Surprinsă de Duhul Sfânt: Vindecată și Eliberată – Dorothy (Ţon) Ghiţea

Mulţumesc foarte mult fratelui Ioan Burcă pentru acest articol!
Vezi si marturia VIDEO aici – Dora (Ţon) Ghiţea – vindecată pentru a cunoaşte inima lui Dumnezeu

Dorothy (Ton) Ghitea:

Dorothy Ton GhiteaDuhul Sfânt m-a călăuzit să mărturisesc și să proclam minunile pe care le-a făcut El în viața mea pentru gloria numelui Său. Trebuie să știți că acum opt ani de zile, chiar înainte de a 29 mea zi de naștere, am început să simt simptome foarte stranii de fiecare dată când mâncam ceva care conținea făină de grâu.

Dacă mâncam o mică bucățică de pâine, după un scurt timp simțeam o durere acută, insuportabilă în stomac. Simțeam ca și când cineva mi-ar fi înfipt cuțite în abdomen, apoi mă cuprindea o greață teribilă și imediat vomam. După aceea, durerea era ca un buldozer care trecea peste toracele meu, așa încât cu greu mai puteam respira. Mi-am dat seama repede că alimente ca pâinea, pizza, și cerealele erau literalmente otravă pentru trupul meu. După o vreme, am realizat că problema mea cu alimentele cu făină era de fapt boala celiac, care este o intoleranță la gluten și că aceasta însemna să exclud din dieta mea o mulțime de mâncăruri.       Am făcut mai multe teste și am descoperit că am alergie și la soia, la ouă și la lapte. Când am eliminat toate acestea din dieta mea, pentru o scurtă vreme m-am simțit mult mai bine, dar apoi am descoperit că am făcut o hipersensibilitate atât de mare la gluten încât cea mai minusculă fărâmă de pâine îmi producea o durere intensă, slăbiciune musculară și chiar și durere la încheieturi. Găteam în mod regulat pentru soțul meu și pentru cei doi copii ai noștri, dar în procesul acesta trebuia să iau măsuri severe să mă feresc de la a mă contamina cu gluten. În ultimii doi ani, chiar în timp ce m-am făcut și mai strictă cu regimul meu anti-inflamator și exclusivist, simptomele mele deveneau mai rele. Adesea nu eram în stare să mă joc cu copiii mei, să-i ajut să-și facă temele, să le fac baie sau să le fac de mâncare, deoarece aveam dureri mari și trebuia să stau culcată. Dacă mă ridicam, nu mă puteam îndrepta de durere.

Am strigat adeseori către Domnul și adesea m-am luptat cu această boală, dar în cele din urmă m-am resemnat cu ideea că Domnul mi-a dat această boală ca să mă învețe să depind de El și să-Și demonstreze puterea Lui în slăbiciunea mea. Poate că această boală era un fel de ”dar” de la El, sau chiar ”țepușul din carne” dat ca să mă umilească. (Mai târziu Domnul mi-a arătat că această imagine era totalmente departe de adevăr și a trebuit să mă pocăiesc de această concepție greșită despre natura Lui și despre modul cum se poartă El cu noi.) Când soțul meu Oliver și părinții mei se rugau Domnului să mă vindece, tot ce puteam vedea era cuvântul ”incurabil” înfășurat în jurul capului meu. Mă gândeam: ”Sigur, ei se pot ruga cât vor; eu nu-i pot opri, dar cine poate spune că Dumnezeu vrea să mă vindece?”

În același timp, viața mea de rugăciune a început să se intensifice într-o altă direcție: stăruiam ca eu să-L gust mai mult pe Dumnezeu, să aud vocea Lui și ca relația mea cu Domnul Isus să atingă noi nivele de intimitate. El mi-a arătat că este Iubitul inimii mele, Mirele meu și că se bucură de mine cum se bucură un mire de mireasa lui (Isaia 61:10; 62:5). Este așa de minunat să mă uit în urmă și să văd răbdarea pe care a avut-o Domnul cu mine, conducându-mă cu atâta gingășie de la o descoperire la alta, la ce este El și cine este El și ce vrea El să facă în viața mea. Este straniu că chiar și în cele mai grele momente de durere simțeam dragostea Lui pentru mine atât de puternic și-L simțeam cum mă strânge la pieptul Lui. Acum știu că dragostea Lui mă atrăgea la Sine. Dragostea Lui îmi vorbea. La început aveam urechile surde, dar încet-încet percepția mea spirituală se deschidea și Dumnezeu a început să-mi vorbească.

Punctul de cotitură a venit când am participat la o întrunire de rugăciune a unui grup umplut de Duhul Sfânt (sau carismatic) în iunie 2010. Omul lui Dumnezeu care conducea întrunirea m-a întrebat dacă cred că Domnul Isus m-ar vindeca dacă I-aș cere-o să o facă. I-am răspuns că da cred că Domnul Isus poate să mă vindece dar nu știu dacă El vrea să mă vindece. Am început să ne rugăm și am fost copleșită de nevoia de a-mi mărturisi păcatele Domnului. Voiam să îndepărtez toate barierele pentru ca Domnul să lucreze în viața mea. Conducătorul s-a rugat pentru mine specific și a primit o viziune de la Domnul cu privire la mine. Mai întâi, m-a văzut strânsă într-un colț, zbătându-mă în durere, strigând disperată către Domnul. Domnul mi-a zis: ”Te-am văzut și ți-am auzit strigătele și sunt mișcat de milă pentru tine.” Apoi slujitorul Domnului m-a văzut stând la o încrucișare de drumuri și la o oarecare distanță de acolo era un rug în flăcări. Dumnezeu zicea către mine: ”Trebuie să alegi acum. Tu poți ori să te îndepărtezi de Mine, ori să pășești înainte spre rugul în flăcări și să auzi ce am să-ți spun.” Inima mea a fost copleșită în timp ce mă rugam: ”Doamne, Tu știi că vreau să-Ți aud vocea mai mult decât orice altceva! Eu doar doresc mai mult din Tine! Vorbește-mi, Doamne. Arată-mi Cine esti!”

Au trecut mai multe săptămâni și de fapt sănătatea mea mergea din rău în mai rău. Am mai făcut niște teste medicale și inflamația intestinelor mele era așa de severă că și doctorița a fost surprinsă. În august 2010, m-am dus iarăși la grupul acela de rugăciune și le-am spus rezultatul ultimelor mele teste. Le-am spus: ”Poate Domnul nu vrea să mă vindece. La urma urmei, mă uit în jurul meu și văd atâția creștini care sunt bolnavi, unii mor de cancer și de alte boli grave. Probabil că aceasta este voia Lui și pentru mine.” Conducătorul mi-a răspuns că dacă rămân la acest nivel de argumentare cu Dumnezeu îi permit Dușmanului să-mi fure vindecarea. Trebuie să cresc în credința mea și să mă ridic deasupra argumentelor la locul unde voi putea să spun cu încredere: ”Această situație va avea ca rezultat manifestarea gloriei lui Dumnezeu în viața mea.” Am crezut că Domnul îmi vorbește prin omul acesta, așa că am primit acel adevăr și m-am agățat strânsă de el ca și când toată viața mea depindea de el. Din momentul acela am avut o sămânță de speranță nouă în inima mea. Dumnezeu urma să-Și arate gloria prin starea mea disperată.

După timpul de rugăciune, în timp ce oamenii se pregăteau să plece acasă, o soră din grupul de rugăciune m-a tras de-o parte. Nu o mai văzusem până atunci și ea nu știa nimic despre mine, dar mi-a spus simplu: ”Simt că Domnul mă conduce să-ți spun că tu trebuie să ierți ca astfel să poți fi vindecată. Și eu am fost vindecată de o infecție cronică după ce i-am iertat pe oamenii care m-au rănit într-un mod teribil.” M-am uitat la ea și m-am gândit: ”De unde știe ea că eu am fost rănită și că mă lupt să pot ierta?” Evident, ea nu avea de unde ști acest lucru, dar Domnul știa și ea a fost pur și simplu ascultătoare de călăuzirea Lui și mi-a vorbit. Mi-a arătat apoi o carte care a ajutat-o pe ea în căutarea vindecării. Cartea era întitulată Prayers That Bring Healing (”Rugăciuni care aduc vindecare”) de John Eckhardt. Am mers acasă și am comandat imediat cartea. Nu știam că prin cartea aceasta Dumnezeu îmi va vorbi într-un mod care îmi va schimba viața! De îndată ce am început s-o citesc am fost șocată de modul în care literalmente Dumnezeu îmi răspundea la întrebările mele încă de pe prima pagină.

Am început să înțeleg că Dumnezeu nu aduce boala peste poporul Său. Durerea și boala sunt parte a blestemului care a căzut peste omenire ca rezultat al păcatului lui Adam și Eva. Boala poate fi un rezultat al păcatelor pe care le comitem noi sau al încătușării generaționale din viețile noastre (cătușe moștenite de la părinți, bunici, sau străbunici). Bolile pot fi deasemenea pur și simplu un atac al Dușmanului în care credința noastră în Dumnezeu este testată în fața a unei mulțimi de martori spirituali. Adevărul glorios este că Domnul Isus a purtat toate bolile, infirmitățile și durerile noastre în trupul Său pe cruce și când El a câștigat biruința pe cruce asupra păcatului și a morții, El a câștigat și biruința asupra oricărui fel de boală și infirmitate. Astfel, când mergem la cruce, noi nu mergem ca să primim numai iertare de păcatele noastre, ci acolo primim și vindecare de bolile noastre. ”Prin rănile Lui suntem vindecați.” Această afirmație scrisă în Isaia 53:5 nu se referă numai la o vindecare spirituală, ci și la vindecarea trupurilor noastre, așa cum este explicat în Evanghelia după Matei: ”Seara, au adus la Isus pe mulți demonizați. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a vindecat pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ”El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre” (8:16-17). Este clar că Matei a înțeles că ”neputințele” (infirmitățile) și ”bolile” din Isaia 53 ca incluzând atât stările fizice cât și cele spirituale.

Când Domnul Isus a umblat pe pământ, El n-a respins pe nici o persoană care a venit să primească vindecare. De fapt, El i-a lăudat pe cei care se îmbulzeau prin mulțime ca să ajungă la El să fie vindecați. Cei ce aveau credință doar se atingeau de El și erau vindecați. Domnul mi-a spus clar: ”Du-te și caută ungerea Mea.” De vreme ce eu nu auzisem și nu cunoscusem pe cineva care să aibă ”ungerea”, la început n-am înțeles ce-i aceasta. Dar Dumnezeu a folosit cartea lui John Eckhart să-mi facă cunoscut faptul că pe acest pământ sunt anumiți slujitori ai Săi cărora le-au fost date ungeri sau daruri speciale, cum ar fi ungerea pentru vindecare și eliberare.     Aceleași lucrări pe care le-a făcut Domnul Isus când era pe pământ sunt făcute în zilele noastre de slujitorii Săi prin faptul că sunt împuterniciți în mod supranatural de către Duhul Sfânt. De fapt, Domnul Isus a spus că ”oricine care crede” în El va face lucrări chiar mai mari decât lucrurile pe care le-a făcut El, deoarece El va merge la Tatăl și Duhul Sfânt va veni să trăiască în ei (Ioan 14: 12-13).

Când Domnul mi-a spus să caut ungerea, El mi-a dat și numele omului lui Dumnezeu pe care El vrea să-l caut și omul acela a fost fratele Nelu Demeter. Eu nu-l întâlnisem niciodată pe omul acesta și nu vorbisem niciodată cu el, dar el și soția lui se rugau pentru mine și pentru familia mea de mulți, mulți ani. Noi aveam o prietenă comună care le tot cerea să se roage pentru mine când eram în dureri disperate și când simțeam chinul paralizant al efectului glutenului când îl mâncam accidental. Așa se face că în dimineața următoare primirii călăuzirii de la Dumnezeu am sunat la familia Demeter. Am aflat de la soția lui, sora Adriana Demeter, că fratele Demeter era într-o conferință de post și de rugăciune și că va veni acasă peste câteva zile. Am vorbit cu ea timp îndelungat și ascultam cu uimire la lucrurile pe care mi le spunea ea despre lucrarea pe care le-a dat-o Domnul să o facă în România. Apoi am stabilit cu ea programarea ca să-l sun pe fratele Nelu Demeter marți dimineața, în 14 septembrie—cea mai binecuvântată programare pe care am făcut-o în viața mea! N-am spus nimănui despre acest lucru, deoarece simțeam că totul este între mine și Domnul.

Luni dimineața, în timp ce așteptam acea programare divină pentru marți, am început să citesc Evanghelia după Marcu. Când citeam primul capitol, Duhul Sfânt mi-a vorbit într-un mod foarte clar prin istoria leprosului care a venit la Domnul Isus și L-a rugat în genunchi, zicând: ”Dacă vrei, poți să mă curățești” (Marcu 1:40). M-am auzit pe mine spunând exact același lucru: ”Doamne, dacă Tu vrei, Tu mă poți vindeca de această boală teribilă!” Și cum i-a răspuns Domnul Isus leprosului? Cuvântul Domnului spune că ”I s-a făcut milă de el”(în traducerea Engleză: ”a fost adânc mișcat”). Apoi Domnul Isus a întins mâna, ”S-a atins de el și i-a zis: ”Da, vreau, fii curățit!” (v. 41). Exact cuvintele acestea L-am auzit că-mi spune și mie: ”Da, vreau!

Am fost umplută de o bucurie de nedescris fiindcă am înțeles în sfârșit că El voia să mă atingă, să mă vindece, să mă restaureze și să mă umple. Dar eu am înțeles deasemenea foarte clar că El avea un plan mult mai mare în gând decât să mă atingă și să mă vindece. Mi-am ridicat mâinile în sus și am strigat către El: ”Doamne, eu știu că mâine Tu mă vei vindeca așa încât cei din familia mea să cadă cu fața la pământ când Iți văd slava Ta!” Pur și simplu m-am închinat Lui și I-am mulțumit pentru ceea ce eram absolut sigură că va urma să facă în ziua următoare.

A doua zi la orele 11, am format numărul pentru familia Demeter. Când am început să vorbim, fratele Demeter mi-a spus că Domnul i-a arătat că boala mea era o robie generațională și că noi trebuie să rupem acele legături în Numele Domnului Isus. Dar acele legături nu pot fi rupte atâta timp cât existau păcate nemărturisite în viața mea. Apostolul Iacov scrie: ”Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va vindeca; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5:14-16).

Păcatele nemărturisite îi dau diavolului dreptul legal de a ocupa acel teritoriu din inimă. Scriptura ne învață clar că păcatul dă un cap de pod lui Satan în viața noastră, ceea ce înseamnă că el are dreptul legal să fie acolo (Efeseni 4:27). Dar noi putem lua înapoi dreptul acela prin mărturisirea păcatelor și prin aplicarea sângelui lui Isus care ne curăță de orice păcat și nedreptate. Noi pur și simplu proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu și declarăm că ”dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Apoi, în Numele lui Isus eu am dreptul să proclam libertate de orice influență demonică sau de duhuri, punând capăt sclaviei mele față de aceste duhuri. În Numele lui Isus eu proclam că toate legăturile de robie sunt rupte și că toate blestemele generaționale sunt anulate. Când sunt eliberată în Numele lui Isus, sunt eliberată și de consecințele acelor păcate în viața mea, consecințe care adesea iau forma durerii și a bolii.

Eu am crezut Cuvântul lui Dumnezeu cu toată inima mea și am făcut pas cu pas tot ce m-a îndrumat fratele Demeter, într-un proces foarte amănunțit de mărturisire. După mai mult de două ore de mărturisire a păcatelor mele și de sfâșiere a tot ce m-a ținut într-o astfel de robie de-a lungul anilor, m-am simțit copleșită de mila și răbdarea lui Dumnezeu. Harul Lui era atât de darnic si de generos și eu eram o păcătoasă zdrobită la piciorul crucii. Îl laud pe Domnul pentru iertarea Lui și pentru harul Lui pe care El este gata să-l reverse cu atâta generozitate asupra celor ce vin la El, murdari și zdrobiți, recunoscându-ne nevoia disperată de El ca să ne curețe, să ne restaureze, să ne vindece și să ne umple de viața Lui și de Duhul Lui.

Când am proclamat Cuvântul lui Dumnezeu deasupra vieții mele în Numele lui Isus, Cuvântul a devenit viață pentru mine. Litera fără Duhul Sfânt ucide, dar ”Duhul dă viață” și viața pe care o dă El este abundentă (2 Cor. 3:6; Ioan 10:10). Am proclamat că sunt totalmente iertată. Eu sunt liberă să iert și liberă să iubesc. Sunt umplută de Duhul Sfânt. Am fost eliberată de Cristos și sunt cu adevărat liberă. M-am declarat liberă de duhul de infirmitate (de boală) și de duhul de frică. Ele m-au mințit atât de mulți ani, dar ele nu mă vor mai minți! Am declarat că trupul meu este templul Duhului Sfânt și nimeni altul nu mai are dreptul să ocupe vreun teritoriu în persoana mea (1 Corinteni 6: 19-20). Sunt liberă de toate alergiile și intoleranțele la alimente. Sunt liberă de infecții și de inflamații. Am fost vindecată și sunt o făptură nouă în Cristos Isus (2 Cor. 5:17). Eu sunt înviată cu Cristos și întronată cu El în locurile cerești (Efeseni 2: 4-6); Cristos este în mine, speranța gloriei (Coloseni 1:27). Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24:15)!

În timp ce ne rugam, am luat niște ulei și m-am uns așa cum m-a instruit fratele Demeter, de vreme ce vorbeam la telefon și el nu putea să-mi facă ungerea. Am sfârșit rugăciunea cu laude și cu mulțumiri și eu m-am ridicat de unde stăteam cu fața la pământ, cu deplina certitudine că am fost totalmente vindecată și totalmente liberă.

Nu numai că Domnul Isus mi-a vindecat boala fizică. El mi-a vindecat și sufletul. El m-a eliberat de duhul de frică care m-a ținut într-o varietate de robii toată viața. El m-a eliberat de multe alte duhuri care produceau multe eșecuri în umblarea mea cu Domnul, fiindcă ele nu mă lăsau să umblu în victorie. Libertatea în Cristos este atât de dulce încât n-aș schimba-o pentru nimic în lume. De sigur, această libertate include și libertatea de a mânca pâine și orice altceva făcut din făină de grâu și libertatea de a mânca toate alimentele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru hrana noastră.

În acea după masă de 14 septembrie mi-am luat copiii de la școală și le-am spus că am o surpriză specială pentru ei dar că le voi spune-o numai la prăvălia la care le-am promis că le voi cumpăra niște prăjituri. După ce am cumpărat prăjiturile, mie mi-am cumpărat un fel de cafea care până atunci îmi fusese interzisă. M-am așezat cu copiii la masă și am frânt în două un biscuit pe care i l-am cumpărat fiicei mele de șapte ani, Olivia. M-am uitat la biscuit și știam că acum este bun și pentru mine, că nu mai este otravă pentru trupul meu. Dumnezeu l-a făcut bun pentru mine. I-am mulțumit Domnului pentru toate ce erau pe masă și am mușcat din biscuit. Imediat, băiatul meu de opt ani, Joey, a exclamat: ”Mami, biscuitul acesta este fără gluten?” ”Nu – i-am răspuns – nu-i fără gluten, dar este în regulă, căci Domnul m-a vindecat astăzi și acum pot mânca tot ce vreau!” Copiii s-au bucurat cu atâta credință minunată și au acceptat imediat minunea că mama lor este totalmente vindecată.

Mai târziu, în seara aceea, i-am spus soțului meu ce a făcut Domnul pentru mine și el m-a crezut și a primit vestea cu mare bucurie. Am râs împreună în timp ce mâncam împreună felii de pâine cu unt și cu gem. De atunci, pentru noi a mânca împreună pizza a devenit o mare celebrare. Mănânc pâine în fiecare zi din 14 septembrie încoace și n-am mai avut niciodată simptomele severe si dureroase pe care le avusesem înainte.

Oricât de minunat este faptul că sunt liberă să mănânc tot felul de produse din făină de grâu și alte alimente pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi, este și mai minunat să fiu liberă de robia spirituală. Când Domnul m-a vindecat, El mi-a dat pachetul întreg! El mi-a vindecat sufletul, mintea, emoțiile și trupul. Acea primă rugăciune cu fratele Nelu Demeter a fost primul pas glorios în minunata călătorie pe care Duhul Sfânt a început-o în mine si cu mine.

Vindecarea mea a avut un efect în lanț în viața soțului meu, a copiilor mei și a altora din familia mea. El ne-a transformat familia și mi-a revoluționat căsătoria. Este ca și când acum trăim într-un univers nou. Îmi ridic mâinile și mă închin Domnului meu, Vindecătorul și Eliberatorul meu, cu uimire și cu adorare, fiindcă El a făcut mult mai mult decât aș fi putut eu cere sau aș fi putut să-mi imaginez. Am văzut puterea și slava Lui și am fost umplută de Duhul Lui. Pot spune cu Psalmistul din toată inima: ”Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu mi-ai eliberat inima” (Psalm 119:32, traducerea dupa engleza NIV).

 

Dora (Ţon) Ghiţea – vindecată pentru a cunoaşte inima lui Dumnezeu

Dorothy Ton Ghitea

Fa click AICI sa citesti marturia detailata despre vindecarea Dorei – Surprinsă de Duhul Sfânt: Vindecată și Eliberată – Dorothy (Ţon) Ghiţea

 

Dora (Ţon) Ghiţea – vindecată pentru a cunoaşte inima lui Dumnezeu

În urmă cu 4 ani, vindecarea miraculoasă a Dorei Ghitea, fiica prof. dr. Iosif Țon, a zguduit lumea evanghelică din România și diaspora. După 21 de ani, ea s-a întors în România în vizită împreună cu soțul ei, Oliver Ghitea, și cei doi copii, iar echipa Alfa Omega TV a avut șansa să-i înregistreze mărturia. În continuare aveți un scurt extras din mărturia extinsă a Dorei care va fi difuzată în curând pe Alfa Omega TV. VIDEO by Alfa Omega TV

Dora (Ton) Ghitea:

Dupa ce s-a nascut primul nostru copil, eu m-am imbolnavit. Si a fost o boala care s-a manifestat cand mancam orice lucru care continea gluten. Simptomele erau foarte violente si foarte dureroase. Daca mancam foarte putina paine, imediat imi venea rau si vomitam. Dupa aceea, durerile erau asa de rele, ca trebuia sa iau de multe ori narcotice, pentru ca durerea era mai rau decat la nastere. Chiar nascusem pe baiatul nostru si era mai rau decat la nastere. Si a fost un lucru foarte surprinzator. Nu stiam ce se intampla.

Oliver Ghitea (sotul lui Dorothy): Am fost la diferiti medici. Eu sunt doctor, medic, am fost la diferite examinari, la sonograme. Dupa ani de zile de cercetari si de investigatii ne-am dat seama ca Dora are boala Celiaca (enteropatia glutenica). A durat ani de zile pana am aflat. Si simptomele deveneau din ce in ce mai grave, mai severe.

Dora (Ton) Ghitea: A fost foarte greu pentru ca imi lua energia si de multe ori nu aveam putere in picioare, nici sa merg in sus pe scari.

Oliver Ghitea: Toti doctorii au zis: “Nu este, pur si simplu, vindecare pentru boala asta. Tratamentul este numai sa nu mananci paine, sau orice lucru care contine grausau paine. Si mai usor zis, decat facut. Ca, atatea mancaruri contin grau in ele si a ajuns la puncrul ca daca Dora mergea si la un studiu biblic si o farimitura de paine ii atingea mancarea, se imbolnavea groaznic. Venea acasa bolnava si era bolnava zile intregi, pana cand ii dispareau simptomele. Lua medicamente sa ajute cu inflamatia, cu durerea, dar vindecare nu era. Deci, era o boala in care nu exista vindecare.

Dora (Ton) Ghitea: Nu stiam cum sa procedez. Multi ziceau ca se roaga pentru mine, dar, eu n-aveam curajul sa ma rog pentru vindecare pentru ca multi mi-au spus la biserica despre aceasta boala, ca este de la Dumnezeu si este un cadou de la El. Ca El a stiut ca eu pot sa duc asta si atunci El mi-a dat acest dar. Chiar au zis ca este un dar de El si trebuie sa-l suport, sa-l rabd si sa fiu multumitoare. Deci, nu puteam sa ma rog impotriva voii Lui si nu stiam ca El, de fapt, a murit pentru pacatele mele si pentru bolile mele.

Oliver Ghitea: Ne-am rugat Domnului. Pentru vindecare, nu stiam atunci- Doamne, mai vindeci pe oameni? Am auzit de unii ca sunt vindecati. Dar nu stiam. Pur si simplu, mai vindeca azi Dumnezeu? Stiam ca poate sa faca ce vrea, dar nu stiam daca El vrea sa faca in cazul nostru. El este Atotputernic  si e suveran. El, poate da boala la oameni, poate nu da boala la oameni? Poate sa vindece, dar pur si simplu nu stiam daca El vrea sa vindece si astazi, in special, daca vrea sa vindece pe Dora.

Dora (Ton) Ghitea: Si incet si incet, Dumnezeu a inceput sa-si reveleze inima fata de mine. Am inceput sa cunosc ce inseamna sa auzi vocea Lui si sa auzi ca-ti vorbeste. Incet, incet, El a vrut sa-Si reveleze inima Lui buna fata de mine, ca El nu da boala la nimeni. Pentru ca nu este boala in El, nu poate sa dea ce n-are. Am fost la un studiu, de fapt la o intalnire de rugaiune, care au fost tinute de un frate, care credea in profetie are darul profetic si il cunosteam de cand eram mica. El este un frate de la Ploiesti, a fost intervievat aici la Alfa si Omega, se numeste fratele Vali Seceanu.

Cand am venit la grupul acela, Vali m-a intrebat: “Dora, tu crezi ca Domnul Isus este aici in seara aceasta?
Si am zis: “Sigur ca este aici.”
Si atunci a zis: “Atunci, crezi ca vei pleca bolnava de aici?”
Si am zis: “Vali, eu stiu ca Domnul Isus este aici si ca El poate totul. Dar, eu nu stiu daca El vrea sa ma vindece.”
Deci, asta era problema la mine. Nu stiam daca vrea.

Si eu nu vroiam sa risc nimica. Nu vroiam sa-L pun la incercare pentru ca nu vroiam sa fiu dezamagita. Si a zis Dumnezeu: “Te-am vazut Dora, intr-un colt, stateai disperata, striga-i catre mine si erai in mari dureri. Si Eu te-am vazut. Te-am vazut acolo. Si uite, iti pun in fata un rug aprins. Stai la o rascruce de drumuri si iti pun un rug aprins in fata ta. Si este la alegerea ta. Poti sa vii la Mine, sa vezi ce este si sa vii si sa auzi vocea Mea.”

Si eu am sis: “Sigur, vin Doamne. Vin. Fug. Vin fugind. Vin la Tine. Vreau sa aud vocea Ta si mai mult, [sa aud] ce-Mi spui Tu.” Ala a fost un inceput. Un inceput minunat si in seara aceea, am simtit ca am fost cu adevarat la biserica.

Eu nu spusesem la familie ca il voi suna pe fratele Demeter. Am spus doar la doua prietene ca Dumnezeu ma vindeca. Am simtit ca trebuie sa spun: “Dumnezeu ma vindeca”. Dar, in dimineata aceea, am sunat pe fratele Nelu si pentru prima data am vorbit cu dansul. Si el, pur si simplu, mi-a predicat Evanghelia. Ca eu, de fapt, nu stiasem Evanghelia completa- ca Domnul Isus, in lucrarea pe care a terminat-o pe cruce, a terminat si vindecarea noastra.

Nelu Demeter: Dupa 3 ore, cand m-am rugat cu Dora si prin autoritatea care ne este data- in invoiala, ce vom lega, va fi legat. Ce vom dezlega, va fi dezlegat pe pamant si in cer. Cand am inceput sa rostim dezlegarea de 1, 2, 3, 5, 10, 15, 50 de negative, de minusuri, cand am inceput, dezlegarea lui Dora de toate acestea si legarea acestora, la Dora s-a produs totul spontan. Eliberarea ei cresteaEu n-o vedeam. Eu n-am vazut-o niciodata in viata mea pana acuma. Ea tresalta de bucurie. Simteam prin vorbirea ei ca creste Domnul in viata ei.

Dora (Ton) Ghitea: Cam pe la ora 9 seara, eram cu copiii in pat, ii pregateam de culcare si Olivia si Joey spuneau: “Mami, spune-i lui tati. Spune-i lui tati.”
Si Oliver spune: “Ce sa-mi spuna?”
Si i-am spus: “Uite, astazi, Dumnezeu m-a vindecat. Sunt total vindecata.”
Si Oliver, asa a primit, el imediat a spus: “Fugi Joey si adu niste paine. Vreau sa vad pe mami cum mananca paine in fata mea.”

Oliver Ghitea: Eu cu copiii am fost extrem de fericit. Am vazut cu ochii nostri ca Dora s-a vindecat pe loc, adica, nu mai era nici un dubiu. Cand vezi cu ochii o minune, cu ochii tai, nu mai ai ce sa zici, decat sa crezi. Pur si simplu, am plecat lucru dimineata, am lasat-o bolnava . Am venit acasa seara, a fost complet vindecata.

Dora (Ton) Ghitea: Imediat, Oliver a vrut sa stie: Ce s-a intamplat? Ce rugaciune te-ai rugat? Cum a fost cu fratele Demeter? Vreau sa stiu si eu.”
Si nu dupa mult timp a vorbit si el cu fratele Nelu si am intrat amandoi in aceasta experienta si in aceasta noua, cum sa zic, aventura cu Duhul Sfant, in care El ne-a chemat.

Oliver Ghitea: Am ajuns la punctul in care noi vrem si mai mult din Duhul Sfant. Vrem sa vedem si mai multe minuni pentru caci credem ca asta vrea sa faca Domnul Isus astazi.

Dora (Ton) Ghitea: Dumnezeu, de multe ori mi-a spus: “Te-am vindecat ca sa-ti arat inima mea.Ca Tu sa vezi si mai mult ce este in inima Mea. Ca eu nu sunt un Dumnezeu care disciplineaza si pedepseste cu mana tare si multi zic: “Sa nu cumva sa cazi sub mana tare a lui Dumnezeu.” Dumnezeu Tatal este ce vedem noi in Domnul Isus. Si cand ne uitam la Domnul Isus, Il vedem pe Tatal.

 

„M-am dus la Mecca si L-am gasit pe Isus” – Marturia unui musulman convertit la crestinism

Cu multumiri fratelui Gabi Lupescu pt. acest articol!
Un musulman turc care a mers in pelerinaj la Mecca cu cativa ani in urma, a revenit acasa schimbat spiritual, devenind crestin, spre marea uimire a familiei sale.

Pastor Ali Pektash Photo credit wnd.com

Ali, un cetatean kurd, era consumator de alcool atunci cand prietenii l-au convins sa faca un pelerinaj (Hajj) in orasul sfant al islamului. Apropiatii lui sperau ca vizita in Arabia Saudita unde bauturile alcoolice sunt interzise si ritualul religios de la Mecca, l-ar putea vindeca de aceasta patima. Cand a ajuns acolo, Ali s-a rugat si a strigat la Dumnezeu pentru ajutor, dupa care a adormit.

Ali a declarat ulterior ca in vis i-a aparut o persoana, care nu era altcineva decat Isus, care i-a spus: „De acum vei crede in Mine. Du-te din acest loc!” In dimineata urmatoare cand s-a trezit si a vrut sa se spele, a descoperit cu surprindere ca parul de pe pieptul lui, in locul unde sustine ca l-a atins persoana din vis, avea forma unei maini si devenise alb.

Fiind profund marcat de cele intamplate, la intoarcerea sa din pelerinaj, el a anuntat familia ca L-a vazut pe Isus in vis la Mecca si doreste sa devina crestin. Apoi a izbucnit in plans in fata sotiei si i-a cerut iertare pentru felul in care o tratase pana atunci, demonstrand in mod clar o schimbare in viata lui.

Cu toate acestea, timp de trei ani nu a avut acces la o Biblie in limba kurda si au trecut sapte ani inainte de a intalni un alt crestin turc. In cele din urma el a frecventat o biserica in Ankara, dupa care a plecat in estul Turciei, pentru a incepe o noua lucrare in localitatea unde s-a nascut si a crescut.

In prezent, Ali Pektash a organizat conferinta „La rascruce” in Ierusalim, ca parte a misiunii sale mai ample, care are drept scop „reunirea fiilor lui Avraam”. Conferinta „La rascruce”, gazduita de Biserica lui Hristos in inima Orasului Vechi al Ierusalimului, a avut drept scop aprofundarea legaturilor de reconciliere dintre crestinii arabi si urmasii evrei ai lui Isus si la ea au participat delegati din mai multe tari din Orientul Mijlociu, inclusiv Iran, Egipt, Cipru si Iordania.

Vorbind in limba turca (fiind asigurata si traducerea pentru invitati), Ali a vorbit despre modul in care Avraam a fost, de asemenea si stramosul sau si cum el considera ca o parte a misiunii sale este de a ajuta la reunirea fiilor lui Isaac si ai lui Ismael (copiii lui Avraam cu neveste diferite).

El a vorbit despre modul in care dezbinarea familiei poate provoca conflicte de durata intre copii care trec prin asa ceva, mentionand cearta care s-a declansat in trecut intre copiii lui Avraam si care continua si in zilele noastre. „Acum este timpul pentru reconciliere. Avem o misiune foarte importanta – de a impaca fratii. Acest lucru e posibil numai prin Isus. Vreau sa ducem la bun sfarsit aceasta lucrare….”, a spus Ali Pektash.

Intr-un alt exemplu de reconciliere, un delegat palestinian din Hebron ( locul unde a fost ingropat Avraam) a spus: „Am fost unul dintre cei care ii ura pe evrei, dar Isus mi-a schimbat viata.”

Surse: Israel TodayWnd

Read more: http://afirmativ.com via Gabi Lupescu

Marturia unei actrite din Oradea – Hortenzia Meleg

Hortenzia MelegNascuta si crescuta intr-o familie credincioasa, la 18 ani s-a casatorit cu un actor si a intrat si ea in acea viata de actori. Ii mergea bine si asa si-a trait viata. Cateodata se mai ruga si credea ca e ok asa. Desi incerca sa se bucure de viata, din cauza rugaciunilor parintilor ea nu se bucura de placerile celor din jur. Apoi, a inceput sa umble din biserica in biserica si sa posteasca.

Intr-o zi, cand trebuia sa-si lase fetita la parinti pentru o zi, mama sa i-a spus sa vina sa o lase cu ea la Biserica baptista Emanuel, de unde primise o invitatie ca sa participe la un program evanghelic.Ajunsa la Biserica Emanuel tarziu, Hortenzia nu a mai avut loc sa intre in biserica, ci a trebuit sa stea pe holul bisericii unde erau ecrane. Acolo, ea povesteste- “Am vazut un om (pastorul) si am inceput  sa vorbesc in mintea mea cu Dumnezeu. Acel om (era Pastorul Paul Negrut) spunea exact pentru ce m-am dus eu. A spus: “Tu, aceea ce-ai intrat, n-ai intrat intamplator in casa lui Dumnezeu. Isus a venit ca sa se intalneasca cu tine. Intinde-ti mana, Domnul vrea sa te scoata, sa te ia in bratul Lui.” Deci, a spus totul ce cautam eu in alte biserici si in post si rugaciune, fara sa stiu eu ca nu intamplator am dus eu acolo fetita.

Hortenzia Meleg:

Am zis: “Doamne, eu intamplator am venit aici. Eu n-am stiut ca Tu esti aici, ca Tu imi vorbesti. Esti asa de prezent aici. Eu n-am mai fost la fratii Romani. Eu n-am stiut. Eu ce sa fac acuma? Nu mi-au dat voie sa intru (in biserica). Ajuta-ma. Da-mi o alta sansa. Doamne, eu ridic mana.” S-a spus, sa ridice o mana cine doreste sa invite pe Isus in inima.

Eu nu m-am intalnit niciodata cu o invitatie asa clara in toata viata mea. Si m-am uitat in spate, in jurul meu. “Doamne,” eu am spus, “Cine trebuie sa vada, ca eu ridic mana? Dar nu stiu cui sa ridic mana. Stateau 3 femei tigance in spatele meu si mi-am siz: “Doamne, ajunge daca ele vad. Mu stiu ce-am de facut.” Domnul a vazut inima mea. Simteam o prezenta extraordinara. Am zis: “Doamne, eu ridic mana. Nu mi-au dat voie sa intru. Da-mi o alta sansa, ca si acolo ridic mana. Nu conteaza la cate mii de oameni eu ridic mana. Eu sunt aici. Ia-ma in bratul Tau. Si atunci s-a auzit o voce dinauntru: “Oricine doreste sa invite sau sa vina, Duminica e ultima zi de Evanghelizare. Oricine doreste sa vina, ca Domnul Isus vrea sa va ia in brate, vrea sa cineze cu dvs.” Si am spus: Voi veni, Doamne, eu voi veni Duminica.”

Foarte multe greutati am intampinat pana am putut sa ajung, dar in ultima secunda, iar am sosit. “Doamne, nu conteaza, chiar sa stau in picioare, dar da-mi voie sa intru, in ultimul colt, ca vreau sa ridic mana. Eu pentru asta am venit.” Am intrat. Nu mai erau locuri, dar cineva s-a ridicat si mi-a predat locul.  Am stat intr-un colt al bisericii si spuneam: “Doamne, spune acelui om (pastorul) sa spuna sa ridice mana cine vrea sa ajunga in bratul Tau, Doamne. Ca, eu vreau sa ajung.” Eram plina de dorinta dupa Dumnezeu, dupa puterea aceea. Fratele Paul, la sfarsit, a facut chemarea, prima data la balcon, in coltul opus si eu imediat am ridicat si eu mana. La fiecare sectie ridicam mana, ca nu cumva sa raman jos. Deja, cabaret era in ceruri si pe amvon ca cineva (eu) care nu intelege sa astepte, eu tot ridicam mana. Si cand a ajuns la mine: “Sa ridice mana din partea aceasta, cine doreste pe Isus ca stapan si Mantuitor,” am ridicat mana in sfarsit. A spus fratele Pastor: “Sa fiti binecuvantata.” Simteam ca a cazut peste mine un butoi de ceai fierbinte. Duhul Sfant era. Eu nu mi-am dat seama ce este peste mine. O caldura m-a inundat si eu m-am ridicat de acolo, si a zis: “Sa veniti in sala de nunti sa ne rugam pentru cei care v-ati predat viata dvs. si inima lui Isus.” Prima doream sa ajung,  pe primul rand. M-am rugat cum stiam eu si m-am dus acasa saltand de bucurie.

Pur si simplu nu m-a interesat. In Oradea, eram o persoana destul de cunoscuta, de pe ecran, de pe scena teatrului, dupa sotul meu. Si am spus: “Nu ma intereseaza. Sunt asa de fericita.” Si am luat hotararea ca in totalitate ma predau Domnului. Nu o particica. Totalitate. Si am spu: “Doamne, si afacerea mea, e in mana Ta. Aici sunt. Fa ce vrei. Si stiu ca de aici inainte, dusmanul nu ma mai are.” Si stiam ca am primit o putere peste puterea aceia a vrajitoriei.

Sotul meu credea ca eu ma duc. Aveam afacerea mea si trebuia sa fac prezentari. Eram chemata incoace, incolo. Calatoream, mergeam. Am inceput sa nu ma mai duc la prezentari, ci seara de seara la evanghelizari, la rugaciune. Acasa, n-am mai putut de mine, de bucuria ce aveam in inima. Poate suna ciudat, dar in fata Creatorului meu pe care il iubesc din toata, toata inima mea, spun ca nu puteam sa fac aproape nimic. Uitam zile intregi sa mananc. Stateam cu Cuvantul Domnului, stateam cu DVD-urile deasupra capului meu. Mergeau predicile, aveam Biblia (deschisa), niste carti deschise pe jos, in camera unde stateam si aveam Radio Vocea Evangheliei. Deci, stateam 10-16 ore zilnic. Eram ca un burete care absorbea, Mergeam prin toata casa cantand, laudand pe Domnul. Era ceva extraordinar.

Calatoream cu teatru si cu colega mea si vorbeam despre produsele naturiste (afacerea mea) si cum stateam, simteam o intepatura in spate. Era in primul an cand m-am intors la Domnul. Din senin, cand ma puneam cu spatele (la scaun): “Ce-i cu intepatura asta?” M-am dus singura in vestiar, abia am ajuns.  Am un semn de mama. Dintr-o data s-a transformat din foarte micut, la marimea unei nuci. Simteam ca ma inteapa si imediat am stiut ca asta nu-i lucru bun. Cu semnul de mama nu se joaca. Dar, in inima mea era primavara. Eu aveam pe Isus si am invatat sa nu ma ingrijorez de nimic, sa lauzi pe Domnul pentru tot ce ti se intampla. Eram plina de Duhul Sfant si am laudat pe Domnul. Am zis: “Doamne, nu stiu ce e acolo. Dar, ma voi ruga si intepatura aceia se va duce.” M-am dus acasa si m-am uitat in oglinda. Era crescuta si s-a facut urata, destul de mare.

Atunci, am inceput sa ma rog: “In numele Domnului Isus, sa mearga inapoi la locul lui (semnul).” Si pe jumatate s-a dus inapoi. Atunci m-a speriat si am spus: “Doamne, probabil ca Tu ai lasat cu un scop. Familia mea este neintoarsa la Tine si poate cu acest caz, vor veni la Tine, se vor speria si se vor ruga pentru mine, ca vor simti ca avem nevoie de Tine.” Timp de 9-10 luni, sotului meu ii era rusine de mine. Nu ma asculta. Nu puteam sa-i spun cum de am ajuns in bratul lui Isus. Atunci, stiam ca ma va asculta. Era Directorul Sectii Maghiare al Teatrului atunci. L-am sunat. Era in biroul lui si i-am spus in felul urmator:  “Dragul meu, stii ca ti-am mai spus…” I-am spus in gluma, cand i-am vazut mormantarea printesei Diana. I-am spus: “Dragul meu, uita-te bine. Cand eu mor,  exact asa o inmormantare vreau. Alb, flori albe, sicriu alb.” Stia ca-i gluma, dar ma asculta. Stie ca-mi place albul foarte foarte mult.

Si-acum, i-am spus iar: “Dragul meu, sa stii, pregateste-ti portmoneul, ca te costa mult mormantarea mea, flori albe, sicriu alb.” A spus: “Ce vorbesti?” “Mai in gluma, mai in serios, stii ca ce te asteapta.” “Ce vorbesti?” Si i-am spus atunci: “Un semn de mama mi s-a distorsionat. Nu-i o problema mare. Poate ca mai repede ajung la Dumnezeul meu.” El s-a speriat si a fugit acasa de la teatru. Locuim aproape. Cand m-a vazut, a zis: “Du-te la medic.” Am spus: “Nu. Eu am fost la medic.” “Unde, la care medic?” “O, la medicul suprem. La medicul meu.” “Hortenzia, nu te prosti. Hortenzia…” Toata familia s-a speriat. Cand s-a retras pe jumatate semnul, am zis: “Doamne, opreste-te. Vreau sa faci lucrare in familia mea.” Si Domnul s-a oprit. Nu s-a vindecat. Toata familia ma trimitea la medic. Sotia fratelui meu, fiind medic, ma suna zilnic: “Du-te la medic. Nu se joaca cu asa ceva.”

Trei saptamani eram asa de fericita, asa de bucuroasa. Sora mea, pe care n-o puteam misca nicicum, locuia la Budapesta si eu ma rugam cu ardere, cu foc pentru ea. Cand a auzit, a inceput ea sa faca post si rugaciune. A sunat matusile din Viena si le-a cerut:  “Post si rugaciune pentru Hortenzia.” Eu radeam acasa si laudam pe Domnul. Mama mea, dupa aceea mi-a spus, dupa 2-3 ani, ca era asa de surprinsa, cand am sunat-o (mi-am adus aminte cand ea imi povestea): “Cand m-ai sunat si mi-ai spus- ‘Nu cumva sa te pui pe genunchi sa te rogi sa ma vindece Domnul, ci roaga-te pentru fratii mei si ai tai, pentru familia sa lucreze Domnul.’ Atunci, asa de surprinsa am fost cum ai reactionat.” Dar, nu eu am reactionat, ci Duhul Sfant dorea din mine si prin mine sa mantuiasca toata familia mea. Sa simta si ei bucuria ce-o simte Meleg Hortenzia.

Trei saptamani m-am luptat cu familia mea. Eu aveam pace in inima mea si spuneam: “Doamne, Tu esti vindecatorul meu. Lucreaza la fiecare din familia mea.” Parintii si sotul tot m-au trimis la medic. Am spus: “Bine, ma duc pentru voi.” Ca s-a ajuns la amenintari: “Uite, mama sufera de inima. Pana cand.. esti neascultatoare.” Am spus: “Va voi asculta si ma voi duce ca Dumnezeul meu poate sa fie si acolo in sala de operatie.” Cand am spus aceasta propozitie, a aparut ceva in stomacul meu. Ceva neliniste. Stiam ca nu-i bine. Dar, am pus pe cantar si am zis: Acuma, cine sa sufere? Hortenzia, ca-i plina de bucurie, de pace sau familia care inca nu cunoaste? Si eram asa confuza, ce sa fac? Parintii mei, in ultima seara au venit la mine.

Dimineata a trebuit sa fiu la medic pentru operatie la ora 7:45. Seara, stateam cu tata si cu mama si suna telefonul. Taximetristul m-a sunat pentru niste produse si ma intreba cum sa le ia, produse naturiste. Eu i-am explicat. Si fara sa vreau eu, nu inentionam, pentru ca pe acest om il cunosteam foarte din departare, nu stiam multe lucruri despre el, decat ca este un om al Domnului. Are nasterea din nou, atat stiam de el. Si i-am spus: “Frate, rugati-va pentru mine, ca am de-a face, maine dimineata, o operatie pe care eu n-o vreau. Pentru familie, sunt nevoita s-o fac. Rugati-va pentru mine.” Eu n-am stiut ca acest frate era la Conferinta Strajerilor, aici in Felix. Era pauza, a iesit afara si m-a sunat, ca Domnul l-a pus sa ma sune pe mine, sa intrebe de produse. Acel frate a intrat din pauza, fratele Demeter a comunicat: “Acuma ne vom ruga pentru bolnavi.” Si fratele s-a simtit de Duhul Sfant impins sa se ridice si sa spuna: “Eu nu o prea cunosc. Este o actrita de la Teatru pentru Copii si Tineret, care m-a rugat si ne-a rugat… (i-am spus c ael si sotia, asa m-am gandit eu, eu n-am stiut ca el era adunat cu multi oameni) sa ne rugam pentru ea ca maine are de facut o operatie pe care ea nu o vrea, dar care trebuie sa o faca. Nimic (altceva) nu stiu, doar ca rugaciunea ei este sa ne rugam pentru ea.”

S-au ridicat fratii, asta stiu numai din auzite, si s-au rugat pentru mine. S-a ridicat sora Cati din Deva, care pana atunci nici nu am auzit de ea, acuma o stiu. Si a spus: “Eu am vazut-o pe aceasta sora. Era culcata intr-o cutie alba, cu niste flori albe si niste copilasi plangeau in jurul ei. Iar, niste demoni mari jucau, dansau, si spuneau: “Aproape am convins-o sa mearga la operatie. Daca se duce este al nostur. Am omorat-o.” A spus: “Sunati-i si spuneti-i sa nu se duca la aceasta operatie. Nicicum sa nu se duca.” Fratele a incercat sa ma sune, dar eu am stins telefonul. Eu trebuia sa ma pregatesc pentru operatie, dar stateam cu Domnul acasa. N-a putut sa ma sune. Mi-a trimis un SMS. Dimineata m-am trezit la vreo 5:30 si vroiam sa impachetez. Parca n-aveam chef de impachetat, de pornit, stiam ca o sa fac, dar tot impingeam. Am dat drumul la telefon si mi-a intrat SMS-ul fratelui: “Sora Hortenzia, sa nu cumva sa mergeti la operatie inainte de a vorbi noi la telefon, ca Domnul are ceva de comunicat pentru dvs. Imediat mi-a tresaltat inima, ca simteam ca ceva trebuie sa se intample. Simteam ca nu-i pentru mine operatia. Zic: “Cum sa-l sun la 5:30 pe acel om necunoscut? O sa-l sun inainte de operatie, pe la 7:30.

Dar dansul, probabil ca i-a semnalat telefonul ca s-a transmis SMS-ul si m-a sunat dansul. Tin minte, cat traiesc, stateam in dormitor jos pe covor, tineam telefonul si-mi spunea ca era o lucrare, cum au vazut si Domnul spune sa nu ma duc la operatie. In spatele meu era intoarsa lumea. Sotul meu regiza o piesa, el este si regizor, era in decembrie 15-16 si el a intors lumea ca sa fie liber toata ziua, ca lucrau toata noaptea cu scenograful, aranjau scena. Eu a mintors teatrul ca sa fiu libera, sa nu se joace piesa in care jucam eu. Soacra mea a venit dupa copii deja. Si cand am auzit eu aceste vorbe, m-am usurat, mi-au sarit lacrimi in ochi si am spus: “Stiam Doamne, ca ceva minunat ma asteapta. Este lucrarea Ta si Tu vei face ceva minunat. Te laud, Doamne.” Dar, am spus: “Frate, habar n-am ce sa fac eu acum. Toata lumea asteapta operatia. Medicul se spala pentru operatie deja. Sotul meu ma asteapta, teatrul intors cu fata in jos. Ce sa fac?” Si fratele zice: “Haideti aici la Felix si laudati pe Domnul.” “Aleluia! Vin! Vin cu primul taxi la Felix.”

Am pus telefonul jos, am iesit in bucatarie. Sotul meu si-a baut cafeluta. Eu am luat un pahar de apa si am baut. Sotul meu zice: “Nu, nu, nu. Tu n-ai voie, tu te duci la operatie, sa nu bei apa.” Si i-am spus: “Iarta-ma, dragul meu, eu astazi nu ma voi duce la acea operatie.” “Cum, dar cine te-a prostit? Cu cine ai vorbit la telefon? Ce s-a intamplat?” Lui, i s-a parut ceva poveste intre nebuni, pur si simplu. “Nu inteleg, eu nu spun medicului,” zice el. “Du-te spune tu, ca la mine sa nu se uite…” Si m-am rugat si am spus: “Doamne, ajuta-ma sa spun medicului.” Anestezistul era prieten cu sotul meu, dar pe medicul care ma opera nu-l stiam, nu-l cunosteam.  L-am sunat pe anestezist si i-am spus: “Iarta-ma, nu pot sa ma duc acuma, astazi, la acea operatie. Nu sunt pregatita sufleteste. Simt ca astazi nu. Daca Dumnezeu ma va trimite cu alta ocazie, dar astazi nu ma pot duce la operatie.” Nici macar nu m-a certat. A zis: “Bine Hortenzia, vii cand tu vrei. Nu-i nicio problema.”

M-am suit intr-un taxi asi am venit la conferinta. Canta sora Ligia Bodea, plina de bucurie eram. Am inceput sa plang, curgeau lacrimile pe ochii mei. Am intrat in sala, am ridicat mainile si doar cantam. Nici macar cantecele nu le prea cunosteam. Dar, le-am prins repede si le-am invatat si cantam si multumeam Domnului pentru vindecare si pentru minunea ce face in viata mea, sa vada. Doream cu orice pret sa vada familia mea ca ce-a facut Isus. Si multumeam ca m-a vindecat. Si m-am dus acasa seara, aproape pe la ora 11. De dimineata eram in post si rugaciune, plina de bucurie, de puterea Domnului si eram convinsa ca semnul meu se va retrage si ca se va bucura toata familia mea. Peste doua zile, semnul meu era retras. De atunci au trecut 5 ani. Medicul acela anestezist a fost la noi sa ne stropeasca de pasti si i-am spus de Isus. I-am spus: “Uite, atunci nu m-am dus la operatie, ca Isus Hristos este medicul meu. Eu am un ecuson acasa pe care scria nu stiu ce. Dar eu am sters si am scris “Doctor Isus”. Il tin in bucatarie agatat si eu arat la toat lumea: Isus Hristos este doctorul meu suprem si eu ma duc intotdeauna la El cu orice problema am. Si asa am spus: Cand Isus nu te poate vindeca sau cand Isus iti spune ca trebuie sa mergi la spital, pentru ca are ceva trebuinta prin tine acolo sa faca sau chiar tu trebuie sa treci prin ceva, atunci ma duc. Dar nu invers. Nu ma duc la halate albe, asa le numesc eu si sa le binecuvanteze Domnul mainile lor, intelepciunea lor, a mdeicilor, ca am primit un dar asa de mare. M-am nascut din nou din Dumnezeu. Eu ma duc la El cu orice problema si cu orice boala la Isus. Si dupa aceea, unde ma trimite Isus, ma duc mai departe. Slavit sa fie numele Lui!

VIDEO by Alfa Omega TV

Marturii – Tineri Peniel

Larisa Deac si Mia Sighiartau

VIDEO Alfa Omega TV

Povestea lui Luca Grec

Luca Grec 1

Luca s-a nascut nevazator. Echipa de mijlocire a bisericii a spus: “Daca nu face Dumnezeu o minune cu Luca, atunci ne lasam de tot si mergem si jucam fotbal.” Asculta ce s-a intamplat…

Lucratorul care s-a jucat cu pacatul si a murit

Photo credit moorematt.org

Undeva pe Valea Draganului, un frate englez ne povestea cum invata mai multi lideri din Cuvantul Domnului.  La un moment dat le-a dat un eseu, sa scrie.

Unul dintre ei, de care el stia ca traia in adulter, a ramas la sfarsit de tot, dupa ce toti ceilalti au plecat si a spus: “Frate lector, frate Dan, imi permiti sa scriu eu un eseu despre iertarea din cauza de adulter?

Si acest om i-a raspuns, luminat de Dumnezeu: “Nu mai trebuie sa scrii nici un eseu pentru ca judecata lui Dumnezeu s-a rostit in dreptul tau.”

De ce? Pentru ca acest om Il sfida pe Dumnezeu, propunandu-i omului lui Dumnezeu sa scrie  pe o astfel de tema. Deci, aceasta desensibilizare a constiintei a actionat in cazul lui.

Si ceea ce este dramatic, oarecum similar cu ce s-a petrecut pe vremea ap. Pavel, (oarecum similar, totusi nu identic) e ca intr-o saptamana, acest barbat de 30+  ani a murit. Nu te poti juca la infinit cu Dumnezeu.

Vezi / Citeste mai mult aici …

Sergiu Nichescu Marturie – Biserica Sfanta Treime Sanmihaiu Roman-15 Iunie 2014

VIDEO by Alin Z.

Testimony – A life of drugs and suicidal thoughts changes, when he remembered he had a copy of the New Testament

Photo credit

Testimony: Reverend Joplin Emberson

Joplin Emberson was leaving his high school one day when Gideons were conducting a distribution outside. One of the Gideons handed him a New Testament. Joplin had no intention of ever reading it. His life was spiraling out of control, and by the time he was a senior in high school he was addicted to drugs and selling them as well.

When he was 20, he found himself lying in bed after a horrible evening. He began contemplating suicide. But one thought came to his mind…”What if hell really exists?” And as the Lord would have it, he then picked up that New Testament, which for some reason he still had and opened it and began to read.

See what happened next in this inspiring testimony of how a single copy of God’s Word impacted a life forever.

Testimony: Reverend Joplin Emberson from the gideons on Vimeo.

Testimony: Larry Sweat – How a bible saved this atheist in the midst of gun fire in Vietnam

Soldier in Vietnam – Photo credit www.pinterest.com

In May of 1968, Larry Sweat was loading the Flying Tiger, a plane which would take him from a U.S. Air Force base to serve in Vietnam. As he was about to board the plane, two Gideons asked him, “Would you like to have one of these little New Testaments?” Though Larry claimed to be an atheist, he agreed to receive one of the Scriptures, hoping it might provide some extra protection against any bullets in battle. Hours later, he was clutching that New Testament praying it would help him. Watch this inspiring testimony to learn how that single copy of God’s Word would touch his heart.

Testimony: Larry Sweat from the gideons on Vimeo.

Ioan Peia – In Memoriam Miruna Peia – Biruinta rabdarii in suferinta

Photo capture youtube

O emisiune dedicata sorei Miruna Peia 1955-2013. VIDEO by Sa-l cunosc pe El

Seria:

  1. Ioan Peia – Cand Legea intalneste Harul si Adevarul (1) va urma
  2. Ioan Peia – Despre evolutia Crestinismului Contemporan (2) va urma
  3. Ioan Peia – Despre rabdarea lui Hristos si a urmasilor Sai (3)
  4. Ioan Peia – In Memoriam Miruna Peia – Biruinta rabdarii in suferinta (pagina actuala)

Kylie Bisutti – Former VS Model Testimony

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

In December 2011, 21-year-old Victoria’s Secret Runway Angel Kylie Bisutti stunned the fashion industry when she chose faith over fame and fortune and made the switch from supermodel to role model.

In I’m No Angel, Kylie shares her story—from her early years as she struggled to make it big in the cutthroat world of modeling, to her “big break” winning the Victoria’s Secret Runway Angel competition, to the disillusionment and spiritual warfare that followed. After finally realizing that she could no longer reconcile her career with her Christian beliefs, she surrendered her life to God and dedicated her life to preaching a message of modesty and inner beauty.

Along the way, Kylie talks about her personal struggles with inadequacy, low self-esteem, and her near-constant quest for approval in a world where you can never be thin enough, pretty enough, or sexy enough. She helps readers understand that true beauty lies within and that real fulfillment comes from knowing, loving, and serving Christ.

Kylie has started a line of modest God inspired fashion with Scripture on it, which you can see on her website here – http://www.kyliebisutti.com/ Kylie also blogs at imnoangel.org

NOTES (from the VIDEO interview below): One shocking revelation Kylie makes in this interview is that the owners of Victoria’s Secret wanted her to date a particular celebrity, even though they knew she was married, since she spoke about her husband Mike at every interview, they had also seen video of her and her husband Mike together, and they had even met him. In spite of all this, they called her asking for permission to give her private phone number to this particular celebrity (whom Kylie does not name) so that he could date her. (See at about the 30th minute).

Also, Kylie recalls how she was so obsessed with becoming famous and getting to the top, and doing everything she could, that she knew that if she made it an idol, ultimately, it could lead to destruction. As her life was heading for destruction, and in the middle of a photo shoot for a men’s magazine, Kylie realized that God was delivering her from her destruction, because during this photo shoot, the photographer wanted her to take her underwear off. She was telling him that she didn’t want to do that. The photographer started yelling at her. He didn’t understand, because Victoria’s Secret models do that all the time. God opened up her eyes, to see that if she wasn’t going to do that, why even be there? Kylie says, “If I am not gonna do these things, why am I even there? I was just there, like a piece of meat for these mens’ magazines, posing in these provocative ways, in provocative clothes, bringing other men into temptation, hurting wives’ hearts because of the types of images that I’m in, that their husbands are addicted to. And so, He opened my eyes. He just opened my heart and my eyes to everything that I had been doing over the past years, not only for the wives out there, but for the little girls that are growing up and seeing these images and thinking that this is what you have to do to be accepted and feel worthy in this world, and to feel beautiful and to get the attention of the guy, that you have to do these things.

And so, He just opened my eyes to all of that. And, that’s really the photo shoot that I came home and told Mike everything that had gone on and just said sorry to him about everything…. Ultimately, I was always looking for my self worth through worldly things, through modeling, through the attention from guys at school. It was always about what other people of this world thought about me. If they liked my pictures on Facebook, those are the things I tried to find value in, as far as my self worth was. And so, it wasn’t until I started looking to Christ to find my value and that’s when I finally found my true confidence in myself and really saw that He sees me as worthy, regardless of how the people of this world see me as, because nobody is ever going to live up to the standards of beauty that this world has. But what’s in your heart, that you can keep working on- loving others more, being more humble, kind, and generous. Those are things you can continue working on, where your outer appearance will fade. Those are the things the Lord looks at. He sees our heart, not our outer appearance, not like man. Once I started focusing on those things and seeing myself as a wife that has value because I work on those things in my marriage, and really, just looking at myself as Christ sees me, that’s when I found true confidence and my body image issues just started disappearing, one by one.”

“Jesus Christ loves me completely and He’s the most forgiving Savior. And, I have a complete relationship with Him that is the best relationship I ever had in my life. He’s the only person that will love me unconditionally, and forgive me for things that even I could not forgive myself for. There’s not a lot of people in this world that will do that. But our Savior has already done that for us. And having this relationship with Him is the best thing I’ve ever experienced in my life and is the only thing that brings true happiness and true peace. And it flows into every relationship that you have, from there. And for me, it’s absolutely the most incredible thing I’ve ever experienced.

VIDEO by Doulos Iesou Christou

Lazăr Gog povesteşte – Criza în care mi-am pierdut cunoştinţa şi am fost în altă lume, timp de 5 zile

Screen Shot 2014-05-12 at 9.13.39 AMAs dori sa va dau un exemplu. In anul 2010, stiu ca v-ati rugat pentru mine, v-ati rugat pentru casa mea, Am trecut prin mai multe crize. Una din ele a fost de sanatate. O criza in care mi-am pierdut cunostinta si am fost in alta lume, timp de 5 zile.

Inainte, insa, de aceasta criza, bunul meu prieten si coleg de slujba, pastorul Dorin Druhora, s-a rugat pentru mine si pentru casa mea, intr-un grup de frati si surori, undeva dupa miezul noptii. A tinut un studiu biblic si apoi a zis: “As vrea sa ne rugam pentru un prieten scump.” N-a spus unde locuieste, cum il cheama, ce este, cine este.

S-au rugat si a venit cuvant din partea Domnului, pentru ca noi suntem o biserica si credinciosi care credem ca Dumnezeu vorbeste si astazi. Si vorbeste. Nu ne inchinam la un dumnezeu care-l dor dintii si e mut. Ci lui Dumnezeu, care este viu in vecii vecilor. Si cuvantul a iesit asa: “Barbatule, du-te inapoi in cetatea din care faci parte si spune unsului Meu,” a stiut Dumnezeu cine sunt, “ca focul nu s-a stins, cuptorul va arde mai tare, ba inca am sa-i ingadui sa coboare pana in valea umbrelor mortii. Si dupa ce va cobora in valea umbrelor mortii, de-acolo il voi ridica si-l voi folosi cu mai mare putere, pentru gloria Mea.”

A ezitat, fratele Dorin, cateva zile sa imi spuna, ca i-a fost frica sa-mi spuna ce cuvant a avut. S-a temut ca o sa fac  un atac de inima, un enfarct cerebral. La urma, mi-a spus. Si cuvantul acesta ne-a pus pe ganduri, si pe sotie si pe mine. Dar, cand eram in acea stare de sanatate precara si eram plecat in alta lume cu mintea, cu trupul, cu sufletul, cu duhul, medicii care m-au tratat au facut o conferinta- o conferinta medicala, in a treia zi. Si au chemat sotia, pe matusa, au chemat pe cei doi fii si fiica noastra si au zis asa: “Doamna Gog, domnilor Gog, dupa calculele noastre si dupa cartile noastre, dupa experienta noastra medicala…” si vreau sa va spun pentru gloria Domnului si spre slava Lui, nu spre slava noastra a oamenilor, medicul care m-a tratat este unul dintre cei mai mari medici  pentru tumori canceroase pe creier, medicul care a tratat pe senatorul Ted Kennedy.

“Am facut conferinta cu doctori din New York si Chicago. Si dupa calculele noastre, Domnul Gog nu-si va mai reveni niciodata. Este a treia zi in aceasta stare si nu-si va mai reveni niciodata. Noi credem, dupa experienta noastra, ca daca nu a murit pana acuma, este foarte posibil pana maine dimineata s-o mai duca, pana in a patra zi. E posibil sa faca o hemoragie puternica pe creier, care-i va fii fatala. Noi vrem sa va prevenim, sa stiti lucrurile acestea. In cazul ca va scapa de aceasta hemoragie, care este fatala, va fi o vegetala pentru restul vietii. O sa va spunem un centru unde sa-l duceti si va fii hranit prin siringa in stomac, n-o sa mai puteti avea grija de el.”

La care, sotia mea a spus doctorilor: “Domnilor doctori, eu va multumesc pentru grija care o dati sotului meu, apreciem stiinta medicala, si noi suntem oameni educati, sotul meu este doctor in teologie, dar, vreau sa va spun ca noi suntem oameni credinciosi care ne temem de Domnul si iubim pe Dumnezeu. Noi slujim un Dumnezeu care vorbeste si astazi. Noua ne-a spus Domnul ca o sa se intample lucrurile acestea inainte ca ele sa se intample.” Si le-a spus profetia. “Si de aceea,” le-a zis, “eu nu cred ca sotul meu va muri, nici ca va fi o vegetala. Dumnezeu il va ridica din conditia aceasta si va fi din nou in mijlocul familiei.” Si Dumnezeu a facut asa.

In a cincea zi, seara, in Denver, Colorado, la 1,600 km distanta de Los Angeles, unde locuim noi si unde eram eu in spital, un grup de frati pastori erau impreuna. Trebuia sa fiu si eu cu ei la acea conferinta. Un pastor american predica cuvantul Domnului si s-a oprit din predica. Era 8:30 seara. A zis: “Duhul Sfant ma opreste sa continui predica. Trebuie sa ne rugam pentru pastorul Gog.” S-au mai rugat in zilele acelea, dar a spus: “De data ceasta ne rugam diferit. Au chemat in fata pe un pastor din biserica de la noi, si l-a intrebat daca accepta sa ma substituie si sa-i faca ungere cu untdelemn lui Lazar Gog prin pastorul Cui. Fratele a acceptat. A venit in fata, s-au adunat pastorii in jurul lui si Dr. Dennis McGuire, care conducea lucrarea la uns cu untdelemn in numele Domnului Isus si a zis: “Lazare, te ung cu untdelemn in Numele Domnului.”

Si cat este de drept ca Domnul este viu si eu sunt viu in fata dvs. Am verificat, in clipa aceea era 7:30 in California. In clipa aceea, in spital, eu m-am trezit si am vorbit si sunt asa cum ma vedeti. Si Dumnezeu e mare!

Va urma predica integrala…

Mărturia unui tânăr din Arad

Avea 21 de ani, locuia in centrul Aradului, intr-un apartament foarte frumos. Avea 3 prietene stabile si multe alte femei pe langa, prietenii il invidiau si el era tot mai depresiv, chiar cauta sa se sinucida. Dar, Dumnezeu foloseste metode si persoane neconventionale sa-i vorbeasca.

VIDEO by steliane

…intru intr-o depresie groaznica, intr-un abis.In noaptea sufletului, cum il numesc unii. Si numai ganduri de sinucidere aveam. Si in conditiile alea, au inceput sa-mi vorbeasca de Isus. A inceput, seful meu, sa-mi scrie emailuri despre Isus, din Biblie. De aia, cand m-am intors, m-am dus cu o Biblie la el, i-am dat-o si i-am zis, “Ba, tu ai citit ce mi-ai zis mie? Tu ai vazut ce scrie aicea? Cum esti homosexual si-mi zici mie de Isus? Eu cred ca tu ai citit Biblia invers.” Dupa ce m-am intors, a fost printre primii oameni pe care i-am evanghelizat. A fost printre primii oameni pe care i-am chemat la adevarata satisfactie si dragoste care se gaseste in Isus, despre care el vorbea fara sa o fi experimentat. Dar e interesant cum Dumnezeu foloseste un magar sa-i vorbeasca lui Balaam. Interesant, cum Dumnezeu, cateodata foloseste mijloace neconventionale, alege o fata imorala si un homosexual  sa-mi vorbeasca despre Isus.

La un moment dat m-am hotarat sa ma sinucid. Am vrut sa ma sinucid. Era singura alternativa. Daca universul e materialist, nu exista nimic, atunci n-are rost. Am fost la munca fix de Craciun, de ziua lui Isus, si toti crestinii buni or venit sa sarbatoreasca ziua lui Isus imbatandu-se in club, dansand  si fiind imorali. Nu? Ca aia se face de Craciun. Ne dam cadouri unii altora si nimeni nu se gandeste la Isus. Si numai eu ma gandeam la Isus. [Eram] foarte nervos, ca ce fac astia aici, se imbata si Il sarbatoresc pe Isus asa. Macar, ca eu nu cred in El. Daca as zice ca as crede, sigur n-as veni in club sa ma imbat. Si eram tot mai nesatisfacut in privire la cum am ajuns. Ma simteam un mincinos si un ipocrit, ca daca ma opresc din mintit, toata lumea ar fi dezamagita.

Pe la ora 1 (noaptea), am avut asa o viziune. M-am oprit si mi-am dat seama- toata lumea dansa, faceau cu banii spre mine sa le dau de baut. La ora 1 e fluxul cel mai mare in club si m-am oprit asa si m-am uitat si am zis, “Mai, ce caut eu aici, ma? Ce caut eu aici? Ce fac eu aici intre oamenii acestia?” Mi-a venit sa urlu din adancul sufletului, “Ipocritilor, toti sunteti la fel de mincinosi ca mine.Toti traim o mare minciuna.” Si stiam ca ei ma idolatrizau pe mine, ca eram cool. Ma urcam be bar, aruncam cu sticle, faceam fler, eram nebun. Toti ziceau, “Uau, ce nebun e barmanul ala.” Apaream in reclame, cum arunc eu sticle. Dar eu pe dinauntru eram distrus. Si oamenii, poate isi doreau sa fie ca mine si eu ma uram. In acelasi timp prezentam o figura foarte increzatoare in sine, foarte victorioasa si eu de fapt vroiam sa ma sinucid. Si am zis, pentru ca oamenii nu-L baga in seama pe Isus si pentru ca toti sunt niste ipocriti, ma duc acasa sa ma sinucid si nu mai imi pasa de nimeni.

Si cand am iesit la  5 dimineata, ma astepta prietena asta. [Ca m-ai intrebat, care-i lucru care m-a impactat cel mai mult]. Tocmai venise din Suedia si avea niste cadouri pentru mine. Aparuse un nou album de la Eminem  si m-am gandit ca mi l-a luat. Si m-am dus la ea acasa si mi-a dat ceva ca un CD si cand l-am deschis era Noul Testament. Si mi-a zis: “Da, citeste.” Aici scrie 21/12/2004. Si am zis: “No, acuma ce vrei, sa stau aici sa citesc toata cartea cu tine?” “O, nu. Ti-am scris ceva.” Eu nu stiam cum sa ma scap de ea sa ma duc acas sa ma sinucid si deschid si citesc asa: Iti ofer aceasta carte  in speranta ca te va schimba si iti va redirectiona drumul in viata. Sper sa tii de ea ca si cel mai frumos cadou  care l-ai primit vreodata si ca singura ta speranta.  Si eu am citit asta, intelegand ca ‘pe ultima ta sansa de a trai’. Daca nu faci astazi, mori. Si tu azi te-ai hotarat sa mori. A fost un cutit in inima.

M-am dus acasa. Eu colectionam reviste porno si aveam un teanc mare si langa, am pus Noul Testament, asta mic, care-i de buzunar. Si parca se uita dupa mine prin camera. Si am deschis si am inceput sa citesc din Ioan. “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu, si Cuvantul s-a facut trup si ….” “Dar, ce-s astea, ma? Si eu ma autoflatam pe mine ca sunt un om inteligent. Si dadeam cu ea de pereti si ziceam, “Ba, nu inteleg. Eu nu sunt prost. Care-i faza? Care-i ideea? De ce nu inteleg?” Si tot vroiam sa sar. Am deschis geamul si mi-a venit in fata, fata fratelui meu care s-a intors la Dumnezeu si-i fericit. Cu o seara inainte, cand vroiam sa ma sinucid, am primit un mesaj de la celalalt frate al meu, care zicea simplu, atat: “Te iubim. Andrei, Dana si Vali.”

Am inceput sa strig pe geam: “Barbosule [catre Dumnezeu], raspunde-mi daca existi! Pedepseste-ma tu, ca daca nu, ma pedepsesc eu si eu ma pedepsesc nasol.” Nu raspundea. Ma framantam ca un leu in cusca. De doua luni nu dormisem noaptea, nu puteam sa dorm din cauza sevrajului. Simteam ca mi se smulge pielea de pe mine. Faceam, cateodata, si 10 dusuri pe noapte. Dormeam in Decembrie cu geamul deschis. Deci, era groaznic. Si visul meu era, pe vremuri, sa fiu cel mai mare drogat, ca Bob Marley. Sa am atata iarba, sa nu mai trebuiasca sa lucrez, ca sa imi mai cumpar alta iarba, incat sa fiu tot timpul drogat. Singurul scop pentru care lucram era sa am bani, ca dupa aia sa ma droghez cu ei. Si cand sa sar, a inceput o piesa cu Bob Marley, care zicea: “Lord, I gotta keep on moving..” [Doamne, eu trebuie sa merg ‘nainte…” Si am zis: “Fii atent, ma. Regele drogatilor vorbeste de Dumnezeu. Et tu Brutus? Pana si regele drogurilor vorbeste despre Dumnezeu.” Nu stiam ca Bob Marley, inainte sa moara, s-a intors la Dumnezeu. Nu stiam ca “Redemption Song” [Cantecul Rascumpararii] ultimul lui cantec a fost … nu mi-am explicat niciodata de ce nu a fost ingropat de rastafarieni, ci a fost ingropat de crestini, de preotii din biserica ortodoxa etiopeana. Nu stiam de ce a fost botezat ca adult inainte sa moara. Nu m-am gandit la astea, ca eram in orbire. Dar, asta a fost unul din chestiile care m-au oprit.

Si m-am dus, si stiam rugaciunea pacatosului, ca doara aveam prieteni in familie, desi familia nu prea mi-a zis asta, mai mult asa am auzit despre asta, ca daca spui: “Doamne Isuse, recunosc ca sunt un pacatos si te primesc, te accept.” L-am gasit pe Isus, n-am stiut ca e pierdut si eu imi caut Salvatorul, dar am zis: “Hai ca zic.” M-am intins pe canapea, mi-am pus mainile  frumos sub cap,  si am zis: ‘Doamne Isuse, te accept. Iti dau o sansa. Daca vrei, vino in inima mea; te las sa vii in inima mea.” Si ma asteptam sa vina cineva cu o trompeta, sa cante, sa-mi zica ca am trecut la nivelul urmator. Si in schimb, am auzit o voce, care sunt convins ca era Duhul Sfant, care mi-a zis: “Tu nu poti fi iertat.” Cu 3 secunde inainte, eu vroiam sa sar pe geam, de ce n-aveam scop in viata. Iar in secunda aia, viata mea a fost intoarsa cu susul in jos. Eram sigur ca Dumnezeu exista, ca nu-i de plus, cum credeam eu, ca nu e grizzly, ca e pe urmele mele, ca-i manios, ca L-am sfidat toata viata mea, ca are un iad pregatit pentru mine, ca o sa ma zdrobeasca. Mi-au pierit glumele cu cazane. Am inteles dintr-o data ca eu m-am pus cu suveranul universului. Eu am cunoscut oameni foarte rai. Am fost om foarte rau. Am batut oameni cu lanturi, i-am calcat pe cap cand stateau pe cioburi si am fost un om rau. A fost cineva care s-a luat de fosta prietena de care am vorbit. L-am batut doi ani la rand. L-am umilit in ultimul hal. L-am batut pe un om pana mi-am rupt mana. Atat de violent eram. Si m-am gandit, dar daca as fi atotputernic? Dar daca as avea pe cineva care nu poate sa moara? Daca as avea o vesnicie, ce as face? Acel care si-a batut joc de mine nonstop? Il injuram pe Isus si jumate de ora, fara sa ma repet. Imi bateam joc de tot ce-i sfant. Oare ce o sa-mi faca cand pune mana pe mine?

Si atunci mi-am adus aminte de ceva ce am auzit de la sora mea, cand eram mai mic. Ne-a spus o poveste cu doi frati gemeni care se rugau odata in aceeasi pozitie, aceeasi rugaciune si Dumnezeu pe unul l-a iertat si pe unul, nu. Si am intrebat: “Pai, de ce?” Si ea mi-a zis: “Pentru ca unul a fost sincer, a stiut ce cere, pe cand celalalt a repetat. Atunci, am zis, oare eu pentru prima oara, cum m-am rugat? Daca e sa rezum rugaciunea mea la intentie, la motivatie, era- Doamne, Isuse, fa-mi papucii. Adica, eu sunt seful. Slujeste-mi. Eu stau pe tron. Am incercat drogurile, nu m-au facut fericit. Am incercat femeile, nu m-au facut fericit. Acuma, iti dau si Tie o sansa. Fa-ma fericit. Si trist, ca multi crestini predica asta la necrestini: “Esi nefericit? Isus e gata sa-ti slujeasca.” Serios? Cine-i seful? Eu sau El? Isus e un accesoriu pe care eu il adaug in viata mea, sau e Stapan, in fata caruia eu cad? Isus e comoara mea cea mai mare, pentru care renunt la tot, sau Isus e prietenul meu cu care eu ma plimb pe strada? Deci, cine e Isus, pana la urma? E Stapanul sau e un prieten? Pentru ca Stapanul poate sa se poarte ca un prieten, dar asta nu inseamna ca suntem egali. Asta nu inseamna ca El imi slujeste mie. Aveam nevoie de pocainta si sa inteleg pacatul si realitatea iadului, sa inteleg mania lui Dumnezeu. Nimeni nu mi-a vorbit despre realitatea maniei lui Dumnezeu. Nimeni nu mi-a spus ca Romani incepe cu mania lui Dumnezeu, impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor  care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. Nimeni nu mi-a spus ca Dumnezeu pe care mi-L imaginam ca un bunic, de fapt, este un Dumnezeu care va veni la sfarsit, va fi rau. Daca citesti Apocalipsa, e groaznic ce se intampla. Dumnezeu care a dat potopul, Dumnezeu care a distrus Sodoma si Gomora, deci avem un Dumnezeu care e foc mistuitor, care atunci cand a trimis poporul Israel sa intre in tara Canaan, a nimicit de la copil nou nascut pana la ultimul adult, 7 natiuni. Inseamna ca nu-i de plus. Mie, stiti ce mi s-a zis? Aveam chiar si o caciula cu ‘Isus te iubeste’. Stii care era raspunsul meu? “Pai, daca Isus ma iubeste, eu de ce sa ma schimb? Ca Isus ma iubeste, chiar asa cum sunt. Nu?”

L-am vrut pe Isus si m-am simtit respins- Am inteles lucrurile alea si parca s-a strans toata lumina in jurul becului. Mi-a fost o frica… mie nu mi-a fost frica in viata de multe ori. Dar in momentul acela m-am facut atata de mic si mi-am dat seama cat de mare e El. Si doar apoi am putut aprecia dragostea Lui. Cel mai interesant lucru e ca eu de doua luni nu dormeam si am adormit atunci la 1 noaptea, care pentru cineva care lucra noaptea e un lucru extraordinar. M-am trezit a doua zi cu un sentiment care nu-l experimentasem, desi vorbisem mult despre el, fericirea aia care o cautam. Stiu ca m-am ridicat in fund si ma gandeam: “Ce-i asta? Ce-i lipsa poverii, asta? Ce-i? Ce se intampla?” Nu stiu daca intelegeam ca e luata povara pacatelor. Simteam o constiinta extrem de incarcata, o disatisfactie enorma cu privire la mine, la tot ce am facut, regret, ma simteam vinovat. Nu stiu daca ziceam eu de pacat, concret. Alegeri proaste, le-as fii numit. Dar a disparut tot sentimentul ala. M-am dus la baie, aveam cercei cu marijuana, medalion cu marijuana, parul in sus si am zis: “Mai, asta nu bate cu ce s-a intamplat.” Nu mi-a zis nimeni. N-am auzit nicio predica. Le-am dat jos. M-am dus inapoi in camera. Primul gand a fost: “Eu trebuie sa repar ce am facut.” Am sunat-o pe fosta mea prietena. I-am spus ca m-am intors la Dumnezeu si imi pare rau pentru tot ceea ce i-am facut. A fost prima persoana care m-a incurajat. Restul, toti s-au luptat, destul de multi cu mine, sa ma salveze de nebunia in care am picat. E foarte interesant ca prietenii mei atei au vrut sa ma salveze.

Primul lucru- curatire. Repararea relatiilor. Al treilea impus: vestirea Evangheliei. In cealalta camera era prietenul meu care lucra la acelasi bar, care de vreo 2-3 ori incercase sa ma scape sa ma sinucid. Chiar ma ajutase, nu ca incercase. M-a oprit. M-am dus dincolo sa-i spun ce mi s-a intamplat, sa-i vorbesc de Isus. El stia ca eu sunt omul care-si bate joc cel mai mult de Isus si de oameni care cred. A inceput sa rada. Dupa jumate de ora nu mai radea ca a zis ca am innebunit. Intre noi, intre barmani fusese un fost baptist; l-a sunat pe asta: “Mai, Tica, Bill o inebunit. Vino repede, ca eu nu stiu ce sa-i zic. Are un Nou Testament, nu stiu ce a patit.” Ei, toti, isi faceau griji pentru mine ca eu tot vorbeam de sinucidere, de din astea, si au crezut ca am luat-o razna. A venit sa-mi zica ca pocaitii sunt ipocriti.” Zic, “Mai, Tica, nu stiu frate, eu n-am cunoscut. Eu stiu de Isus. Zi-mi de Isus. Tu-L stii pe Isus?” Era chestia asta: “Eu L-am intalnit aseara. Ce simt acuma, cu toate drogurile, nu se compara tot, cu o secunda la ce simt eu acuma. Tu intelegi? Deci, eu sunt fericit. Tu intelegi, eu sunt fericit.” Nu aveau ce sa-mi zica la chestia asta. ‘Ba, tu te minti singur” “Ba, tu iti dai seama ca eu, aseara, am vrut sa ma sinucid? Tie-ti pasa de mine? Si daca ma mint, lasa-ma in pace. Vrei sa ma sinucid? Nu ma convinge ca n-am dreptate. Iti place cum am fost inainte? Si daca e nebunie, binecuvantata nebunie, bine ai venit in viata mea.” N-am mai zambit de mult. Imi puscasera venele la ochi, nu dormeam, eram un om consumat. In momentul asta, nu stiu, asa un flux de viata a venit in mine. Cel mai interesant lucru- eu incercasem sa ma las de droguri si acum nu stiam de ce ma drogasem atatia ani. Acuma, n-am mai simtit nicio nevoie. Mai ciudat, o sa spun , nu mai intelegeam nimic din ce am facut inainte. A fost o intoarcere atata de dramatica.

Cristian Bogeanu – Marturie, Vindecare de Cancer la Biserica Penticostala Carpati 4 Mai 2014

Cristian Bogeanu

VIDEO by Biserica penticostala Carpati Fratele Bogeanu la minutul 61 (1:01:00)

Gabriel – Supravietuitor al avortului – Marsul pentru Viata Cluj-Napoca 2014

Gabriel Marsul pentru viata Cluj-Napoca

Gabriel – captura Marsul pentru Viata Cluj-Napoca

Gabriel: In urma cu vreo 19 ani, intr-o camera un pic mai mica si mai intunecoasa ma aflam si medicii au observat pe ecograf ca in vecinatatea mea se afla un fibrom. I-au spus mamei mele ca are doua optiuni, sau ca se pot intampla doua lucruri: In cel mai bun caz, voi muri doar eu. Si in cel mai rau caz, va muri si ea impreuna cu mine. Nu s-a intamplat asa.

La urmatorul ecograf, cand sarcina avea 3 luni, in urma multor rugaciuni, fibromul era disparut de tot. Si iata-ma, viu, inaintea dvs., pot sa ma bucur de cer, de voi, de flori pentru ca cineva a fost gata sa-si dea viata pentru un strain, la momentul respectiv. Insa, desi pe atunci un strain pentru ai mei, in ADN-ul meu aveam tot ce aveam sa devin si potentialul meu era cu totul acolo.

E nevoie de un pic de credinta, dar multumesc mamei mele ca a avut-o. Si ca si mine, acum la 18 ani, o multime de embrioni care sunt astazi in uterele mamelor lor,  au un strigat mut care ar suna ceva de genul:

Hei, am tot potentialul in mine. Totul e scris in codul meu genetic. Nu esti curioasa sa vezi cine sunt si ce am sa ajung? Dati-mi o sansa!

In incheiere, as dori sa citesc un citat extraordinar de la Blasie Pascal, care pe langa un matematician a fost si un ateu convertit la crestinism:

Ateii. – Ce motiv au să spună că nimeni nu poate învia? Ce e mai greu, să te naşti sau să învii, ceea ce n-a fost niciodată să fie, sau ceea ce a fost să mai fie? E mai greu să vii în fiinţă decât să revii în fiinţă? Obişnuinţa ne face s-o simţim pe una cu uşurinţă, iar pe cealaltă imposibilă; vulgar mod de a judeca! 

Oameni buni, nasterea e o minune, invierea e posibila si Hristos e viu!

 

Marturia unei convertiri la crestinism – Horner Ema

Cross God Saves

2 Petru 3:9 

Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

EmaEma Horner avea totul, dar era nefericita. Ea nu punea pret pe nici un om. Un barbat era un nimic. Cand s-a saturat de petreceri, Ema s-a casatorit din interes cu un om foarte bogat din Germania. Dar nu a tinut mult. Ea fiind tot plecata in Romania, el si-a gasit o amanta, a carei mama facea vrajitorii. Din cauza vrajitoriilor, Ema avea cosmaruri mari in fiecare noapte. Simtea ca ceva se intampla cu ea. S-a intors din nou in Romania si a inceput sa umble pe la manastiri, pe la calugari, pe la maicute. Platea acatiste, punea sa se roage altii pentru ea. In buzunare purta talismane si visul maici Domnului, citea rugaciuni, miluia, se ruga ca Dumnezeu sa o scape de demoni. Dar, parca era tot mai rau.

Spune Ema: Intr-o zi, i-a zis o femeie: “Nu mai pune tot pe altcineva sa se roage pentru tine. Roaga-te tu sau mai bine cauta pocaiti.” Am zis: “Na, pocaiti. Unde sa gasesc eu pocaiti?” Mai stiam eu, asa; mai auzisem… Si am inceput sa caut pocaiti. Culmea, ca intram la multe… si la baptisti si la penticostali. Si oriunde intram, simteam asa de bine o prezenta a lui Dumnezeu cand ma rugam.” Chiar imi zicea cineva, cand ii spuneam  ca am fost pe la penticostali: “Vai, tu acolo? Pai, aia tipa cand se roaga. Aia se roaga tare.” Si am zis: “Eu nu i-am auzit cum tipa, ca eu tipam mai tare decat ei,” pentru ca sufletul meu tanjea dupa un gram de fericire, un gram- cineva sa ma inteleaga, cineva sa ma auda. Si atunci am inceput sa inteleg ca eu trebuie sa ma apropii de Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu ma poate scoate de acolo. Am inceput sa ma simt bine si imi placea, totul imi placea. Am inceput sa merg peste tot si oriunde am mers, eu m-am simtit asa.

M-am intros din nou in Germania, din Romania, si am inceput sa spun, pe la chefuri pe unde eu umblam, ” Ba, am gasit adevarata fericire,” desi eu fumam intre timp, mi se parea normal, dar ziceam, “am gasit adevarata fericire. Am gasit o pace, o bucurie, nu in astea, ci aia.” Au zis, “Hai, ca o iei razna. Ce-i cu tine? Te-ai dus?” Nu puteau intelege, ce treaba are Dumnezeu cu treburile noastre. “El e acolo, noi aici. N-are nici o treaba. Sa nu intri in fanatism. Nu te rataci,” imi spuneau ei mie.

Pur si simplu, parca am uitat ca eu facusem promisiuni la Dumnezeu. Si am uitat si iarasi am luat-o cu anturajul meu vechi. Si nefericirea mea a inceput sa creasca si mai mare. Eram pur si simplu in doua barci. Imi placea la pocaiti, dar imi placea si viata asta. Eu vedeam la pocaiti ca e altfel. Nu-i intelegeam atunci. Imi placea, atunci, pe moment, dar parca n-as fi vrut sa traiesc ca si ei. Parca, nu stiu, parca era prea curata viata. N-o intelegeam atunci. Si imi  placea si aici [in lume]. Imi placea muzica, imi placea viata, imi placea sa dansez, La un moment dat, nu mai dansam pe bani, dansam de dragoste de dans. Si stiu ca odata am luat o doza asa de mare [de droguri], dupa cateva zile, cand mi s-a spus ce doza am luat, ca daca 4 barbati  mari de 2 m ar fi luat, era mortal pentru toti 4; atat de mult am luat eu cocaina.

Voiam sa simt mai mult si imi amortea gura, si luam tot mai mult. Parca nu eram eu. Parca eram posedata de ceva rau care ar fi vrut sa ma omoare si pur si simplu luam ca o bezmetica, ca o nebuna. Nu ma mai gandeam ca ajunge, ajunge. Ceva se intampla cu mine, ce nu puteam explica. Dar astazi stiu ce s-a intamplat cu mine. Dar atunci nu puteam explica, ca vreau sa ma omor? Intr-adevar vroiam sa ma omor. Cand am luat doza aia mare de tot, imi aduc aminte ca am intrat in baie. Usa era total din oglinda, m-am intins jos si am stiut ca mor. Am simtit ca viata mea se ia din mine si mor. Uitandu-ma la chipul meu in usa, incepusem sa ma innegresc in jurul ochilor. Buzele imi erau negre, fata alba. Pur si simplu, parca am vazut chipul diavolului  pe chipul meu. Mi-am intors fata, m-am uitat catre tavan si am zis: “E gata. S-a sfarsit.” Acum eu mor. Din mine, atata am putut sa zis: “Doamne, daca existi, ajuta-ma, numai de data asta. Iarta-ma si promit ca o sa fiu a Ta.” Si am inchis ochii si parca din nou am inceput sa simt cum sangele merge. Am inceput sa ma incalzesc, eram rece total.

A fost un punct de cotitura in viata mea. Eu nu stiu ,poate s-a mai intamplat si la altii. Eu, am simtit pur si simplu ca am murit. N-am mai avut viata in mine. Atunci am promis lui Dumnezeu: “Doamne, daca ma scoti din asta, ajuta-ma.” Culmea este ca din clipa aceea, eu nu am mai avut dorinta de a fuma, de a ma droga. Nu ma mai atragea. Dupa mult timp, am mai inceput, dar nu mai gaseam placere in asta, pentru ca eu incepeam sa gust din DumnezeuIncepeam sa-l cunosc. Incepeam sa citesc Biblia. Am zis: “Stai putin, daca aici nu-i fericire in bani, discoteci, aur, briliante, diamante, toate alea, atunci unde este? Daca acolo nu, atunci aici. Am inceput sa studiez mai mult din Biblie. Am inceput sa citesc. Nu stiam cum sa citesc Biblia. O deschideam la intamplare si o pupam si o miroseam si o dragaleam si ma gandeam- vai de mine, asta… stiam ca are ceva cu Dumnezeu, Biblia. Si atunci am zis: “Ca sa-L cunosc pe Dumnezeu, trebuie sa citesc.” Cand eram fata, imi placea adrenalina, traiam la maxim. La Disneyland, in Paris, mergeam cu cele mai senzationale si periculoase trenulete. Iar Biblia, oriunde o deschideam, eu ma regaseam acolo. Sufletul meu tanjea dupa o pace launtrica, dupa dragostea aia si atunci am inceput as merg un timp si la martorii lui Iehova, si iar am revenit in Romania.

Se vorbea despre dragostea Agape. Nu stiam ce era. Se vorbea despre parinti si de relatia intre fiica si mama. Asa ma durea, ca nu aveam cu cine sa vorbesc, asa profund. Prima mea experienta frumoasa cu Dumnezeu a fost atunci cand mi-a dat viata Dumnezeu. Si a fost cand am venit acasa, m-am pus pe genunchi si asa cum am stiut eu, nu stiam sa ma rog, decat rugaciunea Tatal nostru… Dar am venit si am spus din toata inima mea, am plans toata suferinta mea. Mi-am plans de mila pentru prima oara lui Dumnezeu. Nu mi-am mai plans unei prietene, care sa-mi dea marijuana si sa-mi zica: “Uite, stiu eu solutia.” Am plans si am spus pentru prima oara: Tata. Eu nu foloseam cuvantul tata. N-aveam cum. Si cand am inceput sa spun: “Tata, taticul meu,” si am inceput sa fac declaratii de dragoste, “Tu stii de ce m-am drogat; tu stii. De fapt, cautam fericirea.” Incercam sa ma scuz, cumva. Si culmea este ca am simtit ca sunt ascultata. Am simtit ca-i pasa de mine si cred ca in mine se dezvolta o credinta noua. Incepeam sa cred. De aceea, mi-au facut bine predicile care le ascultam pe la pocaiti pe unde mergeam. Totul vorbea de dragoste, de Dumnezeu. De dragoste si pace, exact ceea ce-mi trebuia mie.

A fost o lupta extraordinar de mare. Cand m-am intors in Romania, am inceput sa umblu regulat la biserica. Si am inceput sa cunosc mai mult. Imi pare atat de rau pentru trecutul meu, desi e au trecut deja cativa ani de atunci. Dar, as vrea ca tinerii sa nu greseasca, sa nu fie atat de naivi, sa [nu creada]: “Oh, e un simplu chef, e o discoteca, e o tigara, e un alcool..” Nu. Nu. Toate aste duc.. piatra cu piatra se cladeste viitorul. Si pas cu pas mergi inainte. Sa aiba mare grija ca diavolul e asa de rau.

In concluzie, am intelesca Dumnezeu nu oboseste iertand, iar eu ‘pe romaneste vorbind’ sa nu mai fiu nesimtita, sa abuzez de aceasta bunatate a lui Dumnezeu. Atat de multe mi-a iertat si am gasit in Biblie, asa de frumos, [scrie] “cui i se iarta mult, iubeste mult.” Acum, lucrez la o casa de copii, sunt mama la 10 copii si stiu ca Dumnezeu ma doreste sa-i invat pe acesti copilasi sa mearga spre bine; numai cu putere si cu dragoste de la El putem. Si cand ma gandeam, candva, de unde eram o persoana dependenta de droguri, de lux, de aur, de faima, de nume- de unde? De la un slujitor a celui rau la un slujitor a lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu, eu nu am putut. De multe ori am promis lui Dumnezeu, am crezut ca pot  cu puterea mea si de aceea am cazut de multe ori. Cand ma inceput sa ma pun Lui si am zis: “Doamne, eu nu pot; dar Tu poti.” Atunci, Dumnezeu a intervenit in viata mea si nu am simtit niciodata nevoia de droguri. Si avand in vedere ca 10 ani am luat droguri, si cand am intrat pe internet si m-am uitat, la oameni, dupa 2-3 ani de dependenta cum arata si cum raman, numai Dumnezeu… Este o minune. N-am cuvinte sa-i multumesc lui Dumnezeu si am asa experiente frumoase cu Dumnezeu, extraordinar.

Vezi mai multe marturii aici -

 

Ghita Ignat (Ursul Carpatin) Marturie la Biserica Betel Bucuresti 1 Aprilie 2014

Ghita Ignat Florin Ianovici

VIDEO by bisericabetel.ro Biserica Betel

Vezi si

 

Previous Older Entries

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


Zilele trec…

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,429 other followers