Eram asa de linistiţi in biserică, pană te-ai ridicat tu să predici… Gabi Zagrean

Photo credit jsparkblog.com

Eram asa de linistiţi in biserică,
pană te-ai ridicat tu să predici

Gabi Zagrean povesteste -

Gabi Zagrean Bujac…daca ma duc intr-o casa in care  sunt o multime de copii si le deschid usa si le spun acolo: Am o veste pentru voi, vine tata! Ma gandesc ca rolul meu este unul simplu, frumos, grozav.

Si daca dintr-o data din interiorul camerei vad multimea aceea de copii ca zboara spre usa, manati de o pasiune irezistibila si o dorinta arzatoare sa-l primeasca pe tata. Si eu ma trag putin deoparte si vad deodata contopire si niste imbratisari puternice si lacrimi care curg, zic ca totul este logic si normal.

Dar daca dintr-o data as vedea in casa aceea, cand am strigat “Domnul, Tata, vine,” niste copii care sunt preocupati cu totul altceva, si daca mesajul meu scurt, simplu si la subiect  nu trezeste niste reactii de pasiune, nascuta dintr-o asteptare prelungita, atunci, deodata as avea parte de un soc.

Nu-mi doresc in nici un fel sa stric efervescenta acestei seri sau acestei conventii.

Dar, mi-aduc aminte foarte bine de un prieten, cateva luni in urma, care mi-a zis intr-o luni, dupa duminica: “Eram asa de linistiti, ieri de dimineata, la biserica, cum te-ai ridicat tu sa predici. Nu stiu de ce tu si alti predicatori ca tine nu pricepeti, noi uneori venim la biserica sa ne relaxam, sa ne simtim bine, sa ne bucuram.

Momentul cand toata linistea ne-ai stricat-o este atunci cand tu ai venit si ne-ai spus o gramada mai mare sau mai mica de lucruri care  nu sunt in regula in vietile noastre. Si iti dai seama, ca atunci ne-ai dat  peste cap aproape total.”

VA URMA Predica integrala- Gabi Zagrean –  “Isus, Imparatul care vine pe nori” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 31,2014

Vezi si – Gabi Zăgrean –  Pericolul răsturnării valorilor

PAGINA Gabi Zăgrean PREDICI aici

Nelu Filip – Dragul meu, tu inca n-ai ajuns acasa!

Imi amintesc de un moment cand Henry Morrison, unul din misionarii din America,  astazi el este plecat la Domnul, cu ani in urma s-a dus in Africa. Si a stat in Africa o viata de om.

40 de ani a slujit acolo ca pastor de biserica. Dupa 40 de ani, Morrison s-a imbolnavit si a venit inapoi in Statele Unite ca sa se trateze pentru ca acolo nu erau medicamente.

Pe acelasi vapor impreuna cu el era si fostul presedinte Theodore Roosevelt. Cand au ajuns aici in port, in America, pe Roosevelt il asteptau o multime de oameni cu flori, erau si fanfare care citeau in cinstea lui ca s-a intors acasa de la o vanatoare din Africa.

In schimb, pe Morrison, nu-l astepta nimeni. Si a inceput sa planga, pentru ca suntem pe un pamant unde plangem. Si si-a zis in sinea lui: “Doamne, parca este nedrept. Eu am fost si mi-am pus viata in joc pentru Tine 40 de ani, mai bine de 40 de ani in Africa. Si pe mine nu ma asteapta nimeni, macar cu o floare sau macar cu o strangere de mana. Doamne, parca-i nedrept.

Si in timp ce plangea el si se tanguia, o voce a patruns prin acel tumult si acele intrebari pe care el le avea. Vocea era o voce divina, care i-a spus asa: “Morrison, tu n-ai ajuns acasa, dar cand vei ajunge acasa te vor lua miile si zecile de mii. Te vor purta prin univers. Te vor purta prin orasul ceresc. Iti vor arata plaiurile vesniciei. Tu inca n-ai ajuns acasa.”

Dragul meu, plangem acum, suntem intristati acum, pentru ca inca n-am ajuns acasa. Mi-este dor de acasa. Tie iti este dor? N-ai vrea sa-I aratam Domnului, nu prin vorbele noastre, ci prin practica vietii ca ne este dor de acasa, ca dorim vesnicia? Toti vrem sa mergem in vesnicie, dar interesant, nici unul nu vrem sa murim. Dar, credeti ca cu trupurile acestea vom putea noi mosteni vesnicia? Niciodata!

CITESTE sau VEZI aici PREDICA integrala – Nelu Filip – “Domnia lui Dumnezeu si a Mielului” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada Septembrie 1,2014

The Story of Henry C. Morrison – Missionary to Africa

After forty years of faithful service to the Lord as a missionary to Africa, Henry Morrison and his wife were returning to New York.  As the ship neared the dock, Henry said to his wife, “Look at that crowd.  They haven’t forgotten about us”.  However, unknown to Henry, the ship also carried President Teddy Roosevelt, returning from a big game hunting trip in Africa.  Roosevelt stepped from the boat, with great fanfare, as people  were cheering, flags were waving,  bands were playing, and reporters waiting for his comment, Henry and his wife slowly walked away unnoticed.  They hailed a cab, which took them to the one bedroom apartment which had been provided by the mission board.

Over the next few weeks, Henry tried, but failed to put the incident behind him.  He was sinking deeper into depression when one evening, he said to his wife, “This is all wrong.  This man comes back from a hunting trip and everybody throws a big party.  We give our lives in faithful service to God for all these many years, but no one seems to care.”

His wife cautioned him that he should not feel this way.  Henry replied “I know you’re right, but I just can’t help it.  It just isn’t right.”

His wife then said, “Henry, you know God doesn’t mind if we honestly question Him.  You need to tell this to the Lord and get this settled now.  You’ll be useless in His ministry until you do.”

Henry Morrison then went to his bedroom, got down on his knees and, shades of Habakkuk, began pouring out his heart to the Lord.  “Lord, you know our situation and what’s troubling me.  We gladly served you faithfully for years without complaining.  But now God, I just can’t get this incident out of my mind…”

After about ten minutes of fervent prayer, Henry returned to the living room with a peaceful look on his face.  His wife said “It looks like you’ve resolved the matter.  What happened?”

Henry replied, “The Lord settled it for me.  I told Him how bitter I was that the President received this tremendous homecoming, but no one even met us as we returned home.  When I finished, it seemed as though the Lord put His hand on my shoulder and simply said, ‘But Henry, you are not home yet!'”

Source – http://www.addeigloriam.org/stories/morrison.htm

Ligia Bodea – Si eu am fost “Fiul risipitor” – Interviu la Inima Inchinarii

Ligia Bodea, nascuta intr-o familie cu 16 copii si crescuta in biserica, Ligia povesteste cum a fost si ea odata un “fiu risipitor” si chiar s-a confruntat su ganduri de sinucidere.

Ligia Bodea:

“Printre altele, i-am spus mamei mele: “Mama, pocainta asta am urmarit-o de cand eram copil. E buna. E chiar frumoasa. Stii? Dar, nu e pentru mine. Eu m-am gandit sa-mi traiesc viata altfel si apoi la batranete, la 60, 70 de ani sau poate chiar inainte de moarte… de ce nu? Ca sa nu fiu prea mult timp pocaita, am sa zic si eu “Doamne, iarta-ma.” O sa fie bine. Dumnezeu e bun si toate lucrurile vor fi roz.” Iti dai seama? Pentru ca sunt mama acum. ce o fi fost in inima mamei mele atunci?

Mi-a spus asa. Putine cuvinte. Mama mea este ardeleanca si vorbeste putin. Dar, cand iti spune cateva cuvinte, iti ajung direct in suflet. Mi-a spus: “Bine. Bine. Dar te-ai gandit vreodata ca s-ar putea sa nu ajungi batranetea aceea de care imi spui tu? Imi spui ca inainte de moarte, ca la batranete o sa te pocaiesti. Te-ai gandit ca s-ar putea sa n-ajungi?”

:Sa nu uiti niciodata,” mi-a zis ea. Si crede-ma ca n-am uitat, “nici macar ziua de maine nu este a ta. De unde stii ca o sa ajungi tu batraneatea sa mai spui: Doamne, iarta-ma? cum ziceai. I-am zis: “Mama, mai vedem noi de lucrurile astea. Dar, deocamdata vreau sa ma duc pe alt drum.” Si ea mi-a mai spus asa:” Sa nu uiti niciodata ca tu esti nascuta sa fi o fiica de Dumnezeu. Stii? Tu n-o sa ai fericire in viata asta decat atunci cand o sa-I slujseti lui Dumnezeu cu darul tau.” Nu intelegeam atunci, eram adolescenta. Nu stiam ce inseamna slujire. Nu stiam nici macar ce inseamna fericire. Vroiam sa o descopar. Cu toate astea, ea a ramas cu ale ei. Eu am ramas cu ale mele. Am plecat si am inceput sa cant muzica usoara….

….in fiecare seara, in mine se dadea o batalie pe care n-as vrea sa o traiasca nimeni. Erau doua voci. Era vocea constiintei mele, parca vocea lui Dumnezeu, care imi spunea mereu: Ce cauti tu acolo? Acolo nu-i locul tau. Si parca auzeam mereu cuvintele mamei mele care imi spunea: Tu esti nascuta sa fii o fiica de Dumnezeu. Darul care este in tine este de la El. Tu trebuie sa-I slujesti Lui. Si mai auzeam o voce care imi spunea: Du-te inainte. Tu nu vezi ca-i bine? In sfarsit o sa gasesti ce cauti. Si plecam, pelcam, parca impotriva vointei mele. Si mergeam si cantam niste cantece de pe buze, cu inima zdrentuita, efectiv. Si asa decurgea viata mea. De biserica, uitasem definitiv.

…pana intr-o seara cand intr-un restaurant unde cantam, intrase acel domn…

Aici, Ligia povesteste ce s-a intamplat dupa ce s-a intors intr-o Duminica la biserica si a simtit o cercetare puternica sa se intoarca din nou la Domnul- Ligia Bodea: Aici trebuie sa spun un lucru, pentru ca sunt vremuri grele si diavolul se lupta pe toate planurile cu crestinii si chiar si cu necrestinii. Chiar si cu ateii si chiar si cu cei care doar poarta numele de crestin. A venit diavolul la mine exact sub forma asta si mi-a spus asa: “Tu, tu sa te pocaiesti?Pai, uita-te la tine. Tu ai facut aia si aia. Stii ce? N-ai cum sa fii iertata. Pentru tine nu mai exista iertare. Intelegi? Dar, iti dau eu o solutie foarte buna. Iti iei viata si ai terminat-o.” Observam ca in jurul nostru se intampla asa de mult si mai ales artistii sunt predisppusi la suicid. Dar, nu numai ei, cei care sunt pur si simplu biruiti de greutatile astea ale vietii.

In momentele acelea, eu, pentru ca nu cunosteam Biblia si nu cunosteam ca sangele Domnului are aceeasi putere pe care a avut-o odata, o avea si atunci, o are si astazi. Mi-am zis: “Dar, daca chiar o fii asa?” Si chiar am inceput sa cred soapta diavolului. Si am inceput sa-mi fac planuri si sa zic: “Daca nu mai exista iertare pentru mine, ce rost are sa ma amagesc? Ce-ar fi sa-mi iau viata? Ce-ar fi sa termin cu ea si gata?” E mai simplu sa fugi de probleme cand sunt asa de multe, decat sa le rezolvi.

Si totusi, intr-o zi m-am gandit sa ma duc la mama mea. Mi-am propus eu ca ultima discutie va fi cu ea. Si daca ea nu o sa ma incurajeze si daca ea nu o sa-mi explice ca se poate sa mai fiu iertata, atunci o sa-mi iau viata si o sa o sfarsesc. Tin minte ca m-am dus la mama mea si i-am spus: “Mama, in seara asta vreau sa stam noi doua de vorba cum n-am mai stat niciodata. Mi-am ales un drum. Tu nu te-ai impotrivit. Doar mi-ai spus ca n-o sa gasesc pe drumul ala ceea ce caut eu. Mama, am primit premii, premiul intai, mereu, si mi-a placut. Am castigat bani multi si mi-a placut. Dar, tot fara ei sunt. In drumul asta am gasit si laude si aprecieri. Dar n-am gasit fericirea aia pentru care de fapt m-am dus. Mama, te rog spune-mi tu. Ai 16 copii. Pe fata ta vad mereu zambet, seninatate. Zpune-mi ce-as putea sa fac si eu sa fiu fericita? Nu-mi doresc in viata asta decat sa fiu fericita. Si apoi mai vedem noi.”

Si ea mi-a spus asa:”Tu n-ai cum sa fi fericita fara Dumnezeu. Ti-am mai spus asta.” Si i-am spus: “Mama, n-am liniste. N-am pace. Ma framanta ganduri negre. Spune-mi ce sa fac ca sa scap de ele.: Si ea mi-a spus asa: “Asta-i rezultatul rugaciunilor mele din fiecare noapte. Sa stii ca in fiecare noapte cand tu te duci sa canti acolo, eu ma pun pe genunchi sa ma rog pentru tine. Si n-am sa incetez sa fac asta pana ce Dumnezeu te va duce inapoi, acolo unde-i locul tau. Tu stii ca locul tau la orchestra, acolo unde ai crescut s-a ocupat. Dar in ochii mei si in inima mea este gol. Este gol si acum si te asteapta pe tine.” In seara aceea am inteles ca Dumnezeu mi-a vorbit subtil. Da. Locul meu e gol si inca ma mai asteapta. Deci, se poate. Mai exista o sansa. Cred ca cea mai smerita rugaciune a fost rugaciunea facuta dupa discutia cu mama mea. O rugaciune in care nu i-am spus Domnului decat atat: Doamne, eu sunt fiul cel risipitor. Eu sunt fiul acela rau despre care invatasem la biserica de atatea ori. In seara asta vreau sa vin acasa, Doamne. Te rog, iarta-ma. Atat vreau, sa simt ca ma ierti. Sa simt ca ma primesti inapoi. Asa cum era pilda aceea minunata, cu tatal care statea cu bratele deschise. Asta imi doresc sa simt, ca eu pot sa fiu iertata si ca Tu ma primesti in seara asta.”

Au fost momente atat de frumoase in rugaciunea aceea si atat de nedefinite. Nu stiu cat am stat. Nu-mi dau seama cate minute sau ore am stat acolo. Insa cand m-am ridicat de pe genunchi mi-am dat seama ca am trait cea mai frumoasa experienta cu Dumnezeu si de fapt prima experienta reala cu Dumnezeu. Am simtit ca sufletul meu nu mai are greutatile pe care le avea. Efectiv simteam niste greutati in inima, niste poveri grozave. Dintr-o data m-am simtit atat de libera, parca-mi venea sa zbor.

La minutul 28 Ligia canta cantarea “Vino inapoi”.

VIDEO by Alfa Omega TV

Marturia fratelui politist Simion Coras

In urma cu 20 de ani, intr-o zi, unul din prietenii mei a venit la mine si mi-a spus: “Mai Simion, am doua probleme foarte grave care ma framanta, cutare… si eu nu stiu ce sa fac prin situatia prin care trec. As vrea ca tu sa ma intelegi si daca vrei sa imi dai o mana de ajutor, asa cum poti tu. Si eu mam speriat de ce a spus el si am spus: “Mai, eu nu stiu cum sunt cu problemele acestea, dar eu ca si prieten, daca suntem prieteni, trebuie sa ne ajutam. Simt aceasta si vreau sa te ajut.” Dupa o noapte de nesomn, stateam in patul meu neadormit. Ma gandeam: cum sa fac? Cum sa-l ajut pe acest prieten? Si nedormind, m-am trezit foarte repede, la ora 2 si m-am dus pe sosea ca sa merg spre Oradea. De la mine de acasa pana la sosea erau doar 2 km, nu trebuia doar cateva minute. Dar eu am facut acest interval de timp, de 2 km,  aproape in 5 ore. Ma tot gandeam: cum sa fac? Cum sa-l ajut, cum sa rezolv problemele acestea.

Si in cele din urma, in timp ce eu ma gandeam cum voi rezolva aceste probleme a prietenului meu, din sens invers se apropie un tanar de la distanta. Vad ca vine spre mine, [m-am gandit si] zic: “Fiecare om merge la treaba lui.” Nu ma gandeam ca vine chiar la mine. Si cand a fost la o distanta foarte apropiata de mine mi-a spus: “Domnule, azi noapte am avut o revelatie in vis, precum ca, Domnul Isus mi-a spus sa vin in locul acesta, ca dvs. veti fi in locul acesta  si trebuie sa va transmit un mesaj din partea Domnului Isus Hristos. Si mi-a spus acest tanar: “Domnul Isus te iubeste foarte mult.”

Si in momentul in care eu am auzit aceste cuvinte, eu am inceput sa plang si sa ma framant. Si am plans ca si un copil mic, fara sa ma pot opri. Si el a spus asa: “Nu te necaji, ca Dumnezeu a cunoscut framantarile tale care le-ai avut in noaptea aceasta  si ti-a cunoscut lacrimile tale,” pentru ca eu eram in cercetare in momentele cand a venit el. “Dumnezeu cunoaste framantarile tale si ca inima ta e zdrobita,” si mi-a spus asa, “Ai un prieten si ai doua probleme de rezolvat pentru el. Sa nu-ti faci probleme, ca Dumnezeu se duce inaintea ta si este la locul acela. Tu, doar trebuie sa fi prezent la locul acela.”

Si in momentele acelea m-am intors framantat: de unde stie omul acela problemele mele? De unde stie el situatia mea? Si el mi-a spus asa: “Tu esti indreptat inspre o biserica. Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti descopere biserica din care sa faci parte.” El nu mi-a spus nici X biserica, nici Y biserica. Mi-a spus doar atata: “Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti descopere El biserica in care sa faci parte.” Eu m-am imprietenit cu toti prelatii din comuna unde eram  si m-am imprietenit cu toti preotii de o religie si de alta si incercam sa colaborez cu ei intr-un mod foarte civilizat. M-am apropiat de unii dintre ei cu gandul ca daca voi dormi in casa unui preot, Dumnezeu imi va da putere sa ma sfintesc si eu, sa stau si eu mai aproape de Dumnezeu. Daca Dumnezeu vede lucrul acesta, ca eu ma straduiesc, poate Dumnezeu ma va ajuta sa ajung si eu in Imparatia cerurilor. Mergeam de multe ori seara, nu ziua si mergeam si ma inchinam la iconitele care erau in comuna respectiva unde lucram eu si ma rugam: “Doamne, ajuta-ma.” Eram si  un om care consumam bauturi, mai aveam si alte preocupari, n-am sa le repet aici, din respect fata de Dumnezeu si de Cuvantul Lui. Dar vreau sa va spun ca eram un om care am facut toate relele, dar in momentul in care Dumnezeu m-a luminat, am inceput sa… mi-a placut mai mult de El.

SI m-am dus la preot in comuna respectiva si i-am cerut carti. Mi-a zis ca nu poate sa-mi dea aceste carti ca sunt carti sfinte. Eu am inteles. A zis, daca vreau vin la el si studiez si mai stateam pe acolo. Dar viata mea tot nu s-a schimbat. Si n-am inteles mare lucru de ce a fost asa. Am zis: “Doamne, eu ma rog.” Am inceput sa citesc toata Biblia cu luminarea aprinsa si nu s-a intamplat nimic. M-am dus odata la cineva in satul vecin, la o cunostinta, o Doamna, m-am dus la ea acasa sa cumpar 3 kg de —A zis: “Esti ceva cantor la biserica?” Am zis: “Nu, dar am nevoie. Daca aprind luminari, aprind tamaie  diavolul fuge de luminarea aprinsa. Dar el nu fugea, poate mai mult se apropia. Am vazut ca lucrurile acestea nu schimba. Am citit Biblia cu luminarile aprinse pana am ajuns la Isaia 66:3 in care scrie -

Cine înjunghie un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine; cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc; cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

Am zis: “Doamne, dar eu m-am straduit sa aprind luminari aici, sa fac o gramada de lucruri si asta e ca si cum m-as inchina la idoli? Am ajuns la Apocalipsa 3:1 îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Am zis: “Doamne, precis te referi la mine, ca viata mea nu este prea buna.Am inceput sa fac lucruri crezand ca ma voi apropia de Dumnezeu, dar tot nu m-am apropiat. Citeam Biblia si dupa ce terminam, mergeam la bufet.

Si am venit in dimineata aceea, cu acel tanar care mi-a spus asa: “Du-te ca lucrurile sunt rezolvate.” Atunci, acest baiat care a spus acest cuvant din partea lui Dumnezeu, a spus: “Aceasta descoperire a fost de la Dumnezeu. SI m-am dus cu el la Oradea, ca eram foarte framantat, eram foarte tulburat si nu stiam ce sa mai zic. Cand am ajuns la Oradea ne-am despartit. Apoi, am ajuns unde trebuia sa ajung si cele doua probleme a prietenului meu au fost rezolvate. In momentul acela am inceput sa ma framant si sa plang si am zis: “Doamne, nimeni n-a cunoscut problemele, nimeni n-a cunoscut problema mea, nimeni n-a stiut situatia prin care trec eu si totusi s-a rezolvat problema asta. Acest lucru mi-a dat de gandit si am zis: “Aici este degetul lui Dumnezeu.”

Din primele 7 minute ale marturiei. Mai sunt 14 min.

by Biserica Peniel Vienna

3 Botezuri in aceeasi seară la Biserica Sfânta Treime Beiuş – Vladimir Pustan

  1. Botezul a inceput cu 11 barbati si 8 femei, 19 candidati.
  2. Apoi s-au mai adaugat 13 persoane.
  3. Iar la ultima chemare s-au mai adaugat 4 persoane.

In total au facut legamant cu Domnul prin botezul in apa 36 de persoane (6 cupluri de sot si sotie).

-Roxana si Aurel s-au botezat si s-au casatorit in aceeasi zi. Mireasa s-a botezat in rochia de mireasa.

-Familia Mare – Marturie: Dumnezeul nostru asculta rugaciunile. Fii lor, Beniamin,(23 ani) Andrei (26 ani) si Daniel (27) s-au botezat.

Locuim aproape de Viena. Suntem de 25 de ani in Austria. Am lucrat foarte mult in biserica. A fost un soc, poate sunteti aici lucratori, cand copiii nostri s-au dus, asa cate un pic, in lume. Am plans foarte mult inaintea lui Hristos si am zis: “Hristoase, eu am fugit din tara in timpul lui Ceausescu. Sunt de 25 de ani in Austria.” Si am zis: “Tu, niciodata nu ma-i lasat. Cand am fugit din tara, am vazut semn pe cer incotro sa ma duc.” Nu m-a prins si m-a binecuvantat Dumnezeu foarte mult. Lucrez de 20 de ani in Austria, intr-o facultate la Viena. Si am zis: “Dumnezeul meu, Tu nu m-ai lasat niciodata.” Si a adus ziua binecuvantata, ca sa vedeti, ca sa va intareasca pe dvs. si nu in alta parte, dar aici.  Si zic ca Domnul sa-L binecuvanteze pe fratele nostru si o felicit pe mama dumnealui, sotia, copiii dumnealui. Sprijiniti-i foarte mult in rugaciune. Dvs. vedeti numai aici, dar sa stiti ca noi peste hotare va vedem mereu si va cunoastem pe dvs. Va iubim foarte mult si Dumnezeu sa va binecuvanteze. Nu lasati lucrurile asa. Rugati-va, postiti inaintea Domnului indiferent unde sunteti. Locuim in Viena. In fiecare zi umblu prin Viena. Dar, ramaneti curati oriunde si Dumnezeul nostru care poate sa faca minuni, va va da si Dumnezeul nostru va va ajuta.

Pe fratele nostru scump (Vladimir), printr-un interviu, se uita unul din fii nostri, Andrei, si cand dumnealui la un interviu l-a intrebat [pe fr. Pustan]: “Aveti ceva sa spuneti pentru tineri? Atunci el a spus: “Tinere, uita-te in ochii mei, daca crezi ca nu mai este iertare pentru tine, Dumnezeul nostru poate sa te ierte.” Atunci, in momentele acelea, Dumnezeul nostru prin Duhul Sfant, spunea ca i s-a ridicat parul pe mana in momentele acelea. Este o lucrare minunata care o faceti. Domnul sa va binecuvanteze si sa va intareasca si pe dumnealui si pe familia dumnealui.

-Stefan Mateas  s-a botezat. Cu 15 ani in urma Pastorul Vladimir Pustan a tinut in brate fetita lui Stefan, la binecuvantare si Stefan i-a adus aminte Pastorului Pustan cum s-a rugat in acea rugaciune, a zis: “Va veni o zi, Doamne Isuse Hristoase, cand si tatal ei, a acestei micute, va face pasul acesta. Acum, dupa 15 ani, Stefan s-a botezat.

La minutul 2:10:00 s-au mai adaugat 13 candidati care au facut legamantul cu Domnul prin botezul in apa

  1. Elena, Sara (22 ani),
  2. barbat 41 ani a venit cu prieteni la botez,
  3. femeie din Harghita (51 ani) in vizita la nepoata din Beius,
  4. Lucia (in doliu pentru un nepot),
  5. fata 15 ani,
  6. Mihai (25 ani)nuntas la nunta de dimineata a lui Aurel si Roxana,
  7. Daniel, venit sa-si vada botezul prietenului
  8. Marius (26 ani)
  9. Daniel (17 ani) doar mama pocaita
  10. Tanar
  11. Cristi (19 ani), parinti ortodocsi
  12. Istvan (35 ani) sotia sa s-a botezat si ea mai devreme.
  13. Tanar, 20 ani, sotia sa s-a botezat si ea mai devreme

La minutul 2:29:00 s-au mai adaugat 4 canditati care au facut legamantul cu Domnul prin botezul in apa

  1. Dorel Popovici a venit sa-si vada nepoata Gabriela botezanduse si s-a hotarat sa se boteze. Cu un an in urma s-au botezat fetele lui, Oana si Florina si sunt membre in Biserica Sfanta Treime Beius. (Acum toata familia este predata Domnului)
  2. O femeie de 37 de ani a venit numai sa vada si s-a hotarat sa se boteze.
  3. O fata de 18 ani cu parinti nepocaiti a venit la biserica si s-a hotarat sa se boteze
  4. O femeie, sotia lui Dorel Popovici, care a venit si ea la botezul neapoatei si a carei fete s-au botezat cu un an in urma, a hotarat si ea sa se boteze.

Un botez cum poate nu ai văzut niciodată

Predica la minutul 33   TEXT – Matei 28:18-20

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

VIDEO by Fundatia Ciresarii

VEZI si

Alin Lolos – Cei iertați sunt schimbați radical

www.faracompromis.ro website Alin Lolos

VIDEO by inventivstudio

Video – Ateu salvat prin adevărul Dumnezeului Suveran (mărturie)

Ca ateu, stăteam la Cercul Vorbitorilor, vorbind şi strigând la cei creştini, numindu-i ‘nebuni’, iar în Scriptură scrie că nebunul zice în inima lui “Nu este Dumnezeu.” Şi aşa este, dar eu eram foarte ipocrit. Dar când vălul a căzut de pe ochii mei, atât de multă glorie a fost turnată în mine prin cunoaşterea faptului că acele lucruri erau împlinite prin Hristos, pentru Hristos, prin şi pentru Dumnezeu. Toate lucrurile sunt din El, prin El şi pentru El. Multe lucruri au devenit reale, realitatea lor m-a izbit.

VIDEO by http://illbehonest.com/romana/ateu

Pentru noi femeile – Interviuri cu Rodica si Marian Volintiru la Credo TV (Part 1)

Pentru noi femeile – Rodica si Marian Volintiru (1)

PAGINA Rodica Volintiru aici

Lazar Gog mărturie – Boala care era să ne rapună copilul

Lazar Gog Conventie 2014 Portland

 

Lucrul, cu care zici: “M-am obisnuit prea mult, nu este un lucru de rutina, ci lucrurile pe care noi le avem randuite din cuvantul Domnului pentruca El comanda viata si principiile bisericii. Lucrurile acelea sunt lucruri care ne binecuvanteaza, care ne aduc binecuvantarea. Am sa va ilustrez si apoi am sa va chem la rugaciune.

Am terminat seminarul la Bucuresti si am fost repartizat pastor in Ploiesti. Am primit repartitie in Bucuresti, dar autoritatile timpului nu m-au lasat sa intru in Bucuresti. Si m-au repartizat atunci in Ploiesti. Lucram la Ploiesti si la Bucuresti. Insa, mai ales pentru generatia tanara, sub regimul trecut, sub regimul comunist din Romania, cei ce v-ati nascut in ultimii 25 de ani, nu stiti lucrul acesta. Dar vreau sa va spun. Sub regimul trecut, n-aveai dreptul nici sa te muti dintr-un oras intr-altul. Ca sa te muti dintr-un oras in altul era similar cu a obtine visa la pasapoarte, sa intri in orasul celalalt. Asa ca eu mi-am luat familia din Cluj, sotia m-a facut Clujean si eu m-am dus sa o fac Ploiesteanca.

Ne-am dus in Ploiesti, m-am dus la centru de primire in Ploiesti si mi-au zis: “Da, unde munciti tovarasu?” Si i-am spus: “La Cultul Penticostal.” “Ah….” zice, “Noi n-avem nevoie de trantori in orasul acesta. Nu va putem da intrare in oras.” M-am dus atunci la partid. Si am vorbit cu adjunctul sefului de partid pe judet. Era politician, de formatie mi-a zis: ” D-l pastor, dvs. sunteti un cult liber in tara aceasta, aveti dreptul sa veniti in orasul acesta. Dar, noi avem prioritati in oras. Intai trebuie sa construim locuri pentru oamenii muncii socialiste. Trebuie sa mai asteptati un pic.” Adica, veniti la noi Joi, dupa Miercurea ciuc (never- niciodata).

Photo credit www.pinterest.com

M-am dus la securitate; acelasi lucru mi l-a spus. Daca nu aveai intrare in oras, tinerii trebuie sa stie lucrul acesta, nu puteai sa-ti inscrii copiii la scoala si nici pentru asistenta medicala.  Si noi avem doi baieti; ne-a binecuvantat Domnul cu doi zmei, dar atunci erau zmei mai mici.

Cel mare, Flaviu, cred ca avea trei sau patru ani. S-a imbolnavit. Dar, s-a imbolnavit asa de rau, frati si surori, ca am crezut ca-l pierdem. Era el slabut, de felul lui. Aproape ca a ramas numai piele si oase. Au venit frati sa ne ajute; ne-am rugat pentru el, ne-am rugat. Au venit frati sa ne ajute si ne-au dat tot felul de medicamente , ca l-am intoxicat mai rau de cum era copilul, daca n-am fost la doctor.

Atunci am zis cu sotia: “Mergem la doctor.”  Si ne-am dus la spitalul judetean din oras, la Spitalul Judetean din judetul Prahova, in Ploiesti. A venit o asistenta si a zis: “Tovarasul Gog,” ca eram tovaras [i toti]. “Unde munciti?” “La Cultul Penticostal.” “Dar aveti intrare in oras?” Si i-am spus: “Nu am, nu avem.” “Atunci, nu va putem primi copilul.”

Este criminal- un doctor, cand absolva un medic, face juramantul hipocratic ca ajuta si pe vrajmas. A zis: “Mergeti acasa. Nu va putem ajuta. Nu avem voie sa ajutam pe cei ce nu au intrare in oras.” Ne-au trimis cu copilul acasa.

Ne-am rugat, iarasi. I-am mai dat ceva medicamente; mai rau [a fost] copilul. Inca, atat de rau a ajuns ca isi pierduse si vocea. Nu mai putea sa vorbeasca, din pricina tariei bolii.

Vine Duminica. Era Duminica dupa masa; era iarna. Trebuia sa ma duc la biserica. I-am zis sotiei: “Draga, ramai acasa cu Flaviu. Eu ma duc la biserica si dupa ce termin serviciu la biserica, ne rugam si acolo, vin acasa, daca tot asa este copilul, chemam un taxi. Mergem din nou, amandoi, la spitalul judetean, le spunem care-i conditia copilului, il punem pe copil pe masa si fugim de acolo. il lasam, sa se ocupe de copil. O sa moara copilul si o sa zica ca pocaitii l-au omorit, ca n-au vrut sa-l duca la doctor. Oricum, cadea-i rau cu ei.

Cand m-am intors acasa, sotia era cu copilul in brate. Sotia plangea; copilul nu mai vorbea. Si am zis: “Gata, ne echipam si fugim la spital.” Il lasam acolo la spital.

Cand am spus lucrul acesta, am vazut ca si-a deschis ochii copilul si misca buzele ca sa spuna ceva. M-am dus la el, m-am aplecat asupra lui, am spus: “Flaviut, tati si mami te iubeste pe tine asa de mult. Daca tu vrei ceva si crezi ca tata poate sa faca ceva pentru tine, spune la tata. Tata face orisice pentru tine.” Ce nu fac un parinte, nu, pentru un copil?

Si copilul si-a miscat buzele. A spus ceva. Dar nu putea sa vorbeasca. Am spus: “Flaviu, te rog, uite tata te roaga, vorbeste putin mai tare.” Si si-a adunat copilul fortele, asa cum statea pe bratele sotiei, mi-am pus urechea sa-l ascult. Si auziti ce-mi spune. Am reusit sa inteleg.

Copil de 4 ani. A zis: “Tati,  eu te-am vazut la biserica ca ai o sticluta cu parfumul lui Domnul Isus (sticluta cu untdelemn, dar copilul n-a stiut ce-i aia). Ai la biserica o sticluta cu parfumul Domnului Isus si cand fratii sunt bolnavi, ii faci cu parfumul acela a Domnului Isus pe oameni. Dar, pe mine de ce nu m-ai facut cu parfumul ala, sa ma faca pe mine bine, Domnul Isus Hristos?”

Am inteles ca mi-a vorbit Domnul, pentru ca, asa, nu ma rugasem. Va spun cu frica de Domnul, sotia este martor. M-am dus, mi-am luat sticluta cu untdelemn. Abia am atins fruntea copilului cu untdelemn in numele Domnului Isus Hristos; a zburat din bratele sotiei in clipa urmatoare. A inceput sa fuga prin casa si ne-a cerut sa manance. Pentru ca Dumnezeu este mare.

Nu arunca falca. N-o pune la o parte. Nu arunca increderea in Domnul. Nu arunca rugaciunea. Nu arunca cantarea de lauda. Nu te relaxa inc redinta. Dimpotriva, mergi din putere in putere, din credinta in credinta, din experienta in experienta. Si in aceasta amiaza, in aceasta concluzie, vrem sa va incurajam la rugaciune.

Va urma…mesajul integral

Copii Caminul Felix la Biserica Baptista Charlotte North Carolina 08/24/2014

Caminul Felix website – http://caminulfelix.org Facebook page

Copii din Caminul Felix viziteaza din nou Statele Unite. Caminul are grija de copii abandonati si isi face lucrarea aceasta de peste 20 de ani.

Photo credit www.caminulfelix.ro

Caminul 1 – 5 case si aprox. 100 copii.

Primul complex a fost construit in 1992 langa Baile Felix. Caminul a fost fundat de Linda Horberg si sotul ei. Au 6 case in care s-a mutat cate o familie cu copiii lor biologici si pe langa ei, mai au vreo 15 copii de care au grija. In fiecare casa, pe langa parinti este o persoana care ajuta parintii. Acolo e casa copiilor. Biserica si scoala e in alta parte.

Caminul 2 - 10 case si approx 100 de copii.

In anul 2,000 a aparut al doilea complex in partea catre Arad.  Acelasi principiu e si aici – 10 case, in fiecare e un cuplu de parinti cu maxim 12 copii.

Ce e nou? “Suntem in perioada cand schimbam generatiile. Echipa care a inceput acum 20 de ani, copiii incet, incet isi iau zborul. Deja 3 familii ne-am mutat de acolo si alte 3 familii mai tinere, de aprox 25 de ani si-au lat cate 12 copii si au inceput din nou. Caminul inca functioneaza la capacitate maxima. Ne-am luat modelul din Biblie. Asa a hotarat Dumnezeu, copiii trebuie sa creasca si sa se dezvolte in familii, nu in institutii si de aceea exista in fiecare casa o familie nucleu – tata si mama, cu copiii lor biologici.

VIDEO by rombcc

Caminul Felix and Action Felix movie presentation

VIDEO by CaminulFelix

ADI GLIGA – Oltenia – ziua intai

New Vision Romania Production
http://newvisionromania.ro

VIDEO by Adi Gliga

Viorel Ţânţaş – Fost ofiter de la Penitenciarul de la Gherla, devenit copil al lui Dumnezeu

Photo credit pemptousia.com

Viorel Tantas – temnicer, dupa ce a primit si el o Biblie de la unul dintre evanghelistii care veneau la inchisoare:

Si ea [sotia] se minuna acuma, cand statea si vedea ca eu studiez sfanta Scriptura. Nu-i venea sa creada. Dar, am ajuns, dupa ce am inceput sa studiez mai profund, sa-i zic: “Suzi, vino sa vezi ceva. Vino sa vezi. Extraordinar!!! Mai, sa stii ca exista Dumnezeu! Nu mi-am putut inchipui lucrul asta.” Treptat, treptat l-am descoperit pe Dumnezeu in maretia Lui, in slava Lui. Treptat, treptat am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu. L-am descoperit pe Domnul in marea Lui draogste de care vorbea cand  daca a fost in stare sa-L dea pe Fiul Sau sa moara in locul meu pe cruce, pentru pacatele mele, eu nu mai aveam termen de comparatie pe pamantula acesta pentru dragostea Lui. Si atunci mi-am dat seama si eu ca am nevoie de Dumnezeu. 

Dar, la scurt timp dupa ce l-a descoperit pe Dumnezeu si s-a “increzut in El”, Dumnezeu l-a incercat si l-a trecut prin valea umbrei mortii:

Si atunci am stat in rugaciune, inainte de a pleca la operatie. Si am zis: “Doamne, imi aduc aminte de Tine din Ghetimani. Te-ai supus voii Tatalui. Doamne, Tu esti singurul care stii ce probleme am eu. Marii medici ridica din umeri la neputinta. Doamne, eu stiu ca Tu poti rezolva problema daca vrei. Poti. Am o sotie pe care o iubesc. As vrea sa-mi continui viata cu ea. Am doi copii pe care vreau sa-i cresc. Mi-ar face placere sa le fiu tata si sa-i cresc. Doamne, daca este voia Ta sa ma iei la Tine, Doamne, nu voia mea, ci voia Ta sa se faca.” M-am dus la operatie fara emotii, fara nicio emotie. Am zis: “Daca mor e voia Domnului. Daca nu mor, o sa vada oamenii ce Dumnezeu am. Ce Dumnezeu atotputernic, ce Dumnezeu, care este asupra vietii si a mortii. Ce Dumnezeu, care poate sa ma smulga din bratele mortii si sa ma aduca la viata.”

Impotriva oricarei gandiri omenesti- operatia a durat 6 ore. M-au dus de la operatie ca mort, cinci zile de coma. Dar in timpul asta, Dumnezeu a lucrat. Eu nu imi aduc aminte nimic. Imi spune sotia mea ca doctorii i-au spus: “Doamna, n-avem medicamente sa-l putem ajuta, pregatiti-va pentru inmormantare……”

Screen Shot 2014-08-19 at 1.42.22 PM

Viorel Tantas la Biserica Baptista Charlotte, North Carolina Pastor Livius Percy

Mai multe despre Viorel Tantas aici – http://vioreltantas.wordpress.com/about/

Acum 21 de ani, Viorel Tantas si-a predat viata Domnului si s-a botezat in apa la Biserica din Manastur. Un fragment din marturia care incepe la minutul 90 (1:30:00):

Trec la marturisirea mea… a catorva momente din viata mea: 40 de ani am umblat prin pustia acestei lumi si am vorbit aici despre poporul Israel care a umblat prin pustie.  Asa am umblat si eu 40 de ani. In pustie, ati vazut, sunt oameni care stau si-L asculta pe Dumnezeu. Altii au cartit. Altii au crezut altii s-au indoit. Numai doi au avut incredere deplina in promisiunile  lui Dumnezeu. Si aceia au avut parte de tara promisa: Iosua si Caleb. Asa suntem si noi astazi. Umblam prin pustia acestei lumi. Uneori ne ratacim fara sa dorim sa ascultam macar glasul lui Dumnezeu. Alteori il auzim dar nu-l bagam in seama si prea putini dintre oameni satu, asculta si privesc prezenta lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu ca o binecuvantare pentru vietile lor.

Eu nici n-am vrut sa aud de Dumnezeu. Am fost unul dintre aceia crescuti in scoala comunista. Am terminat si facultatea de istorie-filosofie si noi eram pregatiti ca propagandisti ai partidului. Stiti foarte bine cei care ati fost atunci in Romania. Si am crezut ca socialismul poate sa dea omului dreptate, egalitate, fraternitate, libertate, principii din acestea fluturate in vant. Am crezut, pana a venit revolutia si  m-am convins ca tot ceea ce am crezut eu si era o gogoasa, o minciuna. Toate principiile mele de viata, toata invatatura meamaterialista s-a daramat in 1989 si eram unul dintre oamenii derutati, unul dintre oamenii fara busola, unul dintre oamenii care nu stiau unde s-o apuce, unul dintre oamenii care nu mai stia in ce sa creada. De aceea ma bucur cand vad tineri [in biserici] care Il imbratiseaza pe Hristos si umbla cu Hristos sub calauzirea Duhului Sfant. Ma bucur pana in adancul fiintei mele. [Mie] mi-a fost furata tineretea. Am fost condus pe alt drum farar Dumnezeu. Si ca mine au fost milioane de tineri, generatii intregi. Asta este marea durere. Dar slavit sa fie Domnul ca a intervenit intr-un mod miraculos dupa 1989.

A starnit in mine o curiozitate extraordinara sa ma duc sa aud. Ce pot sa le spuna oamenii aceia la detinuti? Si mergeam impreuna cu misionarii, cu reprezentantii a 8 denominatiuni care au venit atunci sa propovaduiasca Evanghelia. Si ascultam. Stateam pe scaun acolo laterala si ascultam mereu, pana intr-o zi cand unul dintre misionari mi-a daruit sfanta Scriptura, Eugen Stancel de la Cluj- a plecat la Domnul anul trecut. A fost un om extraordinar, om al lui Dumnezeu. Mi-a oferit o Biblie  dupa ce m-a intrebat daca am o Biblie si i-am spus ca nu am: “V-o daruiesc, sa puteti studia.” Nu va dati seama ce inseamna, iubitii mei, sa dai o Biblie la cineva. Sa oferi sfanta Scriptura. Sa o studieze ca sa-L poata descoperi pe Dumnezeu. Si astfel, prin Cuvantul lui Dumnezeu si puterea care este in Cuvantul lui Dumnezeu, Domnul sa-i schimbe viata. La mine asa s-a intamplat. Slavit sa fie Domnul.

Am primit Biblia si am inceput sa o citesc cu nesat. Aveam golul acela despre care vorbesc multi, in inima. La mine chiar a fost un gol, lasat de fosta invatatura. Trebuia umplut cu ceva. Si Domnul a intervenit la momentul potrivit si a pus Cuvantul Sau in mainile mele. Si am inceput sa citesc. Si nevasta mea, care ani de zile s-a straduit sa ma aduca spre Domnul si eu ii spuneam: “Lasa-ma, mai nevasta, cu povestile alea, cu basmele astea.” Nevasta mea, care s-a declarat neputincioasa in fata lui Dumnezeu, spunand: “Doamne, ma simt neputincioasa. Nu stiu cum s-ar mai putea sa-l influentez pe omul asta. Doamne, schimba-l Tu. Lucreaza Tu.” Era inainte de revolutie cu putina vreme, cand a facut aceasta rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Si Dumnezeu a ascultat-o.

Si ea se minuna acuma, cand statea si vedea ca eu studiez sfanta Scriptura. Nu-i venea sa creada. Dar, am ajuns, dupa ce am inceput sa studiez mai profund, sa-i zic: “Suzi, vino sa vezi ceva. Vino sa vezi. Extraordinar!!! Mai, sa stii ca exista Dumnezeu! Nu mi-am putut inchipui lucrul asta.” Treptat, treptat l-am descoperit pe Dumnezeu in maretia Lui, in slava Lui. Treptat, treptat am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu. L-am descoperit pe Domnul in marea Lui draogste de care vorbea cand  daca a fost in stare sa-L dea pe Fiul Sau sa moara in locul meu pe cruce, pentru pacatele mele, eu nu mai aveam termen de comparatie pe pamantula acesta pentru dragostea Lui. Si atunci mi-am dat seama si eu ca am nevoie de Dumnezeu. Ca am nevoie de Hristos; ca am nevoie de mantuire.Ca am nevoie de iertare pentru pacatele multe, murdare si mizerabile pe care le aveam. Pentru mandria mea, am nevoie de Hristos. Si atunci am cazut in genunchi inaintea lui Dumnezeu. Era pentru prima data cand eu, ofiterul mandru, mi-am vazut micimea in fata maretiei lui Dumnezeu.

Cand eu, uitandu-ma in Cuvantul lui Dumnezeu ca intr-o oglinda, mi-am vazut mizeria din viata mea, murdaria, pacatul si cand am simtit nevoia sa fiu curatit si sfintit in sangele lui Hristos, de aceea am cazut in genunchi inaintea lui Dumnezeu. De aceea, pentru ca am simtit ca am nevoie de Dumnezeul acesta pentru a-mi rezolva problema mantuirii mele si pentru a putea trai apoi o noua viata aici pe pamant in dragoste, in bucurie, in pace, cu sinceritate, in adevar. Asa s-a intamplat intalnirea mea cu Dumnezeu. Si am inteles din sfanta Scriptura ca esentiala  este relatia personala cu Dumnezeu. Si m-am gandit: Cum as putea sa-mi construiesc aceasta relatie cu Dumnezeu? Aceasta relatie personala. Am inteles ca la mijloc trebuie sa fie Isus Hristos si Duhul Sfant. Si am inteles ca la mijloc trebuie sa fie dragostea lui Dumnezeu si dragostea mea neconditionata fata de Dumnezeu. Si am inteles ca nu mai am voie sa mint, ci trebuie sa traiesc adevarul lui Dumnezeu. Si am inteles ca e nevoie de sinceritate si credinta  si de incredere deplina in promisiunile lui Dumnezeu. Pentru ca multi spun ca ei cred, dar din pacate ei nu se incred suficient in promisiunile Lui. Si daca nu te increzi in promisiunile lui Dumnezeu, de ce sa mai vii inaintea Lui cu rugaciune? De ce sa mai vii inaintea lui Dumnezeu cu problemele tale, pacatele tale daca nu crezi ca El ti le poate rezolva, daca n-ai incredere deplina ca El te poate ajuta sa-ti schimbi viata, sa te transformi.

Deci, iata cateva elemente care am inteles ca trebuie sa le pun ca suport la noua mea relatie, la relatia mea personala cu Dumnezeu- credinta si increderea deplina in Dumnezeu, adevarul lui Dumnezeu, dragostea neconditionata, sinceritatea si daruirea pentru Dumnezeu si pentru semeni. Asa am ajuns sa stau de vorba cu Dumnezeu si am venit inaintea Lui cu problemele mele. Dar Dumnezeu, cand incepi sa te rogi la El, incepe sa te puna si la incercare. Nu va speriati, iubitii mei, de incercarile prin care va trece Dumnezeu. Nimeni nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu neincercat. Toata lumea trebuie sa fie incercat pentru ca prin incercare te maturizezi din punct de vedere spiritual. Prin incercare, prin suferinta devii puternic in Domnul, cum spunea Pavel: “Atunci cand sunt mai slab, devin tare.” Pentru ca atunci te apropii mai tare de Dumnezeu cand esti in suferinta si in incercare. Si relatia ta cu El se strange si devine tot mai apropiata.

Am fost incercat rau, rau, rau. Am fost bolnav rau in 1992. Am ajuns la spital intr-o stare foarte grava, la 47 kg. Am fost dat afara din mai multe spitale din Cluj, pentru ca marii medici din Cluj aveau neputinta. Din punct de vedere omenesc nu mai erau sanse de scapare. Oamenii, prietenii spuneau: “Viorel Tantasse duce. E pe duca.” Eram pe buza mormantului, cum se spune pe romaneste. Stiti, dragii mei, asa lucreaza Dumnezeu. Te lasa, te lasa, te lasa pana in buza mormantului sa vada ce faci, sa vada ce gandesti. Sa vada cum reactionezi. Oare injuri? Oare cartesti? Oare ce vei zice? Si atunci, te vei recunoaste un neputincios care are nevoie de interventia Lui. Si atunci cand spui: “Da Doamne, sunt un neputincios. Sunt un om care nu mai am nicio solutie, Doamne. Doamne, am nevoie de Tine. Tu esti singurul care poti sa rezolvi problema in care ma zbat.” Abia atunci Dumnezeu intervine si te ajuta vizibil. Dragii mei, asa a intervenit si in viata mea. 1:52

Am fost internta intr-un spital in Cluj. Dupa vreo doua luni de internare, zice doctorul: “Trebuie sa facem o interventie chirurgicala. Oricum, moare. Daca nu operam, moare. Incercam, facem o incercare sa vedem.” Si inainte de  a merge la operatie  am avut un moment deosebit. A fost Ghetimaiul meu. Fiecare dintre noi avem un Ghetimani al nostru. Domnul Isus Hristos a trecut prin Ghetimani. A fost momentul in care  S-a predat in voia tatalui. Putea sa spuna: “Eu nu ma duc la cruce. De ce sa mor pentru Viorel, pentru Nelu…. De ce sa mor Eu pentru ei?” Putea sa spuna. Dar n-a spus. A spus: “Tata, nu voia Mea, ci voia Ta.” S-a cantat aici asa de frumos [cantarea] Drumul slavei duce pe la cruce. Eu as spune ca drumul slavei duce si prin Ghetimani. Si cine ocoleste Ghetimaniul, eu cred ca nu va avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca ce inseamna de fapt Ghetimani? Inseamna momentul predarii totale in voia lui Dumnezeu. Doamne, nu voia mea, nu voia mintii mele, nu voia firii mele, nu voia trupului meu, nu voia poftelor mele, ci voia Ta, Doamne. Abia atunci esti cu totul a lui Dumnezeu. Abia atunci devii cu adevarat un copil al lui Dumnezeu care traiesti voia lui Dumnezeu in fiecare clipa, nu obligat. Ci, pentru ca asa simti nevoia launtrica s-o traiesti.

Si atunci am stat in rugaciune, inainte de a pleca la operatie. Si am zis: “Doamne, imi aduc aminte de Tine din Ghetimani. Te-ai supus voii Tatalui. Doamne, Tu esti singurul care stii ce probleme am eu. Marii medici ridica din umeri la neputinta. Doamne, eu stiu ca Tu poti rezolva problema daca vrei. Poti. Am o sotie pe care o iubesc. As vrea sa-mi continui viata cu ea. Am doi copii pe care vreau sa-i cresc. Mi-ar face placere sa le fiu tata si sa-i cresc. Doamne, daca este voia Ta sa ma iei la Tine, Doamne, nu voia mea, ci voia Ta sa se faca.” M-am dus la operatie fara emotii, fara nicio emotie. Am zis: “Daca mor e voia Domnului. Daca nu mor, o sa vada oamenii ce Dumnezeu am. Ce Dumnezeu atotputernic, ce Dumnezeu, care este asupra vietii si a mortii. Ce Dumnezeu, care poate sa ma smulga din bratele mortii si sa ma aduca la viata.”

Impotriva oricarei gandiri omenesti- operatia a durat 6 ore. M-au dus de la operatie ca mort, cinci zile de coma. Dar in timpul asta, Dumnezeu a lucrat. Eu nu imi aduc aminte nimic. Imi spune sotia mea ca doctorii i-au spus: “Doamna, n-avem medicamente sa-l putem ajuta, pregatiti-va pentru inmormantare.” Dar Domnul a rezolvat si problema medicamentelor pentru mine. Nu se puteau gasi medicamentele. Doctorul a zis: “Am incercat sa fac rost de aceste medicamente pentru altcineva si n-am reusit. Dar pentru Dumnezeu, totul este posibil. Iubitii mei, nevasta mea in neputinta a vrut sa mearga in oras  sa incerce sa faca rost de medicamente. Si daca ar fi mers, nu s-ar fi intalnit cu doi oameni, cu doi crestini care au venit in numele Domnului, au zis ei, “sa va intindem o mana de ajutor. In numele Domnului dorim sa va ajutam. Poate nu mai aveti bani cu atatia doctori, cu atatea spitalizari. Poate aveti nevoie de medicamente,” au zis oamenii. Medicamente? “Da, medicamente.” Domnul stia de ce am nevoie. Au spus: “Doamna, stati linistita. Daca Domnul ne-a trimisla dvs. pai, Domnul va rezolva si problema medicamentelor, doamna. Fiti linistita, asteptati, mergem in oras. Daca nu reusim sa facem rost din Cluj, maine dimineata va veni cineva de la Bucuresti si va aduce medicamente special pentru sotul dvs.” O, Dumnezeu e mare, slavit sa fie numele Lui!

Dumnezeu poate sa faca minuni. Dupa doua ore, au venit oamenii aceia cu doua pungi pline cu medicamente. Si doctorul a zis: “Doamna, de unde aveti medicamentele astea? Doamna, de unde aveti?” “Dumnezeu mi le-a dat, dl doctor.” “Dumnezeu? Care Dumnezeu, doamna?” zice profesorul. “Da ce, Dumnezeu arunca cu pungi de medicamente din cer?” Avea dreptate. Ati vazut vreodata pungi de medicamente cazand din cer? Ati vazut vreodata painile cazand din cer? Ati vazut ceva cazand din cer? Nu. Nu. Dar Dumnezeu lucreaza prin oameni, iubitii mei. Asta trebuie sa intelegem. Dumnezeu cauta oameni care sa se puna la dispozitia Lui. Sunteti pregatiti iubitii mei. Suntem pregatiti sa ne punem la dispozitia lui Dumnezeu pentru semenii nostri. Si spune ca dragostea fata de Dumnezeu se vede in dragostea pe care o manifestam fata de semenii nostri.

Poate avem si aveti unii dintre dvs. datorii mari in aceasta privinta fata de Dumnezeu. Eu recunosc ca am datorii mari. Ca nu facem tot ce putem ca sa ne punem la dispozitia lui Dumnezeu pentru semenii nostri. De multe ori, cand Dumnezeu ne sugereaza, ne cheama, ne cerceteaza sa mergem undeva pentru un semen: “N-am timp. Sunt busy. Am probleme. N-am timp, Doamne. Sunt foarte ocupat. N-am vreme de asa ceva.” E firesc. Din perspectiva divina, nu. Oamenii aceia s-au pus la dispozitie. Dumnezeu a zis: “Doamna, stati linistita, noi ne incredem in Domnul.” Si Domnul a rezolvat-o. Si stiti ce a zis doctorul? Aici este extraordinar, lucrul care trebuie sa ne incurajeze pe noi. Zice: “Doamna, mare Dumnezeu aveti.” Slavit sa fie Domnul, iubitii mei. E adevarat. Mare Dumnezeu avem. Dar nu stim sa-L apreciem, decat numai cand ne face un bine de multe ori, numai cand simtim ca lucreaza in viata noastra si ne raspunde la rugaciunile noastre. [Atunci zicem] Mare Dumnezeu avem. Cand trecem prin incercari, cand avem probleme, nu mai e asa de mare, de multe ori. Cred ca ar fi cazul pentru noi toti, in orice moment al vietii noastre , chiar in cel mai teribil moment al vietii noastre sa spunem: “Doamne, recunosc ca tu esti Creatorul si Stapanul nostru de drept. Doamne, stiu ca Tu poti. Doamne, daca chiar Tu consideri ca trebuie sa plec de pe pamantul acesta, facase voia Ta.” Asta inseamna ca e un Dumnezeu rau? Nu. El da viata, El o ia. Si eu trebuie sa ma supun voii Lui.

Oamenii din Romania spun: “Am avut un noroc, ce noroc am avut. Extraordinar!” N-ai avut noroc, mai frate. Mai prietene, n-ai avut noroc. Dumnezeu te-a binecuvantat. Dar in loc sa vezi binecuvantarea lui Dumnezeu, tu zici ca ai avut noroc. Dumnezeu lucreaza in fiecare clipa in vietile noastre. Si Dumnezeu ne binecuvanteaza in multe feluri. Dar trecem pe langa binecuvantarile Lui de multe ori si spunem ca am avut noroc. Sa ne dea Dumnezeu intelepciune. Sa ne cerceteze, sa ne mustre. Si sa ne ajute sa vedem realitatea prezentei lui Dumnezeu in aceasta lume si in vietile noastre. Si sa ne lasam calauziti si cercetati si mustrati si transformati de Duhul lui Dumnezeu.

Iubitii mei, asta a fost cu spitalizarea. M-am intors la serviciu dupa o vreme. Am primit medicamentele si mi-am revenit. Dupa trei luni de spitalizare m-am intors la serviciu. Dar intre timp, am avut o discutie cu sotia mea. Si zic sotiei mele: “Iti aduci aminte din sfanta Scriptura de povestea cu cei 10 leprosi, pe care I-a vindecat Domnul Isus Hristos?” Zice: “Da.” “Stii ca din 10 din cati I-a vindecat Domnul, noua au plecat si numai unul s-a intors. Draga mea, eu vreau sa fiu leprosul acela care s-a intors sa-I multumeasca lui Hristos si a ramas lnaga El. Nu vreau sa raman nerecunoscator fata de Hristos, care a lucrat in viata mea si care m-a smuls din bratele mortii, nu numai din punct de vedere fizic, ci si din punct de vedere spiritual. M-a smuls din bratele mortii vesnice si m-a adus la viata in Hristos. Eu vreau sa fiu leprosul acela care de acuma incolo vreau sa-L marturisesc pe Hristos si in apa botezului si vreau sa-L marturisesc oriunde ma voi duce. Si sa-i incurajez pe oameni sa se increada in El si sa-si dea viata in mana Lui. Si sa umble cu El, sa traiasca cu El si sa se bucure cu El si sa-si puna nadejdea in vesnicie prin Hristos.”

Mi-a zis: “Bine, bine. Dar tu esti ofiter. Tu nu-ti dai seama ce zici? Nu-ti dai seama ce vorbesti? Cum, ofiter? Inca nu s-a mai vazut sa se pocaiasca.” Am zis: “Draga mea, sunt dispus sa suport orice consecinta pentru Dumnezeu. Daca Dumnezeu m-a salvat pe mine de la moarte, tu crezi ca El nu ma poate salva din diferite situatii, din diferitele greutati pe care le voi intampina in viata? Tu crezi ca nu ma poate scoate din ghiarele celor rai care ar vrea sa-mi faca rau in viata aceasta? Eu cred ca trebuie sa ne punem increderea deplina in Hristos. Si am sa ma duc la comandant sa spun. N-am sa fac pe ascuns.” M-am dus la comandant si am spus: “Domnul comandant, ati vazut cum a lucrat Dumnezeu in viata mea?” “Am vazut.” “Ati vazut cum m-a salvat?” “Am vazut.” “Ma pocaiesc, Domnul comandant.” “Ba,” zice el, “ba, tu esti nebun? Ai innebunit?” Am zis: “D-l comandant, daca asa spuneti dvs. pocaintei, credintei, am innebunit d-l comandant pentru Hristos si vreau sa-L marturisesc in apa botezului.” “Cum, mai , sa te imbraci in haine albe?” “Da. Ma imbrac in haine albe, ma duc si-L marturisesc in mod public pe Isus Hristos ca Domn Salvator si Mantuitor al meu.”

Comandantul zice: “Pai, poti sa faci. E treaba ta. Acuma e liber. Dar sa stii ca ti-ai taiat craca de sub picioare. Si tu aveai perspective mari, mai. Si uite, acuma, s-a terminat cu promovarea.” “Nu-i nimic, o sa aiba grija Domnul de mine,” i-am spus si am plecat. Si in 21 Martie, 1993, impreuna cu Suzi, sotia mea m-am dus la Gigi Cosman, fratele meu iubit, de pe ospatarie de la Cluj si i-am spus ce vreau sa fac, dinainte de 21 Martie. Si eu aveau un botez organizat atunci, in data aia, in prima zi de primavara la Biserica Ospatarie din Manastur. Si am intrat in apa botezului. Si mare valva mare, mare valva in oras. Cineva a mers la un magazin si a spus: “Doamna, stiti ca a innebunit Tantas? Ofiterul ala de la puscarie.” “A inebunit? Cum a innebunit?” “Doamna, s-a pocait! O innebunit. Asta-i nebun.” Da, asa eram privit. Si superiorii mei m-au privit. Nu le venea sa creada. Cum, mai, un ofiter pocait? Asta o sa deschida portile inchisorii si o sa le dea drumul la toti detinutii. Nu se poate asa ceva. Nu se poate sa fie un ofiter pocait. Nu puteau sa-si imagineze acest lucru.

Ba mai mult, dupa o vreme, cand m-au vazut ca incep sa predic la detinuti, cu evanghelia mergeam. Militar, imi puneam cascheta pe masa, mergeam cu fratii , cu Ion Achim, cu Stancel. Si puneam cascheta pe masa si predicam Evanghelia. M-au trimis la spitalul de psihiatrie. “Nebun, nebun!” Da, nebun pentru Hristos. Iubitii mei, eu am trecut prin asta si pot sa va spun ca e o mare binecuvantare  sa fi nebun pentru Hristos. Nu e bucurie mai mare, pentru ca atat vreme cat oamenii vor spune despre tine ca esti nebun pentru Hristos, inseamna ca esti a lui Hristos si nu esti ca lumea. Dar daca vei trai lumeste, sa spuna: “O, asta-i baiat bun. Asta-i de-al nostru.” Aici e diferenta. Vedeti? Sa traiesti pentru Hristos din adancul fiintei tale. Sa te poti bucura in Hristos chiar in mijlocul incercarilor.  Sa-L poti marturisi pe Hristos in orice situatie, in orice incercare. Asta inseamna umblarea cu Hristso, chiar daca lumea spune ca esti nebun. O ce bucurie, ce binecuvantare sa fi nebun pentru Hristos.

Ei au crezut ca ma sperie. M-au trimis la spitalul de nebuni. la spitalul militar, la sectia de psihiatrie. Dar eu mi-am luat Biblia cu mine si am inceput sa o citesc. Si ofiterii care erau acolo au venit la mine, tot au venit si ma intrebau: “Dar, d-l maior, ce faceti?” “Citesc Biblia,” zic. “Cum, cititi Biblia? Dar cum?” “Pai, eu mi-am predat viata in mana lui Dumnezeu. si asta este hrana mea spirituala.” “Nu se poate. Dar cum?” Au inceput sa curga intrebarile. Si le-am vorbit despre nasterea din nou. Am vorbit despre mantuire, Le-am vorbit despre umblarea cu Hristos.” O, Doamne, iti multumesc! Si toata aceasta nebunie s-a transformat intr-o mare binecuvantare si atunci am realizat ca Dumnezeul meu  e mai mare decat toti generalii. Ca generalul m-a trimis acolo, seful puscariilor. Dumnezeu e mai mare decat toti generalii si mai mare decat toti regii si imparatii acestui pamant. El este Regele Regilor si Imparatul Imparatilor. Si atunci, de cine sa-mi mai fie teama? De un om care se rasteste la noi? De un om care ridica un deget amenintator inspre noi? De un om care ameninta, de un om care ne santajeaza? Sa fi sanatos cu toata atitudinea ta rautacioasa. Eu Il am pe Dumnezeu. Eu Il am pe Hristos. Si atata vreme cat eu sunt in Hristos, sunt aparat. E stanca mea de salvare. Dumnezeu e aripa sub care pot sa vin sa ma adapostesc. Dumnezeu e cetatuia mea. Dumnezeu. E mai presus de toti, de toate, de viata si de moarte. De cine sa ma mai tem?

Iubitii mei, profesorul, chirurgul, a spus un mare adevar atunci cand a zis: “Ce mare Dumnezeu aveti. Avem un mare Dumnezeu. Sa credem in El, sa umblam cu El, sa nu ne lasam amagiti de diferite lucruri din lumea aceasta pentru ca ratacirea de Dumnezeune duce in bezna. Ne duce in desertul desertaciunilor. Dar umblarea cu Hristos  pe calea despre care vorbeste Isaia in cap. 35, pe calea lui Hristos, pe drumul regal ii spun eu, impreuna cu Hristos. Calea aceasta ne duce la cer. Aveti incredere? Prindeti-L pe Hristos de mana. Nu va lasati de El. O femeie s-a prins, s-a atins doar de poala hainei lui Hristos si si-a rezolvat problema pe care o avea. Nu ramane decat sa ne atingem si noi de Hristos si sa ramenm prinsi de El pentru ca sa ne putem bucura de Domnul aici pe pamant si apoi o vesnicie intreaga in Imparatia Lui. Slavit sa fie numele lui Dumnezeu! Amin.

VIDEO by rombcc Website RBC of Charlotte

Roda Volintiru în casa ”REGALĂ PETRU de RUGĂCIUNE”, Balomir, 12 August 2014

Partea 1-a

Partea a 2-a

You Don’t Have to Pretend “Everything’s Fine” – Andy Merrick’s Story: I Know

God sees your tears and hurts, and He cares deeply.

Truth is, you’re not the only one who’s been through what you’re dealing with right now. You don’t have to pretend that you’re okay. God sees your tears and hurts, and He cares deeply.

VIDEO by crosspoint .tv (via ChurchLeaders.com)

Desiring God – Help for Those Fighting or Grieving a Suicide

Anyone who has known anyone suffering from deep depression or those fighting it right now, can find some helpful encouragement in this article by Jon Bloom, President of Desiring God, which is John Piper’s church ministry.

Jon Bloom:

You Are Not Alone

And one thing you need to remember is that the oppressive darkness and the temptation to despair is common to man. You are not alone. About ¼ of the Psalms are written to help you. And one man’s surrender to the darkness does not at all mean that’s where you’ll end up. This precious promise is for you:

No temptation has overtaken you that is not common to man. God is faithful, and he will not let you be tempted beyond your ability, but with the temptation he will also provide the way of escape, that you may be able to endure it. (1 Corinthians 10:13)

Robin Williams’s alleged suicide has sent shock waves through the world.

Williams was a man bursting with manic energy, an out-sized personality, prodigious dramatic talent, and a completely unique comic genius.

But for some of us in the household of Jesus, Williams’s death hits hard for very personal reasons. For some, a profound, oppressive darkness is threatening to douse the little light and hope they see. They are fighting for dear life to remember and believe that life is worth living. And Robin Williams’s surrender is sucking the hope that they will be able to keep fighting.

If that’s you, I simply want to point you to hope by recommending a few things:

Please click here to read the entire article – http://www.desiringgod.org/blog/posts/help-for-those-fighting-or-grieving-a-suicide

 

Florea Daniel Cristian (Partea 1 / 4) Un exemplu de reforma moral spirituala in VT

VEZI si

  1. Partea 1-a Un exemplu de reforma moral spirituala in VT (Pagina actuala)
  2. Partea 2-a Principii biblice ale reformei moral-spirituale (Va urma)
  3. Partea 3-a Incercari de reforma spirituala in spatiul romanesc (Va urma)
  4. Partea 4-a A.P.C.R. – Expresie a dorintei de reforma in Romania (Va urma)

Emisiunea 399 Sa-L cunosc pe El cu Iacob Berghian.

Florea Daniel Cristian (Fost preot Ortodox) din Lugoj:

La Biserica Baptista Emanuel din Timisoara am impartasit bucuria aceasta ca la scoala unde merge Anastasia, prima fetita, a avut loc un test printre tinerii din scoala, despre feciorie si cum sunt ei de hotarati sa-si pastreze fecioria pana la momentul casatoriei, pana la momentul cununiei. SI fetita mea a raspuns intr-un mod deosebit printr-un legamant care l-a scris in fata profesoarei respective, care a facut un chestionar. Si din pacate, dintr-o clasa de aprox. 20 de elevi, doar doua fetite, nici un baietel, doar doua fetite la 14 ani, din clasa VIII-a, ca isi vor pastra fecioria pana la momentul casatoriei si ca vor ramane curati inaintea lui Dumnezeu. Si din pacate, atitudinea aceasta a lor normala din punct de vedere moral a fost batjocorita si apostrofata de ceilalti colegi. Insa, m-am bucurat foarte mult  de atitudinea ei, de pozitia ei. Si normal, profesoara aceea, fiind o profesoara crestina de la Timisoara, eu locuind in Lugoj, ma cunostea. Am fost la biserica unde mergea aceasta sora. Ea a intrebat-o: “Cum te cheama?” A zis: “Florea Anastasia.” Dupa ce s-a dat testul, a vazut numele si i-a zis: “Tu esti fata fratelui  Florea, care a fost preot ortodox?” Si ea a zis: “Da, sunt fata lui.” Si va spun sincer, m-am bucurat foarte mult, pentru ca daca ar fi raspuns altfel decat normalul, toata reputatia mea  si educatia mea si toate valorile  pe care eu le propovaduiesc ar fi fost sabotate de propria mea fetita.

Iacob Berghian: De ce reforma spirituala sau moral spirituala intr-o zona sau alta a lumii?

Florea Daniel Cristian: Cu totii cunoastem realitatea din Romania si tot ceea ce inseamna viata sociala. Vedem ca din contextul acesta al vietii sociale  lipseste tocmai dimensiunea morala si lipseste dimensiunea spirituala.

Iacob Berghian: S-au facut atatea reforme in alte domenii, dar in absenta reformei moral spirituale.

Florea Daniel Cristian:Pentru ca in perioada anilor ’90 am fost un tanar adolescent care am vazut cum a inceput societatea romaneasca de dupa revolutie sa se construiasca, sa-si caute modele, sa-si caute repere. Am vazut ca din punct de vedere politic, Romania, dupa ce a scapat de comunism s-a indreptat catre democratia de tip american. Am vazut ca din punct de vedere economic, Romania si-a schimbat sau s-a reformat economia de la o economie centralizata comunista la o economie de piata, la o economie libera, tot dupa modelul occidental capitalist. Am vazut ca si in invatamant au inceput reforme, sa modifice stilul acela de  invatamant din perioada comunista. Sa-i dea o alta linie, tot avand ca model lumea occidentala. Am vazut ca se discuta in mass media despre reforme structurale, care sa fie adevarati piloni ai societatii noi care a inceput sa se construiasca dupa revolutie. Insa am vazut ca niciunul dintre aceste modele sau proiecte  sau dorinte de reforma nu poate sa fie dus mai departe, pana la capat, pentru ca toate se blocheaza la lipsa unei reforme morale care ar trebui facuta in Romania.

Iacob Berghian: Este un viciu de gandire, practic, se presupune ca schimband conditiile sociale, social economice e schimbat omul. In timp ce realitatea este cu totul alta. Trebuie sa schimbi omul si atunci se schimba conditiile si contextul.

Florea Daniel Cristian:Am observat treaba asta, ca oricat de bune ar fi modelele care le importam, oricat de bune sunt institutiile pe care le avem drept modele si pe care le aducem in Romania, problema cea mare nu sunt principiile acelor institutii si modele. Ci, problema cea mare  sunt oamenii si lipsa lor de principii morale si apoi, mi-am dat seama ca aceasta lista de principii morale are de-a face cu viata spirituala. Astfel, spiritul este legat de moralitatea si moralitatea este legata de spirit. Si trecand prin anumite experiente de viata mi-am dat seama ca poporul nostru Roman are nevoie de o reforma si in latura aceasta.- spiritual-morala. (Din primele 10 minute, mai sunt 40 de minute din discutie)

 Un exemplu de reforma moral spirituala in VT

Puterea rugaciunii – Elisabeta Ton – partea 2-a

Elisabeta Ton

Vezi si doua articole recente – de la fiica sorei Elisabeta si Iosif Ton aici 

VEZI / Citeste Partea I-a aici -

Puterea rugaciunii – Elisabeta Ton Partea 1-a – Un fragment din partea 1-a

~Am mers cu masina si ne-au oprit niste flacai la un raulet. Eram cu sofer si eu eram cu Iosif in spate. Au venit din ambele parti si s-au uitat baietii in masina si au dat (s-au tras) inapoi. Si m-am uitat la Iosif: “Oare ce au vazut?” Ne-au salutat si ne-au lasat sa trecem.”

Cateva fragmente din episodul de fata, Elisabeta Ton:

“Este adevarat ca in 1981 a trebuit sa plecam. Sa stiti ca a fost dureros pentru noi toti. Dora a plans mult. Eu am plans. A fost grea despartirea, foarte grea- de biserica, de frati. Familia [noastra] a fost biserica. Niciodata n-am asistat la o jale  atat de mare si de la atatia oameni, cati au fost in biserica aceea in Oradea cand am plecat. Biserica era arhiplina cand noi ne-am luat la revedere. Si am plecat.”

Eram in America. O duceam pe Dora la scoala, eram foarte trista. Stateam foarte aproape si veneam pe jos de la scoala. Treceam peste campusul de la Colegiul de la Wheaton. Si ma uitam spre cer si ziceam: “Doamne, de ce ne-ai adus aicea?” Si Dumnezeu mi-a spus: “Si aici tot Eu sunt Dumnezeu.” Si a fost ca si cand….. “Asta vreau, cu Tine vreau sa fiu.”

Si i-am spus lui Iosif in drum spre Deva: “Roaga-te si cere de la Domnul calauzire. Incepe scoala si nu poti sa fi si pe drumuri si la scoala. Si in biserica. Nu poti, nu se poate.” Si s-a rugat Iosif. Si am simtit ca rugaciunea lui a fost dintr-adevar din toata inima, cu toata seriozitatea a pus problema in fata Domnului: “Doamne, ce vrei sa faci, aia facem.” Asa am fost de linistita. Am avut pace. “Acuma, Domnul ne va spune.” Ei, in ziua aceea, cand ne-am intors la Oradea, dupa masa, Domnul i-a vorbit. Inainte sa mearga el sa predice, Domnul i-a vorbit: “Iesi din biserica si du-te in toata tara.”

Puterea rugaciunii – Elisabeta Ton – partea 2-a

Interviu realizat de Mirela Petan.  VIDEO by Alfa Omega TV

Elisabeta Ton:

Photo captura youtube

Iosif Ton – Photo captura youtube

Ce sa spun? Mari sunt lucrarile lui Dumnezeu. Mari si minunate. Si cand te increzi in El, chiar daca treci prin situatii in care zici: “Oare unde voi sfarsi? Oare ce se va intampla? Nu-i cazul sa-ti pui problema. Cu Dumnezeu esti totdeauna biruitor. Este adevarat ca in 1981 a trebuit sa plecam. Sa stiti ca a fost dureros pentru noi toti. Dora a plans mult. Eu am plans. A fost grea despartirea, foarte grea- de biserica, de frati. Familia [noastra] a fost biserica. Niciodata n-am asistat la o jale  atat de mare si de la atatia oameni, cati au fost in biserica aceea in Oradea cand am plecat. Biserica era arhiplina cand noi ne-am luat la revedere. Si am plecat.

Eram in America. O duceam pe Dora la scoala, eram foarte trista. Stateam foarte aproape si veneam pe jos de la scoala. Treceam peste campusul de la Colegiul de la Wheaton. Si ma uitam spre cer si ziceam: “Doamne, de ce ne-ai adus aicea?” Si Dumnezeu mi-a spus: “Si aici tot Eu sunt Dumnezeu.” Si a fost ca si cand….. “Asta vreau, cu Tine vreau sa fiu.” Ei, am inceput sa scriu scrisori si mi-au spus surorile ca erau citite in biserica. Domnul mi-a dat o bucurie de-a scrie, ca ziceau ca sunt epistole. Si le citeau in biserica si se bucurau. A fost o comunicare intre noi si cateva familii la care trimiteam direct scrisorile. Dar, dupa aceea a trebuit sa intrerup pentru ca erau probleme.

Activitatea noastra in Statele Unite din vremea aceea a fost binecuvantata de Dumnezeu din toate punctele de vedere. Iosif a inceput sa vorbeasca la Europa Libera. Apoi, Societatea Misionara a avut o editura si noi am tradus carti pentru Romania si pentru studiile biblice samd. Deci, Domnul ne-a dat de lucru din plin.

In 1989 cand a fost revolutia in tara, parca ti-e si greu sa spui, dar Dumnezeu asa a ingaduit. Ca El stie de ce au fost momentele acelea teribile cand cei care au fost pana atunci dictatori au sfarsit cum au sfarsit. Dar Iosif, imediat a venit incoace, in Romania. Eu primeam acasa telefoane si din Austria si din Anglia sa nu vina Iosif. A fost foarte greu. Ce se va intampla? Insa Domnul m-a intarit si mi-a spus: “Eu sunt Dumnezeu.” Iosif a facut multe calatorii in primele luni din 1990. Si odata cand a venit si ne-a adunat pe toti la birou si ne-a povestit cum a avut o adunare de la toate 3 cultele si acuma va fi un congres a toate cultelor care va infiinta si va lua nastere- Alianta Evanghelica. Dupa aceea, alte lucruri pe care deja el le avea in gand, si pentru scoli si pentru Institut. Deasupra capului lui am vazut harta Romaniei. Dar foarte interesant, am  vazut parca si iarba si muntii si mana lui Dumnezeu peste Romania. Cand am vazut, am zis: “Pai, daca Dumnezeu este acolo si locul nostru este tot acolo.” Si i-am spus atunci lui Iosif: “Iosif, dar noi trebuie sa fim acolo. Noi mergem.” Pana atunci, ziceam: “Mai Iosif, Dora inca-i la scoala. Ce facem? Nu putem pleca.” Atunci, am uitat si de scoalasi de orice. Am zis: “Gata. Noi trebuie sa plecam. Asa ne-am intors repede.

Au fost 4 ani de lucru intensa- Societatea Misiunii, Institutul, scolile- infiintarea scolilor. Toata lumea stie cate lucrari s-au facut. Au trecut 4, 5, 6 ani, cand Iosif a simtit nevoia sa faca o calatorie in si prin tara, de la o biserica la alta. Mergand asa am vazut nevoia din tara. Fratii, surorile plangeau: “Frate Iosif, veniti. Dar, mai veniti.” Am vazut ca nu ajunge doar o zi, doar o duminica sau o vineri seara. Nu-i destul. Si i-am spus: “Iosif, gandeste-te. Oare nu vrea Dumnezeu sa te faca misionar in Romania?” “Nu ma face Dumnezeu as umblu pe coclaur la varsta asta.” Alta data, i-am zis iarasi acelasi lucru si zice el: “Da, sunt altii mai tineri.” Zic, “Dar, tu esti copt.” Si zice el: “Asa-i.”

Si s-a intamplat ca in (nu stiu) 20 sau 22 octombrie, 1996, mergeam la Deva, dimineata. Eu conduceam si i-am spus: “Te rog frumos sa te rogi.” Vreau sa mentionez ca de 2 sau 3 ori maximum i-am spus lui Iosif: “Gandeste-te.” Pentru ca eu simteam ca intr-acolo ne duce Dumnezeu. Si am zis: “Oare cum o sa fie? N-o sa fie greu?” Dar, totusi, pentru ca aveam sentimentul acesta, am zis: “Daca asta va fi sa fie, e bine. Nu-i nimic, daca El vrea.” Si i-am spus lui Iosif in drum spre Deva: “Roaga-te si cere de la Domnul calauzire. Incepe scoala si nu poti sa fi si pe drumuri si la scoala. Si in biserica. Nu poti, nu se poate.” Si s-a rugat Iosif. Si am simtit ca rugaciunea lui a fost dintr-adevar din toata inima, cu toata seriozitatea a pus problema in fata Domnului: “Doamne, ce vrei sa faci, aia facem.” Asa am fost de linistita. Am avut pace. “Acuma, Domnul ne va spune.” Ei, in ziua aceea, cand ne-am intors la Oradea, dupa masa, Domnul i-a vorbit. Inainte sa mearga el sa predice, Domnul i-a vorbit: “Iesi din biserica si du-te in toata tara.” Si asa am plecat in toata tara. Vreau sa va spun ca au fost niste ani extraordinar de bogati pentru noi si am invatat foarte mult. Si vreau sa va spun ca peste tot unde ne-am dus, ne-am bucurat. Oriunde m-am dus, oriunde am intrat in casa am spus: “Doamne, ce vrei sa ma inveti aici? Vreau sa invat sa ma ajuti sa fac ceea ce este voia ta sa fac.” Am avut timp foarte binecuvantat.

Din perioada aceea, el a inceput sa intre, dupa ce a devenit studiile acelea biblice: Umblarea cu Dumnezeu. Va dati seama, incepea o saptamana, trei ore in fiecare seara si ziceau la inceput fratii: “Ce o sa fie in fiecare seara timp de 3 ore? Ce o sa ne tot spuna in 3 ore?” Si apoi ziceau fratii: “Frate Ton, pana la miezul noptii daca vrei… putem sta.” Deci, a fost o lucrare extraordinara. Am simtit ca ne-am imbogatit noi. Bineinteles ca a fost mare bucurie peste tot. Nu este mai mare bucurie decat sa-L lasi pe Domnul sa-Si faca voia Lui in viata ta. Si ceea ce are El pentru tine, tu n-ai putea niciodata sa-ti faci, oricat te-ai stradui. Dar, tu nu ai putea nici munci, nici sa acumulezi, nici sa castigi tu singur bucuriile care ti le poate da El in implinirea, in slujirea fratilor, a surorilor. Domnul m-a chemat si am avut privilegiul si harul  sa pot avea partasie cu surorile. A fost mare binecuvantare. M-am bucurat nespus de mult.

Cand mergeam undeva… si asta a fost lucru important. Eu conduceam masina mai mult pentru ca imi placea. Pe mine nu ma oboseste condusul la masina si pe el il oboseste. Dar, Domnul a avut grija ca pentru aceste calatorii sa-mi dea bucurie. Si eu in aceste calatorii, sa nu ma stresez, sa nu ma tem, sa am bucurie deplina, erau de multe ori situatii ca eram asa de fericita la volan ca saream in sus la volan. Mi-a zis: “Draga mea, tu esti la volan, ai grija. Nu mai salta. Stai linistita.”

Nu de mult, am fost la Bucuresti, cand intr-o anumita situatie, fara controlul nostru, ceva s-a facut fara ca sa fim intrebati daca e bine sau nu, ceva care ar fi fost o mare amenintare. Si era noaptea. N-am putut sa dorm. S-a pus o teama, o frica peste mine, incat am simtit ca nu se poate si m-am dus la el si l-am trezit.  Si zice catre mine: “Ce te-a apucat acuma frica, asa dintr-o data? Pana acuma, tu ai fost tare, nu ti-a fost niciodata frica. Ce te-a apucat frica asta?” Am zis: “Bine. Bine, Iosif. Eu ma rog.” Si el era in pat, eu pe genunchi langa el, langa pat. Si am zis: “Doamne, vreau sa stiu daca mana Ta este aici in situatia asta. Ca daca-i mana Ta, eu ma incred in mana Ta, orice ar veni.” Asa m-am rugat. M-am ridicat si am vrut sa merg pana la baie. Cand eram in usa, mi-a vorbit Domnul: “Cum ai putea sa crezi ca lucrul acesta ar fi putut trecut cu vederea de la Mine? Eu sunt in aceasta lucrare.” Ca de obicei, cand Domnul iti vorbeste, El iti rezolva. “Doamne, nu ma mai tem. Daca Tu esti, orice ar fi, orice ar fi …” M-am intors si i-am spus lui Iosif: “Iosif, nu ma mai tem.” Zice Iosif: “Se vede. Esti alt om.” Asa-i, pentru ca Domnul mi-a vorbit: “Cum poti sa crezi ca mana mea nu e in problema asta? Ca as fi putut trece cu vederea si Eu n-as fi observat? Ceva s-ar fi putut intampla si Eu sa nu stiu. Cum te-ai gandit asa?” Deci, El nu te lasa niciodata.(18)

Cuvant de incurajare pentru sotii de slujitori, Elisabeta Ton: Intotdeauna am zis: “Acolo, in casa in care am intrat, puteam sa vad legatura celor doi cu Domnul din relatia lor, unul cu celalalt. Relatia lor iti spune cat de solida, cat de puternica, de trainica, de frumoasa, de bogata este legatura lor cu Domnul.  Si am avut multe situatii in care m-am putut bucura sa vad, dar a fost si altfel. Dar a fost ocazie sa ma rog. Nu totdeauna poti sa dai sfaturi, dar au fost situatii in care… Eu, cu sotul meu, ma port normal, ca acasa. Dar, a fost situatie in familie cand ni s-a spus asa: “De cand ati intrat in casa noastra, viata noastra s-a schimbat. Avem pace. Avem bucurie. Ne bucuram unul de celalalt.” Si am zis: “Uite, prin traire, fara cuvinte, eu cred ca viata trebuie sa fie ca o carte deschisa si mai mult vorbeste decat cuvintele. Si m-am bucurat ca au fost locuri unde am primit marturia aceasta si ne-am bucurat.

Este atat de important sa te lasi folosit de Dumnezeu si sa renunti la tine. Sa renunti la orice dorinta a ta, pentru ca dorinta ta este a ta, nu-i a Domnului. Daca dorinta ta nu aduce pace, daca dorinta ta nu face pace, nu aduce intelegere, armonie, binecuvantare, nu e un lucru bun pentru familia ta, renunta. Si s-a intamplat cu noi doi, se intampla sa avem pareri diferite. Dar atunci am zis: “Stii ce? Imi iau un timp si ma rog. Sa vad.” Iosif stia ca asta mi-e obiceiul. Ma duc si ma rog. Uneori trecea o zi, dar alta data, imediat cand mergeam si ma rugam primeam raspunsul. Si vedeam de ce Iosif spune ce spune, ed ce spune asa, ce se intampla, vedeam mult mai mult. Mergeam inapoi la birou, mergeam inapoi si spuneam: “Uite de ce e bine cum ai zis tu, de ce am inteles. Si i-am spus ceea ce el nu mi-a spus mie, dar cand eu i le spuneam, el era de acord si-mi zicea: “Da, asa-i. Asa-i. Asta este.” Deci, Dumnezeu nu te lasa niciodata. Daca tu vrei pace, Dumnezeu te ajuta sa faci pace. Te ajuta Dumnezeu.

Aveam un obicei cand lucra si la orice lucru ce faceam- sa cant- cu asa o bucurie si usurinta si lauda. Daca cantam mai incet sau mai tare, depinde, daca eram singura puteam canta. Odata s-a intamplat ca cineva, printr-o imprejurare pe care am vazut-o, m-a suparat. Era undeva langa un locatar si nu m-a afectat pe mine, dar n-am putut sa inteleg de ce se intampla asa, de ce se poarta asa. Eu, dupa aceea, mi-am continuat lucrul la bucatarie, dar m-am trezit ca nu cant. Si am incercat sa cant si n-am putut. Am vrut sa cant, dar parca am simtit aici in stomac, parca era un nod. Si mi-am dat seama ca nu am putere sa cant. Bucurie, nu mai era, ci intristare. M-am dus pe genunchi si am zis: “Doamne, iarta-ma.” Si mi-am adus aminte de cuvintele: Aveti grija sa nu cadeti in ispita. “Iarta-ma, Doamne, daca lucrul acesta mi-a luat mie puterea sa te laud, sa-ti cant, iarta-ma. Da-mi, te rog, putere si ajuta-ma.” Si atunci, imediat am inteles ce trebuie sa fac. Si prin asta am castigat faptul ca Domnul mi-a vorbit ce sa fac imediat: cum sa ma rog, ce sa fac. Deci, ce vreau sa spun e ca atunci cand tu lucrezi, poti sa-L lauzi pe Domnul prin gandul tau. Odata, o meditatie scria asa: “Cand tu lucrezi si canti, tu lauzi pe Domnul si Domnul se coboara in mijlocul laudelor Sale. Tu ai putere su au bucurie si iti binecuvanteaza lucrarea toata. SI asta am simtit-o eu intotdeauna. Pentru ca ma gandeam: Cum poti sa lucrezi asa usor? Pot sa fac mancare, pot sa fac curatenie, fac orice si nu mi-e greu. Nu mi-e greu pentru ca chiar daca nu cantam, gandul meu era acolo. Si ma rugam si vorbeam cu Domnul. Si asta imi dadea energia, puterea, toate lucrurile erau bine facute, pentru ca ma straduiam ca sa-i placa Lui. De ce spune Domnul: Faceti toate lucrurile  ca pentru Domnul? De ce? Pentru ca atunci avem puterea, avem bucuria si avem binecuvantarea Lui.

Despre vindecarea fiicei, Dora (Ton) Ghitea:

Eu insumi am fost vindecata de cateva ori. Si vindecarea a fost reala pentru ca mi-a vorbit. A fost extraordinar. Am stiut, El m-a vindecat. In cazul lui Dora, ea a vorbit la telefon si imediat cum ea a vorbit la telefon, am sunat-o eu. In minutul urmator am sunat-o eu. Si ea a luat receptorul si a zis: “Mami, acum am pus receptorul jos cu fratele Nelu Demeter. Mami, sunt vindecata. Mami sunt vindecata!” Si a inceput sa planga in hohote de bucurie. Si eu, cand am auzit-o, am zis, eu asteptam parca lucrul asta si mi-am ridicat ochii inspre cer si am zis: “Doamne, Doamne, a venit, a venit clipa. A venit clipa asta mult asteptata de atata vreme.” Sigur ca bucuria nu va pot spune. Nu o pot exprima ce bucurie a fost pentru noi, imensa. Dar, bucuria aceasta a fost mare pentru ca ea a atins pe multi: sotul ei, copilasii, parintii sotului, si pe noi. Si o noua directie, o noua cercetare, o noua cautare, o noua cunoastere a lui Dumnezeu, o noua profunzime. Si atat de frumos Dumnezeu ne-a calauzit cand ne-am dus noi la fratele Demeter. Noi eram in Romania atunci si ne-am dus la fratele Demeter. Dora era in America si convorbirea a avut loc seara. Eu, la ora 11 seara si ea la ora 1 ziua, acolo. Si noi, sigur ca ne-am intors in Oradea, ca eram in Satu Mare atunci.

Ne-am intors in Oradea si ne-am dus la fratele Demeter. Vorbea Nelu Demeter si Iosif si eu stateam pe un fotoliu deoparte si ascultam. Si fratele Nelu a inceput sa-i povesteasca lui Iosif greutatile slujbei lui, de multe feluri. Si Iosif, la urma, zice: “Nelu, vad ca Duhul lui Dumnezeu este cu voi. Vin sa va ajut.” Va spun sincer ca am simtit o bucurie atat de mare in inima mea, la hotararea lui si am zis: “Iti multumesc, Doamne. Este ceea ce este potrivit sa o faca. Asta-i lucrul cel mai potrivit.” Atat de mult m-am bucurat.

Si vreau sa va spun un lucru important, ceea ce pentru mine a contat si a fost o marturie si o dovada extraordinara. Eu zic asa: cand bucuria Domnului o simt, ca si cand se zbate un porumbel in pieptul meu. Asa o bucurie am simtit. Nu m-am gandit atunci la nimic altceva decat bucuria pentru ceea ce Iosif s-a oferit sa faca. Si vreau sa va spun ca orice s-a intamplat dupa aceea, oricate lucruri grele au urmat, niciodata [n-am avut] nici indoiala, nici regret. Nimic n-a putut sa stirbeasca bucuria aceea. Aceea a ramas, parca, ca si cand ar fi fost pusa intr-un turn, ocrotita si salvata si neatinsa de nimic de dinafara. Bucuria aceea a ramas aceeasi si eu i-am multumit Domnului. Si asta pentru mine a fost dovada ca asa a trebuit sa se intample. Si Dumnezeu nu ne lasa niciodata sa ne indoim de lucrarile lui. Niciodata. Lucrarile Lui, El are grija sa le tina constient si sa te asigure  ca ala a fost drumul.

Urmeaza marturia fiicei, Dora (Ton) Ghitea si a sotului Oliver despre vindecarea Dorei.

Previous Older Entries

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


Zilele trec…

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,484 other followers