edison, de aceea, la moartea lui la 18 oct. 1931, Ioan Chismorie trimite o scrisoare de condoleanta d-nei Edison, la West Orange in New Jersey, iar doamna Edison ii raspunde printr-o alta scrisoare de multumire si apreciere ca este alaturi de ei la marea lor pierdere.  In 1932 dedica un mars D-lui Loyd George (fost prim ministru al Angliei), de la care a primit cuvinte de apreciere.  Printre scrisorile primite mai aveam una de la Nicolaie Iorga, cat si cartea lui de vizita. Pe Nicolaie Iorga a avut placerea de a-l cunoaste la Arad. Cunoscandu-l pe Octavian Goga, compune o melodie pe versurile poeziei “Rugaciune”, care se afla inramata la castelul de la Ciucea. Veturia Goga, sotia poetului si ministrului, purtand corespondenta cu compozitorul, pastreaza scrisoarea prin care multumeste si il asigura ca acea donatie a compozitorului va ramane in muzeu in salonul de donatii.

La insistentele celor din conducerea cultului Baptist din acea vreme se inscrie la un conservator de muzica, pe care dupa un an de zile il abandoneaza din cauza neintelegerilor avute cu profesorii. El dorea sa faca cei 3 ani ramasi si sa-i comaseze intr-unul singur…asa ca abandoneaza scoala.

La 33de ani, in 1937, publica prima carte de cantari “Cantarile Armoniei” cu 64 de cantari. Continua sa compuna cantari tot mai complexe, in ideea de a publica volumul II al “Cantarilor Armoniei”, dar evenimentele politice ce au avut loc in acea vreme s-au dovedit a fi mai puternice decat dorinta autorului.

A doua conflagratie mondiala l-a aruncat in valtoarea sa si pe Ioan Chismorie, care fiind comandant de grupa, a participat cu unitatea sa la bataliile de pe frontul de est, la asaltarea Odesei si Sevastopolului. Fiind pe front la 12 octombrie 1941 trimite o scrisoare familiei. Fiind cenzurata, a fost reprodusa si publicata in gazeta “Timpul Transilvaniei”, atat pentru calitatile literare, cat si pentru patriotismul care reiesea din ea. A fost ranit in timpul razboiului iar Statul roman l-a onorat cu decoratia “Barbatie si Credinta.”  Suferintele si viata grea de pe front il inspira pe Ioan Chismorie la noi compozitii.

Odata cu capitularea Germaniei este lasat la vatra in 1944.

In 1950 se casatoreste cu Maria Chirla din Tulca si impreuna au avut 4 copii:     Stelian,   Felix,   Saint-Claire,  Eleonora

Continua si dupa aceea sa calatoreasca prin toata tara, vizitand aproape toate bisericile neoprotestante organizeaza cursuri de 20-25 de zile de cor de fanfare, facea cursuri de dirijori, invatand pe toti cei ce doreau sa exceleze in organizarea de coruri. In afara de compozitii mai scrie piese de teatru religioase, poezii, nuvele, epigrame, rugaciuni si un oratorio Iosif in Egipt. La Sinaia, la castelul Peles, ii ofera regelui Mihai valsul “Flori de la Sinaia” iar “Imnul Regal”, desi compus in anul 1930, este inmanat personal regelui de catre unul din fiii lui, Stelian , abia in anul 1996 la palatul Elisabeta, dupa aproape 70 de ani.

Romania, desi condusa de autoritatile comuniste din acea perioada, mentine o vie prietenie prin corespondenta cu toti colaboratorii lui care mai devreme sau mai tirziu au parasit tara. In Franta il avea pe Ieremia Hodoroaba, pe Lado Joseph in Suedia, in SUA ii avea pe A Lucaciu, T. Talpes, P. Truta, A. Popovici, P. Popovici, in  Australia pe Wostok.

Batea drumuri de noapte, de viscol si ploi, in sate pe care nici astazi nu le gasim pe harta tarii, ca sa poposeasca dupa nopti nedormite si drumuri de noroaie la cate o biserica si sa aibe puterea sa aduca un mesaj sau o cantare si sa faca din acea clipa cu cei ce-l ascultau un moment de sarbatoare.  Apoi urma drumul de revenire spre casa, poate tot asa de anevoios, la fel de lung si obositor.  Va imaginati ce greu era drumul de intoarcere, de cele mai multe ori pe jos, cum arata el dupa atatea drumuri {si n-au fost numai cu sutele}, cum aparea un om in pragul casei, plin de noroi, plouat uneori, infrigurat, flamand sau insetat, si care spunea plin de voiosie: ‘Slava Domnului! Am bucuria sa traiesc inca o clipa de fericire pentru ceea ce am facut si de data aceasta spre slava Domnului!’

Majoritatea melodiilor compuse nu au fost compuse in stari de bucurie.  Totusi avea puterea sa cante de fiecare data cand il vizita cineva.  Canta cu atata zel, cu atata bucurie si dragoste: “Eu niciodata nu am plans.”  Privea clapele pianului iar la cuvintele …….Spune-I Lui durerea ce o ai….. privea o clipa departe, apoi inchidea ochii.… Asemeni la “Oile mele” sau la… “In fiecare seara” {cantare ce a fost compusa in carul cu boi, seara cind se intorcea de la adunatul fanului} si la “Ai fost tu sa-L vezi…” Se transpunea in cel vinovat de ceea ce s-a intamplat cu Domnul Isus, in implorarea suprema din “Cobori, cobori la noi…”, in groaza apocaliptica a caderii in pacat cu pedeapsa din “Va fi o zi cand arde cerul…”, in mijlocul bucuriei renasterii primaverii intru slava Creatorului in “Aud un cor de mii de pasarele”,(cantare ce-a fost compusa  intr-o seara pe dealul Magura de la marginea Costeiului de Sus, fiind impreuna cu prietenul lui fr. Laurentiu Tutac) sau in singuratatea si blandetea din “Am intalnit un trist Pastor” sau in speranta nemuririi si in triumful vietii vesnice in “O tara mea”.  In cantarile sale compozitorul se face partas la suferintele Mantuitorului insotindu-L la Golgota, la Cana Galileii, in Ghetimani, la fantana din Samaria, la botez, la pogorarea Duhului Sfant, la intrarea in Ierusalim….  In majoritatea cantarilor descriea cerul cu splendoarea sa, cu ingerii si cu marea sarbatoare care ne este pregatita.

Era primavara……., perii din curtea parinteasca inflorisera din nou, parca mai frumosi ca niciodata, in ei se auzea un cor de mii de pasarele…….. Perii plantati si altoiti de Ioan Chismorie infloreau pentru ultima data pentru el…… Era dimineata zilei de 25 aprilie 1973 cand Dumnezeu a hotarat sa isi cheme acasa robul care i-a fost bun si credincios pana la capat.

Astazi, in urma celor 4 copii, Ioan Chismorie este reprezentat de 11 nepoti. In Romania de 6 {Cristian, Simona, Amadeus Chismorie), (Lawrence, David, Matei Chismorie} iar in Chicago de 5 {Raluca si Raul Caraba }, {Anna, John si Sarah Chismorie}.

La Maderat, Maria Chismorie, cea care a fost alaturi de compozitor un sprijin si ajutor nelipsit, asteapta ziua cand Tatal Ceresc o v-a chema si pe ea acasa.

Ioan Chismorie a fost si v-a ramane un exemplu de slujitor al Domnului, un om cu o credinta profunda in Domnul, care a lasat Crestinismului evanghelic o bogata zestre, inestimabile lucrari care trebuie sa le predam mai departe celor care vor veni dupa noi si care vor continua sa-L preamareasca pe Dumnezeu.

Sursa:  St. Claire CHISMORIE  –  Chicago

Florin Ianovici – Am o frica in viata…

In seara aceasta, vreau sa va spun, dragii mei, un singur lucru. Eu am o frica in viata si am mai spus despre frica aceasta. Cineva din Spania, un prieten bun, m-a certat.  A zis: “Ce frica ai tu, frate Florin? Sa nu mai spui ca ai frica.” I-am spus: “Frate, imi pare rau, dar frica asta o am si nu cred ca e o frica rusinoasa.”

Adica, sa intelegeti un lucru. Am trecut prin stari de boala. Am trecut prin pericole de moarte. Am trecut prin pierderi. Eu avocat, 4 ani de zile m-am luptat pentru casa, pentru ca eu, avocat, am fost pacalit intr-un mod ordinar. Un smecher a reusit sa-mi vanda o casa mie si la inca alti doi. Si m-am trezit, dupa ce am muncit in casa, cu executorul judecatoresc: “Buna ziua d-l avocat, ne cunoastem dupa holurile tribunalului. Afara. Casa este a lui altcuiva.” Stiti de ce? Ca sa ma uit spre stele si sa spun: “Acolo este asternutul picioarelor lui Dumnezeu si acolo trebuie sa caut ajutor.”

Parintii mei, care mi-au promis atat de multe lucruri, nici macar nu mi-au mai raspuns la telefon. Parca eram un lepros. Cand imi auzeau vocea, imi inchideau telefonul. Asta a fost viata. Am postit 1 an de zile, sa-mi dea Dumnezeu un copil, ca noi nu puteam avea copii. Nu pot sa va spun cat am postit. Dumnezeu stie. Si dupa ce mi-a dat Dumnezeu copilul, Dumnezeu mi- l-a luat. Si in fiecare an sunt valuri.

In fiecare an sunt valuri, de la an la an. Am trecut de curand printr-un cancer cu sotia. O tumoare canceroasa. Dumnezeu din cer ne-a promis… Cinci luni de zile am stat in casa, fara sa stie nimeni si numai ne-am rugat si am postit continu. Si Dumnezeu, in a cincea luna, cand s-a dus la control, disparuse tumoarea cu totul.

Sunt lucruri pe care vi le spun, pentru ca am baut din paharul asta. Dar vreau sa va spun un lucru minunat. Am o frica. Singura mea frica in viata, nu e faptul ca va veni o noua boala. Am trecut prin atatea. Nici faptul ca voi avea lipsa de paine. Am cunoscut foametea, dar si belsugul. Nu mi-e frica ca tara noastra va fi o tara in care nimeni nu va mai gasi de lucru. Dumnezeu din cer mi-a dovedit ca stie sa hraneasca prin corbi. Dar am o frica in viata. Frica ca intr-o zi, cand ma voi ruga lui Dumnezeu, nu-L voi mai simti. E frica vietii mele. Orice sa faca Dumnezeu, numai El sa fie cu mine. Sa pot sa ingenunchez in camaruta si sa vina Duhul Sfant la mine. Sa pot sa tin microfonul asta in mana si sa-L simt pe Dumnezeu prezent. Sa cant si sa am un fior din Dumnezeu, un fior sfant. Atat. Asta-i frica mea.

Si-i spun lui Dumnezeu: “Nu pleca de la mine, Doamne. Orice ar fi, prin orice as trece, nu stiu ce va veni,” si va spun ca nu stiu ce va veni. Si am atatea descoperiri de la Dumnezeu ca vor fi vremuri grele, cel putin pentru mine. Ascultati ce va spun. Dar Dumnezeu mi-a spus de fiecare data: “Eu sunt cu Tine.” Am vrea, daca se  poate, sa vina Hristos cu noi. Vreau sa va intreb: Era Hristos la usa cuptorului? Am vrea ca Hristos sa fie la usa cuptorului, sa  nu intram in cputor: “Oh, ce Dumnezeu mare avem.” Noi nu intram in cuptor, pentru ca Hristos e acolo si nu ne permite intrarea in cuptor.

Nu-I! Nu-I acolo Hristos. Am vrea si multi dintre noi cand iesim din cuptor… ce face Hristos cand iesim din cuptor? Pleaca, dispare. Stiti de ce dispare Hristos cand iesim din cuptor? Pentru ca asteapta ca pocaitul sa zica: “N-am iesit prin puterea mea.” Si noi, de cele mai multe ori cand iesim din cuptor, iesim fara Hristos si vorbim despre realizarile noastre. Si vorbim despre desteptaciunea noastra si cum am stiut noi sa facem intr-un fel sau altul.  Hristos nu este nici la intrare in cuptor, Hristos nu este nici la iesire din cuptor.

Ci, Hristos spune: “Totdeauna voi fii cu cel care va fii in cuptor. Totdeauna voi fii cu acel a carui duh este zdrobit. Si voi fii acolo langa omul care se frange.” Cand un nenorocit striga, Domnul aude. Dumnezeu se coboara la cel ce este in incercare. Si Dumnezeu spune: “Totdeauna vei avea dreapta mea ca sprijin in incercarile tale.”

Se spune la un moment dat ca Napoleon a trecut Alpii. Si cand a trecut Napoleon Alpii, inamicul care statea in fata era extrem de numeros.

Pentru prima data, Napoleon a zis asa: “Suna retragerea. Ne copleseste numarul dusmanilor.”
La care, gornistul zice: “Ce sa fac?”
“Suna retragerea.”
Si asta a zis: “De trei ani de zile lupt cu tine. Si de trei ani de zile n-am sunat decat “Inainte, la atac”. Zice: “Eu nu stiu cum se suna retragerea, ca n-am cantat niciodata cantecul asta. Cum se canta?”

La care, Napoleon a zis: “Suna ce-o-i suna. Numai suna.”
Atunci gornistul a sunat ce stia el: “Inainte, la atac.”
Cand au auzit francezii “Inainte, la atac,” s-au gandit, ca de pe versantul  din spate a muntelui vin ajutoare si au inceput sa lupte cu insufletire  si au inceput sa dea strigate de biruinta.

Cand a auzit oastea inamica gornistul care a sunat “Inainte, la atac”, au zis: “Astora le vin ajutoare din spate.” Si s-au inmuiat ca apa. Si a fost una dintre biruintele mari ale unui numar mic  impotriva unui numar mare.

Stiti  de ce? Pentru ca gornistul a spus: “Nu stiu sa sun retragerea.”

Dar, nu-i Duhul Sfant in biserica ? Dar, Duhul Sfant care suna in seara asta, spune cuiva retragerea?

Da, Duhul Sfant va spune: Da inapoi? Da, Duhul Sfant va spune: Pune armele jos? Va spune Duhul Sfant vreodata: Retrage-te? Dar, ce spune Duhul Sfant in seara asta?

Mergi inainte. Mergi inainte. Mergi inainte, la atac. De ce? Pentru ca tu esti mai mult decat biruitor cu Isus!

Citeste sau VEZI predica in intregime aici - Florin Ianovici – (3) Cum să fac față încercării – Biserica Elim Brisbane

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Alin Cucu – Marturie, mantuire intr-o inchisoare

Povestea mantuirii lui Alin Cucu, cel ce l-a intalnit pe Hristos intr-o inchisoare in Germania la 23 ani, si care a fost izbavit supranatural de patima fumatului.

Marturie Mantuire – Alin Cucu (Braila)

Marian Mocanu marturie la Happy Valley (America)

Marian Mocanu 2“Nu totdeauna am laudat pe Dumnezeu si nu totdeauna am stiut cu adevarat ce inseamna slujirea si n-am inteles scopul existentei mele. Dar cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca toate lucrurile sunt create oentru o tinta. Nu esti un rod al intamplarii si nu sunt un rod al intamplarii. Dumnezeu a dat daruri si lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile date si de chemarea facuta. Numai ca trebuie sa intelegem ca codul tau genetic nu-l mai are nimeni. ADN-ul dumitale nu-l mai are nimeni si amprenta fiecaruia dintre noi este unicata. Si pentru noi, Dumnezeu da popoare intregi.De ce? Pentru ca suntem pretuiti si iubiti si avem un tata care ne poarta zilnic povara.

Eu n-am inteles de la inceput lucrul acesta si spun cu tarie: ‘Este spre binele meu, Doamne, ca m-ai smerit si multumesc pentru toata suferinta prin care am trecut.’ Mama mea, de mic mi-a pus instrumentul in mana si mi-a dat tot ce se poate mai bun, cum fiecare dintre noi, poate am venit in America, sa oferim ce este mai bun la familia noastra, la copilasii nostri. Si m-a crescut cu o dragoste nespusa.

M-a dat la liceul de muzica, dar de multe ori ceea ce dai la copilul tau, daca dai foarte mult, dintr-o dragoste prea mare, dar fara Dumnezeu, se poate sa devina o cursa. Doamne, da-ne intelepciune ca la orice lucru sa intelegem  voia Ta cea placuta, adevarata si desavarsita.

La varsta de 15 ani, pentru ca am primit de toate, am crezut ca toate imi apartin si trebuie sa se invarta in jurul meu, ca si cand eu as fi fost centrul tuturor lucrurilor. De multe ori avem pareri inalte despre sine. Si scrie cuvantul lui Dumnezeu ca mandria sta inaintea pieirii.

La varsta de 15 ani m-am apucat de droguri. In perioada aceea, mama mea era plecata in Israel tocmai pentru a-mi procura mie toate cele necesare si sa-mi aduca mie si la familie tot ceea ce este mai bun. Multi dintre noi mergem si muncim cu zilele, dar nu intelegem poate un lucru elementar: obiectele raman obiecte si lucrurile nu pot aduce fericirea. Copiii nostri au nevoie de parinti. Amin! Si parintii au nevoie de Dumnezeu. Amin! Mi-a dat de toate, numai ceea ce-mi trebuia nu mi-a aratat- pe Dumnezeu in familia noastra.

Si fiecare dintre noi, chiar si in lucrare, chiar si acasa, este scris in 2 Corinteni 3:2 – Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Trebuie sa-l aratam pe Domnul Isus Hristos in familia noastra si trebuie sa fim Biblie in casa noastra cu trairea noastra, nu doar ascultatori, ci si implinitori.

Acuma, va dati seama, ca si mama, dupa ce a investit tot ce a avut, cand vii din Israel, sa primesti vestea ca copilul tau , bijuteria ta pentru care tu ti-ai jertfit nopti intregi si i-ai dat tot ce ai avut mai bun, s-a apucat de droguri. Nu cred ca este usor pentru niciun parinte.

Dar stiti ce am apreciat la mama mea intotdeauna? Nu s-a rusinat de oameni, cum am observat problema aceasta prin descoperire duhovniceasca, caci in orice biserica din America exista probleme cu  copiii, dar din cauza la masca care ne-o punem, nu indraznim sa spunem adevarul in adunare unde Dumnezeu da binecuvantarea. Parcurgem jumatate din drum si daca nu rostim aici unde Dumnezeu da binecuvantarea si asculta strigatele celor ce striga, Dumnezeu nu da si rezolvarea.

Mama mea mi-a spus pretutindeni si cum a fost alaturi de mine la bine, a fost alaturi de mine si la rau. Cand m-am marturisit si i-am spus, am inceput sa mergem si m-am internat la toate clinicile de dezintoxicare si in loc sa fiu mai bine, eram din ce in ce mai rau, pentru ca oamenii au solutii omenesti. Unul singur are solutia cu adevarat la problemele noastre. Binecuvantat sa-i fie numele!

Cum ieseam, in loc sa fiu mai bine, ieseam mai rau. Si-am inceput sa fur, sa fac tot ce este rau si murdar. Acuma, de la un copil binecuvantat, inzestrat, din pricina pacatului am ajuns sa fiu batjocorit de cel rau. Caci pacatul, odata infaptuit, aduce moarte. Mama mea m-a dat din toata inima la liceul de muzica si la 18 ani, scria in ziar:  ‘De la Liceul de Muzica Dinu Lipatti la talharie’….(Din primele 12 minute)

VIDEO by Marian Mocanu

Marturia lui Johnny Brici la Biserica Maranata Phoenix

Photo credit Johnny Brici

Vezi si

Avem un Dumnezeu mare, care elibereaza captivii!

Mesajul incepe la minutul 1:20:00 (80:00)

10-5-2014 PM from Maranatha – Phoenix on Vimeo

Despre Misiunea Internationala

Dumnezeu Se Va Ingriji

Misiunea Internationala, Dumnezeu Se Va Ingriji, este o organizatie non profit, infiintata in anul 2004 si are ca scop raspandirea Evangheliei in intreaga lume. Motivati de o dorinta arzatoare de  a raspandi  Vestea Buna despre Cel ce a murit pentru pacatele lumii intregi, am reusit sa facem aceaste in diferite tari. Ceea ce initial a inceput cu un cerc restrans de inimi cutezatoare cu vise marete si o viziune chiar mai mare, s-a dezvoltat  intr-un adevarat sistem international de ajutorare si spijin, fiind alimentat de credinta si perseverenta.

In anul 2005 oraselul Boring din statul Oregon,  a devenit gazda unui centru crestin de dezintoxicare si reabilitare pentru barbati, urmat de infiintarea unui centru pentru femei in anul 2009.   Misiunea internationala, Dumnezeu Se Va Ingriji , functioneaza ca o retea prin care se conecteaza cu oameni care sufera de dependenta de alcool si droguri, impreuna cu problemele fizice si spirituale pe care aceasta le implica. Aceasta lucrare a ajutat pe multi sa-si invinga dependenta, si sa castige o viata noua,  fiind astfel capabili sa slujeasca celor care sunt inca legati in lanturile dependentei.

Citeste mai mult aici in L. Romana http://gwprovide.org/rom/about-us/

God Will Provide International Mission

~ Misiune in Kenya ~

Ovidiu Liteanu – Amagit am fost in lume + Dumnezeu ne cerceteaza vasele de lut 5 cantari

Ovidiu LiteanuCantarile pe aceasta pagina:

  1. Amagit am fost in lume
  2. Te laud cu inima
  3. In fata ta Isuse (Doctorii m-au dat acasa)
  4. Unde este Dumnezeu
  5. Dumnezeu ne cerceteaza vasele de lut

Vezi aici marturia fratelui Ovidiu Liteanu  si alte cateva articole-

 

1. Amagit am fost in lume

VIDEO by Ionut Ionut

2. Ovidiu Liteanu – Te laud cu inima

3. In fata ta Isuse (Doctorii m-au dat acasa)

4. Ovidiu Liteanu – Unde este Dumnezeu

5. Dumnezeu ne cerceteaza vasele de lut

Kirk Cameron – Liberty University Convocation September 26, 2014

On September 26, 2014, at Convocation, North America’s largest weekly gathering of Christian students, TV and Movie actor Kirk Cameron addressed the students about the war on Christmas. Kirk talks about Christmas and the worlds view on the holiday. He takes a stand for Christmas and looks back on the word and how it relates to the holiday of Christmas and Jesus.

Kirk Cameron is the producer of the movie “Unstoppable” and the main star in the movie “Saving Christmas”.

VIDEO by Liberty University

Previous Older Entries

Zilele trec…

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,526 other followers