You Cannot Blame God for What Happened to You – Diego’s Testimony

Diego grew up in the church and only by God’s Grace was saved in Christ alone at a older age. He was molested by a Catholic Priest when he was younger. He could of easily blamed God and denied the Lord because of the sins of a human sinner. Many people grow up in the hypocrisy of “religion” and then leave it and become atheists because of the hypocrisy. That will be no excuse in the end when you stand before God as Hebrews 9:27 shows.

I’ll Be Honest
illbehonest.com

You Cannot Blame God for What Happened to You – Diego’s Testimony from I'll Be Honest on Vimeo.

Pana la marginile Pamantului – Florin Bucur – Misiune in Uganda

Photo credit Hope for Africa

Florin si Dana Bucur, impreuna cu fetita lor Naomi se afla pe continentul african din data de 17 Iunie 2013  in Kabale, Uganda, pentru un an de zile pentru misiune. http://www.thehopeinafrica.ro

VIDEO by Credo TV

Partea a 2-a

Marian Mocanu – Shema Israel

VEZI marturia extraordinara a lui Marian Mocanu aici-

 

Dragostea înseamnă suferinţă. Şi pentru ca mulţi nu vor să sufere, putini voi să iubească.Cand imprejurarile nu ne aduc decat suferinta putem totusi sa ne pastram bucuria si sa nu ne ingrijoram de nimic,pentru ca bucuria noastra nu se intemeiaza pe imprejurari schimbatoare, ci isi are sursa in Acela care nu se schimba si care ne daruieste bucurie eterna .El este tinta si resursa dragostei noastre.Se prea poate ca prin suferinta sa fi culcat la pamant,dar nu uita…ca…din pozitia culcat se poate vedea mult mai bine cerul…Deci cind treci prin orice fel de suferinta nu te uita la tine ,nici la cel ce a provocat-o ci atinteste-ti privirea doar la cel ce a suferit si inca sufera incomparabil pentru mine si pentru tine dar a ramas la fel de iubitor “Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

VIDEO by Marian Mocanu

IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

VEZI si

Nota ed.: Măderat (în maghiară Magyarád) este o localitate în județul AradTransilvaniaRomânia, componentă a orașului Pâncota.  Satul Maderat este așezat în partea de vest a României, în vestul Munților Zarandului, pe periglacisul ce îi unește cu Câmpia de Vest, acolo unde “drumul de țară de pe valea Crișului Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghiarat, se despică în două și o parte o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria ca să înainteze la Arad… ” (Ioan Slavici).

Altitudinea la care se află situată localitatea este de 144-146 m de la nivelul mării. Satul este așezat pe patru coline care se întâlnesc în centrul localității, colinele fiind terasele celor două văi care străbat satul și care, după ce se unesc, pornesc spre Pâncota sub numele de Valea Sodom.

Spre est, Măderat se învecinează cu hotarul comunei Târnova (satele Târnova, 7 km, Agrijul Mare, 5 km), spre vest cu satul Mâsca (3 km), iar spre nord-vest cu orașul Pâncota (2 km). Spre nord, aproape de localitate este culmea Târsala, din lanțul vestic al Munților Zarandului iar spre nord-est, Cioaca, numit în vechime Vârvuțul. Până la Arad sunt 32 km, accesul făcându-se pe DJ 792.

Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Până în 1953, Măderatul a fost comună. În 1954, localitatea a intrat în administrarea comunei Mâsca, iar din 1968 este sat ce aparține orașului Pâncota.

 IOAN CHISMORIE MADERATANUL – BIOGRAFIA

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

Satul romanesc a dat in cursul secolelor valori culturale inmagazinate in folclorul care a scos la iveala geniul si imaginatia unui popor care n-a avut decat arareori ocazia de a se exprima in forme de cult.

In Transilvania, printre oamenii valorosi, putem aminti pe Ioan Chismorie Maderatanul, a carui opera muzicala este foarte bine cunoscuta in bisericile neoprotestante (baptiste, penticostale, crestini dupa evanghelie, adventiste).  El a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul de a compune cantari spre slava Lui, dar pe care “Onica” l-a folosit la maxim, astfel cantarile lui au fost si sunt o capodopera a muzicii religioase romane.

In dimineata zilei de 29 ianuarie 1904, pe cand sufla vantul in feresti acoperindu-le cu zapada, in rasaritul zorilor se duse vestea in sat ca in familia Chismorie, la George si Ana, se nascuse cel mult asteptat. Era “ Onica”, in urma celor 4 surori.  S-au bucurat mult parintii ca s-a nascut cel ce avea sa le fie nadejdea lor la batranete.

Cu parul ondulat si ochii albastri “Onica “ isi petrece copilaria in satul sau natal alaturi de familie si de oamenii simpli din podgoria muntilor Zarandului, invatand sa lucreze la vie, camp si padure. Asa o cerea timpul pentru un baiat nascut la tara.  Indrageste atat de mult satul si locurile incat ani mai tarziu, atunci cand isi semna compozitiile, nu ezita pe langa numele lui sa mai adauge si pseudonimul ‘Maderatanul’.

Nu se da inapoi de la muncile agricole. Conducand carul cu boi lucreaza vita de vie din dealu mare, ajuta la stransul fanului, la taiatul lemnelor din padurea de pe dealul Cioca, in fata peisajelor infasurate ziua in razele de soare iar noaptea in cele ale lunii, in mijlocul padurilor, a luncilor, a izvoarelor line in cintecul privighetorilor cu ciripitul lor ceresc, a cerului albastru, toate au fost cadrul care mai tarziu au inspirat pe compozitor in cele aprox. 300 de cantari (text si muzica).

A terminat sase clase primare la scoala din Maderat, pe vremea ocupatiei Austro-Ungariei. Harul artistic s-a manifestat de timpuriu, la varsta de 13 ani a devenit membrul Bisericii Baptiste din Maderat, fiind botezat la Araneag. Participa la toate evenimentele ce aveau loc in acea vreme, se implica in tot ce tinea de activitatea de biserica, citind versete, recitand poezii, canta in corul bisericii.  La 14 ani participa in comuna Siria la un curs de invatare a notelor muzicale.

Acolo il intalneste pe Ioan Slavici cu care intemeiaza o asa zisa prietenie, desi diferenta de varste era mare.  Dupa terminarea cursului de muzica, de la o zi la alta se afirma tot mai mult ca un bun pianist, trompetist si un excelent baterist.

Adunarile si botezurile in aer liber, insotite de partea muzicala, l-au consacrat ca cel mai bun organizator din acea vreme.  Desi pregatirea muzicala a fost limitata, ea a fost suplinita de talentul de exceptie pe care l-a perceput ca fiind Harul lui D-zeu, revarsat asupra sa.

Participa la toate serbarile si congresele acelor timpuri. La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni in 1925 se intalneste cu Gill Everett, cel ce din anul 1933 pana in 1938 avea sa fie directorul Seminarului Baptist din Bucuresti.  “Un American curajos care a luptat mult pentru drepturile religioase la noi din tara” povestea tatal meu.  In 1928, la congresul de la Curtici, leaga relatii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, care mai tarziu a ajuns presedintele Aliantei Mondiale Baptiste, care a intervenit nu o data pe langa autoritatile din Romania pentru drepturile religioase.

A fost mult implicat in viata cotidiana, cunoscand tot ce se intampla in lumea intreaga. A fost foarte pasionat pentru tehnica si mecanica, apreciind mult inestimabilile descoperiri ale vremii.  A avut o mare admiratie pentru Thomas Edison, de aceea, la moartea lui la 18 oct. 1931, Ioan Chismorie trimite o scrisoare de condoleanta d-nei Edison, la West Orange in New Jersey, iar doamna Edison ii raspunde printr-o alta scrisoare de multumire si apreciere ca este alaturi de ei la marea lor pierdere.  In 1932 dedica un mars D-lui Loyd George (fost prim ministru al Angliei), de la care a primit cuvinte de apreciere.  Printre scrisorile primite mai aveam una de la Nicolaie Iorga, cat si cartea lui de vizita. Pe Nicolaie Iorga a avut placerea de a-l cunoaste la Arad. Cunoscandu-l pe Octavian Goga, compune o melodie pe versurile poeziei “Rugaciune”, care se afla inramata la castelul de la Ciucea. Veturia Goga, sotia poetului si ministrului, purtand corespondenta cu compozitorul, pastreaza scrisoarea prin care multumeste si il asigura ca acea donatie a compozitorului va ramane in muzeu in salonul de donatii.

La insistentele celor din conducerea cultului Baptist din acea vreme se inscrie la un conservator de muzica, pe care dupa un an de zile il abandoneaza din cauza neintelegerilor avute cu profesorii. El dorea sa faca cei 3 ani ramasi si sa-i comaseze intr-unul singur…asa ca abandoneaza scoala.

La 33de ani, in 1937, publica prima carte de cantari “Cantarile Armoniei” cu 64 de cantari. Continua sa compuna cantari tot mai complexe, in ideea de a publica volumul II al “Cantarilor Armoniei”, dar evenimentele politice ce au avut loc in acea vreme s-au dovedit a fi mai puternice decat dorinta autorului.

A doua conflagratie mondiala l-a aruncat in valtoarea sa si pe Ioan Chismorie, care fiind comandant de grupa, a participat cu unitatea sa la bataliile de pe frontul de est, la asaltarea Odesei si Sevastopolului. Fiind pe front la 12 octombrie 1941 trimite o scrisoare familiei. Fiind cenzurata, a fost reprodusa si publicata in gazeta “Timpul Transilvaniei”, atat pentru calitatile literare, cat si pentru patriotismul care reiesea din ea. A fost ranit in timpul razboiului iar Statul roman l-a onorat cu decoratia “Barbatie si Credinta.”  Suferintele si viata grea de pe front il inspira pe Ioan Chismorie la noi compozitii.

Odata cu capitularea Germaniei este lasat la vatra in 1944.

In 1950 se casatoreste cu Maria Chirla din Tulca si impreuna au avut 4 copii:     Stelian,   Felix,   Saint-Claire,  Eleonora

Continua si dupa aceea sa calatoreasca prin toata tara, vizitand aproape toate bisericile neoprotestante organizeaza cursuri de 20-25 de zile de cor de fanfare, facea cursuri de dirijori, invatand pe toti cei ce doreau sa exceleze in organizarea de coruri. In afara de compozitii mai scrie piese de teatru religioase, poezii, nuvele, epigrame, rugaciuni si un oratorio Iosif in Egipt. La Sinaia, la castelul Peles, ii ofera regelui Mihai valsul “Flori de la Sinaia” iar “Imnul Regal”, desi compus in anul 1930, este inmanat personal regelui de catre unul din fiii lui, Stelian , abia in anul 1996 la palatul Elisabeta, dupa aproape 70 de ani.

Romania, desi condusa de autoritatile comuniste din acea perioada, mentine o vie prietenie prin corespondenta cu toti colaboratorii lui care mai devreme sau mai tirziu au parasit tara. In Franta il avea pe Ieremia Hodoroaba, pe Lado Joseph in Suedia, in SUA ii avea pe A Lucaciu, T. Talpes, P. Truta, A. Popovici, P. Popovici, in  Australia pe Wostok.

Batea drumuri de noapte, de viscol si ploi, in sate pe care nici astazi nu le gasim pe harta tarii, ca sa poposeasca dupa nopti nedormite si drumuri de noroaie la cate o biserica si sa aibe puterea sa aduca un mesaj sau o cantare si sa faca din acea clipa cu cei ce-l ascultau un moment de sarbatoare.  Apoi urma drumul de revenire spre casa, poate tot asa de anevoios, la fel de lung si obositor.  Va imaginati ce greu era drumul de intoarcere, de cele mai multe ori pe jos, cum arata el dupa atatea drumuri {si n-au fost numai cu sutele}, cum aparea un om in pragul casei, plin de noroi, plouat uneori, infrigurat, flamand sau insetat, si care spunea plin de voiosie: ‘Slava Domnului! Am bucuria sa traiesc inca o clipa de fericire pentru ceea ce am facut si de data aceasta spre slava Domnului!’

Majoritatea melodiilor compuse nu au fost compuse in stari de bucurie.  Totusi avea puterea sa cante de fiecare data cand il vizita cineva.  Canta cu atata zel, cu atata bucurie si dragoste: “Eu niciodata nu am plans.”  Privea clapele pianului iar la cuvintele …….Spune-I Lui durerea ce o ai….. privea o clipa departe, apoi inchidea ochii.… Asemeni la “Oile mele” sau la… “In fiecare seara” {cantare ce a fost compusa in carul cu boi, seara cind se intorcea de la adunatul fanului} si la “Ai fost tu sa-L vezi…” Se transpunea in cel vinovat de ceea ce s-a intamplat cu Domnul Isus, in implorarea suprema din “Cobori, cobori la noi…”, in groaza apocaliptica a caderii in pacat cu pedeapsa din “Va fi o zi cand arde cerul…”, in mijlocul bucuriei renasterii primaverii intru slava Creatorului in “Aud un cor de mii de pasarele”,(cantare ce-a fost compusa  intr-o seara pe dealul Magura de la marginea Costeiului de Sus, fiind impreuna cu prietenul lui fr. Laurentiu Tutac) sau in singuratatea si blandetea din “Am intalnit un trist Pastor” sau in speranta nemuririi si in triumful vietii vesnice in “O tara mea”.  In cantarile sale compozitorul se face partas la suferintele Mantuitorului insotindu-L la Golgota, la Cana Galileii, in Ghetimani, la fantana din Samaria, la botez, la pogorarea Duhului Sfant, la intrarea in Ierusalim….  In majoritatea cantarilor descriea cerul cu splendoarea sa, cu ingerii si cu marea sarbatoare care ne este pregatita.

Era primavara……., perii din curtea parinteasca inflorisera din nou, parca mai frumosi ca niciodata, in ei se auzea un cor de mii de pasarele…….. Perii plantati si altoiti de Ioan Chismorie infloreau pentru ultima data pentru el…… Era dimineata zilei de 25 aprilie 1973 cand Dumnezeu a hotarat sa isi cheme acasa robul care i-a fost bun si credincios pana la capat.

Astazi, in urma celor 4 copii, Ioan Chismorie este reprezentat de 11 nepoti. In Romania de 6 {Cristian, Simona, Amadeus Chismorie), (Lawrence, David, Matei Chismorie} iar in Chicago de 5 {Raluca si Raul Caraba }, {Anna, John si Sarah Chismorie}.

La Maderat, Maria Chismorie, cea care a fost alaturi de compozitor un sprijin si ajutor nelipsit, asteapta ziua cand Tatal Ceresc o v-a chema si pe ea acasa.

Ioan Chismorie a fost si v-a ramane un exemplu de slujitor al Domnului, un om cu o credinta profunda in Domnul, care a lasat Crestinismului evanghelic o bogata zestre, inestimabile lucrari care trebuie sa le predam mai departe celor care vor veni dupa noi si care vor continua sa-L preamareasca pe Dumnezeu.

Sursa:  St. Claire CHISMORIE  –  Chicago

Florin Ianovici – Am o frica in viata…

In seara aceasta, vreau sa va spun, dragii mei, un singur lucru. Eu am o frica in viata si am mai spus despre frica aceasta. Cineva din Spania, un prieten bun, m-a certat.  A zis: “Ce frica ai tu, frate Florin? Sa nu mai spui ca ai frica.” I-am spus: “Frate, imi pare rau, dar frica asta o am si nu cred ca e o frica rusinoasa.”

Adica, sa intelegeti un lucru. Am trecut prin stari de boala. Am trecut prin pericole de moarte. Am trecut prin pierderi. Eu avocat, 4 ani de zile m-am luptat pentru casa, pentru ca eu, avocat, am fost pacalit intr-un mod ordinar. Un smecher a reusit sa-mi vanda o casa mie si la inca alti doi. Si m-am trezit, dupa ce am muncit in casa, cu executorul judecatoresc: “Buna ziua d-l avocat, ne cunoastem dupa holurile tribunalului. Afara. Casa este a lui altcuiva.” Stiti de ce? Ca sa ma uit spre stele si sa spun: “Acolo este asternutul picioarelor lui Dumnezeu si acolo trebuie sa caut ajutor.”

Parintii mei, care mi-au promis atat de multe lucruri, nici macar nu mi-au mai raspuns la telefon. Parca eram un lepros. Cand imi auzeau vocea, imi inchideau telefonul. Asta a fost viata. Am postit 1 an de zile, sa-mi dea Dumnezeu un copil, ca noi nu puteam avea copii. Nu pot sa va spun cat am postit. Dumnezeu stie. Si dupa ce mi-a dat Dumnezeu copilul, Dumnezeu mi- l-a luat. Si in fiecare an sunt valuri.

In fiecare an sunt valuri, de la an la an. Am trecut de curand printr-un cancer cu sotia. O tumoare canceroasa. Dumnezeu din cer ne-a promis… Cinci luni de zile am stat in casa, fara sa stie nimeni si numai ne-am rugat si am postit continu. Si Dumnezeu, in a cincea luna, cand s-a dus la control, disparuse tumoarea cu totul.

Sunt lucruri pe care vi le spun, pentru ca am baut din paharul asta. Dar vreau sa va spun un lucru minunat. Am o frica. Singura mea frica in viata, nu e faptul ca va veni o noua boala. Am trecut prin atatea. Nici faptul ca voi avea lipsa de paine. Am cunoscut foametea, dar si belsugul. Nu mi-e frica ca tara noastra va fi o tara in care nimeni nu va mai gasi de lucru. Dumnezeu din cer mi-a dovedit ca stie sa hraneasca prin corbi. Dar am o frica in viata. Frica ca intr-o zi, cand ma voi ruga lui Dumnezeu, nu-L voi mai simti. E frica vietii mele. Orice sa faca Dumnezeu, numai El sa fie cu mine. Sa pot sa ingenunchez in camaruta si sa vina Duhul Sfant la mine. Sa pot sa tin microfonul asta in mana si sa-L simt pe Dumnezeu prezent. Sa cant si sa am un fior din Dumnezeu, un fior sfant. Atat. Asta-i frica mea.

Si-i spun lui Dumnezeu: “Nu pleca de la mine, Doamne. Orice ar fi, prin orice as trece, nu stiu ce va veni,” si va spun ca nu stiu ce va veni. Si am atatea descoperiri de la Dumnezeu ca vor fi vremuri grele, cel putin pentru mine. Ascultati ce va spun. Dar Dumnezeu mi-a spus de fiecare data: “Eu sunt cu Tine.” Am vrea, daca se  poate, sa vina Hristos cu noi. Vreau sa va intreb: Era Hristos la usa cuptorului? Am vrea ca Hristos sa fie la usa cuptorului, sa  nu intram in cputor: “Oh, ce Dumnezeu mare avem.” Noi nu intram in cuptor, pentru ca Hristos e acolo si nu ne permite intrarea in cuptor.

Nu-I! Nu-I acolo Hristos. Am vrea si multi dintre noi cand iesim din cuptor… ce face Hristos cand iesim din cuptor? Pleaca, dispare. Stiti de ce dispare Hristos cand iesim din cuptor? Pentru ca asteapta ca pocaitul sa zica: “N-am iesit prin puterea mea.” Si noi, de cele mai multe ori cand iesim din cuptor, iesim fara Hristos si vorbim despre realizarile noastre. Si vorbim despre desteptaciunea noastra si cum am stiut noi sa facem intr-un fel sau altul.  Hristos nu este nici la intrare in cuptor, Hristos nu este nici la iesire din cuptor.

Ci, Hristos spune: “Totdeauna voi fii cu cel care va fii in cuptor. Totdeauna voi fii cu acel a carui duh este zdrobit. Si voi fii acolo langa omul care se frange.” Cand un nenorocit striga, Domnul aude. Dumnezeu se coboara la cel ce este in incercare. Si Dumnezeu spune: “Totdeauna vei avea dreapta mea ca sprijin in incercarile tale.”

Se spune la un moment dat ca Napoleon a trecut Alpii. Si cand a trecut Napoleon Alpii, inamicul care statea in fata era extrem de numeros.

Pentru prima data, Napoleon a zis asa: “Suna retragerea. Ne copleseste numarul dusmanilor.”
La care, gornistul zice: “Ce sa fac?”
“Suna retragerea.”
Si asta a zis: “De trei ani de zile lupt cu tine. Si de trei ani de zile n-am sunat decat “Inainte, la atac”. Zice: “Eu nu stiu cum se suna retragerea, ca n-am cantat niciodata cantecul asta. Cum se canta?”

La care, Napoleon a zis: “Suna ce-o-i suna. Numai suna.”
Atunci gornistul a sunat ce stia el: “Inainte, la atac.”
Cand au auzit francezii “Inainte, la atac,” s-au gandit, ca de pe versantul  din spate a muntelui vin ajutoare si au inceput sa lupte cu insufletire  si au inceput sa dea strigate de biruinta.

Cand a auzit oastea inamica gornistul care a sunat “Inainte, la atac”, au zis: “Astora le vin ajutoare din spate.” Si s-au inmuiat ca apa. Si a fost una dintre biruintele mari ale unui numar mic  impotriva unui numar mare.

Stiti  de ce? Pentru ca gornistul a spus: “Nu stiu sa sun retragerea.”

Dar, nu-i Duhul Sfant in biserica ? Dar, Duhul Sfant care suna in seara asta, spune cuiva retragerea?

Da, Duhul Sfant va spune: Da inapoi? Da, Duhul Sfant va spune: Pune armele jos? Va spune Duhul Sfant vreodata: Retrage-te? Dar, ce spune Duhul Sfant in seara asta?

Mergi inainte. Mergi inainte. Mergi inainte, la atac. De ce? Pentru ca tu esti mai mult decat biruitor cu Isus!

Citeste sau VEZI predica in intregime aici - Florin Ianovici – (3) Cum să fac față încercării – Biserica Elim Brisbane

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Alin Cucu – Marturie, mantuire intr-o inchisoare

Povestea mantuirii lui Alin Cucu, cel ce l-a intalnit pe Hristos intr-o inchisoare in Germania la 23 ani, si care a fost izbavit supranatural de patima fumatului.

Marturie Mantuire – Alin Cucu (Braila)

Marian Mocanu marturie la Happy Valley (America)

Marian Mocanu 2“Nu totdeauna am laudat pe Dumnezeu si nu totdeauna am stiut cu adevarat ce inseamna slujirea si n-am inteles scopul existentei mele. Dar cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca toate lucrurile sunt create oentru o tinta. Nu esti un rod al intamplarii si nu sunt un rod al intamplarii. Dumnezeu a dat daruri si lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile date si de chemarea facuta. Numai ca trebuie sa intelegem ca codul tau genetic nu-l mai are nimeni. ADN-ul dumitale nu-l mai are nimeni si amprenta fiecaruia dintre noi este unicata. Si pentru noi, Dumnezeu da popoare intregi.De ce? Pentru ca suntem pretuiti si iubiti si avem un tata care ne poarta zilnic povara.

Eu n-am inteles de la inceput lucrul acesta si spun cu tarie: ‘Este spre binele meu, Doamne, ca m-ai smerit si multumesc pentru toata suferinta prin care am trecut.’ Mama mea, de mic mi-a pus instrumentul in mana si mi-a dat tot ce se poate mai bun, cum fiecare dintre noi, poate am venit in America, sa oferim ce este mai bun la familia noastra, la copilasii nostri. Si m-a crescut cu o dragoste nespusa.

M-a dat la liceul de muzica, dar de multe ori ceea ce dai la copilul tau, daca dai foarte mult, dintr-o dragoste prea mare, dar fara Dumnezeu, se poate sa devina o cursa. Doamne, da-ne intelepciune ca la orice lucru sa intelegem  voia Ta cea placuta, adevarata si desavarsita.

La varsta de 15 ani, pentru ca am primit de toate, am crezut ca toate imi apartin si trebuie sa se invarta in jurul meu, ca si cand eu as fi fost centrul tuturor lucrurilor. De multe ori avem pareri inalte despre sine. Si scrie cuvantul lui Dumnezeu ca mandria sta inaintea pieirii.

La varsta de 15 ani m-am apucat de droguri. In perioada aceea, mama mea era plecata in Israel tocmai pentru a-mi procura mie toate cele necesare si sa-mi aduca mie si la familie tot ceea ce este mai bun. Multi dintre noi mergem si muncim cu zilele, dar nu intelegem poate un lucru elementar: obiectele raman obiecte si lucrurile nu pot aduce fericirea. Copiii nostri au nevoie de parinti. Amin! Si parintii au nevoie de Dumnezeu. Amin! Mi-a dat de toate, numai ceea ce-mi trebuia nu mi-a aratat- pe Dumnezeu in familia noastra.

Si fiecare dintre noi, chiar si in lucrare, chiar si acasa, este scris in 2 Corinteni 3:2 – Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Trebuie sa-l aratam pe Domnul Isus Hristos in familia noastra si trebuie sa fim Biblie in casa noastra cu trairea noastra, nu doar ascultatori, ci si implinitori.

Acuma, va dati seama, ca si mama, dupa ce a investit tot ce a avut, cand vii din Israel, sa primesti vestea ca copilul tau , bijuteria ta pentru care tu ti-ai jertfit nopti intregi si i-ai dat tot ce ai avut mai bun, s-a apucat de droguri. Nu cred ca este usor pentru niciun parinte.

Dar stiti ce am apreciat la mama mea intotdeauna? Nu s-a rusinat de oameni, cum am observat problema aceasta prin descoperire duhovniceasca, caci in orice biserica din America exista probleme cu  copiii, dar din cauza la masca care ne-o punem, nu indraznim sa spunem adevarul in adunare unde Dumnezeu da binecuvantarea. Parcurgem jumatate din drum si daca nu rostim aici unde Dumnezeu da binecuvantarea si asculta strigatele celor ce striga, Dumnezeu nu da si rezolvarea.

Mama mea mi-a spus pretutindeni si cum a fost alaturi de mine la bine, a fost alaturi de mine si la rau. Cand m-am marturisit si i-am spus, am inceput sa mergem si m-am internat la toate clinicile de dezintoxicare si in loc sa fiu mai bine, eram din ce in ce mai rau, pentru ca oamenii au solutii omenesti. Unul singur are solutia cu adevarat la problemele noastre. Binecuvantat sa-i fie numele!

Cum ieseam, in loc sa fiu mai bine, ieseam mai rau. Si-am inceput sa fur, sa fac tot ce este rau si murdar. Acuma, de la un copil binecuvantat, inzestrat, din pricina pacatului am ajuns sa fiu batjocorit de cel rau. Caci pacatul, odata infaptuit, aduce moarte. Mama mea m-a dat din toata inima la liceul de muzica si la 18 ani, scria in ziar:  ‘De la Liceul de Muzica Dinu Lipatti la talharie’….(Din primele 12 minute)

VIDEO by Marian Mocanu

Marturia lui Johnny Brici la Biserica Maranata Phoenix

Photo credit Johnny Brici

Vezi si

Avem un Dumnezeu mare, care elibereaza captivii!

Mesajul incepe la minutul 1:20:00 (80:00)

10-5-2014 PM from Maranatha – Phoenix on Vimeo

Despre Misiunea Internationala

Dumnezeu Se Va Ingriji

Misiunea Internationala, Dumnezeu Se Va Ingriji, este o organizatie non profit, infiintata in anul 2004 si are ca scop raspandirea Evangheliei in intreaga lume. Motivati de o dorinta arzatoare de  a raspandi  Vestea Buna despre Cel ce a murit pentru pacatele lumii intregi, am reusit sa facem aceaste in diferite tari. Ceea ce initial a inceput cu un cerc restrans de inimi cutezatoare cu vise marete si o viziune chiar mai mare, s-a dezvoltat  intr-un adevarat sistem international de ajutorare si spijin, fiind alimentat de credinta si perseverenta.

In anul 2005 oraselul Boring din statul Oregon,  a devenit gazda unui centru crestin de dezintoxicare si reabilitare pentru barbati, urmat de infiintarea unui centru pentru femei in anul 2009.   Misiunea internationala, Dumnezeu Se Va Ingriji , functioneaza ca o retea prin care se conecteaza cu oameni care sufera de dependenta de alcool si droguri, impreuna cu problemele fizice si spirituale pe care aceasta le implica. Aceasta lucrare a ajutat pe multi sa-si invinga dependenta, si sa castige o viata noua,  fiind astfel capabili sa slujeasca celor care sunt inca legati in lanturile dependentei.

Citeste mai mult aici in L. Romana http://gwprovide.org/rom/about-us/

God Will Provide International Mission

~ Misiune in Kenya ~

Ovidiu Liteanu – Amagit am fost in lume + Dumnezeu ne cerceteaza vasele de lut 5 cantari

Ovidiu LiteanuCantarile pe aceasta pagina:

  1. Amagit am fost in lume
  2. Te laud cu inima
  3. In fata ta Isuse (Doctorii m-au dat acasa)
  4. Unde este Dumnezeu
  5. Dumnezeu ne cerceteaza vasele de lut

Vezi aici marturia fratelui Ovidiu Liteanu  si alte cateva articole-

 

1. Amagit am fost in lume

VIDEO by Ionut Ionut

2. Ovidiu Liteanu – Te laud cu inima

3. In fata ta Isuse (Doctorii m-au dat acasa)

4. Ovidiu Liteanu – Unde este Dumnezeu

5. Dumnezeu ne cerceteaza vasele de lut

Kirk Cameron – Liberty University Convocation September 26, 2014

On September 26, 2014, at Convocation, North America’s largest weekly gathering of Christian students, TV and Movie actor Kirk Cameron addressed the students about the war on Christmas. Kirk talks about Christmas and the worlds view on the holiday. He takes a stand for Christmas and looks back on the word and how it relates to the holiday of Christmas and Jesus.

Kirk Cameron is the producer of the movie “Unstoppable” and the main star in the movie “Saving Christmas”.

VIDEO by Liberty University

Catalin Ciuculescu – Minunea din Parcul Central din Timisoara

Catalin Ciuculescu marturiseste despre felul in care Dumnezeu l-a folosit, impreuna cu un grup de tineri, ca sa raspunda la rugaciunea unui necunoscut din Parcul Central din Timisoara-

Catalin CiuculescuCatalin Ciuculescu: I-am cerut lui Dumnezeu 10 oameni… Am avut credinta doar pentru 5-6… Ne-a dat 22…
Am facut un filmulet despre prietenie pe pietonalul din Timisoara… Apoi ne-am dus sa ne luam cate o inghetata la 1 leu… Cativa au plecat… Ramaseseram 17 persoane… 17 lei… Bucuria mea :))
S-a mirat casierul ca am cerut 17 inghetate… Mirat, razand… Unul dintre baieti a dus prima tura de 5… I-a cazut o inghetata din mana de emotii ca trebuia sa o ofere unei fete  Ne-am asezat si am povestit…
Erau multe persoane pe care numai in seara aia le-am intalnit prima data… Dupa ce am terminat de mancat, cineva a venit cu o idee… Sa cantam… Am cantat “Domnu-i bun”… De fapt, cantau ei ca eu filmam 
La cam un minut dupa ce am terminat noi de cantat, s-a apropiat un om al strazii… Foarte timid, si-a gasit curajul sa ma intrebe daca nu cumva avem ceva literatura crestina pe la noi… “Imi doresc mult sa citesc dar nu am”… Nu-mi venea sa cred ce auzeam…
Ma asteptam sa ne ceara bani sau orice altceva, numai asa ceva nici prin cap nu mi-ar fi trecut… Ne intrebam unii pe altii daca are cineva ceva, dar nu aveam… L-am intrebat unde sta… “Peste tot”… Apoi, pe unde sta cel mai mult… “In parcul central”… I-am zis ca daca asteapta acolo, mergem acasa si ii aducem ceva sa citeasca…
Am plecat toti cei 17…
Sora mea sta la cam 20-25 minute de centru, asa ca ne-a luat cam o ora sa ne intoarcem… Am luat o Biblie din cele 5 pe care le primisem cu o zi inainte de la o sora… Am incercuit si subliniat versetul 16 din Ioan 3…
Mergeam cu Andrei Birtea pe strada si ne intrebam daca o sa-l mai gasim acolo… Adica, serios acum, cine ar astepta o ora sa primeasca ceva de citit… Nici un om “cu casa” nu ar sta… Ne-am indreptat indoielnici spre locul in care il lasasem si, spre surprinderea noastra, era fix in acelasi loc… Astepta…
I-a intins Andrei Biblia si i-a spus ca e in numele lui Isus… Ce a urmat ne-a lasat masca pe amandoi… A luat Biblia din mana lui, si-a ridicat ochii spre cer si a zis: “Vai, nu-mi vine sa cred ca mi-ati dat o Biblie… De cand imi doream sa am o Biblie… Vai… Am lacrimi in ochi”…
Nu era abureala ieftina… Stateam acolo si il vedeam… Sincer, n-am vazut in viata mea un om sa primeasca Biblia cu atata bucurie… I se luminase fata… Ne-am socat ca nu ne-a cerut absolut nimic… Niciun ban, nimic de mancare… I-am spus sa citeasca versetul subliniat de unde e snurul auriu… Dumnezeu iti da cand cauti Imparatia lui… Toate celelalte vin pe deasupra… Doar sa cauti ce trebuie…
Am intrat sa ne luam ceva de baut, cu gandul sa vedem ce face cu ea… Prin geamul intunecat am apucat sa vedem doar cum isi strange lucrurile si pleaca incet… Am iesit sa vedem incotro apuca… Dar… Nu mai era… Si asa ne-am mirat noi tot restul serii…
Catalin Ciuculescu

Catalin Ciuculescu – Avem Acelasi Tata

CC Film – 2014
Camera – Catalin Ciuculescu, Andrei Birtea, Samuel Filip
Audio + Video edit – Catalin Ciuculescu

Catalin Ciuculescu – Lucrurile Simple

Ref:

/ : Lucrurile simple sa le pretuiesti
Ele iti vor da
Bucurii la care nici nu te gandesti
Nu te complica : /
Viata e prea scurta ca s-o intelegi
Nu privi in urma, inainte mergi.

Fii plin de iubire, invata sa ierti
Accepta ce nu-ntelegi
Ramai cat mai simplu, cu duhul zdrobit
Ai grija de ce-ai primit.

/ : Nu uita, Cineva
Te iubeste-atat de mult
Doar sa-L rogi, doar sa-L chemi
Te va insoti pe drum : /

Pentru acorduri intra la video pe Youtube.

CC Film – 2014
Camera – Catalin Ciuculescu, Andrei Birtea
Audio + Video edit – Catalin Ciuculescu

VIDEO by Catalin Ciuculescu

Florin Ianovici povesteste – A fost o dupa amiaza de marti cand Dumnezeu mi-a rupt inima si am iesit in fata la altar….

Ianovici in Brisbane 2014Intotdeauna am dorit si rugaciunea constanta a vietii mele a fost aceasta. Am 20 de ani de cand m-am pocait si ma rog la fel: Ajuta-ma Doamne sa te cunosc. Mie mi se pare ca secretul vietii de credinta consta in faptul nu de a te stii pe tine, un amarat de om. Uneori nici eu nu ma inteleg pe mine cu gandurile mele. Cu cat insist mai mult sa ma cunosc pe mine insumi, cu atata parca-s mai descurajat. Ca uneori ma vad ca un sac spart pe unde pune Dumnezeu si nu imi e indeajuns. De aceea, mi-am pus in minte sa nu ma mai cunosc pe mine in mod deosebit, cat sa-L cunosc pe El.

Si-n aceasta seara de El v-am vorbit, ca El este iubirea vietii mele. N-am pe nimeni in viata ca si El. Si v-am spus in aceasta seara ca e un Dumnezeu grabit. Un Dumnezeu care n-ar vrea sa piarda pe nimeni pe drum si un Dumnezeu care ar vrea sa mearga cu noi in fiecare zi a vietii noastre. Dar este un Dumnezeu care nu poate sa se lase gasit doar de cei ce vor painea Lui. E un Dumnezeu care se grabeste sa strapunga intunericul pentru ca sunt niste nenorociti acolo.

E un Dumnezeu care ne spune in aceasta seara: Imi doresc din toata inima sa fiu cu voi si va promit un lucru- Cine Ma ia in barca ajunge pe malul celalalt.

Spune Biblia intr-un mod ciudat si a fost unul dintre socurile vietii mele. Dumnezeu sa-i ierte si pe predicatorii care nu mi-au spus la vreme si nu m-au invatat adevarul. Dar Biblia spune ca in momentul cand au trecut ucenicii, ascultatori cu Domnul Isus, spre malul celalalt, grozav s-a pornit o furtuna.

Am crezut caci cu Dumnezeu voi avea o calatorie diferita de ce-a fost viata mea, ca nu voi mai avea zbuciumul pe care l-am avut. Am crezut ca ma vor ocoli dramele si ma vor ocoli tragediile si am fost incercat aproape in tot ce s-a putut incerca. Nu stiu daca exista domeniu in viata mea sa nu fi fost incercat- la serviciu, cu parintii, copil pus in cimitir, casa pierduta, aproape tot. Nu stiu. Boli. Operatii. In fiece an… in fiece an. Anul trecut, ultima lovitura a fost ca i-a descoperit sotiei o tumoare canceroasa. N-am vorbit decat noi si Dumnezeu in  post. Si stau in fata dvs. si ca spun ca: DA! Dumnezeul meu a vindecat-o! Si nu este un lucru nefiresc, este un lucru obisnuit. Pentru ca asta face Dumnezeul nostru. Mergi cu El  si Dumnezeu iti poarta de grija. Dar sunt niste lucruri ciudate.

Pai, cum, Doamne? Eu ma pocaiesc si Tu ingadui o mare furtuna? Si va rog, in aceasta seara, sa intelegeti un lucru. Cand Dumnezeu iti intra in viata, nimic nu mai ramane la fel. Sub apasarea pasilor Lui se cutremura pamantul. Sub apasarea greutatii slavei Sale  inima noastra tremura. Nimic nu mai ramane la fel cand  in viata ta intra Dumnezeu. Dar sa te astepti ca unul dintre lucrurile pe care nu le-ai fi dorit, zic, acest Dumnezeu mare aduce in viata ta o mare furtuna. Cum, Doamne, o mare furtuna?  Si acuma, vreau sa va spun un lucru.

A fost o dupa amiaza de marti cand Dumnezeu mi-a rupt inima si am iesit in fata la altar. Se intampla in ’93, Decembrie. Am stat 25 de minute la altar si mi-a trecut prin fata ochiului toata amarata mea de viata. Scursura mea de viata si ticaloasa mea de viata. Si am plans 25 de minute cu Dumnezeu. Din momentul acela, Dumnezeu a intrat in viata mea. Si cineva s-a infuriat peste masura. Ii simt rasuflarea in ceafa. Intotdeauna m-am simtit urmarit de dragostea lui Dumnezeu si de ura diavolului. Si am simtit intodeauna in viata mea ca-s doi care ma vaneaza. Unul imi spune: Vreau sa fi binecuvantatul Meu. Si altul imi spune: Vreau sa fi trofeul Meu, sa te impaiez si sa te am acolo sus pe perete. Si m-am simtit mereu vanat si m-am simtit mereu urmarit. Si si-acum in seara asta, cand sunt aici, sunt doi care alearga dupa mine. Unul vrea sa ma duca in rai, unul vrea sa ma duca in iad.

Ca ne-am nascut liberi, doar sa ne alegem stapanul. E o mare prostie sa credeti ca in libertatea noastra, noi putem face… Nu. Nu. Nu. Nu. Noi suntem liberi sa ne alegem stapanul, dar Dumnezeul nostru care este un Dumnezeu mare, un Domn… E un Domn. Ne spune: “Daca vrea cineva sa vina la Mine, ca Eu nu silesc pe nimeni… Daca vrea.”

Satana nu zice asta. Satana, intotdeauna iti pune lantul fara sa-ti dai seama. El iti zice: “Fii liber, traieste liber! Si te trezesti ca esti legat feldeles. Esti legat de nu te mai poti misca. Satana nu-ti cere voie pentru ca el este un rapitor si un pradator si este un mincinos si  un hot si un inselator. Dumnezeul nostru este drept. Dumnezeul nostru ne iubeste. Si Dumnezeul nostru spune: “Nu voi intra decat la cel care ma vrea si deschide usa.” Intra Dumnezeu si spune, de cand te-ai facut copilul Meu si m-am facut copilul lui Dumnezeu, din momentul acela a inceput sa urle iadul. Si a incercat sa ma piarda cel rau. Va spun in aceasta seara, iubitii Domnului, cat veti trai pe pamantul acesta, vor fi furtuni mari pentru ca sunteti un premiu exceptional. Nu-l intereseaza pe diavolul averea ta. Are destule bogatii. Nu-l intereseaza pe cel rau diplomele tale. Nu-l intereseaza nici starea de sanatate a ta, cand poate ingaduie Dumnezeu boli. Il intereseaza ce ai mai de pret. Pe tine te vrea. De aceea se starnesc furtunile in viata. De aceea se starnesc incercarile in viata. Pentru ca cel rau cauta sa apuce, sa inghita, sa praduiasca. Esti pretios. Nimic pe pamantul asta nu-i mai de pret ca tine. Nimic. Esti coroana lui Dumnezeu si esti lumina ochilor Lui. Si Dumnezeu iti spune in aceasta seara: “Eu te doresc cu toata inima. Dar pentru ca tu esti premiu, vor fi furtuni mari. Va incerca sa puna cel rau laba pe tine.

Photo credit gardenofpraise.com

Au ajuns la marginea Canaanului. Corect? Ce curgea in tara? Lapte si miere. Ce fructe acolo. Duceau doi strugurele pe prajina. Ce drag mi-e Dumnezeu, care are struguri cat casa. Ce drag mi-e Dumnezeul laptelui si mierei. Da, dar vreau incercari cat gamalia acului. Vreau niste incercari mici, mici, mici si un strugure mare, mare, mare. Vreau in viata o paine cat casa si incercari cat varful acului. Dar Dumnezeu  spune: “Nu se poate, prieten, pentru ca atunci cand pasesti in viata, se dezlantuie puterea intunericului si vei lupta pana la capatul vietii tale. Si vor fi furtuni mari pentru ca tu nu esti oricine. Tu nu esti oricine.  Caci pentru tine Isus Hristos a stat pe cruce, tintuit in maini si in picioare si a zis: “Eu mor pentru voi, ca voi crezand in Mine sa aveti viata.” Atat de importanti suntem si ma mir cateodata ca pur si simplu suntem nauci. Parca am fi niste oameni care am uitat a cui suntem. Cel rau vine si cateodata parca ne joaca pe degete. In seara asta, ma ridic si spun cu tarie: “Al Domnului sunt eu!” Si al Domnului esti tu. Si am inteles ca daca Dumnezeu din cer m-a cautat, daca Dumnezeu din cer si-a dat viata pentru mine, vor fi lupte pana la capat, pentru ca cel rau vrea sa te cucereasca. Stiti ce vor fi? Furtuni mari.

Apoi, Biblia vine si spune: Cand intra Hristos in viata e si o liniste mare. Marcu 4: 39 El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!“ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare. Ce inseamna linistea asta mare? V-ati gandit? Vreau sa spun ceva despre linistea mare cu Dumnezeu. Sunt oameni care spun: “Wow, ce linistit sunt eu. Am asa o pace.” “Frate, cum ti-e viata?” “Frate, salariu la timp, copiii cuminti, nevasta ascultatoare. Casa mi-i draga, nicio problema n-am. Am asa o liniste. Is linistit cum n-am fost niciodata. Totul merge din plin, totu-i bine.” Oameni buni, asta nu e liniste. Asta-i somn. E diferenta intre liniste si somn. Linistea mare nu-i asta, cand toate-ti mergi n viata bine. N-ati avut si perioade bune in viata? Hai sa fim cinstiti. Am avut o perioda, lucrurile au mers. Laudat sa fie Dumnezeu. Au mers. Nu stiu cum, dar au mers. N-am avut nu stiu ce greutati, dar a mers. O Doamne, si am avut niste momente cand parca s-au starnit toate furiile iadului. Acuma eu va spun. Asta nu e liniste mare cand toate-ti merg din plin. Dar sunt unii care dupa ce-au iesit din necaz, stiti ce fac? Vin si spun: “Frate, sunt asa de linistit acuma.” “Dar, numai ce-ai iesit din necaz omule.” Haideti sa va dau un exemplu. Stiti cand erau pe mare si mergea Pavel cu corabia la Roma? Au parasit limanuri bune si a venit vantul eurachilion si i-a maturat, ce spune ca s-a intamplat cu marinarii? Si-au pierdut nadejdea. N-au mai vrut sa manance si erau deznadajduiti. Dupa ce au scapat, au inotat la mal, au stat la foc linistiti si au zis: “Ce linistiti suntem noi, acuma.”

Da, dar asta e linistea infrantului, nu linistea biruitorului. Asta-i linistea ca ai iesit din necaz. Acuma, cand ti s-a terminat necazul, nu inseamna ca tu ai liniste mare. Dar, cand e linistea mare? Cand mugeste furtuna, cand se ridica talazurile, cand soarele se ascunde si e intuneric, si tu spui: “Eu totusi ma voi increde in Domnul.” Singura liniste mare in viata noastra este linistea in furtuna. E singura liniste cu Dumnezeu. Sunt oameni care astazi spun ca ei sunt linistiti si au pace. Nu, confunda pacea cu confortul. Sunt oameni care cred ca linistea care o au dupa ce au iesit din necaz e o liniste binecuvantata. Nu-i linistea binecuvantata. Este pur si simplu faptul ca au iesit din necaz, ca Dumnezeu e bun.

Dar, Dumnezeu ne spune in aceasta seara ca El vrea sa avem o liniste mare. Ce inseamna liniste mare? Femeie, barbatule: Incredet-te in Dumnezeul Tau! Indiferent ce ti-ar spune viata, indiferent ce ti-ar spune starea de sanatate, indiferent ce ti-ar spune familia ta, indiferent ce ti-ar spune situatia ta din casa. Increde-te in Domnul. Da, eu ma voi increde in Domnul- cetatea mea, adapostul meu, stanca mea. Ma voi increde in turnul meu de scapare. Numele Lui este Domnul. Si asta inseamna sa ai liniste mare.

Linistea este in mijlocul furtunii. Este linistea omului care nu se tulbura si care spune: In Domnul ma incred. Nu fac rabat, nu fac compromis. Nu ma inclin. Nu ma indoi. Nu-mi creez o pace umana. Ma incred in Dumnezeu cu orice risc si spun lucrurilor pe nume. De ce? Pentru ca nu vreau sa dau pacea mea nimanui.

Cum esti Tu, Doamne? Mare. Eu cand intru in viata ta, incep furtunile mari. Si-mi doresc sa ai o liniste mare, nu un confort mare si nu doar pur si simplu omul care-si incruciseaza bratele si spune: “Daca tot a trecut necazul, acuma eu sunt linistit. Dar, la un moment dat, se ridica Domnul Isus Hristos si spune marii si vantului: “Taci, fara gura.” Si ce-a facut marea si ce-a facut vantul? Au luat pozitia de drepti.  Si ceva se intampla, extraordinar.  In momentul acela, se tulbura ucenicii. Spune Biblia in Marcu 4 41 I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?` Ce i-a apucat? O frica mare. De ce? Psalmul 89:8-9 -

Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară. Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

Toti proorocii Vechiului Testament si-au ridicat ochii spre cer si-au zis: “Tata sfant din ceruri, asculta rugaciunea robului Tau.” Hristos spune direct marii si spune direct vantului: “Taci, fara gura.” In momentul acela, au inceput sa fie tulburati, pentru ca era o blasfemie sa te adresezi elementelor naturii direct, fara sa intermediezi la Tatal Tau (Dumnezeu). Si atunci, in momentul acela s-au speriat si au zis: “,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?` Pentru ca nu putea sa fie decat Creatorul lor, cel care sa se adreseze direct lor.  Pentru ca El are un dialog direct cu vantul. Vantul Il cunoaste, pentru ca de la El a venit. Marea Il cunoaste, pentru ca de la El a venit. Si cand li se adreseaza lor, natura care-L cunoaste pe Creator au zis: “Daca ne-a vorbit Creatorul nostru, noi ne linistim. Si in momentul acela s-au cutremurat  cei din barca si au zis: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?` Cine este acesta, de vorbeste direct cu elementele naturii si ele se supun? Nu cumva El e Dumnezeu? Nu cumva cu noi in barca e insusi Dumnezeu? SI va intreb in aceasta seara: Nu cumva, in mersul nostru in aceasta seara  am uitat cu cine calatorim?

Viu este Dumnezeu ca noi n-am venit la un om ci la Dumnezeu din Dumnezeu adevarat. Daca este Duhul Sfant, ne spune ina ceasta seara sa ne ridicam sa punem aceasta intrebare: Cine esti Tu? Nu cumva, am uitat, Doamne, cine esti Tu? Nu cumva m-am pierdut si am uitat cine esti Tu? Nu cumva mi-am permis si-am inceput sa cobor standardele? Nu cumva am uitat de unde am fost scos? Nu cumva am inceput sa fac lucruri care te ignora? O Doamne Dumnezeule, Tu esti Dumnezeu din Dumnezeu adevarat! Nu ma inchin unui om. Fratii mei, surorile mele, cu noi nu este un om doar. Nu-I doar un Invatator. Nu-I doar un medic. Cu noi e Dumnezeu. SI in aceasta seara, intrebarea pe care Duhul Sfant o spune voua tinerilor, oameni buni, cu noi e Dumnezeu. Ochii Lui sunt peste noi. E Dumnezeul care porunceste bolii. E Dumnezeu, care porunceste necazului. E Dumnezeu, care spune si se face, toate iau fiinta la cuvantul Lui. In aceasta seara, nu pot sa spun decat un singur lucru: Ajuta-ma Doamne sa traiesc cu frica si cu cutremure. Ajuta-ma Doamne sa te cinstesc. De-aia nu pot sa-mi permit sa te tratez ca si cum n-ai exista.  Eu nu pot, Doamne, sa-mi permit sa te tratez oricum. Tu esti Dumnezeu. Ce faci Tu, nu face nimeni. Cum esti Tu, nu-i nimeni.

Vreau in aceasta seara sa va spun tuturor: “Da, vor fi furtuni mari. Da, Dumnezeu ar vrea ca noi sa avem o liniste mare. Dar mai presus de toate sa avem o frica buna de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii. Frica sa nu-L dezamagim. Frica sa nu traim rau. Sa traim bine. Sa traim multumindu-l pe El. Stiti de ce? Ca omul, daca l-ai dezamagit, e tarana ca si tine. Dar, El este Dumnezeu. Daca ai gresit in fata Lui, ce-ti mai ramane, decat asteptarea infricosatoare a unei judecati  care va fi fara mila pentru cel ce n-a avut mila. Dar in aceasta seara spun: “Tu esti Dumnezeu si vreau sa Te iubesc. Tu esti Dumnezeu si vreau sa merg cu Tine.Tu esti Dumnezeu si vreau sa nu ma parasesti.” Spune cantecul: Cand oceanele cumplit vuiesc, Doamne da-mi puteri. Vreau sa ma tii in mana Ta. Nu stiu cine esti in seara aceasta. Dar, vreau sa-ti spun cine este cel care si-a intins mana: Isus Hristos. Nu conteaza de unde vii, dar mana Domnului a coborat si Dumnezeu spune: “Vreau sa te tin in mana Mea, sa nu-ti mai dau drumul. Nu mai pleca. Nu te mai du pe cararile Tale. Ramai cu Mine. Stai cu Mine. Vreau sa fi copilul meu. Vreau sa fi al Meu pentru totdeauna.”

Vezi / Citeste mai mult aici…- Mare este Isus

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Cristi Boariu – La 18 ani… Ana Maria a plecat… dincol de zare…

Cristi Boariu: In 2007 eram student in Timisoara… Doua din primele eseuri pe care le-am scris au fost despre Ana-Maria. Astazi ea ar fi implinit 26 de ani. O marturie care a miscat multe inimi. Despre tine ce se va scrie cand vei pleca?

-Era undeva după ora 18… o sâmbătă seara de primavară târzie…

Photo Resurse Crestine

La microfon, pastorul se apropia de finalul predicii… În urechile a 3000 de tineri au răsunat următoarele cuvinte… “S-ar putea ca mulţi dintre voi nici să nu mai termine măcar liceul… S-ar putea ca de la această conferinţă să nu mai ajungi acasa… S-ar putea să mergi direct pe celălalt ţărm“…

În linistea ce se aşternuse peste sală, a urmat la unison, cântată parcă cu reţinere:

Dincol de zare e o dimineaţă,
Mai glorioasă, fără apus,
Sfârşită-i truda şi o altă viaţă
Am pe vecie, cu al meu Isus.

Dincol’ de zare, ce întâlnire
Cu preaiubiţii plecaţi la el.
Şi într-o unire far’ de despărţire
Vom fi acasă, la Tata-n cer!

………………..

După aproximativ 12 ore… pe străzile Clujului se auzea acel zgomot sumbru al sirenelor… 4 tineri erau transportaţi de urgenţă la spital, în stare gravă… A cincea, Ana Maria, era purtată de îngeri… nu mai avea nevoie de îngrijiri medicale…

A trăit 18 ani… A iubit mult… A fost o prietenă adevărată… A citit mult şi ce trebuie… La cărţi favorite, prima a declarat ca fiind (citez) “My Precious Bible“… Au mişcat-o mărturiile unora ca R. Wurmbrand… caracterul i-a fost modelat de hotârarea de a face semenii fericiţi şi de a acorda înţelegere pentru nevoile multora… Obişnuia să trimită următorul SMS surorilor ei din străinatate: “Pune mâna stângă pe umărul drept, mâna dreaptă pe umărul stang. Ştii… de fapt ţi-am trimis o îmbrăţişare”

Versetul ei preferat a fost… Filipeni 1:21 “Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un castig”… Cu siguranţă câştigul ei e unul mai mare decât ne putem noi imagina… şi nu e doar al ei… moartea ei câştigă tineri pentru cer!

În cartea de memorii, colega ei de bancă a scris: “Ana, a trebuit să mori tu, ca să mă pocăiesc eu!“…

La înmormântarea ei s-au citit cuvintele: Ezechiel 22:30: “Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc“… Ea a stat în spărtură…

Obişnuia în timpul predicilor să îşi ia notiţe mereu… pentru ea, predica nu se rezuma doar la ascultare… dincolo de uşile bisericii, aştepta cu nerăbdare să o pună în practică…

A ales să proclame, prin mersul ei zilnic, mesajul iubirii lui Isus… Colegii din liceu pierd o mărturie… Le-a fost până acum… De acum îi aşteaptă în cer…

Părinţii “pierd” cea mai tânără fiică… Desigur că lacrimile lor şi sacrificiul cu care au crescut-o vor fi răsplătite îndeajuns… Ea vede deja acea răsplată… Prin ea, mii de tineri se vor pune faţă în faţă cu întrebarea: “Sunt pregătit?

Viaţa ei se poate rezuma în 3 strofe… căci nu a fost deloc lungă…

Sunt un pribeag fără de ţară,
Rătăcitor prin lung pustiu.
Dar am în ceruri o comoară
Şi ţara mea-i în veşnicii.

Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
Se va sfârşi al meu suspin.

Voi arunca a mea povară,
Eliberat sub crucea grea.
Nădejdea mea nu o sa moară
Şi voi intra-n odihna Sa.

A intrat deja în odihnă Ana…

Rămâne în amintirea noastră…

PARTEA II-a

Acelaşi cadru melancolic de primăvară târzie… O zi diferită de altele în Ipoteşti… Trupul neînsufleţit al Anei era condus pe ultimul drum, un drum al durerii, al lacrimilor, un drum în care speranţa obligă parcă la resemnare şi la o înţelegere solemnă a voii lui Dumnezeu…

Nici chiar fanfariştii, care erau obişnuiţi cu acest cadru, nu mai erau aceiaşi… sunetul instrumentelor era atât de şters…

Curând marşurile funebre au fost înlocuite de zgomotul uneltelor… Nimeni nu auzea ecoul versetului de aur al Anei… “pentru mine a muri este un câstig“…

Încet, orele s-au scurs… Parinţii şi surorile ei însă mai au de luptat cu gândurile atât de profunde ale lipsei: “Aici obişnuia ea să…

………………………………….

După 5 zile… stau la acelaşi birou unde scrisesem prima parte a mărturiei ei… citesc şi recitesc mesaje lăsate de cei apropiaţi ai ei în caietul de memorii, pe site-uri… altele nescrise rămân in inimile multora…

Ochii mi se opresc asupra unuia semnat de profesoara de religie a Anei…

“Ana, am avut deosebita plăcere să te cunosc de când erai doar un mic bobocel, din 1997, Dumnezeu a îngănduit să devin profesoara de religie şi pentru tine. Tu erai doar în clasa a III-a, dar ţi-am urmărit evoluţia pe parcursul anilor şi mare mi-a fost bucuria când te-am întâlnit la liceu şi nu demult am cântat împreună în biserica din Bosanci. Atunci mi s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie când am descoperit că ai ales calea Domnului şi ai început să lucrezi pentru Domnul în grupul în care cântai. Atunci am înţeles că L-ai ales pe Domnul ca stăpân în viaţa ta.

Acum plâng de tristeţe că te-ai dus aşa de repede din mijlocul nostru, dar totodată ştiu că te-ai dus să cânţi în corul de îngeri.”

Cu respect şi tristeţe îţi scrie fosta ta profesoară de religie, Golea Simona…

Nu pot trece nicidecum peste două din mesajele colegilor ei…

“Draga mea, îţi mulţumesc că prin tine am văzut că ceea ce urma să fac nu era bine. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat din nou drumul… drumul pe care nu trebuia să-l fi părăsit niciodată. Îţi mulţumesc că ai existat în viaţa mea… deşi am avut deseori mici conflicte în legătură cu religiile noastre. Prea greu mi-a fost să recunosc că singurele persoane din clasa mea care credeau cu adevărat în Dumnezeu nu erau de religia mea. De mică am fost învăţată multe lucruri cu privire la cei de altă religie decât a mea şi la un moment dat am ajuns să privesc cu dezgust pe cei ce nu erau ortodocşi. Apoi v-am cunoscut pe voi, pe tine şi pe Alex, şi mi-aţi arătat că de fapt lucrurile nu erau aşa cum credeam eu. Mi-ai arătat că de fapt, aşa numiţii ortodocşi, care erau ortodocşi numai cu numele, erau mai rătăciţi decât celelalte culte pe care eu le credeam rătăcite.

Aş fi vrut să ştii şi tu lucrurile acestea, pentru ca să simţi şi tu că ai întors un suflet care era pe calea pierzării, spre Dumnezeu.” Îţi mulţumesc cu durere în suflet… Mihoc Cecilia”

Al doilea e plin de speranţa revederii…

“Ai fost săgeata care şi-a atins 100% ţinta. Am auzit că ai fost model în biserică (şi cred asta). Eu te ştiu ca şi colegă de clasă. Ai lăsat o urmă de neşters. Cât ai fost aici, ai reuşit să fii, datorită faptului că ţi s-a încredinţat mult, un dar pentru ceilalţi. Ai avut voinţa de a face lucruri mari. Şi ţi s-a răsplătit voinţa prin înfăptuire. Pas cu pas, planul Lui Dumnezeu pentru tine s-a materializat. Daca El te-a chemat, ai plecat, pentru că nu s-a putut altfel. Plecarea ta a fost ca o continuare a ceea ce ai făcut aici.

Am fost 4 ani de şcoală împreună şi am învăţat multe. Te-ai rugat pentru mine când mi-a fost greu. Nu ştiu cum ai făcut-o, cu credinţă sau fără, dar ştiu că erai ascultată. Ne-am rugat pentru colegi şi poate un răspuns este plecarea ta. Cuvintele nu îşi mai au rostul. Spun aşa puţin din ceea ce a fost..

Nu promit că nu te voi uita nicodată, dar te rog ca, atunci când vom fi acolo, să mă strigi… te voi recunoaşte, pentru că vei avea aceeaşi voce, aşa cum am ştiut-o aici. Aştept salutul pe care mi l-ai dat ultima oară când te-am salutat. Vor fi acolo şi colegii pentru care poate te-ai dus. Cum e XII F în cer? Limba dragostei, literatura iubirii, muzica îngerilor, desenul eternului… Vom şti mai mult acolo… Mulţumesc, ANA” – al tău coleg, Alex

De remarcat profunzimea spirituală cu care trimitea scrisori celor dragi… modul în care ştia să încurajeze… felul în care oferea speranţă în fiecare cuvânt… O scrisoare trimisă anul trecut unei prietene din biserică:

” Scumpa mea soră în Domnul Isus,

uite, acum e marţi şi nu am fost la biserică, pentru că am mult de învăţat şi de scris, dar pentru că abia acum am citit scrisoarea de la tine (şi pentru asta îmi cer scuze), o sa îmi fac un pic de timp ca să-ţi scriu câteva rânduri.

Crede-mă că am şi eu aceeaşi râvnă pentru Domnul ca şi tine, însă eu mi-o manifest mai mult în rugaciune, pentru că prin asta simt că sunt mai aproape de Dumnezeu, mai ales după ce El m-a binecuvântat cu un dar al Duhului Sfânt.

Îmi pare foarte rău pentru tine că nu poţi să dormi, nu ştiu ce te macină, dar orice ai avea, poţi să-i spui Domnului, pentru că El e cel mai bun prieten pe care Îl poţi avea vreodată. El nu te va părăsi niciodată, doar dacă tu decizi asta. Mă rog ca asta să nu se întâmple.

Dacă simţi că vrei să vorbeşti cu cineva, să ştii că eu îţi stau mereu la dispoziţie, îţi voi oferi un umăr pe care să plângi dacă vei simţi asta sau mă voi bucura cu tine şi pentru tine.

Eu am început de mult să mă rog pentru tinerii care nu-l cunosc pe Domnul sau care sunt dintr-o familie creştină şi care trăiesc totuşi în păcat. Am început să mă rog pentru ei şi în special pentru cineva anume, pentru că îmi doresc ca şi ei să aibă parte de CER, nu vreau să fiu egoistă, vreau să împart cerul şi cu ei. Am constatat că din ce în ce mai mulţi tineri părăsesc calea Domnului şi o apucă pe căi greşite, unde diavolul îi aşteaptă.

Duhul sfant mă ajută să evit ispitele de zi cu zi, iar rugaciune mă ajută să mă apropiu mai mult de Domnul.

Eu trăiesc ziua de mâine prin credinţă, cu rugăciune, mă încred în El şi ştiu că, dacă mă rog Lui, El mă va ajuta şi mă va feri de orice rău şi necaz.

Aşa că nu-ţi mai face probleme şi roagă-te, căci este o putere nemăsurata în asta! OK? Nu mai fii supărată şi dormi liniştită!! Eu te iubesc, pentru că eşti tu şi pentru că eşti sora mea în Domnul Isus!

Domnul să te binecuvânteze!

Ana”…

Răsfoind Biblia şi notiţele ei, s-au găsit versurile unei cântări cu data de 1 septembrie 2006. Ştiu că a simţit într-adevăr ce exprimă versurile acestei cântări:

” Facă-mi-se-ntotdeauna
După sfântul Tău Cuvânt,
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate
Planurile la pământ…

Gândul Tău să se împlinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând…

Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea;
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Printr-o lovitură grea…

Rugăciunea asta, Doamne,
Tu să mi-o asculţi mereu.
Iar de-ar fi s-o schimb vreodată,
N-asculta de gândul meu!!!”

Voia şi visele ei au lăsat locul chemării desăvârşite a Tatălui: “vino… acasă, Ana“.

Mă întreb câţi dintre noi, care citim aceste versuri, am putea să le punem la rang de cinste în viaţa noastră? A le citi fugitiv înseamnă o mică apreciere… a le pune însă în Biblie, ştiind că de câte ori o vei deschide va fi posibil să le reciteşti, înseamnă a accepta planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta… Înseamnă dedicare, patos, slujire necondiţionată…

…Vei părăsi această pagină… Oare mărturia acestei tinere ţi-a vorbit? Daca da, trimite-o tuturor prietenilor tăi… Dacă nu, mai citeşte-o odată şi întreabă-te: “Despre mine ce se va scrie când voi fi plecat de aici?”

———————————————–

În memoria Anei – Maria, tânara care ne-a părăsit la 18 ani pentru a trăi cu Cel pe care L-a iubit şi L-a slujit cu devotament, Isus Cristos.

Pe curând, Ana!

Talida Tolnai – un reportaj (cu video) de la Gandul.info la Biserica Betel Crangasi Bucuresti, Pastor Florin Ianovici

Vezi alte articole despre Talida Tolnai aici:

Sursa Mihaela Stoica pentru Gandul.info, reportaj intitulat:

Secretul teribil al handbalistei Talida Tolnai: „Am cunoscut păcatul, plăcerile acestei lumi. Mamă, nu mă pune să aleg între tine şi Dumnezeu!”

Pozele – captura video

“Am cunoscut păcatul. Am umblat în lume, am căutat să aflu plăcerile lumii acesteia”, este mărturisirea cunoscutei handbaliste Talida Tolnai, la şase ani de când a devenit pocăită. Toto, aşa cum îi spun iubitorii handbalului, cea care a adus medalia de bronz României la Campionatele Europene din anul 2010, a vorbit pentru Gândul despre religia ei şi despre alegerile dramatice pe care le facem în viaţă. Cine sunt penticostalii? Care sunt obiceiurile lor, dar şi ce restricţii au? Sunt răspunsuri pe care le-am obţinut intrând în lumea Talidei şi a fraţilor ei pocăiţi. În săptămânile următoare, Gândul vă va prezenta mai multe materiale dinlăuntrul diferitelor comunităţi religioase din România.

Aici, în Biserica Penticostală, Talida Tolnai arată altfel faţă de cum am văzut-o la televizor. Este mult mai înaltă, părul creţ îi atârnă liber peste umeri, iar şortul şi tricoul, de regulă de culoare negră, pe care le poartă pe teren au fost înlocuite de veşminte mai feminine: fustă, tricou şi sacou, toate de culoare roz. În biroul pastorului, situat la parterul clădirii, cunoscuta sportivă începe să vorbească despre credinţa ei. De la bun început afirmă că Dumnezeu îi va călăuzi cuvintele şi face următoarea precizare: „Înainte să mă întorc la Dumnezeu, eu eram un om de rând. Am cunoscut păcatul. Am umblat în lume, am căutat să aflu plăcerile lumii acesteia şi la un moment dat am început să îmi dau seama că nu asta este ceea ce vreau de la viaţă”.

În urmă cu nouă ani a intrat pentru prima dată într-o biserică penticostală. Iniţierea o făcuse mai devreme, ascultând emisiuni şi melodii penticostale la Radio Unison din Zalău, localitatea în care s-a născut.

Vestea că fiica lor se îndreaptă spre o nouă credinţă i-a surprins neplăcut pe părinţii ei. Tatăl ei a fost reformat. Mama este ortodoxă, religie în care a fost botezată, după naştere, şi Talida. „Mama mea chiar mi-a zis că dacă cu adevărat o iubesc să nu fac pasul acesta. Eu i-am spus: ’Mamă, nu mă pune să aleg între tine şi Dumnezeu, căci îl voi alege pe Dumnezeu. Eu vreau să te am şi pe tine şi Dumnezeu’”, îşi aminteşte handbalista.

Photo credit gandul.info

Botezul penticostal l-a făcut în urmă cu şase ani, pe când juca la Oltchim Râmnicu Vâlcea. „A fost o zi minunată, în care am plâns şi am râs, totodată”, rememorează ea cu bucurie vădită pe chip. Pentru a nu-şi necăji prea tare mama, Talida i-a ascuns timp de un an faptul că s-a pocăit. “Prin 2009, când a venit mama mea în vizită la Râmnicu Vâlcea, am avut inimă să îi mărturisesc că am făcut legământ cu Dumnezeu. A început să plângă, nu i-a venit să creadă că am trecut peste cuvântul ei şi am făcut acest lucru”, povesteşte Talida. Cu greu, mama ei a acceptat noua religie. Ulterior a aflat şi tatăl. “(Tata n.r.) a spus că copilul lui nu este pocăit şi că mă dezmoşteneşte. I-am spus: ‘Tată, cum să mă dezmoşteneşti? Şi aşa nu ai ce să îmi dăruieşti, decât că vă am pe voi’”, îşi aminteşte sportiva cu emoţie în glas . Peste câţiva ani, pe patul de moarte avea să se pocăiască la rândul lui, chiar sub ochii ei.

Apoi reporterul Mihaela Stoica descrie Penticostalii:

Cultul penticostal este unul dintre cultele creştine protestante recunoscute oficial în România. Potrivit rezultatelor recensământului din 2011, în România sunt 367.938 de adepţi, adică 1,9% din populaţie. Penticostalii reprezintă a patra confesiune ca mărime, după ortodocşi (85,9%), romano-catolici (4,6%) şi reformaţi (3,2%). Comparativ cu datele recensământului din 2002, confesiunea penticostală este singura care a avut o creştere considerabilă a numărului adepţilor ei.  Explicaţia o dă chiar pastorul Bisericii Betel, cea mai mare din Bucureşti. “Noi trăim acum în nişte timpuri ale lehamitei şi ale deznădejdiei. Oamenii caută acum miracolul. Lucrurile sunt destul de cenuşii şi pare-se că românul are deja un gen de fatalitate cu privire la viitorul său, precum în Mioriţa. Credinţa penticostală este una care accentuează foarte mult trăirea cu Dumnezeu în miracol, un Dumnezeu care are puterea să vindece să oprească necazurile, care poate să îţi dea pâinea cea de toate zilele”, explică Florin Ianovici. Pastor de 12 ani, fost avocat, mediator şi psiholog, Florin Ianovici a îmbrăţişat credinţa penticostală în anii studenţiei la Facultatea de Drept din Capitală. Ulterior a urmat cursurile Institutului Teologic Penticostal, precum şi ale Facultăţii de Psihologie. Convins că hipnoza aduce mintea unui om sub controlul altui om, Florin Ianovici a refuzat să participe la aceste cursuri pe care trebuia să le urmeze în facultate.

Cultul penticostal a apărut pentru prima dată în SUA, la sfârşitul secolului XIX. Penticostalii sunt pe locul doi în lume, peste 600 de milioane în întreaga lume, după catolici. În România, ideile penticostale au fost aduse de arădeanul Pavel Budeanu, după ce a vizitat America în 1910. Cartea de căpătâi a credinţei penticostale este Biblia. Adepţii acestui cult cred în miracole şi în noua revărsare a Duhului Sfânt.

Penticostalii nu au sfinţi, în afară de profeţii menţionaţi în Biblie, şi nici icoane. Slujbele lor din Biserică sunt animate cu multă muzică. Penticostalii nu fac pomeni.

Postul este ţinut până la asfinţit şi nu se mânâncă şi nu se bea. Trebuie să se roage de mai multe ori pe zi, să citească din Sfânta Scriptură şi să mediteze. Micul dejun şi prânzul trebuie dăruit.

Penticostalii nu îşi botează copiii. Botezul se face la maturitate, printr-o singură afundare în apă. Penticostalii fac copii mulţi şi divorţează rar. De când este pastor, Florin Ianovici a aflat de doar 2 divorţuri la penticostali. La nuntă participă toată comunitatea. Dacă tinerii au întreţinut relaţii sexuale înainte de căsătorie, nunta are loc, însă, într-un cadru restrâns, în afara bisericii, afirmă pastorul. Înainte de a se căsători, tinerii penticostali au mai multe întâlniri consultative cu pastorul prin care “realizează importanţa căsniciei, dar şi dacă sunt făcuţi unul pentru celălalt”.

Lucrurile pe care penticostalii le consideră grave sunt fumatul, băutura, adulterul, avortul, hoţia şi minciuna. La biserică, femeile au voie doar în fustă, cu capul acoperit şi fără podoabe pe ele. “Domnul Isus Hristos nu a băut, nu a fumat, nu a avut case mari. Simplitatea este modelul care trebuie urmat”, afirmă pastorul Bisericii Betel care are 1.400 de credincioşi. În total, în Bucureşti sunt 11.000 de penticostali.

Penticostalii practică “ungerea cu untdelemn” pentru vindecarea de boli.

În fruntea bisericii se află un pastor, absolvent al Institutului Teologic Penticostal, din Bucureşti. Pastorul este foarte activ în viaţa comunităţii, el fiind implicat într-o serie de proiecte sociale prin intermediul unei fundaţii de întrajutorare. “Dacă eu nu mai pot ca şi comunitate locală să spijin o familie, eu scriu la cineva din afară, la o biserică de acolo şi ei trimit bani în cont. Cum ai putea să spui cuiva că ai credinţă şi când îl vezi lipsit să îi spui să meargă în pace. Cum să meargă în pace dacă el nu are ce să mănânce. E adevărat că poate că sunt unii care intră în biserică doar ca să primească ajutoare, dar aceştia se găsesc peste tot”, afirmă pastorul Florin Ianovici.

La nivel central, există Consiliul Bisericesc Naţional, care ia deciziile principale legate de credinţa şi biserica penticostală. În România există 3.000 de biserici penticostale, care fac parte din nouă regiuni.

Citeste articolul aici in intregime – Gandul.info

REPORTER: Mihaela Stoica
CAMERAMAN: Romică Croitoru
PRODUCĂTOR: Cezar Helmis
EDITOR IMAGINE: Daniel Ivan

Multumiri lui Ion Paul pentru semnalarea acestui articol!

Eram asa de linistiţi in biserică, pană te-ai ridicat tu să predici… Gabi Zagrean

Photo credit jsparkblog.com

Eram asa de linistiţi in biserică,
pană te-ai ridicat tu să predici

Gabi Zagrean povesteste -

Gabi Zagrean Bujac…daca ma duc intr-o casa in care  sunt o multime de copii si le deschid usa si le spun acolo: Am o veste pentru voi, vine tata! Ma gandesc ca rolul meu este unul simplu, frumos, grozav.

Si daca dintr-o data din interiorul camerei vad multimea aceea de copii ca zboara spre usa, manati de o pasiune irezistibila si o dorinta arzatoare sa-l primeasca pe tata. Si eu ma trag putin deoparte si vad deodata contopire si niste imbratisari puternice si lacrimi care curg, zic ca totul este logic si normal.

Dar daca dintr-o data as vedea in casa aceea, cand am strigat “Domnul, Tata, vine,” niste copii care sunt preocupati cu totul altceva, si daca mesajul meu scurt, simplu si la subiect  nu trezeste niste reactii de pasiune, nascuta dintr-o asteptare prelungita, atunci, deodata as avea parte de un soc.

Nu-mi doresc in nici un fel sa stric efervescenta acestei seri sau acestei conventii.

Dar, mi-aduc aminte foarte bine de un prieten, cateva luni in urma, care mi-a zis intr-o luni, dupa duminica: “Eram asa de linistiti, ieri de dimineata, la biserica, cum te-ai ridicat tu sa predici. Nu stiu de ce tu si alti predicatori ca tine nu pricepeti, noi uneori venim la biserica sa ne relaxam, sa ne simtim bine, sa ne bucuram.

Momentul cand toata linistea ne-ai stricat-o este atunci cand tu ai venit si ne-ai spus o gramada mai mare sau mai mica de lucruri care  nu sunt in regula in vietile noastre. Si iti dai seama, ca atunci ne-ai dat  peste cap aproape total.”

VA URMA Predica integrala- Gabi Zagrean –  “Isus, Imparatul care vine pe nori” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 31,2014

Vezi si – Gabi Zăgrean –  Pericolul răsturnării valorilor

PAGINA Gabi Zăgrean PREDICI aici

Nelu Filip – Dragul meu, tu inca n-ai ajuns acasa!

Imi amintesc de un moment cand Henry Morrison, unul din misionarii din America,  astazi el este plecat la Domnul, cu ani in urma s-a dus in Africa. Si a stat in Africa o viata de om.

40 de ani a slujit acolo ca pastor de biserica. Dupa 40 de ani, Morrison s-a imbolnavit si a venit inapoi in Statele Unite ca sa se trateze pentru ca acolo nu erau medicamente.

Pe acelasi vapor impreuna cu el era si fostul presedinte Theodore Roosevelt. Cand au ajuns aici in port, in America, pe Roosevelt il asteptau o multime de oameni cu flori, erau si fanfare care citeau in cinstea lui ca s-a intors acasa de la o vanatoare din Africa.

In schimb, pe Morrison, nu-l astepta nimeni. Si a inceput sa planga, pentru ca suntem pe un pamant unde plangem. Si si-a zis in sinea lui: “Doamne, parca este nedrept. Eu am fost si mi-am pus viata in joc pentru Tine 40 de ani, mai bine de 40 de ani in Africa. Si pe mine nu ma asteapta nimeni, macar cu o floare sau macar cu o strangere de mana. Doamne, parca-i nedrept.

Si in timp ce plangea el si se tanguia, o voce a patruns prin acel tumult si acele intrebari pe care el le avea. Vocea era o voce divina, care i-a spus asa: “Morrison, tu n-ai ajuns acasa, dar cand vei ajunge acasa te vor lua miile si zecile de mii. Te vor purta prin univers. Te vor purta prin orasul ceresc. Iti vor arata plaiurile vesniciei. Tu inca n-ai ajuns acasa.”

Dragul meu, plangem acum, suntem intristati acum, pentru ca inca n-am ajuns acasa. Mi-este dor de acasa. Tie iti este dor? N-ai vrea sa-I aratam Domnului, nu prin vorbele noastre, ci prin practica vietii ca ne este dor de acasa, ca dorim vesnicia? Toti vrem sa mergem in vesnicie, dar interesant, nici unul nu vrem sa murim. Dar, credeti ca cu trupurile acestea vom putea noi mosteni vesnicia? Niciodata!

CITESTE sau VEZI aici PREDICA integrala – Nelu Filip – “Domnia lui Dumnezeu si a Mielului” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada Septembrie 1,2014

The Story of Henry C. Morrison – Missionary to Africa

After forty years of faithful service to the Lord as a missionary to Africa, Henry Morrison and his wife were returning to New York.  As the ship neared the dock, Henry said to his wife, “Look at that crowd.  They haven’t forgotten about us”.  However, unknown to Henry, the ship also carried President Teddy Roosevelt, returning from a big game hunting trip in Africa.  Roosevelt stepped from the boat, with great fanfare, as people  were cheering, flags were waving,  bands were playing, and reporters waiting for his comment, Henry and his wife slowly walked away unnoticed.  They hailed a cab, which took them to the one bedroom apartment which had been provided by the mission board.

Over the next few weeks, Henry tried, but failed to put the incident behind him.  He was sinking deeper into depression when one evening, he said to his wife, “This is all wrong.  This man comes back from a hunting trip and everybody throws a big party.  We give our lives in faithful service to God for all these many years, but no one seems to care.”

His wife cautioned him that he should not feel this way.  Henry replied “I know you’re right, but I just can’t help it.  It just isn’t right.”

His wife then said, “Henry, you know God doesn’t mind if we honestly question Him.  You need to tell this to the Lord and get this settled now.  You’ll be useless in His ministry until you do.”

Henry Morrison then went to his bedroom, got down on his knees and, shades of Habakkuk, began pouring out his heart to the Lord.  “Lord, you know our situation and what’s troubling me.  We gladly served you faithfully for years without complaining.  But now God, I just can’t get this incident out of my mind…”

After about ten minutes of fervent prayer, Henry returned to the living room with a peaceful look on his face.  His wife said “It looks like you’ve resolved the matter.  What happened?”

Henry replied, “The Lord settled it for me.  I told Him how bitter I was that the President received this tremendous homecoming, but no one even met us as we returned home.  When I finished, it seemed as though the Lord put His hand on my shoulder and simply said, ‘But Henry, you are not home yet!'”

Source – http://www.addeigloriam.org/stories/morrison.htm

Ligia Bodea – Si eu am fost “Fiul risipitor” – Interviu la Inima Inchinarii

Ligia Bodea, nascuta intr-o familie cu 16 copii si crescuta in biserica, Ligia povesteste cum a fost si ea odata un “fiu risipitor” si chiar s-a confruntat su ganduri de sinucidere.

Ligia Bodea:

“Printre altele, i-am spus mamei mele: “Mama, pocainta asta am urmarit-o de cand eram copil. E buna. E chiar frumoasa. Stii? Dar, nu e pentru mine. Eu m-am gandit sa-mi traiesc viata altfel si apoi la batranete, la 60, 70 de ani sau poate chiar inainte de moarte… de ce nu? Ca sa nu fiu prea mult timp pocaita, am sa zic si eu “Doamne, iarta-ma.” O sa fie bine. Dumnezeu e bun si toate lucrurile vor fi roz.” Iti dai seama? Pentru ca sunt mama acum. ce o fi fost in inima mamei mele atunci?

Mi-a spus asa. Putine cuvinte. Mama mea este ardeleanca si vorbeste putin. Dar, cand iti spune cateva cuvinte, iti ajung direct in suflet. Mi-a spus: “Bine. Bine. Dar te-ai gandit vreodata ca s-ar putea sa nu ajungi batranetea aceea de care imi spui tu? Imi spui ca inainte de moarte, ca la batranete o sa te pocaiesti. Te-ai gandit ca s-ar putea sa n-ajungi?”

:Sa nu uiti niciodata,” mi-a zis ea. Si crede-ma ca n-am uitat, “nici macar ziua de maine nu este a ta. De unde stii ca o sa ajungi tu batraneatea sa mai spui: Doamne, iarta-ma? cum ziceai. I-am zis: “Mama, mai vedem noi de lucrurile astea. Dar, deocamdata vreau sa ma duc pe alt drum.” Si ea mi-a mai spus asa:” Sa nu uiti niciodata ca tu esti nascuta sa fi o fiica de Dumnezeu. Stii? Tu n-o sa ai fericire in viata asta decat atunci cand o sa-I slujseti lui Dumnezeu cu darul tau.” Nu intelegeam atunci, eram adolescenta. Nu stiam ce inseamna slujire. Nu stiam nici macar ce inseamna fericire. Vroiam sa o descopar. Cu toate astea, ea a ramas cu ale ei. Eu am ramas cu ale mele. Am plecat si am inceput sa cant muzica usoara….

….in fiecare seara, in mine se dadea o batalie pe care n-as vrea sa o traiasca nimeni. Erau doua voci. Era vocea constiintei mele, parca vocea lui Dumnezeu, care imi spunea mereu: Ce cauti tu acolo? Acolo nu-i locul tau. Si parca auzeam mereu cuvintele mamei mele care imi spunea: Tu esti nascuta sa fii o fiica de Dumnezeu. Darul care este in tine este de la El. Tu trebuie sa-I slujesti Lui. Si mai auzeam o voce care imi spunea: Du-te inainte. Tu nu vezi ca-i bine? In sfarsit o sa gasesti ce cauti. Si plecam, pelcam, parca impotriva vointei mele. Si mergeam si cantam niste cantece de pe buze, cu inima zdrentuita, efectiv. Si asa decurgea viata mea. De biserica, uitasem definitiv.

…pana intr-o seara cand intr-un restaurant unde cantam, intrase acel domn…

Aici, Ligia povesteste ce s-a intamplat dupa ce s-a intors intr-o Duminica la biserica si a simtit o cercetare puternica sa se intoarca din nou la Domnul- Ligia Bodea: Aici trebuie sa spun un lucru, pentru ca sunt vremuri grele si diavolul se lupta pe toate planurile cu crestinii si chiar si cu necrestinii. Chiar si cu ateii si chiar si cu cei care doar poarta numele de crestin. A venit diavolul la mine exact sub forma asta si mi-a spus asa: “Tu, tu sa te pocaiesti?Pai, uita-te la tine. Tu ai facut aia si aia. Stii ce? N-ai cum sa fii iertata. Pentru tine nu mai exista iertare. Intelegi? Dar, iti dau eu o solutie foarte buna. Iti iei viata si ai terminat-o.” Observam ca in jurul nostru se intampla asa de mult si mai ales artistii sunt predisppusi la suicid. Dar, nu numai ei, cei care sunt pur si simplu biruiti de greutatile astea ale vietii.

In momentele acelea, eu, pentru ca nu cunosteam Biblia si nu cunosteam ca sangele Domnului are aceeasi putere pe care a avut-o odata, o avea si atunci, o are si astazi. Mi-am zis: “Dar, daca chiar o fii asa?” Si chiar am inceput sa cred soapta diavolului. Si am inceput sa-mi fac planuri si sa zic: “Daca nu mai exista iertare pentru mine, ce rost are sa ma amagesc? Ce-ar fi sa-mi iau viata? Ce-ar fi sa termin cu ea si gata?” E mai simplu sa fugi de probleme cand sunt asa de multe, decat sa le rezolvi.

Si totusi, intr-o zi m-am gandit sa ma duc la mama mea. Mi-am propus eu ca ultima discutie va fi cu ea. Si daca ea nu o sa ma incurajeze si daca ea nu o sa-mi explice ca se poate sa mai fiu iertata, atunci o sa-mi iau viata si o sa o sfarsesc. Tin minte ca m-am dus la mama mea si i-am spus: “Mama, in seara asta vreau sa stam noi doua de vorba cum n-am mai stat niciodata. Mi-am ales un drum. Tu nu te-ai impotrivit. Doar mi-ai spus ca n-o sa gasesc pe drumul ala ceea ce caut eu. Mama, am primit premii, premiul intai, mereu, si mi-a placut. Am castigat bani multi si mi-a placut. Dar, tot fara ei sunt. In drumul asta am gasit si laude si aprecieri. Dar n-am gasit fericirea aia pentru care de fapt m-am dus. Mama, te rog spune-mi tu. Ai 16 copii. Pe fata ta vad mereu zambet, seninatate. Zpune-mi ce-as putea sa fac si eu sa fiu fericita? Nu-mi doresc in viata asta decat sa fiu fericita. Si apoi mai vedem noi.”

Si ea mi-a spus asa:”Tu n-ai cum sa fi fericita fara Dumnezeu. Ti-am mai spus asta.” Si i-am spus: “Mama, n-am liniste. N-am pace. Ma framanta ganduri negre. Spune-mi ce sa fac ca sa scap de ele.: Si ea mi-a spus asa: “Asta-i rezultatul rugaciunilor mele din fiecare noapte. Sa stii ca in fiecare noapte cand tu te duci sa canti acolo, eu ma pun pe genunchi sa ma rog pentru tine. Si n-am sa incetez sa fac asta pana ce Dumnezeu te va duce inapoi, acolo unde-i locul tau. Tu stii ca locul tau la orchestra, acolo unde ai crescut s-a ocupat. Dar in ochii mei si in inima mea este gol. Este gol si acum si te asteapta pe tine.” In seara aceea am inteles ca Dumnezeu mi-a vorbit subtil. Da. Locul meu e gol si inca ma mai asteapta. Deci, se poate. Mai exista o sansa. Cred ca cea mai smerita rugaciune a fost rugaciunea facuta dupa discutia cu mama mea. O rugaciune in care nu i-am spus Domnului decat atat: Doamne, eu sunt fiul cel risipitor. Eu sunt fiul acela rau despre care invatasem la biserica de atatea ori. In seara asta vreau sa vin acasa, Doamne. Te rog, iarta-ma. Atat vreau, sa simt ca ma ierti. Sa simt ca ma primesti inapoi. Asa cum era pilda aceea minunata, cu tatal care statea cu bratele deschise. Asta imi doresc sa simt, ca eu pot sa fiu iertata si ca Tu ma primesti in seara asta.”

Au fost momente atat de frumoase in rugaciunea aceea si atat de nedefinite. Nu stiu cat am stat. Nu-mi dau seama cate minute sau ore am stat acolo. Insa cand m-am ridicat de pe genunchi mi-am dat seama ca am trait cea mai frumoasa experienta cu Dumnezeu si de fapt prima experienta reala cu Dumnezeu. Am simtit ca sufletul meu nu mai are greutatile pe care le avea. Efectiv simteam niste greutati in inima, niste poveri grozave. Dintr-o data m-am simtit atat de libera, parca-mi venea sa zbor.

La minutul 28 Ligia canta cantarea “Vino inapoi”.

VIDEO by Alfa Omega TV

Previous Older Entries

Zilele trec…

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,519 other followers