Cristi Boariu – La 18 ani… Ana Maria a plecat… dincol de zare…

Cristi Boariu: In 2007 eram student in Timisoara… Doua din primele eseuri pe care le-am scris au fost despre Ana-Maria. Astazi ea ar fi implinit 26 de ani. O marturie care a miscat multe inimi. Despre tine ce se va scrie cand vei pleca?

-Era undeva după ora 18… o sâmbătă seara de primavară târzie…

Photo Resurse Crestine

La microfon, pastorul se apropia de finalul predicii… În urechile a 3000 de tineri au răsunat următoarele cuvinte… “S-ar putea ca mulţi dintre voi nici să nu mai termine măcar liceul… S-ar putea ca de la această conferinţă să nu mai ajungi acasa… S-ar putea să mergi direct pe celălalt ţărm“…

În linistea ce se aşternuse peste sală, a urmat la unison, cântată parcă cu reţinere:

Dincol de zare e o dimineaţă,
Mai glorioasă, fără apus,
Sfârşită-i truda şi o altă viaţă
Am pe vecie, cu al meu Isus.

Dincol’ de zare, ce întâlnire
Cu preaiubiţii plecaţi la el.
Şi într-o unire far’ de despărţire
Vom fi acasă, la Tata-n cer!

………………..

După aproximativ 12 ore… pe străzile Clujului se auzea acel zgomot sumbru al sirenelor… 4 tineri erau transportaţi de urgenţă la spital, în stare gravă… A cincea, Ana Maria, era purtată de îngeri… nu mai avea nevoie de îngrijiri medicale…

A trăit 18 ani… A iubit mult… A fost o prietenă adevărată… A citit mult şi ce trebuie… La cărţi favorite, prima a declarat ca fiind (citez) “My Precious Bible“… Au mişcat-o mărturiile unora ca R. Wurmbrand… caracterul i-a fost modelat de hotârarea de a face semenii fericiţi şi de a acorda înţelegere pentru nevoile multora… Obişnuia să trimită următorul SMS surorilor ei din străinatate: “Pune mâna stângă pe umărul drept, mâna dreaptă pe umărul stang. Ştii… de fapt ţi-am trimis o îmbrăţişare”

Versetul ei preferat a fost… Filipeni 1:21 “Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un castig”… Cu siguranţă câştigul ei e unul mai mare decât ne putem noi imagina… şi nu e doar al ei… moartea ei câştigă tineri pentru cer!

În cartea de memorii, colega ei de bancă a scris: “Ana, a trebuit să mori tu, ca să mă pocăiesc eu!“…

La înmormântarea ei s-au citit cuvintele: Ezechiel 22:30: “Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc“… Ea a stat în spărtură…

Obişnuia în timpul predicilor să îşi ia notiţe mereu… pentru ea, predica nu se rezuma doar la ascultare… dincolo de uşile bisericii, aştepta cu nerăbdare să o pună în practică…

A ales să proclame, prin mersul ei zilnic, mesajul iubirii lui Isus… Colegii din liceu pierd o mărturie… Le-a fost până acum… De acum îi aşteaptă în cer…

Părinţii “pierd” cea mai tânără fiică… Desigur că lacrimile lor şi sacrificiul cu care au crescut-o vor fi răsplătite îndeajuns… Ea vede deja acea răsplată… Prin ea, mii de tineri se vor pune faţă în faţă cu întrebarea: “Sunt pregătit?

Viaţa ei se poate rezuma în 3 strofe… căci nu a fost deloc lungă…

Sunt un pribeag fără de ţară,
Rătăcitor prin lung pustiu.
Dar am în ceruri o comoară
Şi ţara mea-i în veşnicii.

Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
Se va sfârşi al meu suspin.

Voi arunca a mea povară,
Eliberat sub crucea grea.
Nădejdea mea nu o sa moară
Şi voi intra-n odihna Sa.

A intrat deja în odihnă Ana…

Rămâne în amintirea noastră…

PARTEA II-a

Acelaşi cadru melancolic de primăvară târzie… O zi diferită de altele în Ipoteşti… Trupul neînsufleţit al Anei era condus pe ultimul drum, un drum al durerii, al lacrimilor, un drum în care speranţa obligă parcă la resemnare şi la o înţelegere solemnă a voii lui Dumnezeu…

Nici chiar fanfariştii, care erau obişnuiţi cu acest cadru, nu mai erau aceiaşi… sunetul instrumentelor era atât de şters…

Curând marşurile funebre au fost înlocuite de zgomotul uneltelor… Nimeni nu auzea ecoul versetului de aur al Anei… “pentru mine a muri este un câstig“…

Încet, orele s-au scurs… Parinţii şi surorile ei însă mai au de luptat cu gândurile atât de profunde ale lipsei: “Aici obişnuia ea să…

………………………………….

După 5 zile… stau la acelaşi birou unde scrisesem prima parte a mărturiei ei… citesc şi recitesc mesaje lăsate de cei apropiaţi ai ei în caietul de memorii, pe site-uri… altele nescrise rămân in inimile multora…

Ochii mi se opresc asupra unuia semnat de profesoara de religie a Anei…

“Ana, am avut deosebita plăcere să te cunosc de când erai doar un mic bobocel, din 1997, Dumnezeu a îngănduit să devin profesoara de religie şi pentru tine. Tu erai doar în clasa a III-a, dar ţi-am urmărit evoluţia pe parcursul anilor şi mare mi-a fost bucuria când te-am întâlnit la liceu şi nu demult am cântat împreună în biserica din Bosanci. Atunci mi s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie când am descoperit că ai ales calea Domnului şi ai început să lucrezi pentru Domnul în grupul în care cântai. Atunci am înţeles că L-ai ales pe Domnul ca stăpân în viaţa ta.

Acum plâng de tristeţe că te-ai dus aşa de repede din mijlocul nostru, dar totodată ştiu că te-ai dus să cânţi în corul de îngeri.”

Cu respect şi tristeţe îţi scrie fosta ta profesoară de religie, Golea Simona…

Nu pot trece nicidecum peste două din mesajele colegilor ei…

“Draga mea, îţi mulţumesc că prin tine am văzut că ceea ce urma să fac nu era bine. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat din nou drumul… drumul pe care nu trebuia să-l fi părăsit niciodată. Îţi mulţumesc că ai existat în viaţa mea… deşi am avut deseori mici conflicte în legătură cu religiile noastre. Prea greu mi-a fost să recunosc că singurele persoane din clasa mea care credeau cu adevărat în Dumnezeu nu erau de religia mea. De mică am fost învăţată multe lucruri cu privire la cei de altă religie decât a mea şi la un moment dat am ajuns să privesc cu dezgust pe cei ce nu erau ortodocşi. Apoi v-am cunoscut pe voi, pe tine şi pe Alex, şi mi-aţi arătat că de fapt lucrurile nu erau aşa cum credeam eu. Mi-ai arătat că de fapt, aşa numiţii ortodocşi, care erau ortodocşi numai cu numele, erau mai rătăciţi decât celelalte culte pe care eu le credeam rătăcite.

Aş fi vrut să ştii şi tu lucrurile acestea, pentru ca să simţi şi tu că ai întors un suflet care era pe calea pierzării, spre Dumnezeu.” Îţi mulţumesc cu durere în suflet… Mihoc Cecilia”

Al doilea e plin de speranţa revederii…

“Ai fost săgeata care şi-a atins 100% ţinta. Am auzit că ai fost model în biserică (şi cred asta). Eu te ştiu ca şi colegă de clasă. Ai lăsat o urmă de neşters. Cât ai fost aici, ai reuşit să fii, datorită faptului că ţi s-a încredinţat mult, un dar pentru ceilalţi. Ai avut voinţa de a face lucruri mari. Şi ţi s-a răsplătit voinţa prin înfăptuire. Pas cu pas, planul Lui Dumnezeu pentru tine s-a materializat. Daca El te-a chemat, ai plecat, pentru că nu s-a putut altfel. Plecarea ta a fost ca o continuare a ceea ce ai făcut aici.

Am fost 4 ani de şcoală împreună şi am învăţat multe. Te-ai rugat pentru mine când mi-a fost greu. Nu ştiu cum ai făcut-o, cu credinţă sau fără, dar ştiu că erai ascultată. Ne-am rugat pentru colegi şi poate un răspuns este plecarea ta. Cuvintele nu îşi mai au rostul. Spun aşa puţin din ceea ce a fost..

Nu promit că nu te voi uita nicodată, dar te rog ca, atunci când vom fi acolo, să mă strigi… te voi recunoaşte, pentru că vei avea aceeaşi voce, aşa cum am ştiut-o aici. Aştept salutul pe care mi l-ai dat ultima oară când te-am salutat. Vor fi acolo şi colegii pentru care poate te-ai dus. Cum e XII F în cer? Limba dragostei, literatura iubirii, muzica îngerilor, desenul eternului… Vom şti mai mult acolo… Mulţumesc, ANA” – al tău coleg, Alex

De remarcat profunzimea spirituală cu care trimitea scrisori celor dragi… modul în care ştia să încurajeze… felul în care oferea speranţă în fiecare cuvânt… O scrisoare trimisă anul trecut unei prietene din biserică:

” Scumpa mea soră în Domnul Isus,

uite, acum e marţi şi nu am fost la biserică, pentru că am mult de învăţat şi de scris, dar pentru că abia acum am citit scrisoarea de la tine (şi pentru asta îmi cer scuze), o sa îmi fac un pic de timp ca să-ţi scriu câteva rânduri.

Crede-mă că am şi eu aceeaşi râvnă pentru Domnul ca şi tine, însă eu mi-o manifest mai mult în rugaciune, pentru că prin asta simt că sunt mai aproape de Dumnezeu, mai ales după ce El m-a binecuvântat cu un dar al Duhului Sfânt.

Îmi pare foarte rău pentru tine că nu poţi să dormi, nu ştiu ce te macină, dar orice ai avea, poţi să-i spui Domnului, pentru că El e cel mai bun prieten pe care Îl poţi avea vreodată. El nu te va părăsi niciodată, doar dacă tu decizi asta. Mă rog ca asta să nu se întâmple.

Dacă simţi că vrei să vorbeşti cu cineva, să ştii că eu îţi stau mereu la dispoziţie, îţi voi oferi un umăr pe care să plângi dacă vei simţi asta sau mă voi bucura cu tine şi pentru tine.

Eu am început de mult să mă rog pentru tinerii care nu-l cunosc pe Domnul sau care sunt dintr-o familie creştină şi care trăiesc totuşi în păcat. Am început să mă rog pentru ei şi în special pentru cineva anume, pentru că îmi doresc ca şi ei să aibă parte de CER, nu vreau să fiu egoistă, vreau să împart cerul şi cu ei. Am constatat că din ce în ce mai mulţi tineri părăsesc calea Domnului şi o apucă pe căi greşite, unde diavolul îi aşteaptă.

Duhul sfant mă ajută să evit ispitele de zi cu zi, iar rugaciune mă ajută să mă apropiu mai mult de Domnul.

Eu trăiesc ziua de mâine prin credinţă, cu rugăciune, mă încred în El şi ştiu că, dacă mă rog Lui, El mă va ajuta şi mă va feri de orice rău şi necaz.

Aşa că nu-ţi mai face probleme şi roagă-te, căci este o putere nemăsurata în asta! OK? Nu mai fii supărată şi dormi liniştită!! Eu te iubesc, pentru că eşti tu şi pentru că eşti sora mea în Domnul Isus!

Domnul să te binecuvânteze!

Ana”…

Răsfoind Biblia şi notiţele ei, s-au găsit versurile unei cântări cu data de 1 septembrie 2006. Ştiu că a simţit într-adevăr ce exprimă versurile acestei cântări:

” Facă-mi-se-ntotdeauna
După sfântul Tău Cuvânt,
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate
Planurile la pământ…

Gândul Tău să se împlinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând…

Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea;
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Printr-o lovitură grea…

Rugăciunea asta, Doamne,
Tu să mi-o asculţi mereu.
Iar de-ar fi s-o schimb vreodată,
N-asculta de gândul meu!!!”

Voia şi visele ei au lăsat locul chemării desăvârşite a Tatălui: “vino… acasă, Ana“.

Mă întreb câţi dintre noi, care citim aceste versuri, am putea să le punem la rang de cinste în viaţa noastră? A le citi fugitiv înseamnă o mică apreciere… a le pune însă în Biblie, ştiind că de câte ori o vei deschide va fi posibil să le reciteşti, înseamnă a accepta planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta… Înseamnă dedicare, patos, slujire necondiţionată…

…Vei părăsi această pagină… Oare mărturia acestei tinere ţi-a vorbit? Daca da, trimite-o tuturor prietenilor tăi… Dacă nu, mai citeşte-o odată şi întreabă-te: “Despre mine ce se va scrie când voi fi plecat de aici?”

———————————————–

În memoria Anei – Maria, tânara care ne-a părăsit la 18 ani pentru a trăi cu Cel pe care L-a iubit şi L-a slujit cu devotament, Isus Cristos.

Pe curând, Ana!

Talida Tolnai – un reportaj (cu video) de la Gandul.info la Biserica Betel Crangasi Bucuresti, Pastor Florin Ianovici

Vezi alte articole despre Talida Tolnai aici:

Sursa Mihaela Stoica pentru Gandul.info, reportaj intitulat:

Secretul teribil al handbalistei Talida Tolnai: „Am cunoscut păcatul, plăcerile acestei lumi. Mamă, nu mă pune să aleg între tine şi Dumnezeu!”

Pozele – captura video

“Am cunoscut păcatul. Am umblat în lume, am căutat să aflu plăcerile lumii acesteia”, este mărturisirea cunoscutei handbaliste Talida Tolnai, la şase ani de când a devenit pocăită. Toto, aşa cum îi spun iubitorii handbalului, cea care a adus medalia de bronz României la Campionatele Europene din anul 2010, a vorbit pentru Gândul despre religia ei şi despre alegerile dramatice pe care le facem în viaţă. Cine sunt penticostalii? Care sunt obiceiurile lor, dar şi ce restricţii au? Sunt răspunsuri pe care le-am obţinut intrând în lumea Talidei şi a fraţilor ei pocăiţi. În săptămânile următoare, Gândul vă va prezenta mai multe materiale dinlăuntrul diferitelor comunităţi religioase din România.

Aici, în Biserica Penticostală, Talida Tolnai arată altfel faţă de cum am văzut-o la televizor. Este mult mai înaltă, părul creţ îi atârnă liber peste umeri, iar şortul şi tricoul, de regulă de culoare negră, pe care le poartă pe teren au fost înlocuite de veşminte mai feminine: fustă, tricou şi sacou, toate de culoare roz. În biroul pastorului, situat la parterul clădirii, cunoscuta sportivă începe să vorbească despre credinţa ei. De la bun început afirmă că Dumnezeu îi va călăuzi cuvintele şi face următoarea precizare: „Înainte să mă întorc la Dumnezeu, eu eram un om de rând. Am cunoscut păcatul. Am umblat în lume, am căutat să aflu plăcerile lumii acesteia şi la un moment dat am început să îmi dau seama că nu asta este ceea ce vreau de la viaţă”.

În urmă cu nouă ani a intrat pentru prima dată într-o biserică penticostală. Iniţierea o făcuse mai devreme, ascultând emisiuni şi melodii penticostale la Radio Unison din Zalău, localitatea în care s-a născut.

Vestea că fiica lor se îndreaptă spre o nouă credinţă i-a surprins neplăcut pe părinţii ei. Tatăl ei a fost reformat. Mama este ortodoxă, religie în care a fost botezată, după naştere, şi Talida. „Mama mea chiar mi-a zis că dacă cu adevărat o iubesc să nu fac pasul acesta. Eu i-am spus: ’Mamă, nu mă pune să aleg între tine şi Dumnezeu, căci îl voi alege pe Dumnezeu. Eu vreau să te am şi pe tine şi Dumnezeu’”, îşi aminteşte handbalista.

Photo credit gandul.info

Botezul penticostal l-a făcut în urmă cu şase ani, pe când juca la Oltchim Râmnicu Vâlcea. „A fost o zi minunată, în care am plâns şi am râs, totodată”, rememorează ea cu bucurie vădită pe chip. Pentru a nu-şi necăji prea tare mama, Talida i-a ascuns timp de un an faptul că s-a pocăit. “Prin 2009, când a venit mama mea în vizită la Râmnicu Vâlcea, am avut inimă să îi mărturisesc că am făcut legământ cu Dumnezeu. A început să plângă, nu i-a venit să creadă că am trecut peste cuvântul ei şi am făcut acest lucru”, povesteşte Talida. Cu greu, mama ei a acceptat noua religie. Ulterior a aflat şi tatăl. “(Tata n.r.) a spus că copilul lui nu este pocăit şi că mă dezmoşteneşte. I-am spus: ‘Tată, cum să mă dezmoşteneşti? Şi aşa nu ai ce să îmi dăruieşti, decât că vă am pe voi’”, îşi aminteşte sportiva cu emoţie în glas . Peste câţiva ani, pe patul de moarte avea să se pocăiască la rândul lui, chiar sub ochii ei.

Apoi reporterul Mihaela Stoica descrie Penticostalii:

Cultul penticostal este unul dintre cultele creştine protestante recunoscute oficial în România. Potrivit rezultatelor recensământului din 2011, în România sunt 367.938 de adepţi, adică 1,9% din populaţie. Penticostalii reprezintă a patra confesiune ca mărime, după ortodocşi (85,9%), romano-catolici (4,6%) şi reformaţi (3,2%). Comparativ cu datele recensământului din 2002, confesiunea penticostală este singura care a avut o creştere considerabilă a numărului adepţilor ei.  Explicaţia o dă chiar pastorul Bisericii Betel, cea mai mare din Bucureşti. “Noi trăim acum în nişte timpuri ale lehamitei şi ale deznădejdiei. Oamenii caută acum miracolul. Lucrurile sunt destul de cenuşii şi pare-se că românul are deja un gen de fatalitate cu privire la viitorul său, precum în Mioriţa. Credinţa penticostală este una care accentuează foarte mult trăirea cu Dumnezeu în miracol, un Dumnezeu care are puterea să vindece să oprească necazurile, care poate să îţi dea pâinea cea de toate zilele”, explică Florin Ianovici. Pastor de 12 ani, fost avocat, mediator şi psiholog, Florin Ianovici a îmbrăţişat credinţa penticostală în anii studenţiei la Facultatea de Drept din Capitală. Ulterior a urmat cursurile Institutului Teologic Penticostal, precum şi ale Facultăţii de Psihologie. Convins că hipnoza aduce mintea unui om sub controlul altui om, Florin Ianovici a refuzat să participe la aceste cursuri pe care trebuia să le urmeze în facultate.

Cultul penticostal a apărut pentru prima dată în SUA, la sfârşitul secolului XIX. Penticostalii sunt pe locul doi în lume, peste 600 de milioane în întreaga lume, după catolici. În România, ideile penticostale au fost aduse de arădeanul Pavel Budeanu, după ce a vizitat America în 1910. Cartea de căpătâi a credinţei penticostale este Biblia. Adepţii acestui cult cred în miracole şi în noua revărsare a Duhului Sfânt.

Penticostalii nu au sfinţi, în afară de profeţii menţionaţi în Biblie, şi nici icoane. Slujbele lor din Biserică sunt animate cu multă muzică. Penticostalii nu fac pomeni.

Postul este ţinut până la asfinţit şi nu se mânâncă şi nu se bea. Trebuie să se roage de mai multe ori pe zi, să citească din Sfânta Scriptură şi să mediteze. Micul dejun şi prânzul trebuie dăruit.

Penticostalii nu îşi botează copiii. Botezul se face la maturitate, printr-o singură afundare în apă. Penticostalii fac copii mulţi şi divorţează rar. De când este pastor, Florin Ianovici a aflat de doar 2 divorţuri la penticostali. La nuntă participă toată comunitatea. Dacă tinerii au întreţinut relaţii sexuale înainte de căsătorie, nunta are loc, însă, într-un cadru restrâns, în afara bisericii, afirmă pastorul. Înainte de a se căsători, tinerii penticostali au mai multe întâlniri consultative cu pastorul prin care “realizează importanţa căsniciei, dar şi dacă sunt făcuţi unul pentru celălalt”.

Lucrurile pe care penticostalii le consideră grave sunt fumatul, băutura, adulterul, avortul, hoţia şi minciuna. La biserică, femeile au voie doar în fustă, cu capul acoperit şi fără podoabe pe ele. “Domnul Isus Hristos nu a băut, nu a fumat, nu a avut case mari. Simplitatea este modelul care trebuie urmat”, afirmă pastorul Bisericii Betel care are 1.400 de credincioşi. În total, în Bucureşti sunt 11.000 de penticostali.

Penticostalii practică “ungerea cu untdelemn” pentru vindecarea de boli.

În fruntea bisericii se află un pastor, absolvent al Institutului Teologic Penticostal, din Bucureşti. Pastorul este foarte activ în viaţa comunităţii, el fiind implicat într-o serie de proiecte sociale prin intermediul unei fundaţii de întrajutorare. “Dacă eu nu mai pot ca şi comunitate locală să spijin o familie, eu scriu la cineva din afară, la o biserică de acolo şi ei trimit bani în cont. Cum ai putea să spui cuiva că ai credinţă şi când îl vezi lipsit să îi spui să meargă în pace. Cum să meargă în pace dacă el nu are ce să mănânce. E adevărat că poate că sunt unii care intră în biserică doar ca să primească ajutoare, dar aceştia se găsesc peste tot”, afirmă pastorul Florin Ianovici.

La nivel central, există Consiliul Bisericesc Naţional, care ia deciziile principale legate de credinţa şi biserica penticostală. În România există 3.000 de biserici penticostale, care fac parte din nouă regiuni.

Citeste articolul aici in intregime – Gandul.info

REPORTER: Mihaela Stoica
CAMERAMAN: Romică Croitoru
PRODUCĂTOR: Cezar Helmis
EDITOR IMAGINE: Daniel Ivan

Multumiri lui Ion Paul pentru semnalarea acestui articol!

Eram asa de linistiţi in biserică, pană te-ai ridicat tu să predici… Gabi Zagrean

Photo credit jsparkblog.com

Eram asa de linistiţi in biserică,
pană te-ai ridicat tu să predici

Gabi Zagrean povesteste -

Gabi Zagrean Bujac…daca ma duc intr-o casa in care  sunt o multime de copii si le deschid usa si le spun acolo: Am o veste pentru voi, vine tata! Ma gandesc ca rolul meu este unul simplu, frumos, grozav.

Si daca dintr-o data din interiorul camerei vad multimea aceea de copii ca zboara spre usa, manati de o pasiune irezistibila si o dorinta arzatoare sa-l primeasca pe tata. Si eu ma trag putin deoparte si vad deodata contopire si niste imbratisari puternice si lacrimi care curg, zic ca totul este logic si normal.

Dar daca dintr-o data as vedea in casa aceea, cand am strigat “Domnul, Tata, vine,” niste copii care sunt preocupati cu totul altceva, si daca mesajul meu scurt, simplu si la subiect  nu trezeste niste reactii de pasiune, nascuta dintr-o asteptare prelungita, atunci, deodata as avea parte de un soc.

Nu-mi doresc in nici un fel sa stric efervescenta acestei seri sau acestei conventii.

Dar, mi-aduc aminte foarte bine de un prieten, cateva luni in urma, care mi-a zis intr-o luni, dupa duminica: “Eram asa de linistiti, ieri de dimineata, la biserica, cum te-ai ridicat tu sa predici. Nu stiu de ce tu si alti predicatori ca tine nu pricepeti, noi uneori venim la biserica sa ne relaxam, sa ne simtim bine, sa ne bucuram.

Momentul cand toata linistea ne-ai stricat-o este atunci cand tu ai venit si ne-ai spus o gramada mai mare sau mai mica de lucruri care  nu sunt in regula in vietile noastre. Si iti dai seama, ca atunci ne-ai dat  peste cap aproape total.”

VA URMA Predica integrala- Gabi Zagrean –  “Isus, Imparatul care vine pe nori” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada August 31,2014

Vezi si – Gabi Zăgrean –  Pericolul răsturnării valorilor

PAGINA Gabi Zăgrean PREDICI aici

Nelu Filip – Dragul meu, tu inca n-ai ajuns acasa!

Imi amintesc de un moment cand Henry Morrison, unul din misionarii din America,  astazi el este plecat la Domnul, cu ani in urma s-a dus in Africa. Si a stat in Africa o viata de om.

40 de ani a slujit acolo ca pastor de biserica. Dupa 40 de ani, Morrison s-a imbolnavit si a venit inapoi in Statele Unite ca sa se trateze pentru ca acolo nu erau medicamente.

Pe acelasi vapor impreuna cu el era si fostul presedinte Theodore Roosevelt. Cand au ajuns aici in port, in America, pe Roosevelt il asteptau o multime de oameni cu flori, erau si fanfare care citeau in cinstea lui ca s-a intors acasa de la o vanatoare din Africa.

In schimb, pe Morrison, nu-l astepta nimeni. Si a inceput sa planga, pentru ca suntem pe un pamant unde plangem. Si si-a zis in sinea lui: “Doamne, parca este nedrept. Eu am fost si mi-am pus viata in joc pentru Tine 40 de ani, mai bine de 40 de ani in Africa. Si pe mine nu ma asteapta nimeni, macar cu o floare sau macar cu o strangere de mana. Doamne, parca-i nedrept.

Si in timp ce plangea el si se tanguia, o voce a patruns prin acel tumult si acele intrebari pe care el le avea. Vocea era o voce divina, care i-a spus asa: “Morrison, tu n-ai ajuns acasa, dar cand vei ajunge acasa te vor lua miile si zecile de mii. Te vor purta prin univers. Te vor purta prin orasul ceresc. Iti vor arata plaiurile vesniciei. Tu inca n-ai ajuns acasa.”

Dragul meu, plangem acum, suntem intristati acum, pentru ca inca n-am ajuns acasa. Mi-este dor de acasa. Tie iti este dor? N-ai vrea sa-I aratam Domnului, nu prin vorbele noastre, ci prin practica vietii ca ne este dor de acasa, ca dorim vesnicia? Toti vrem sa mergem in vesnicie, dar interesant, nici unul nu vrem sa murim. Dar, credeti ca cu trupurile acestea vom putea noi mosteni vesnicia? Niciodata!

CITESTE sau VEZI aici PREDICA integrala – Nelu Filip – “Domnia lui Dumnezeu si a Mielului” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada Septembrie 1,2014

The Story of Henry C. Morrison – Missionary to Africa

After forty years of faithful service to the Lord as a missionary to Africa, Henry Morrison and his wife were returning to New York.  As the ship neared the dock, Henry said to his wife, “Look at that crowd.  They haven’t forgotten about us”.  However, unknown to Henry, the ship also carried President Teddy Roosevelt, returning from a big game hunting trip in Africa.  Roosevelt stepped from the boat, with great fanfare, as people  were cheering, flags were waving,  bands were playing, and reporters waiting for his comment, Henry and his wife slowly walked away unnoticed.  They hailed a cab, which took them to the one bedroom apartment which had been provided by the mission board.

Over the next few weeks, Henry tried, but failed to put the incident behind him.  He was sinking deeper into depression when one evening, he said to his wife, “This is all wrong.  This man comes back from a hunting trip and everybody throws a big party.  We give our lives in faithful service to God for all these many years, but no one seems to care.”

His wife cautioned him that he should not feel this way.  Henry replied “I know you’re right, but I just can’t help it.  It just isn’t right.”

His wife then said, “Henry, you know God doesn’t mind if we honestly question Him.  You need to tell this to the Lord and get this settled now.  You’ll be useless in His ministry until you do.”

Henry Morrison then went to his bedroom, got down on his knees and, shades of Habakkuk, began pouring out his heart to the Lord.  “Lord, you know our situation and what’s troubling me.  We gladly served you faithfully for years without complaining.  But now God, I just can’t get this incident out of my mind…”

After about ten minutes of fervent prayer, Henry returned to the living room with a peaceful look on his face.  His wife said “It looks like you’ve resolved the matter.  What happened?”

Henry replied, “The Lord settled it for me.  I told Him how bitter I was that the President received this tremendous homecoming, but no one even met us as we returned home.  When I finished, it seemed as though the Lord put His hand on my shoulder and simply said, ‘But Henry, you are not home yet!'”

Source – http://www.addeigloriam.org/stories/morrison.htm

Ligia Bodea – Si eu am fost “Fiul risipitor” – Interviu la Inima Inchinarii

Ligia Bodea, nascuta intr-o familie cu 16 copii si crescuta in biserica, Ligia povesteste cum a fost si ea odata un “fiu risipitor” si chiar s-a confruntat su ganduri de sinucidere.

Ligia Bodea:

“Printre altele, i-am spus mamei mele: “Mama, pocainta asta am urmarit-o de cand eram copil. E buna. E chiar frumoasa. Stii? Dar, nu e pentru mine. Eu m-am gandit sa-mi traiesc viata altfel si apoi la batranete, la 60, 70 de ani sau poate chiar inainte de moarte… de ce nu? Ca sa nu fiu prea mult timp pocaita, am sa zic si eu “Doamne, iarta-ma.” O sa fie bine. Dumnezeu e bun si toate lucrurile vor fi roz.” Iti dai seama? Pentru ca sunt mama acum. ce o fi fost in inima mamei mele atunci?

Mi-a spus asa. Putine cuvinte. Mama mea este ardeleanca si vorbeste putin. Dar, cand iti spune cateva cuvinte, iti ajung direct in suflet. Mi-a spus: “Bine. Bine. Dar te-ai gandit vreodata ca s-ar putea sa nu ajungi batranetea aceea de care imi spui tu? Imi spui ca inainte de moarte, ca la batranete o sa te pocaiesti. Te-ai gandit ca s-ar putea sa n-ajungi?”

:Sa nu uiti niciodata,” mi-a zis ea. Si crede-ma ca n-am uitat, “nici macar ziua de maine nu este a ta. De unde stii ca o sa ajungi tu batraneatea sa mai spui: Doamne, iarta-ma? cum ziceai. I-am zis: “Mama, mai vedem noi de lucrurile astea. Dar, deocamdata vreau sa ma duc pe alt drum.” Si ea mi-a mai spus asa:” Sa nu uiti niciodata ca tu esti nascuta sa fi o fiica de Dumnezeu. Stii? Tu n-o sa ai fericire in viata asta decat atunci cand o sa-I slujseti lui Dumnezeu cu darul tau.” Nu intelegeam atunci, eram adolescenta. Nu stiam ce inseamna slujire. Nu stiam nici macar ce inseamna fericire. Vroiam sa o descopar. Cu toate astea, ea a ramas cu ale ei. Eu am ramas cu ale mele. Am plecat si am inceput sa cant muzica usoara….

….in fiecare seara, in mine se dadea o batalie pe care n-as vrea sa o traiasca nimeni. Erau doua voci. Era vocea constiintei mele, parca vocea lui Dumnezeu, care imi spunea mereu: Ce cauti tu acolo? Acolo nu-i locul tau. Si parca auzeam mereu cuvintele mamei mele care imi spunea: Tu esti nascuta sa fii o fiica de Dumnezeu. Darul care este in tine este de la El. Tu trebuie sa-I slujesti Lui. Si mai auzeam o voce care imi spunea: Du-te inainte. Tu nu vezi ca-i bine? In sfarsit o sa gasesti ce cauti. Si plecam, pelcam, parca impotriva vointei mele. Si mergeam si cantam niste cantece de pe buze, cu inima zdrentuita, efectiv. Si asa decurgea viata mea. De biserica, uitasem definitiv.

…pana intr-o seara cand intr-un restaurant unde cantam, intrase acel domn…

Aici, Ligia povesteste ce s-a intamplat dupa ce s-a intors intr-o Duminica la biserica si a simtit o cercetare puternica sa se intoarca din nou la Domnul- Ligia Bodea: Aici trebuie sa spun un lucru, pentru ca sunt vremuri grele si diavolul se lupta pe toate planurile cu crestinii si chiar si cu necrestinii. Chiar si cu ateii si chiar si cu cei care doar poarta numele de crestin. A venit diavolul la mine exact sub forma asta si mi-a spus asa: “Tu, tu sa te pocaiesti?Pai, uita-te la tine. Tu ai facut aia si aia. Stii ce? N-ai cum sa fii iertata. Pentru tine nu mai exista iertare. Intelegi? Dar, iti dau eu o solutie foarte buna. Iti iei viata si ai terminat-o.” Observam ca in jurul nostru se intampla asa de mult si mai ales artistii sunt predisppusi la suicid. Dar, nu numai ei, cei care sunt pur si simplu biruiti de greutatile astea ale vietii.

In momentele acelea, eu, pentru ca nu cunosteam Biblia si nu cunosteam ca sangele Domnului are aceeasi putere pe care a avut-o odata, o avea si atunci, o are si astazi. Mi-am zis: “Dar, daca chiar o fii asa?” Si chiar am inceput sa cred soapta diavolului. Si am inceput sa-mi fac planuri si sa zic: “Daca nu mai exista iertare pentru mine, ce rost are sa ma amagesc? Ce-ar fi sa-mi iau viata? Ce-ar fi sa termin cu ea si gata?” E mai simplu sa fugi de probleme cand sunt asa de multe, decat sa le rezolvi.

Si totusi, intr-o zi m-am gandit sa ma duc la mama mea. Mi-am propus eu ca ultima discutie va fi cu ea. Si daca ea nu o sa ma incurajeze si daca ea nu o sa-mi explice ca se poate sa mai fiu iertata, atunci o sa-mi iau viata si o sa o sfarsesc. Tin minte ca m-am dus la mama mea si i-am spus: “Mama, in seara asta vreau sa stam noi doua de vorba cum n-am mai stat niciodata. Mi-am ales un drum. Tu nu te-ai impotrivit. Doar mi-ai spus ca n-o sa gasesc pe drumul ala ceea ce caut eu. Mama, am primit premii, premiul intai, mereu, si mi-a placut. Am castigat bani multi si mi-a placut. Dar, tot fara ei sunt. In drumul asta am gasit si laude si aprecieri. Dar n-am gasit fericirea aia pentru care de fapt m-am dus. Mama, te rog spune-mi tu. Ai 16 copii. Pe fata ta vad mereu zambet, seninatate. Zpune-mi ce-as putea sa fac si eu sa fiu fericita? Nu-mi doresc in viata asta decat sa fiu fericita. Si apoi mai vedem noi.”

Si ea mi-a spus asa:”Tu n-ai cum sa fi fericita fara Dumnezeu. Ti-am mai spus asta.” Si i-am spus: “Mama, n-am liniste. N-am pace. Ma framanta ganduri negre. Spune-mi ce sa fac ca sa scap de ele.: Si ea mi-a spus asa: “Asta-i rezultatul rugaciunilor mele din fiecare noapte. Sa stii ca in fiecare noapte cand tu te duci sa canti acolo, eu ma pun pe genunchi sa ma rog pentru tine. Si n-am sa incetez sa fac asta pana ce Dumnezeu te va duce inapoi, acolo unde-i locul tau. Tu stii ca locul tau la orchestra, acolo unde ai crescut s-a ocupat. Dar in ochii mei si in inima mea este gol. Este gol si acum si te asteapta pe tine.” In seara aceea am inteles ca Dumnezeu mi-a vorbit subtil. Da. Locul meu e gol si inca ma mai asteapta. Deci, se poate. Mai exista o sansa. Cred ca cea mai smerita rugaciune a fost rugaciunea facuta dupa discutia cu mama mea. O rugaciune in care nu i-am spus Domnului decat atat: Doamne, eu sunt fiul cel risipitor. Eu sunt fiul acela rau despre care invatasem la biserica de atatea ori. In seara asta vreau sa vin acasa, Doamne. Te rog, iarta-ma. Atat vreau, sa simt ca ma ierti. Sa simt ca ma primesti inapoi. Asa cum era pilda aceea minunata, cu tatal care statea cu bratele deschise. Asta imi doresc sa simt, ca eu pot sa fiu iertata si ca Tu ma primesti in seara asta.”

Au fost momente atat de frumoase in rugaciunea aceea si atat de nedefinite. Nu stiu cat am stat. Nu-mi dau seama cate minute sau ore am stat acolo. Insa cand m-am ridicat de pe genunchi mi-am dat seama ca am trait cea mai frumoasa experienta cu Dumnezeu si de fapt prima experienta reala cu Dumnezeu. Am simtit ca sufletul meu nu mai are greutatile pe care le avea. Efectiv simteam niste greutati in inima, niste poveri grozave. Dintr-o data m-am simtit atat de libera, parca-mi venea sa zbor.

La minutul 28 Ligia canta cantarea “Vino inapoi”.

VIDEO by Alfa Omega TV

Marturia fratelui politist Simion Coras

In urma cu 20 de ani, intr-o zi, unul din prietenii mei a venit la mine si mi-a spus: “Mai Simion, am doua probleme foarte grave care ma framanta, cutare… si eu nu stiu ce sa fac prin situatia prin care trec. As vrea ca tu sa ma intelegi si daca vrei sa imi dai o mana de ajutor, asa cum poti tu. Si eu mam speriat de ce a spus el si am spus: “Mai, eu nu stiu cum sunt cu problemele acestea, dar eu ca si prieten, daca suntem prieteni, trebuie sa ne ajutam. Simt aceasta si vreau sa te ajut.” Dupa o noapte de nesomn, stateam in patul meu neadormit. Ma gandeam: cum sa fac? Cum sa-l ajut pe acest prieten? Si nedormind, m-am trezit foarte repede, la ora 2 si m-am dus pe sosea ca sa merg spre Oradea. De la mine de acasa pana la sosea erau doar 2 km, nu trebuia doar cateva minute. Dar eu am facut acest interval de timp, de 2 km,  aproape in 5 ore. Ma tot gandeam: cum sa fac? Cum sa-l ajut, cum sa rezolv problemele acestea.

Si in cele din urma, in timp ce eu ma gandeam cum voi rezolva aceste probleme a prietenului meu, din sens invers se apropie un tanar de la distanta. Vad ca vine spre mine, [m-am gandit si] zic: “Fiecare om merge la treaba lui.” Nu ma gandeam ca vine chiar la mine. Si cand a fost la o distanta foarte apropiata de mine mi-a spus: “Domnule, azi noapte am avut o revelatie in vis, precum ca, Domnul Isus mi-a spus sa vin in locul acesta, ca dvs. veti fi in locul acesta  si trebuie sa va transmit un mesaj din partea Domnului Isus Hristos. Si mi-a spus acest tanar: “Domnul Isus te iubeste foarte mult.”

Si in momentul in care eu am auzit aceste cuvinte, eu am inceput sa plang si sa ma framant. Si am plans ca si un copil mic, fara sa ma pot opri. Si el a spus asa: “Nu te necaji, ca Dumnezeu a cunoscut framantarile tale care le-ai avut in noaptea aceasta  si ti-a cunoscut lacrimile tale,” pentru ca eu eram in cercetare in momentele cand a venit el. “Dumnezeu cunoaste framantarile tale si ca inima ta e zdrobita,” si mi-a spus asa, “Ai un prieten si ai doua probleme de rezolvat pentru el. Sa nu-ti faci probleme, ca Dumnezeu se duce inaintea ta si este la locul acela. Tu, doar trebuie sa fi prezent la locul acela.”

Si in momentele acelea m-am intors framantat: de unde stie omul acela problemele mele? De unde stie el situatia mea? Si el mi-a spus asa: “Tu esti indreptat inspre o biserica. Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti descopere biserica din care sa faci parte.” El nu mi-a spus nici X biserica, nici Y biserica. Mi-a spus doar atata: “Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti descopere El biserica in care sa faci parte.” Eu m-am imprietenit cu toti prelatii din comuna unde eram  si m-am imprietenit cu toti preotii de o religie si de alta si incercam sa colaborez cu ei intr-un mod foarte civilizat. M-am apropiat de unii dintre ei cu gandul ca daca voi dormi in casa unui preot, Dumnezeu imi va da putere sa ma sfintesc si eu, sa stau si eu mai aproape de Dumnezeu. Daca Dumnezeu vede lucrul acesta, ca eu ma straduiesc, poate Dumnezeu ma va ajuta sa ajung si eu in Imparatia cerurilor. Mergeam de multe ori seara, nu ziua si mergeam si ma inchinam la iconitele care erau in comuna respectiva unde lucram eu si ma rugam: “Doamne, ajuta-ma.” Eram si  un om care consumam bauturi, mai aveam si alte preocupari, n-am sa le repet aici, din respect fata de Dumnezeu si de Cuvantul Lui. Dar vreau sa va spun ca eram un om care am facut toate relele, dar in momentul in care Dumnezeu m-a luminat, am inceput sa… mi-a placut mai mult de El.

SI m-am dus la preot in comuna respectiva si i-am cerut carti. Mi-a zis ca nu poate sa-mi dea aceste carti ca sunt carti sfinte. Eu am inteles. A zis, daca vreau vin la el si studiez si mai stateam pe acolo. Dar viata mea tot nu s-a schimbat. Si n-am inteles mare lucru de ce a fost asa. Am zis: “Doamne, eu ma rog.” Am inceput sa citesc toata Biblia cu luminarea aprinsa si nu s-a intamplat nimic. M-am dus odata la cineva in satul vecin, la o cunostinta, o Doamna, m-am dus la ea acasa sa cumpar 3 kg de —A zis: “Esti ceva cantor la biserica?” Am zis: “Nu, dar am nevoie. Daca aprind luminari, aprind tamaie  diavolul fuge de luminarea aprinsa. Dar el nu fugea, poate mai mult se apropia. Am vazut ca lucrurile acestea nu schimba. Am citit Biblia cu luminarile aprinse pana am ajuns la Isaia 66:3 in care scrie -

Cine înjunghie un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine; cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc; cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

Am zis: “Doamne, dar eu m-am straduit sa aprind luminari aici, sa fac o gramada de lucruri si asta e ca si cum m-as inchina la idoli? Am ajuns la Apocalipsa 3:1 îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Am zis: “Doamne, precis te referi la mine, ca viata mea nu este prea buna.Am inceput sa fac lucruri crezand ca ma voi apropia de Dumnezeu, dar tot nu m-am apropiat. Citeam Biblia si dupa ce terminam, mergeam la bufet.

Si am venit in dimineata aceea, cu acel tanar care mi-a spus asa: “Du-te ca lucrurile sunt rezolvate.” Atunci, acest baiat care a spus acest cuvant din partea lui Dumnezeu, a spus: “Aceasta descoperire a fost de la Dumnezeu. SI m-am dus cu el la Oradea, ca eram foarte framantat, eram foarte tulburat si nu stiam ce sa mai zic. Cand am ajuns la Oradea ne-am despartit. Apoi, am ajuns unde trebuia sa ajung si cele doua probleme a prietenului meu au fost rezolvate. In momentul acela am inceput sa ma framant si sa plang si am zis: “Doamne, nimeni n-a cunoscut problemele, nimeni n-a cunoscut problema mea, nimeni n-a stiut situatia prin care trec eu si totusi s-a rezolvat problema asta. Acest lucru mi-a dat de gandit si am zis: “Aici este degetul lui Dumnezeu.”

Din primele 7 minute ale marturiei. Mai sunt 14 min.

by Biserica Peniel Vienna

3 Botezuri in aceeasi seară la Biserica Sfânta Treime Beiuş – Vladimir Pustan

  1. Botezul a inceput cu 11 barbati si 8 femei, 19 candidati.
  2. Apoi s-au mai adaugat 13 persoane.
  3. Iar la ultima chemare s-au mai adaugat 4 persoane.

In total au facut legamant cu Domnul prin botezul in apa 36 de persoane (6 cupluri de sot si sotie).

-Roxana si Aurel s-au botezat si s-au casatorit in aceeasi zi. Mireasa s-a botezat in rochia de mireasa.

-Familia Mare – Marturie: Dumnezeul nostru asculta rugaciunile. Fii lor, Beniamin,(23 ani) Andrei (26 ani) si Daniel (27) s-au botezat.

Locuim aproape de Viena. Suntem de 25 de ani in Austria. Am lucrat foarte mult in biserica. A fost un soc, poate sunteti aici lucratori, cand copiii nostri s-au dus, asa cate un pic, in lume. Am plans foarte mult inaintea lui Hristos si am zis: “Hristoase, eu am fugit din tara in timpul lui Ceausescu. Sunt de 25 de ani in Austria.” Si am zis: “Tu, niciodata nu ma-i lasat. Cand am fugit din tara, am vazut semn pe cer incotro sa ma duc.” Nu m-a prins si m-a binecuvantat Dumnezeu foarte mult. Lucrez de 20 de ani in Austria, intr-o facultate la Viena. Si am zis: “Dumnezeul meu, Tu nu m-ai lasat niciodata.” Si a adus ziua binecuvantata, ca sa vedeti, ca sa va intareasca pe dvs. si nu in alta parte, dar aici.  Si zic ca Domnul sa-L binecuvanteze pe fratele nostru si o felicit pe mama dumnealui, sotia, copiii dumnealui. Sprijiniti-i foarte mult in rugaciune. Dvs. vedeti numai aici, dar sa stiti ca noi peste hotare va vedem mereu si va cunoastem pe dvs. Va iubim foarte mult si Dumnezeu sa va binecuvanteze. Nu lasati lucrurile asa. Rugati-va, postiti inaintea Domnului indiferent unde sunteti. Locuim in Viena. In fiecare zi umblu prin Viena. Dar, ramaneti curati oriunde si Dumnezeul nostru care poate sa faca minuni, va va da si Dumnezeul nostru va va ajuta.

Pe fratele nostru scump (Vladimir), printr-un interviu, se uita unul din fii nostri, Andrei, si cand dumnealui la un interviu l-a intrebat [pe fr. Pustan]: “Aveti ceva sa spuneti pentru tineri? Atunci el a spus: “Tinere, uita-te in ochii mei, daca crezi ca nu mai este iertare pentru tine, Dumnezeul nostru poate sa te ierte.” Atunci, in momentele acelea, Dumnezeul nostru prin Duhul Sfant, spunea ca i s-a ridicat parul pe mana in momentele acelea. Este o lucrare minunata care o faceti. Domnul sa va binecuvanteze si sa va intareasca si pe dumnealui si pe familia dumnealui.

-Stefan Mateas  s-a botezat. Cu 15 ani in urma Pastorul Vladimir Pustan a tinut in brate fetita lui Stefan, la binecuvantare si Stefan i-a adus aminte Pastorului Pustan cum s-a rugat in acea rugaciune, a zis: “Va veni o zi, Doamne Isuse Hristoase, cand si tatal ei, a acestei micute, va face pasul acesta. Acum, dupa 15 ani, Stefan s-a botezat.

La minutul 2:10:00 s-au mai adaugat 13 candidati care au facut legamantul cu Domnul prin botezul in apa

  1. Elena, Sara (22 ani),
  2. barbat 41 ani a venit cu prieteni la botez,
  3. femeie din Harghita (51 ani) in vizita la nepoata din Beius,
  4. Lucia (in doliu pentru un nepot),
  5. fata 15 ani,
  6. Mihai (25 ani)nuntas la nunta de dimineata a lui Aurel si Roxana,
  7. Daniel, venit sa-si vada botezul prietenului
  8. Marius (26 ani)
  9. Daniel (17 ani) doar mama pocaita
  10. Tanar
  11. Cristi (19 ani), parinti ortodocsi
  12. Istvan (35 ani) sotia sa s-a botezat si ea mai devreme.
  13. Tanar, 20 ani, sotia sa s-a botezat si ea mai devreme

La minutul 2:29:00 s-au mai adaugat 4 canditati care au facut legamantul cu Domnul prin botezul in apa

  1. Dorel Popovici a venit sa-si vada nepoata Gabriela botezanduse si s-a hotarat sa se boteze. Cu un an in urma s-au botezat fetele lui, Oana si Florina si sunt membre in Biserica Sfanta Treime Beius. (Acum toata familia este predata Domnului)
  2. O femeie de 37 de ani a venit numai sa vada si s-a hotarat sa se boteze.
  3. O fata de 18 ani cu parinti nepocaiti a venit la biserica si s-a hotarat sa se boteze
  4. O femeie, sotia lui Dorel Popovici, care a venit si ea la botezul neapoatei si a carei fete s-au botezat cu un an in urma, a hotarat si ea sa se boteze.

Un botez cum poate nu ai văzut niciodată

Predica la minutul 33   TEXT – Matei 28:18-20

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

VIDEO by Fundatia Ciresarii

VEZI si

Alin Lolos – Cei iertați sunt schimbați radical

www.faracompromis.ro website Alin Lolos

VIDEO by inventivstudio

Video – Ateu salvat prin adevărul Dumnezeului Suveran (mărturie)

Ca ateu, stăteam la Cercul Vorbitorilor, vorbind şi strigând la cei creştini, numindu-i ‘nebuni’, iar în Scriptură scrie că nebunul zice în inima lui “Nu este Dumnezeu.” Şi aşa este, dar eu eram foarte ipocrit. Dar când vălul a căzut de pe ochii mei, atât de multă glorie a fost turnată în mine prin cunoaşterea faptului că acele lucruri erau împlinite prin Hristos, pentru Hristos, prin şi pentru Dumnezeu. Toate lucrurile sunt din El, prin El şi pentru El. Multe lucruri au devenit reale, realitatea lor m-a izbit.

VIDEO by http://illbehonest.com/romana/ateu

Pentru noi femeile – Interviuri cu Rodica si Marian Volintiru la Credo TV (Part 1)

Pentru noi femeile – Rodica si Marian Volintiru (1)

PAGINA Rodica Volintiru aici

Lazar Gog mărturie – Boala care era să ne rapună copilul

Lazar Gog Conventie 2014 Portland

 

Lucrul, cu care zici: “M-am obisnuit prea mult, nu este un lucru de rutina, ci lucrurile pe care noi le avem randuite din cuvantul Domnului pentruca El comanda viata si principiile bisericii. Lucrurile acelea sunt lucruri care ne binecuvanteaza, care ne aduc binecuvantarea. Am sa va ilustrez si apoi am sa va chem la rugaciune.

Am terminat seminarul la Bucuresti si am fost repartizat pastor in Ploiesti. Am primit repartitie in Bucuresti, dar autoritatile timpului nu m-au lasat sa intru in Bucuresti. Si m-au repartizat atunci in Ploiesti. Lucram la Ploiesti si la Bucuresti. Insa, mai ales pentru generatia tanara, sub regimul trecut, sub regimul comunist din Romania, cei ce v-ati nascut in ultimii 25 de ani, nu stiti lucrul acesta. Dar vreau sa va spun. Sub regimul trecut, n-aveai dreptul nici sa te muti dintr-un oras intr-altul. Ca sa te muti dintr-un oras in altul era similar cu a obtine visa la pasapoarte, sa intri in orasul celalalt. Asa ca eu mi-am luat familia din Cluj, sotia m-a facut Clujean si eu m-am dus sa o fac Ploiesteanca.

Ne-am dus in Ploiesti, m-am dus la centru de primire in Ploiesti si mi-au zis: “Da, unde munciti tovarasu?” Si i-am spus: “La Cultul Penticostal.” “Ah….” zice, “Noi n-avem nevoie de trantori in orasul acesta. Nu va putem da intrare in oras.” M-am dus atunci la partid. Si am vorbit cu adjunctul sefului de partid pe judet. Era politician, de formatie mi-a zis: ” D-l pastor, dvs. sunteti un cult liber in tara aceasta, aveti dreptul sa veniti in orasul acesta. Dar, noi avem prioritati in oras. Intai trebuie sa construim locuri pentru oamenii muncii socialiste. Trebuie sa mai asteptati un pic.” Adica, veniti la noi Joi, dupa Miercurea ciuc (never- niciodata).

Photo credit www.pinterest.com

M-am dus la securitate; acelasi lucru mi l-a spus. Daca nu aveai intrare in oras, tinerii trebuie sa stie lucrul acesta, nu puteai sa-ti inscrii copiii la scoala si nici pentru asistenta medicala.  Si noi avem doi baieti; ne-a binecuvantat Domnul cu doi zmei, dar atunci erau zmei mai mici.

Cel mare, Flaviu, cred ca avea trei sau patru ani. S-a imbolnavit. Dar, s-a imbolnavit asa de rau, frati si surori, ca am crezut ca-l pierdem. Era el slabut, de felul lui. Aproape ca a ramas numai piele si oase. Au venit frati sa ne ajute; ne-am rugat pentru el, ne-am rugat. Au venit frati sa ne ajute si ne-au dat tot felul de medicamente , ca l-am intoxicat mai rau de cum era copilul, daca n-am fost la doctor.

Atunci am zis cu sotia: “Mergem la doctor.”  Si ne-am dus la spitalul judetean din oras, la Spitalul Judetean din judetul Prahova, in Ploiesti. A venit o asistenta si a zis: “Tovarasul Gog,” ca eram tovaras [i toti]. “Unde munciti?” “La Cultul Penticostal.” “Dar aveti intrare in oras?” Si i-am spus: “Nu am, nu avem.” “Atunci, nu va putem primi copilul.”

Este criminal- un doctor, cand absolva un medic, face juramantul hipocratic ca ajuta si pe vrajmas. A zis: “Mergeti acasa. Nu va putem ajuta. Nu avem voie sa ajutam pe cei ce nu au intrare in oras.” Ne-au trimis cu copilul acasa.

Ne-am rugat, iarasi. I-am mai dat ceva medicamente; mai rau [a fost] copilul. Inca, atat de rau a ajuns ca isi pierduse si vocea. Nu mai putea sa vorbeasca, din pricina tariei bolii.

Vine Duminica. Era Duminica dupa masa; era iarna. Trebuia sa ma duc la biserica. I-am zis sotiei: “Draga, ramai acasa cu Flaviu. Eu ma duc la biserica si dupa ce termin serviciu la biserica, ne rugam si acolo, vin acasa, daca tot asa este copilul, chemam un taxi. Mergem din nou, amandoi, la spitalul judetean, le spunem care-i conditia copilului, il punem pe copil pe masa si fugim de acolo. il lasam, sa se ocupe de copil. O sa moara copilul si o sa zica ca pocaitii l-au omorit, ca n-au vrut sa-l duca la doctor. Oricum, cadea-i rau cu ei.

Cand m-am intors acasa, sotia era cu copilul in brate. Sotia plangea; copilul nu mai vorbea. Si am zis: “Gata, ne echipam si fugim la spital.” Il lasam acolo la spital.

Cand am spus lucrul acesta, am vazut ca si-a deschis ochii copilul si misca buzele ca sa spuna ceva. M-am dus la el, m-am aplecat asupra lui, am spus: “Flaviut, tati si mami te iubeste pe tine asa de mult. Daca tu vrei ceva si crezi ca tata poate sa faca ceva pentru tine, spune la tata. Tata face orisice pentru tine.” Ce nu fac un parinte, nu, pentru un copil?

Si copilul si-a miscat buzele. A spus ceva. Dar nu putea sa vorbeasca. Am spus: “Flaviu, te rog, uite tata te roaga, vorbeste putin mai tare.” Si si-a adunat copilul fortele, asa cum statea pe bratele sotiei, mi-am pus urechea sa-l ascult. Si auziti ce-mi spune. Am reusit sa inteleg.

Copil de 4 ani. A zis: “Tati,  eu te-am vazut la biserica ca ai o sticluta cu parfumul lui Domnul Isus (sticluta cu untdelemn, dar copilul n-a stiut ce-i aia). Ai la biserica o sticluta cu parfumul Domnului Isus si cand fratii sunt bolnavi, ii faci cu parfumul acela a Domnului Isus pe oameni. Dar, pe mine de ce nu m-ai facut cu parfumul ala, sa ma faca pe mine bine, Domnul Isus Hristos?”

Am inteles ca mi-a vorbit Domnul, pentru ca, asa, nu ma rugasem. Va spun cu frica de Domnul, sotia este martor. M-am dus, mi-am luat sticluta cu untdelemn. Abia am atins fruntea copilului cu untdelemn in numele Domnului Isus Hristos; a zburat din bratele sotiei in clipa urmatoare. A inceput sa fuga prin casa si ne-a cerut sa manance. Pentru ca Dumnezeu este mare.

Nu arunca falca. N-o pune la o parte. Nu arunca increderea in Domnul. Nu arunca rugaciunea. Nu arunca cantarea de lauda. Nu te relaxa inc redinta. Dimpotriva, mergi din putere in putere, din credinta in credinta, din experienta in experienta. Si in aceasta amiaza, in aceasta concluzie, vrem sa va incurajam la rugaciune.

Va urma…mesajul integral

Copii Caminul Felix la Biserica Baptista Charlotte North Carolina 08/24/2014

Caminul Felix website – http://caminulfelix.org Facebook page

Copii din Caminul Felix viziteaza din nou Statele Unite. Caminul are grija de copii abandonati si isi face lucrarea aceasta de peste 20 de ani.

Photo credit www.caminulfelix.ro

Caminul 1 – 5 case si aprox. 100 copii.

Primul complex a fost construit in 1992 langa Baile Felix. Caminul a fost fundat de Linda Horberg si sotul ei. Au 6 case in care s-a mutat cate o familie cu copiii lor biologici si pe langa ei, mai au vreo 15 copii de care au grija. In fiecare casa, pe langa parinti este o persoana care ajuta parintii. Acolo e casa copiilor. Biserica si scoala e in alta parte.

Caminul 2 - 10 case si approx 100 de copii.

In anul 2,000 a aparut al doilea complex in partea catre Arad.  Acelasi principiu e si aici – 10 case, in fiecare e un cuplu de parinti cu maxim 12 copii.

Ce e nou? “Suntem in perioada cand schimbam generatiile. Echipa care a inceput acum 20 de ani, copiii incet, incet isi iau zborul. Deja 3 familii ne-am mutat de acolo si alte 3 familii mai tinere, de aprox 25 de ani si-au lat cate 12 copii si au inceput din nou. Caminul inca functioneaza la capacitate maxima. Ne-am luat modelul din Biblie. Asa a hotarat Dumnezeu, copiii trebuie sa creasca si sa se dezvolte in familii, nu in institutii si de aceea exista in fiecare casa o familie nucleu – tata si mama, cu copiii lor biologici.

VIDEO by rombcc

Caminul Felix and Action Felix movie presentation

VIDEO by CaminulFelix

ADI GLIGA – Oltenia – ziua intai

New Vision Romania Production
http://newvisionromania.ro

VIDEO by Adi Gliga

Viorel Ţânţaş – Fost ofiter de la Penitenciarul de la Gherla, devenit copil al lui Dumnezeu

Photo credit pemptousia.com

Viorel Tantas – temnicer, dupa ce a primit si el o Biblie de la unul dintre evanghelistii care veneau la inchisoare:

Si ea [sotia] se minuna acuma, cand statea si vedea ca eu studiez sfanta Scriptura. Nu-i venea sa creada. Dar, am ajuns, dupa ce am inceput sa studiez mai profund, sa-i zic: “Suzi, vino sa vezi ceva. Vino sa vezi. Extraordinar!!! Mai, sa stii ca exista Dumnezeu! Nu mi-am putut inchipui lucrul asta.” Treptat, treptat l-am descoperit pe Dumnezeu in maretia Lui, in slava Lui. Treptat, treptat am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu. L-am descoperit pe Domnul in marea Lui draogste de care vorbea cand  daca a fost in stare sa-L dea pe Fiul Sau sa moara in locul meu pe cruce, pentru pacatele mele, eu nu mai aveam termen de comparatie pe pamantula acesta pentru dragostea Lui. Si atunci mi-am dat seama si eu ca am nevoie de Dumnezeu. 

Dar, la scurt timp dupa ce l-a descoperit pe Dumnezeu si s-a “increzut in El”, Dumnezeu l-a incercat si l-a trecut prin valea umbrei mortii:

Si atunci am stat in rugaciune, inainte de a pleca la operatie. Si am zis: “Doamne, imi aduc aminte de Tine din Ghetimani. Te-ai supus voii Tatalui. Doamne, Tu esti singurul care stii ce probleme am eu. Marii medici ridica din umeri la neputinta. Doamne, eu stiu ca Tu poti rezolva problema daca vrei. Poti. Am o sotie pe care o iubesc. As vrea sa-mi continui viata cu ea. Am doi copii pe care vreau sa-i cresc. Mi-ar face placere sa le fiu tata si sa-i cresc. Doamne, daca este voia Ta sa ma iei la Tine, Doamne, nu voia mea, ci voia Ta sa se faca.” M-am dus la operatie fara emotii, fara nicio emotie. Am zis: “Daca mor e voia Domnului. Daca nu mor, o sa vada oamenii ce Dumnezeu am. Ce Dumnezeu atotputernic, ce Dumnezeu, care este asupra vietii si a mortii. Ce Dumnezeu, care poate sa ma smulga din bratele mortii si sa ma aduca la viata.”

Impotriva oricarei gandiri omenesti- operatia a durat 6 ore. M-au dus de la operatie ca mort, cinci zile de coma. Dar in timpul asta, Dumnezeu a lucrat. Eu nu imi aduc aminte nimic. Imi spune sotia mea ca doctorii i-au spus: “Doamna, n-avem medicamente sa-l putem ajuta, pregatiti-va pentru inmormantare……”

Screen Shot 2014-08-19 at 1.42.22 PM

Viorel Tantas la Biserica Baptista Charlotte, North Carolina Pastor Livius Percy

Mai multe despre Viorel Tantas aici – http://vioreltantas.wordpress.com/about/

Acum 21 de ani, Viorel Tantas si-a predat viata Domnului si s-a botezat in apa la Biserica din Manastur. Un fragment din marturia care incepe la minutul 90 (1:30:00):

Trec la marturisirea mea… a catorva momente din viata mea: 40 de ani am umblat prin pustia acestei lumi si am vorbit aici despre poporul Israel care a umblat prin pustie.  Asa am umblat si eu 40 de ani. In pustie, ati vazut, sunt oameni care stau si-L asculta pe Dumnezeu. Altii au cartit. Altii au crezut altii s-au indoit. Numai doi au avut incredere deplina in promisiunile  lui Dumnezeu. Si aceia au avut parte de tara promisa: Iosua si Caleb. Asa suntem si noi astazi. Umblam prin pustia acestei lumi. Uneori ne ratacim fara sa dorim sa ascultam macar glasul lui Dumnezeu. Alteori il auzim dar nu-l bagam in seama si prea putini dintre oameni satu, asculta si privesc prezenta lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu ca o binecuvantare pentru vietile lor.

Eu nici n-am vrut sa aud de Dumnezeu. Am fost unul dintre aceia crescuti in scoala comunista. Am terminat si facultatea de istorie-filosofie si noi eram pregatiti ca propagandisti ai partidului. Stiti foarte bine cei care ati fost atunci in Romania. Si am crezut ca socialismul poate sa dea omului dreptate, egalitate, fraternitate, libertate, principii din acestea fluturate in vant. Am crezut, pana a venit revolutia si  m-am convins ca tot ceea ce am crezut eu si era o gogoasa, o minciuna. Toate principiile mele de viata, toata invatatura meamaterialista s-a daramat in 1989 si eram unul dintre oamenii derutati, unul dintre oamenii fara busola, unul dintre oamenii care nu stiau unde s-o apuce, unul dintre oamenii care nu mai stia in ce sa creada. De aceea ma bucur cand vad tineri [in biserici] care Il imbratiseaza pe Hristos si umbla cu Hristos sub calauzirea Duhului Sfant. Ma bucur pana in adancul fiintei mele. [Mie] mi-a fost furata tineretea. Am fost condus pe alt drum farar Dumnezeu. Si ca mine au fost milioane de tineri, generatii intregi. Asta este marea durere. Dar slavit sa fie Domnul ca a intervenit intr-un mod miraculos dupa 1989.

A starnit in mine o curiozitate extraordinara sa ma duc sa aud. Ce pot sa le spuna oamenii aceia la detinuti? Si mergeam impreuna cu misionarii, cu reprezentantii a 8 denominatiuni care au venit atunci sa propovaduiasca Evanghelia. Si ascultam. Stateam pe scaun acolo laterala si ascultam mereu, pana intr-o zi cand unul dintre misionari mi-a daruit sfanta Scriptura, Eugen Stancel de la Cluj- a plecat la Domnul anul trecut. A fost un om extraordinar, om al lui Dumnezeu. Mi-a oferit o Biblie  dupa ce m-a intrebat daca am o Biblie si i-am spus ca nu am: “V-o daruiesc, sa puteti studia.” Nu va dati seama ce inseamna, iubitii mei, sa dai o Biblie la cineva. Sa oferi sfanta Scriptura. Sa o studieze ca sa-L poata descoperi pe Dumnezeu. Si astfel, prin Cuvantul lui Dumnezeu si puterea care este in Cuvantul lui Dumnezeu, Domnul sa-i schimbe viata. La mine asa s-a intamplat. Slavit sa fie Domnul.

Am primit Biblia si am inceput sa o citesc cu nesat. Aveam golul acela despre care vorbesc multi, in inima. La mine chiar a fost un gol, lasat de fosta invatatura. Trebuia umplut cu ceva. Si Domnul a intervenit la momentul potrivit si a pus Cuvantul Sau in mainile mele. Si am inceput sa citesc. Si nevasta mea, care ani de zile s-a straduit sa ma aduca spre Domnul si eu ii spuneam: “Lasa-ma, mai nevasta, cu povestile alea, cu basmele astea.” Nevasta mea, care s-a declarat neputincioasa in fata lui Dumnezeu, spunand: “Doamne, ma simt neputincioasa. Nu stiu cum s-ar mai putea sa-l influentez pe omul asta. Doamne, schimba-l Tu. Lucreaza Tu.” Era inainte de revolutie cu putina vreme, cand a facut aceasta rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Si Dumnezeu a ascultat-o.

Si ea se minuna acuma, cand statea si vedea ca eu studiez sfanta Scriptura. Nu-i venea sa creada. Dar, am ajuns, dupa ce am inceput sa studiez mai profund, sa-i zic: “Suzi, vino sa vezi ceva. Vino sa vezi. Extraordinar!!! Mai, sa stii ca exista Dumnezeu! Nu mi-am putut inchipui lucrul asta.” Treptat, treptat l-am descoperit pe Dumnezeu in maretia Lui, in slava Lui. Treptat, treptat am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu. L-am descoperit pe Domnul in marea Lui draogste de care vorbea cand  daca a fost in stare sa-L dea pe Fiul Sau sa moara in locul meu pe cruce, pentru pacatele mele, eu nu mai aveam termen de comparatie pe pamantula acesta pentru dragostea Lui. Si atunci mi-am dat seama si eu ca am nevoie de Dumnezeu. Ca am nevoie de Hristos; ca am nevoie de mantuire.Ca am nevoie de iertare pentru pacatele multe, murdare si mizerabile pe care le aveam. Pentru mandria mea, am nevoie de Hristos. Si atunci am cazut in genunchi inaintea lui Dumnezeu. Era pentru prima data cand eu, ofiterul mandru, mi-am vazut micimea in fata maretiei lui Dumnezeu.

Cand eu, uitandu-ma in Cuvantul lui Dumnezeu ca intr-o oglinda, mi-am vazut mizeria din viata mea, murdaria, pacatul si cand am simtit nevoia sa fiu curatit si sfintit in sangele lui Hristos, de aceea am cazut in genunchi inaintea lui Dumnezeu. De aceea, pentru ca am simtit ca am nevoie de Dumnezeul acesta pentru a-mi rezolva problema mantuirii mele si pentru a putea trai apoi o noua viata aici pe pamant in dragoste, in bucurie, in pace, cu sinceritate, in adevar. Asa s-a intamplat intalnirea mea cu Dumnezeu. Si am inteles din sfanta Scriptura ca esentiala  este relatia personala cu Dumnezeu. Si m-am gandit: Cum as putea sa-mi construiesc aceasta relatie cu Dumnezeu? Aceasta relatie personala. Am inteles ca la mijloc trebuie sa fie Isus Hristos si Duhul Sfant. Si am inteles ca la mijloc trebuie sa fie dragostea lui Dumnezeu si dragostea mea neconditionata fata de Dumnezeu. Si am inteles ca nu mai am voie sa mint, ci trebuie sa traiesc adevarul lui Dumnezeu. Si am inteles ca e nevoie de sinceritate si credinta  si de incredere deplina in promisiunile lui Dumnezeu. Pentru ca multi spun ca ei cred, dar din pacate ei nu se incred suficient in promisiunile Lui. Si daca nu te increzi in promisiunile lui Dumnezeu, de ce sa mai vii inaintea Lui cu rugaciune? De ce sa mai vii inaintea lui Dumnezeu cu problemele tale, pacatele tale daca nu crezi ca El ti le poate rezolva, daca n-ai incredere deplina ca El te poate ajuta sa-ti schimbi viata, sa te transformi.

Deci, iata cateva elemente care am inteles ca trebuie sa le pun ca suport la noua mea relatie, la relatia mea personala cu Dumnezeu- credinta si increderea deplina in Dumnezeu, adevarul lui Dumnezeu, dragostea neconditionata, sinceritatea si daruirea pentru Dumnezeu si pentru semeni. Asa am ajuns sa stau de vorba cu Dumnezeu si am venit inaintea Lui cu problemele mele. Dar Dumnezeu, cand incepi sa te rogi la El, incepe sa te puna si la incercare. Nu va speriati, iubitii mei, de incercarile prin care va trece Dumnezeu. Nimeni nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu neincercat. Toata lumea trebuie sa fie incercat pentru ca prin incercare te maturizezi din punct de vedere spiritual. Prin incercare, prin suferinta devii puternic in Domnul, cum spunea Pavel: “Atunci cand sunt mai slab, devin tare.” Pentru ca atunci te apropii mai tare de Dumnezeu cand esti in suferinta si in incercare. Si relatia ta cu El se strange si devine tot mai apropiata.

Am fost incercat rau, rau, rau. Am fost bolnav rau in 1992. Am ajuns la spital intr-o stare foarte grava, la 47 kg. Am fost dat afara din mai multe spitale din Cluj, pentru ca marii medici din Cluj aveau neputinta. Din punct de vedere omenesc nu mai erau sanse de scapare. Oamenii, prietenii spuneau: “Viorel Tantasse duce. E pe duca.” Eram pe buza mormantului, cum se spune pe romaneste. Stiti, dragii mei, asa lucreaza Dumnezeu. Te lasa, te lasa, te lasa pana in buza mormantului sa vada ce faci, sa vada ce gandesti. Sa vada cum reactionezi. Oare injuri? Oare cartesti? Oare ce vei zice? Si atunci, te vei recunoaste un neputincios care are nevoie de interventia Lui. Si atunci cand spui: “Da Doamne, sunt un neputincios. Sunt un om care nu mai am nicio solutie, Doamne. Doamne, am nevoie de Tine. Tu esti singurul care poti sa rezolvi problema in care ma zbat.” Abia atunci Dumnezeu intervine si te ajuta vizibil. Dragii mei, asa a intervenit si in viata mea. 1:52

Am fost internta intr-un spital in Cluj. Dupa vreo doua luni de internare, zice doctorul: “Trebuie sa facem o interventie chirurgicala. Oricum, moare. Daca nu operam, moare. Incercam, facem o incercare sa vedem.” Si inainte de  a merge la operatie  am avut un moment deosebit. A fost Ghetimaiul meu. Fiecare dintre noi avem un Ghetimani al nostru. Domnul Isus Hristos a trecut prin Ghetimani. A fost momentul in care  S-a predat in voia tatalui. Putea sa spuna: “Eu nu ma duc la cruce. De ce sa mor pentru Viorel, pentru Nelu…. De ce sa mor Eu pentru ei?” Putea sa spuna. Dar n-a spus. A spus: “Tata, nu voia Mea, ci voia Ta.” S-a cantat aici asa de frumos [cantarea] Drumul slavei duce pe la cruce. Eu as spune ca drumul slavei duce si prin Ghetimani. Si cine ocoleste Ghetimaniul, eu cred ca nu va avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca ce inseamna de fapt Ghetimani? Inseamna momentul predarii totale in voia lui Dumnezeu. Doamne, nu voia mea, nu voia mintii mele, nu voia firii mele, nu voia trupului meu, nu voia poftelor mele, ci voia Ta, Doamne. Abia atunci esti cu totul a lui Dumnezeu. Abia atunci devii cu adevarat un copil al lui Dumnezeu care traiesti voia lui Dumnezeu in fiecare clipa, nu obligat. Ci, pentru ca asa simti nevoia launtrica s-o traiesti.

Si atunci am stat in rugaciune, inainte de a pleca la operatie. Si am zis: “Doamne, imi aduc aminte de Tine din Ghetimani. Te-ai supus voii Tatalui. Doamne, Tu esti singurul care stii ce probleme am eu. Marii medici ridica din umeri la neputinta. Doamne, eu stiu ca Tu poti rezolva problema daca vrei. Poti. Am o sotie pe care o iubesc. As vrea sa-mi continui viata cu ea. Am doi copii pe care vreau sa-i cresc. Mi-ar face placere sa le fiu tata si sa-i cresc. Doamne, daca este voia Ta sa ma iei la Tine, Doamne, nu voia mea, ci voia Ta sa se faca.” M-am dus la operatie fara emotii, fara nicio emotie. Am zis: “Daca mor e voia Domnului. Daca nu mor, o sa vada oamenii ce Dumnezeu am. Ce Dumnezeu atotputernic, ce Dumnezeu, care este asupra vietii si a mortii. Ce Dumnezeu, care poate sa ma smulga din bratele mortii si sa ma aduca la viata.”

Impotriva oricarei gandiri omenesti- operatia a durat 6 ore. M-au dus de la operatie ca mort, cinci zile de coma. Dar in timpul asta, Dumnezeu a lucrat. Eu nu imi aduc aminte nimic. Imi spune sotia mea ca doctorii i-au spus: “Doamna, n-avem medicamente sa-l putem ajuta, pregatiti-va pentru inmormantare.” Dar Domnul a rezolvat si problema medicamentelor pentru mine. Nu se puteau gasi medicamentele. Doctorul a zis: “Am incercat sa fac rost de aceste medicamente pentru altcineva si n-am reusit. Dar pentru Dumnezeu, totul este posibil. Iubitii mei, nevasta mea in neputinta a vrut sa mearga in oras  sa incerce sa faca rost de medicamente. Si daca ar fi mers, nu s-ar fi intalnit cu doi oameni, cu doi crestini care au venit in numele Domnului, au zis ei, “sa va intindem o mana de ajutor. In numele Domnului dorim sa va ajutam. Poate nu mai aveti bani cu atatia doctori, cu atatea spitalizari. Poate aveti nevoie de medicamente,” au zis oamenii. Medicamente? “Da, medicamente.” Domnul stia de ce am nevoie. Au spus: “Doamna, stati linistita. Daca Domnul ne-a trimisla dvs. pai, Domnul va rezolva si problema medicamentelor, doamna. Fiti linistita, asteptati, mergem in oras. Daca nu reusim sa facem rost din Cluj, maine dimineata va veni cineva de la Bucuresti si va aduce medicamente special pentru sotul dvs.” O, Dumnezeu e mare, slavit sa fie numele Lui!

Dumnezeu poate sa faca minuni. Dupa doua ore, au venit oamenii aceia cu doua pungi pline cu medicamente. Si doctorul a zis: “Doamna, de unde aveti medicamentele astea? Doamna, de unde aveti?” “Dumnezeu mi le-a dat, dl doctor.” “Dumnezeu? Care Dumnezeu, doamna?” zice profesorul. “Da ce, Dumnezeu arunca cu pungi de medicamente din cer?” Avea dreptate. Ati vazut vreodata pungi de medicamente cazand din cer? Ati vazut vreodata painile cazand din cer? Ati vazut ceva cazand din cer? Nu. Nu. Dar Dumnezeu lucreaza prin oameni, iubitii mei. Asta trebuie sa intelegem. Dumnezeu cauta oameni care sa se puna la dispozitia Lui. Sunteti pregatiti iubitii mei. Suntem pregatiti sa ne punem la dispozitia lui Dumnezeu pentru semenii nostri. Si spune ca dragostea fata de Dumnezeu se vede in dragostea pe care o manifestam fata de semenii nostri.

Poate avem si aveti unii dintre dvs. datorii mari in aceasta privinta fata de Dumnezeu. Eu recunosc ca am datorii mari. Ca nu facem tot ce putem ca sa ne punem la dispozitia lui Dumnezeu pentru semenii nostri. De multe ori, cand Dumnezeu ne sugereaza, ne cheama, ne cerceteaza sa mergem undeva pentru un semen: “N-am timp. Sunt busy. Am probleme. N-am timp, Doamne. Sunt foarte ocupat. N-am vreme de asa ceva.” E firesc. Din perspectiva divina, nu. Oamenii aceia s-au pus la dispozitie. Dumnezeu a zis: “Doamna, stati linistita, noi ne incredem in Domnul.” Si Domnul a rezolvat-o. Si stiti ce a zis doctorul? Aici este extraordinar, lucrul care trebuie sa ne incurajeze pe noi. Zice: “Doamna, mare Dumnezeu aveti.” Slavit sa fie Domnul, iubitii mei. E adevarat. Mare Dumnezeu avem. Dar nu stim sa-L apreciem, decat numai cand ne face un bine de multe ori, numai cand simtim ca lucreaza in viata noastra si ne raspunde la rugaciunile noastre. [Atunci zicem] Mare Dumnezeu avem. Cand trecem prin incercari, cand avem probleme, nu mai e asa de mare, de multe ori. Cred ca ar fi cazul pentru noi toti, in orice moment al vietii noastre , chiar in cel mai teribil moment al vietii noastre sa spunem: “Doamne, recunosc ca tu esti Creatorul si Stapanul nostru de drept. Doamne, stiu ca Tu poti. Doamne, daca chiar Tu consideri ca trebuie sa plec de pe pamantul acesta, facase voia Ta.” Asta inseamna ca e un Dumnezeu rau? Nu. El da viata, El o ia. Si eu trebuie sa ma supun voii Lui.

Oamenii din Romania spun: “Am avut un noroc, ce noroc am avut. Extraordinar!” N-ai avut noroc, mai frate. Mai prietene, n-ai avut noroc. Dumnezeu te-a binecuvantat. Dar in loc sa vezi binecuvantarea lui Dumnezeu, tu zici ca ai avut noroc. Dumnezeu lucreaza in fiecare clipa in vietile noastre. Si Dumnezeu ne binecuvanteaza in multe feluri. Dar trecem pe langa binecuvantarile Lui de multe ori si spunem ca am avut noroc. Sa ne dea Dumnezeu intelepciune. Sa ne cerceteze, sa ne mustre. Si sa ne ajute sa vedem realitatea prezentei lui Dumnezeu in aceasta lume si in vietile noastre. Si sa ne lasam calauziti si cercetati si mustrati si transformati de Duhul lui Dumnezeu.

Iubitii mei, asta a fost cu spitalizarea. M-am intors la serviciu dupa o vreme. Am primit medicamentele si mi-am revenit. Dupa trei luni de spitalizare m-am intors la serviciu. Dar intre timp, am avut o discutie cu sotia mea. Si zic sotiei mele: “Iti aduci aminte din sfanta Scriptura de povestea cu cei 10 leprosi, pe care I-a vindecat Domnul Isus Hristos?” Zice: “Da.” “Stii ca din 10 din cati I-a vindecat Domnul, noua au plecat si numai unul s-a intors. Draga mea, eu vreau sa fiu leprosul acela care s-a intors sa-I multumeasca lui Hristos si a ramas lnaga El. Nu vreau sa raman nerecunoscator fata de Hristos, care a lucrat in viata mea si care m-a smuls din bratele mortii, nu numai din punct de vedere fizic, ci si din punct de vedere spiritual. M-a smuls din bratele mortii vesnice si m-a adus la viata in Hristos. Eu vreau sa fiu leprosul acela care de acuma incolo vreau sa-L marturisesc pe Hristos si in apa botezului si vreau sa-L marturisesc oriunde ma voi duce. Si sa-i incurajez pe oameni sa se increada in El si sa-si dea viata in mana Lui. Si sa umble cu El, sa traiasca cu El si sa se bucure cu El si sa-si puna nadejdea in vesnicie prin Hristos.”

Mi-a zis: “Bine, bine. Dar tu esti ofiter. Tu nu-ti dai seama ce zici? Nu-ti dai seama ce vorbesti? Cum, ofiter? Inca nu s-a mai vazut sa se pocaiasca.” Am zis: “Draga mea, sunt dispus sa suport orice consecinta pentru Dumnezeu. Daca Dumnezeu m-a salvat pe mine de la moarte, tu crezi ca El nu ma poate salva din diferite situatii, din diferitele greutati pe care le voi intampina in viata? Tu crezi ca nu ma poate scoate din ghiarele celor rai care ar vrea sa-mi faca rau in viata aceasta? Eu cred ca trebuie sa ne punem increderea deplina in Hristos. Si am sa ma duc la comandant sa spun. N-am sa fac pe ascuns.” M-am dus la comandant si am spus: “Domnul comandant, ati vazut cum a lucrat Dumnezeu in viata mea?” “Am vazut.” “Ati vazut cum m-a salvat?” “Am vazut.” “Ma pocaiesc, Domnul comandant.” “Ba,” zice el, “ba, tu esti nebun? Ai innebunit?” Am zis: “D-l comandant, daca asa spuneti dvs. pocaintei, credintei, am innebunit d-l comandant pentru Hristos si vreau sa-L marturisesc in apa botezului.” “Cum, mai , sa te imbraci in haine albe?” “Da. Ma imbrac in haine albe, ma duc si-L marturisesc in mod public pe Isus Hristos ca Domn Salvator si Mantuitor al meu.”

Comandantul zice: “Pai, poti sa faci. E treaba ta. Acuma e liber. Dar sa stii ca ti-ai taiat craca de sub picioare. Si tu aveai perspective mari, mai. Si uite, acuma, s-a terminat cu promovarea.” “Nu-i nimic, o sa aiba grija Domnul de mine,” i-am spus si am plecat. Si in 21 Martie, 1993, impreuna cu Suzi, sotia mea m-am dus la Gigi Cosman, fratele meu iubit, de pe ospatarie de la Cluj si i-am spus ce vreau sa fac, dinainte de 21 Martie. Si eu aveau un botez organizat atunci, in data aia, in prima zi de primavara la Biserica Ospatarie din Manastur. Si am intrat in apa botezului. Si mare valva mare, mare valva in oras. Cineva a mers la un magazin si a spus: “Doamna, stiti ca a innebunit Tantas? Ofiterul ala de la puscarie.” “A inebunit? Cum a innebunit?” “Doamna, s-a pocait! O innebunit. Asta-i nebun.” Da, asa eram privit. Si superiorii mei m-au privit. Nu le venea sa creada. Cum, mai, un ofiter pocait? Asta o sa deschida portile inchisorii si o sa le dea drumul la toti detinutii. Nu se poate asa ceva. Nu se poate sa fie un ofiter pocait. Nu puteau sa-si imagineze acest lucru.

Ba mai mult, dupa o vreme, cand m-au vazut ca incep sa predic la detinuti, cu evanghelia mergeam. Militar, imi puneam cascheta pe masa, mergeam cu fratii , cu Ion Achim, cu Stancel. Si puneam cascheta pe masa si predicam Evanghelia. M-au trimis la spitalul de psihiatrie. “Nebun, nebun!” Da, nebun pentru Hristos. Iubitii mei, eu am trecut prin asta si pot sa va spun ca e o mare binecuvantare  sa fi nebun pentru Hristos. Nu e bucurie mai mare, pentru ca atat vreme cat oamenii vor spune despre tine ca esti nebun pentru Hristos, inseamna ca esti a lui Hristos si nu esti ca lumea. Dar daca vei trai lumeste, sa spuna: “O, asta-i baiat bun. Asta-i de-al nostru.” Aici e diferenta. Vedeti? Sa traiesti pentru Hristos din adancul fiintei tale. Sa te poti bucura in Hristos chiar in mijlocul incercarilor.  Sa-L poti marturisi pe Hristos in orice situatie, in orice incercare. Asta inseamna umblarea cu Hristso, chiar daca lumea spune ca esti nebun. O ce bucurie, ce binecuvantare sa fi nebun pentru Hristos.

Ei au crezut ca ma sperie. M-au trimis la spitalul de nebuni. la spitalul militar, la sectia de psihiatrie. Dar eu mi-am luat Biblia cu mine si am inceput sa o citesc. Si ofiterii care erau acolo au venit la mine, tot au venit si ma intrebau: “Dar, d-l maior, ce faceti?” “Citesc Biblia,” zic. “Cum, cititi Biblia? Dar cum?” “Pai, eu mi-am predat viata in mana lui Dumnezeu. si asta este hrana mea spirituala.” “Nu se poate. Dar cum?” Au inceput sa curga intrebarile. Si le-am vorbit despre nasterea din nou. Am vorbit despre mantuire, Le-am vorbit despre umblarea cu Hristos.” O, Doamne, iti multumesc! Si toata aceasta nebunie s-a transformat intr-o mare binecuvantare si atunci am realizat ca Dumnezeul meu  e mai mare decat toti generalii. Ca generalul m-a trimis acolo, seful puscariilor. Dumnezeu e mai mare decat toti generalii si mai mare decat toti regii si imparatii acestui pamant. El este Regele Regilor si Imparatul Imparatilor. Si atunci, de cine sa-mi mai fie teama? De un om care se rasteste la noi? De un om care ridica un deget amenintator inspre noi? De un om care ameninta, de un om care ne santajeaza? Sa fi sanatos cu toata atitudinea ta rautacioasa. Eu Il am pe Dumnezeu. Eu Il am pe Hristos. Si atata vreme cat eu sunt in Hristos, sunt aparat. E stanca mea de salvare. Dumnezeu e aripa sub care pot sa vin sa ma adapostesc. Dumnezeu e cetatuia mea. Dumnezeu. E mai presus de toti, de toate, de viata si de moarte. De cine sa ma mai tem?

Iubitii mei, profesorul, chirurgul, a spus un mare adevar atunci cand a zis: “Ce mare Dumnezeu aveti. Avem un mare Dumnezeu. Sa credem in El, sa umblam cu El, sa nu ne lasam amagiti de diferite lucruri din lumea aceasta pentru ca ratacirea de Dumnezeune duce in bezna. Ne duce in desertul desertaciunilor. Dar umblarea cu Hristos  pe calea despre care vorbeste Isaia in cap. 35, pe calea lui Hristos, pe drumul regal ii spun eu, impreuna cu Hristos. Calea aceasta ne duce la cer. Aveti incredere? Prindeti-L pe Hristos de mana. Nu va lasati de El. O femeie s-a prins, s-a atins doar de poala hainei lui Hristos si si-a rezolvat problema pe care o avea. Nu ramane decat sa ne atingem si noi de Hristos si sa ramenm prinsi de El pentru ca sa ne putem bucura de Domnul aici pe pamant si apoi o vesnicie intreaga in Imparatia Lui. Slavit sa fie numele lui Dumnezeu! Amin.

VIDEO by rombcc Website RBC of Charlotte

Roda Volintiru în casa ”REGALĂ PETRU de RUGĂCIUNE”, Balomir, 12 August 2014

Partea 1-a

Partea a 2-a

You Don’t Have to Pretend “Everything’s Fine” – Andy Merrick’s Story: I Know

God sees your tears and hurts, and He cares deeply.

Truth is, you’re not the only one who’s been through what you’re dealing with right now. You don’t have to pretend that you’re okay. God sees your tears and hurts, and He cares deeply.

VIDEO by crosspoint .tv (via ChurchLeaders.com)

Desiring God – Help for Those Fighting or Grieving a Suicide

Anyone who has known anyone suffering from deep depression or those fighting it right now, can find some helpful encouragement in this article by Jon Bloom, President of Desiring God, which is John Piper’s church ministry.

Jon Bloom:

You Are Not Alone

And one thing you need to remember is that the oppressive darkness and the temptation to despair is common to man. You are not alone. About ¼ of the Psalms are written to help you. And one man’s surrender to the darkness does not at all mean that’s where you’ll end up. This precious promise is for you:

No temptation has overtaken you that is not common to man. God is faithful, and he will not let you be tempted beyond your ability, but with the temptation he will also provide the way of escape, that you may be able to endure it. (1 Corinthians 10:13)

Robin Williams’s alleged suicide has sent shock waves through the world.

Williams was a man bursting with manic energy, an out-sized personality, prodigious dramatic talent, and a completely unique comic genius.

But for some of us in the household of Jesus, Williams’s death hits hard for very personal reasons. For some, a profound, oppressive darkness is threatening to douse the little light and hope they see. They are fighting for dear life to remember and believe that life is worth living. And Robin Williams’s surrender is sucking the hope that they will be able to keep fighting.

If that’s you, I simply want to point you to hope by recommending a few things:

Please click here to read the entire article – http://www.desiringgod.org/blog/posts/help-for-those-fighting-or-grieving-a-suicide

 

Previous Older Entries

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


Zilele trec…

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,493 other followers