Cristian Bărbosu – Care este credinţa acceptată de Dumnezeu?

Vezi PAGINA Cristian Barbosu PREDICI

Photo credit christianselfstudy.com

  • Dumnezeu isi seamana samanta in multe feluri. Si e important de realizat lucrul acesta, fiindca Dumnezeu, observati in text, nu creeaza direct plante mature; nu creeaza pomi, spre exemplu; desi putea sa o faca, ca e Dumnezeu. Dumnezeu incepe cu o samanta.
  • Credinta noastra tine de inima noastra. Aici se naste, aici moare. De aceea, diavolul intotdeauna va ataca inima noastra, fiindca aici e batalia. Si observati si in text- vine diavolul, ia cuvantul din inima lor ca, nu cumva omul sa creada si sa fie mantuit.  Inima are rol crucial in mantuire.
  • Credinta crestina mantuitoare poate incepe printr-o experienta, dar nu se poate baza doar pe acea experienta. Credinta mantuitoare nu-i doar un eveniment; este un proces. Nu-i doar o senzatie de moment, ci o traire continua. Nu-i doar o experienta, ci un stil de viata. Si spun lucrul acesta, pentru ca daca te gandesti bine, nu-i greu sa vii la Isus.
  • Credinta superficiala. Azi e la moda sa crezi. Traim in postmodernism unde relativismul, pluralismul a sters monotonia a modernismului care vedea lumea in alb si negru. Pe vremea noastra, a lui Ceausescu, era teism si ateism. Exista si nu exista Dumnezeu. Alb si negru. Astazi e o varietate de culoare. Azi nu mai e o problema sa crezi, ba-i anormal sa spui ca nu crezi ca exista ceva, cineva dincolo- pe care unii il numesc ‘supranatural’, altii il numesc ‘paranormal’, Oamenii cred, oamenii vin la biserica. Daca e sa-i intrebi in ce cred, cum isi definesc credinta, aici e un pic mai greu, fiindca nu-i nimic concret. Mai degraba e ceva confuz. De aceea, in special intre tineri (si noi lucram cu multi tineri) deismul este la moda. Stiti ce spune deismul? Deismul nu-ti cere sa definesti credinta, ci doar sa crezi. Credinta teista este cea care-ti da o definite concreta. Este clara, nu-i superficiala. Nu-i dusa de vant incoace si incolo. Nu-i fara radacina; e credinta Scripturii in care Dumnezeu e definit. Asta-i o credinta superficiala. “Cred.” In ce crezi? “Cred in ceva.”

Vezi PAGINA Cristian Barbosu aici

Transcrierea apartine blogului nostru Agnus Dei

Care este credinţa acceptată de Dumnezeu?

barbosu 1In dimineata aceasta vreau sa va vorbesc despre credinta si una dintre intrebarile care vreau sa o pun, probabil singura intrebare, este: Care este credinta acceptata de Dumnezeu? De ce pun aceasta intrebare? Fiindca, traim intr-o lume in care sunt foarte multe feluri de credinta. Traim in biserici in care oamenii au credinta. In dimineata aceasta, daca ai venit aici, ai venit macar cu un gram de credinta, altfel n-ar fi avut nici un rost sa fii aici, daca n-ai o oarecare credinta in Dumnezeu. Dar vedeti, Scriptura ne vorbeste despre mai multe feluri de credinta. Scriptura ne vorbeste despre asteptari care noi oamenii le avem cu privire la credinta. Dar, e interesant, ca ne vorbeste si de niste asteptari pe care Dumnezeu le are cu privire la credinta noastra. Credinta noastra nu o defineste o biserica. Credinta noastra nu o defineste omul, nici macar noi insine. Credinta noastra o defineste Dumnezeu. De aceea, as vrea sa observam din Scripturi, care este credinta aceea placuta lui Dumnezeu. Care este credinta pe care Dumnezeu o cauta? De aceea, deschideti cu mine in Evanghelia lui Luca la capitolul 8 si hai sa raspundem la intrebarea: Cum pot stii eu, daca am o credinta, nu orice fel de credinta, ci o credinta mantuitoare? Si in Evanghelia lui Luca 8:5

5 ,,Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat -o păsările cerului.
6 O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală.
7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat -o.
8 O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.

..si ne oprim aici. Pana la aceasta ultima fraza totul e cam simplu si nu putem spune (ca e) greu de inteles. Problema este insa in ce se intampla de aici incolo, fiindca in urmatorul verset spune asa: ‘` După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: ,,Cine are urechi de auzit, să audă.“ 11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: ,,Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.

Si as vrea sa mergem de aici, incolo, intr-un ritm mai lent, tocmai ca sa putem sa intelegem semnificatia, intelesul acestei pilde. Samanta este cuvantul lui Dumnezeu. Samanta este mesajul Scripturii. Indiferent ca-i citit, indiferent ca-i predicat, indiferent ca-i ascultat; e cuvantul lui Dumnezeu. ‘Cuvantul lui Dumnezeu’, care e semanat, observati, de un semanator. Si evident ca deductia e destul de simpla vizavi de cine este semanatorul. Cine este semanatorul? Evident este Dumnezeu, care seamana samanta printre oameni. Fie, cum auzi intr-o predica, precum cea de astazi, fie ca o asculti pe radio sau o emisiune pe internet, fie, probabil, dintr-un dialog pe care-l ai cu vreun prieten sau vecin de-al tau, care-ti vorbeste despre Isus, care-ti vorbeste despre Dumnezeu.

Dumnezeu isi seamana samanta in multe feluri. Si e important de realizat lucrul acesta, fiindca Dumnezeu, observati in text, nu creeaza direct plante mature; nu creeaza pomi, spre exemplu; desi putea sa o faca, ca e Dumnezeu. Dumnezeu incepe cu o samanta care va trebui sa creasca. Si de cresterea acestei samante depinde mantuirea noastra. Cresterea ei are de a face  pe deoparte cu Dumnezeu, dar foarte interesant, ca in textul acesta, ni se explica ca are de-a face si cu noi, cei care o primim. Cum? Hai sa ne uita in urmatorul verset:

12 Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.

Dumnezeu seamana samanta si iata cum, anumiti oameni interactioneaza cu samanta. Si aceasta prima categorie am definit-o a fii oameni care aud cuvantul, dar nu raspund. De ce? Hai sa ne uitam in text. Observati unde cade samanta aceasta- langa drum. Ce fel de drum? E vorba de un drum de tara. De unde stim? Observati in text ca e langa un camp de semanat. Si vreau sa va intreb, cum este solul, cum este pamantul unui drum de tara, unui drum langa un ogor? E un pamant tare. E un pamant batatorit, fiindca pe acea carare oamenii umbla in fiecare zi, oamenii vin si se duc, calcand pe acel pamant il batatoresc. Si intrebarea e: Poate cineva semana intr-un pamant batatorit? De aceea si noi, cei care avem gradini, spre exemplu, inainte de a semana samanta, ce facem? Luam o sapa, nu-i asa? Sapam, pregatim terenul; cei care au ogoare le ara. Fiindca (altfel) nu poti, samanta n-are cum sa germineze, sa incolteasca intr-un pamant batatorit. Ba mai mult, daca este aruncata din cauza pamantului batatorit, sta la suprafata. Si observati in text ca vin pasarile, vine vantul si-o ia. Si exact asta se intampla in text.

Cei inchipuiti in ‘samanta cazuta in drum’, sunt cei ce aud. Apoi, vine diavolul si  si ia cuvantul din inima lor. Si e important sa incercuim cuvantul ‘inima’. Pamantul peste care cade samanta este inima omului. Dumnezeu, intotdeauna, isi focalizeaza preocuparile Lui inspre inima omului. Dumnezeu, s-o semene samanta mantuirii, trebuie s-o semene in inima omului. Inima e cheia. Romani 10:9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Credinta noastra tine de inima noastra. Aici se naste, aici moare. De aceea, diavolul intotdeauna va ataca inima noastra, fiindca aici e batalia. Si observati si in text- vine diavolul, ia cuvantul din inima lor ca, nu cumva omul sa creada si sa fie mantuit. Inima are rol crucial in mantuire.

Asa cum Hristos, pe partea lui Dumnezeu a adus implinirea mantuirii, la fel si noi, pe partea noastra, datorita inimii noastre, putem lua acea mantuire si ne-o putem insusi noua personal. Precum e inima noastra, asa va fi si credinta noastra si asa, inevitabil, va fi si mantuirea noastra. De aceea, Isus, in aceasta parabola, observati, ca se focalizeaza pe 4 feluri de pamant, care descriu 4 feluri de inimi in relatia lor cu Dumnezeu. In alte cuvinte: 4 feluri de credinta. As vrea sa ne uitam in acest text si uitandu-ne la fiecare fel de pamant, la fiecare fel de inima, la fiecare fel de credinta, sa ne punem intrebarea: Oare, ce fel de inima am eu? Oare, cam pe unde sunt eu cand e vorba de credinta mea in Dumnezeu, fiindca nimeni nu neaga, nimeni nu-ti combate credinta . S-ar putea sa ai credinta; intrebarea e: Ce fel de credinta ai? (Photo below lifeloveandgod.com)

1. Primul soi – Cei ce aud cuvantul si nu raspund.

Acest prim exemplu ne ajuta sa intelegem de ce unii dintre cunoscutii nostri, care au auzit mereu si mereu cuvantul au ramas neclintiti? Indiferenti fata de Hristos, indiferenti fata de credinta, fata de mantuirea lor, de ce? Fiindca a fost semanat cuvantul intr-o inima batatorita. Pamantul e batatorit; e o inima impietrita. Sunt oameni care aud cuvantul, dar nu raspund. Din ce cauza? Din cauza necredintei lor. O inima impietrita, intotdeauna va genera necredinta. Poate esti si tu in dimineata asta prezent aici, dar esti oarecum impietrit. Nu stiu care-i motivul. Dar sincer, poate ca n-ai nici un chef, nici sa te inchini, nici macar sa asculti cuvantul. Poate  ca ‘n-ai nevoie de asa ceva,’ imi spui. Ei, multi dintre noi am trecut pe acolo. Cati dintre noi nu veneam la biserica fortati de unii, impinsi de altii, de parinti, de vecini, mai de respect, mai din nevoie, dar veneam si stateam si parca ne blindam, si parca ne incuiam si abia asteptam sa se termine sa plecam, fiindca nu vroiam sa primim nimic. Oameni impietriti. Ce-ar fi ca sa-ti pui scutul jos si sa asculti ce vrea sa-ti spuna Dumnezeu? Poate ca are sa-ti vorbeasca si tie astazi.

Asta s-a intamplat acum doi ani, la Chisinau, cand eram la o intalnire de biserica, in care ma traduceau in rusa. Si la finalul intalnirii am facut o chemare si printre cei ce-au raspuns chemarii a venit si un barbat de vreo 50 de ani, un bulldozer de om, care atunci cand a venit in fat, eram langa amvon, stateam  si oamenii stateau sa ne rugam pentru ei. Cand a venit in fata, m-a tras de mana si m-a tras jos langa el. S-a pus pe genunchi si mi-a cerut, prin traducator, sa ma rog pentru el. N-a putut sa vorbeasca prea multe, tremura tot, nu stia ce sa spuna. Am aflat mai tarziu ca a fost militar de cariera, a luptat ani de zile in comandourile rusesti in Afganistan; un om, care datorita vietii era un om impietrit. Un om care vroia sa nu aiba nimic de-a face cu Dumnezeu si biserica. Oamenii s-au uimit cand omul asta a venit in fata si s-a pocait, fiindca-l cunosteau. Mi-a zis la final ca venise din respect fata de un vecin care mereu il invitase la biserica. De data asta, i-a fost rusine si a acceptat. Dar venise sa ramana impietrit. Asta era hotararea lui; sa ramana impietrit pana la finalul slujbei. Si e interesant cum Dumnezeu vrea sa ne dezppetreasca. De aceea, dragul meu, fa ce stii, dar nu te regasi intre cei care ajung sa aiba, sau chiar au o inima batatorita, impietrita. Pentru ca uneori, Dumnezeu este fortat sa ia picamarul si n-ai vrea sa fii intre ei.

Vineri, in grupul nostru a venit o familie, 39 de ani. De 2 saptamani Il cauta disperati pe Dumnezeu. De ce? Marturiseau ei, ‘Toata viata noastra am vrut sa gasim motive si justificari sa n-ajungem in biserica, sa nu raspundem chemarii, sa nu intram in dialog cu crestini care care incercau sa ne vorbeasca despre Isus, desi stiam ca avem nevoie de Dumnezeu. Dar aveam o reticenta noi, ceva ce – parca nu acolo… parca nu asa… pan acum 2 saptamani.’ Dumnezeu a luat picamar si el a fost descoperit la 39 de ani ca are cancer. Si acum, nici macar nu se uita la boala, nici macar nu se uita la alte lucruri, ci ei stiu foarte clar ca Dumnezeu le-a tras un semnal de alarma. Ca daca nu vor cu vorba buna, sunt si alte metode. Nu ca Dumnezeu vrea sa te forteze, fiindca Dumnezeu vrea sa te duca la constienta faptului ca exista si daca El exista trebuie sa faci ceva vizavi de el. Dar, am zis, ‘Cum se poate? Sigurat ati avut in familie pe cineva in familie, ca lucrurile astea nu vin din senin, e cineva care s-a rugat ani de zile pentru voi.’ Si ea zice, ‘Stai un pic, bunica-mea. Eu am crescut in biserica, dar eu am plecat din biserica; n-am avut nici un chef sa ma duc la biserica. Dar bunica mea, inainte de a muri, a zis, ‘Fata mea, atat de mult ma voi ruga pentru tine pana ce Dumnezeu iti va vorbi.”Si spunea, ‘Eu cred ca noi suntem aici datorita rugaciunii bunicii mele.’ Asa ca, dragii mei, daca aveti oameni in familie, copii, nepoti, uitati-va la Dumnezeu si cereti-i Lui indurare. Si Dumnezeu, intr-un mod sau altul va raspunde credinciosiei voastre. (Photo below www.atotheword.com )

2. Al doilea soi – Cei care cred doar pana la o vreme si cad

Isus, inca continua si ne mai introduce doua feluri de inimi. Doua feluri de credinte. Doua feluri care insa ne baga in ceata, oarecum. De ce? Pentru ca primii despre care vorbim, stim clar ca oamenii astia n-au primit mantuirea fiindca nici nu au apucat sa creada. Observati, au avut necredinta. Samanta a fost luata si a disparut. Daca ne uitam la al patrulea, la ultimii din text, e clar ca au primit mantuirea fiindca au adus rod si-s dati ca exemplu de Isus. Asta-i, asta-i credinta mantuitoare. Spre directia asta trebuie sa va indreptati. Dar, avem doua categorii, astea din mijloc. Ce facem cu ele? Fiindca astea produc confuzie, ambiguitate. Si anume, ceva exista, ceva se intampla in ei, dar nimeni nu poate sa spuna clar, ce. Fiindca si-n primul si in al doilea caz, samanta incepe sa germineze. Din pamant incolteste ceva, dar la un moment dat, acel ceva se pierde. Si plantele mor si acesti oameni pierd si ce au avut, Intrebarea se pune: Ce au avut? Ce fel de credinta au avut acesti oameni? Hai sa vedem.

13 Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad. Observati, acest gen de oameni aud Cuvantul si interesant, fata de primii, nu-l resping, il primesc. Il primesc, ba, inca zice ‘cuvantul cu bucurie’. Si cati nu cunoastem care au primit cuvantul cu bucurie. Au raspuns pozitiv chemarii evangheliei. Unul dintre ei a ridicat o mana, ‘Si eu vreau sa-L urmez e Hristos.’ Altii au venit si s-au rugat cu pastorul, cu prezbiterii, cu diaconii. Altii au raspuns intr-o alta forma; poateau venit in fata, s-au pus in genunchi, dar au avut un moment in viata. Cam toti care am trecut pe aicea am avut un moment cand am simtit ceva, o altfel de experienta cu Dumnezeu. Subliniaza cuvantul experienta, dar retine-l.

Credinta crestina mantuitoare poate incepe printr-o experienta, dar nu se poate baza doar pe acea experienta. Credinta mantuitoare nu-i doar un eveniment; este un proces. Nu-i doar o senzatie de moment, ci o traire continua. Nu-i doar o experienta, ci un stil de viata. Si spun lucrul acesta, pentru ca daca te gandesti bine, nu-i greu sa vii la Isus. Multi oameni accepta sa faca o rugaciune cu sau pentru ei. Multi oameni, cand le vorbesti despre Hristos, Il accepta pe Isus in viata lor. Putini insa o fac cu adevarat. De unde stiu? Din acest text. Observati, acesti oameni primesc cuvantul dar ceva se intampla cu ei. Ceva se intampla in eiLor le lipseste ceva. Ce le lipseste? ‘Il primesc cu bucurie dar n-au radacina.’ Si cred pana la o vreme, definita ca ‘o vreme in care vine ispita si cad.’ De ce? Fiindca n-au radacina. De aceea, acesti oameni, desi primesc, nu razbesc. Au credinta de suprafata pentru ca au inima nepregatita, n-au radacina.

Poate exista o astfel de credinta, fara radacina? Poate. Hai sa va dau cateva exemple.

  1. Credinta superficiala. Azi e la moda sa crezi. Traim in postmodernism unde relativismul, pluralismul a sters monotonia a modernismului care vedea lumea in alb si negru. Pe vremea noastra, a lui Ceausescu, era teism si ateism. Exista si nu exista Dumnezeu. Alb si negru. Astazi e o varietate de culoare. Azi nu mai e o problema sa crezi, ba-i anormal sa spui ca nu crezi ca exista ceva, cineva dincolo- pe care unii il numesc ‘supranatural’, altii il numesc ‘paranormal’, Oamenii cred, oamenii vin la biserica. Daca e sa-i intrebi in ce cred, cum isi definesc credinta, aici e un pic mai greu, fiindca nu-i nimic concret. Mai degraba e ceva confuz. De aceea, in special intre tineri (si noi lucram cu multi tineri) deismul este la moda. Stiti ce spune deismul? Deismul nu-ti cere sa definesti credinta, ci doar sa crezi. Credinta teista este cea care-ti da o definite concreta. Este clara, nu-i superficiala. Nu-i dusa de vant incoace si incolo. Nu-i fara radacina; e credinta Scripturii in care Dumnezeu e definit. Asta-i o credinta superficiala. “Cred.” In ce crezi? “Cred in ceva.”
  2. Credinta nominala. Credinta de forma, credinta religoasa- cei care sustin ca ei cred in Dumnezeu, merg pe la biserica, dar daca-i intrebi, nu inteleg nimic din slujbe. Fac tot ce fac mecanic, ritualistic, mai degraba pe motiv de superstitie, decat ceva real, decat ceva adevarat, decat ceva profund Oameni care-si fac cruci, dar habar n-au ce semnificatie are crucea in viata credinciosului.(20) Oameni care tin post , dar daca-i intrebi, ‘Domnule, ce inseamna postul?’ Nu ce mananci si ce nu mananci. Alta-i ultima definite a postului. Ce inseamna efectiv postul, din punct de vedere scriptural, de ce-l tii, ce se intampla in sufletul tau? Ce se intampla in relatia ta cu Dumnezeu cand tii post? Pai, asa ne spune traditia. Asa tinem noi de o biserica. E o credinta, dar e o credinta superficiala.
  3. Credinta oportunista, intalnita mai ales intre cei care-L primesc pe Isus fiindca au nevoie de El. Au nevoie de o minune. Si-i vezi uneori cum stau ore intregi  sa sarute maostele cuiva. De ce? Fiindca vor sa obtina ceva. Au o problema reala, cred ca Dumnezeu le-o poate rezolva, dar vin doar sa-si rezolve problema aia cu Dumnezeu. Si-i gasesti si in biserici si-i gasesti si in grupuri de rugaciune. Doamne, daca ma vindeci, ce fac? Ma pocaiesc. Doamne, daca ma scapi… Doamne, daca-mi rezolvi… Doamne, daca-mi dai… daca ma pazesti, daca ma ajuti, daca resesc, voi crede, voi face, voi fii… Credinta oportunista- una dintre cele mai inselatoare aspecte a unei credinte false. De ce? Fiindca nu de putine ori, cei care au astfel de credinta sunt oameni care trec prin depresii, sunt oameni care au experimentat relatii frante, situatii disperate. Ei au nevoie de Isus, dar nu ca mantuitor, ci ca izbavitor, ca vindecator, ca alinator, ca ajutor. Ei isi doresc scaparea, dar nu de pacat, ci de problema lor. Acum cativa ani, am avut in grupul nostru mic, o mama care s-a predat lui Dumnezeu, dar in timp ce eram in grup observam: Ceva nu face clic. Ceva nu-i in regula cu persoana asta. De ce? Ne-a trebuit vreo doi ani de zile sa aflam ca ea ajunsese sa-si predea viata in mana lui Dumnezeu din disperare. Nu pentru pacatul ei, nu pentru relatia ei cu Dumnezeu, ci pentru faptul ca pruncul ei s-a nascut cu o oarecare problema medicala, fata de care medicii nu gaseau solutii. Si a zis, ‘Doamne, daca tu-mi vindeci copilul, eu ma pocaiesc. Si Dumnezeu i-a vindecat copilul. Dar, oare s-a pocait? A avut o credinta adevarata femeia aceea? Nu. Si in timp, am vazut cum efectiv lucrurile acestea  incep sa dispara. Dragul meu, daca tu n-o faci din inima, ci constrans de ceva, de cineva, mai bine n-o fa. Daca motivul intrarii tale in relatia cu Dumnezeu nu-i pocainta adevarata, ci vreun alt interes, in curand te vei evapora si ea se va evapora. De ce? Fiindca acesti oameni nu-s impresati de Isus, ci sunt interesati de minunile lui Isus. Ei vor sa scape de iad, dar nu vor sa scape de iadul din viata lor. Il accepta, atata timp cat Isus nu emite pretentii. Si aici e problema. Cand ajung sa inteleaga ca Isus nu-i doar acel binevoitor care, da, raspunde rugaciunilor, care, da, vindeca, care, da, ajuta, care trece dincolo de situatiile imposibile acestei vieti, dar acelasi Isus cere si pocainta. Cere si o credinta vie, manifestata prin fapte. Cand El incepe sa emita pretentii, credinta lor de suprafata se evapora. De ce? Fiindca pocainta e cea care aduce radacini. E cea care te inradacineaza in relatia ta cu Dumnezeu. Si-i vezi cum dispar in ceata. De ce? Fiindca isi doresc o credinta fara radacina. Credinta oportunista.
  4. Credinta senzationalista- Acea credinta, intalnita in unii care vin la Hristos fiindca vor senzatii. Va aduceti aminte de Simon magul, in cartea Faptele Apostolilor cap. 8? A vazut manifestarea puterii lui Dumnezeu prin darurile spirituale ale apostolilor. ‘Wow! Oamenii astia, fii atent; fac minuni! Vreau si eu!’ Si textul din Fapte ne spune ca omul asta a crezut si a fost si botezat. Intrebarea: A fost el si mantuit? Daca ne uitam la dialogul lui Petru, de loc amical si politicos cu el, ne dam seama din cuvintele lui Petru, ca omul asta o fi crezut. Nu stim in ce fel o fi crezut.  A si fost botezat, dar credinta lui, chiar dupa botez n-a fost credinta mantuitoare. De ce? Fiindca acel om nu era interesat de Isus, era interesat e senzatiile pe care le promitea Isus. Si aici, de nu de putine ori cad cei care vin in biserici datorita emotiilor, sentimentalismului. Judeca tot in functie de ceea ce simt. Si probabil ca sunt unii dintre noi care am trecut pe aici. Ati mers acasa entuziasmati de la biserica si dupa 2-3 saptamani de plutire in Duh, dintr-o data, parca ati fost loviti de un boltar. Si ati cazut confuz, ametiti, raniti, coplesiti, fiindca ati dat din nou de incercari, de aceleasi incercari cu care v-ati confruntat inainte de-al cunoaste pe Isus si nu va vine sa credeti: Cum se  mai poate, dupa ce-L am pe Isussa mai trec prin astfel de incercari? Inca si mai mari. De ce? Fiindca ati avut asteptari false, impresii gresite, care v-au soptit, ‘Gata, odata ce ai experimentat pe Hristos, pe Dumnezeu, viata ta va fi ultra, va fi extra, vei pluti, nimic nu ti se va intampla si cu cat entuziasm l-au primit oamenii acestia pe Hristos. Cu acelasi entuziasm au dat inapoi. Fiindca n-au inteles; au germinat o credinta fara radacina. In Matei, care a fost si el prezent, atunci cand Isus si-a declamat aceasta parabola, el a adaugat 2-3 cuvinte care nu-s mentionate de Luca. Spune asa, Matei 13:5- O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n’avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n’a găsit un pămînt adînc.’ Si pana aici e cam ca si in Luca. Acuma vers. 6- Dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcini, s’a uscat.’  Cand a inceput sa vina arsita, n-a mai rezistat, fiindca credinta senzationalista nu rezista la arsita. Cum vine arsita, necaz, prigoanire din pricina cuvantului se leapada indata de el.  A rasarit si indata s-au lepadat. Asta-i reactia celor care cauta senzatii, cand e vorba de credinta. Se aprind rapid si se sting rapid. Si tot in grupul meu mic am avut o persoana care s-a predat, a urmat caticheza, era cu mult entuziasm, avea o ravna de nedescris in acele luni de inceput. Intr-un fel, m-a determinat ca atunci cand am iesit cu biserica noastra in Israel,  sa o botezam in raul Iordan, singura persoana botezata in raul Iordan. Si mi-am dat seama ca am facut o greseala. Mi-am dat seama ca n-am asteptat destul, cat sa-i evaluez credinta. Acuma-i clar ca numai Dumnezeu poate citi inima omului, o poate evalua, dar uneori e bine sa astepti inainte de a boteza pe unii si pe altii. E bine sa astepti, sa le vezi inima si adevarata credinta; daca au radacina sau nu. De ce? Fiindca imediat dupa botez, ca si in cazul lui Isus cand a venit ispita, cand a venit incercarea, cand a venit necazul, arsita peste ea, a disparut. De ce? Ne-am intalnit cu ea. Alergam dupa ea; ne inchidea telefoanele, pana la urma am dat de ea. Imi spunea, ‘Nu-L mai simt pe Dumnezeu. Nu-L mai vad. Nu-L mai aud.’ De ce? Pentru ca ea pe astea isi baza credinta. Intrebare: Care-i definitia de baza a credintei? Credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad. Care nu se simt. Si Dumnezeu a adus-o in situatii in care ea sa nu vada, sa nu simta nimic, tocmai ca sa-i testeze adevarata credinta. Si aici a clacat. Tin minte cum isi spunea, la un moment dat, ca ea ca saptamanal trebuie sa se umple. Si o intrebam, ‘Dar cum te umpli?’ ‘Pai, alerg de la o biserica la alta sa vad unde sunt servicii de evanghelizare, unde mai vine cate o trupa, unde mai vine vreun evanghelist, , fiindca acolo ma umplu.’ ‘Dar cu ce te umpli?’ Cu sentiment. Traia! Era in al 7-lea cer cand iesea de acolo. Dar o credinta, bazata doar pe sentimente. Te duci acolo unde sentimentele te duc- in depresie si in pierzare. Credinta mantuitoare adevarata e insotita de sentimente, dar nu poate fi bazata, inradacinata pe sentimente. De aceea, nu cauta senzatii. Cauta-L pe Dumnezeu, altfel doar cu senzatia vei ramane.  Aceste exemple de credinta la suprafatatrec prin acelasi test: al arsitei, al ispitei, al necazului, al incercarii, si toate au acelasi rezultat. Care-i rezultatul? Se duc, dispar, cad. De ce? Fiindca n-au radacina. Sau daca au o radacina, au o radacina bolnava, nesanatoasa. Cei ce-L au pe Isus cu adevarat, tocmai in incercari, in ispite o dovedesc. Cu cat e mai mare incercarea, cu atat ei se adancesc si mai mult in Hristos. Niciodata nu vor veni cu idei de genul: Dumnezeu nu ma mai iubeste. M-a dezamagit Dumnezeu. Unde e Dumnezeu acum? Nu. Exact in incercari, oamenii care sunt cu adevarat ai Lui, se apropie de Dumnezeu. Chiar daca nu vad, chiar daca nu simt, chiar daca, parca Ierihonul se darama peste mine, eu stiu ca esti aici. Si de voi trece prin ape, (ce spune Isaia?) apele nu te vor ineca. Dar tu trebuie sa treci prin ape. Dumnezeu nu te scapa din ape. Daca vei trece prin foc, flacara nu ma va arde. Dar o simti, e acolo langa tine. Evident ca ti-e frica, evident ca trebuie sa treci prin ea. Dar iti da Dumnezeu garantia aia ca nu te va arde. De ce? ‘Fiindca Eu sunt cu tine; te chem pe nume,’ spune Dumnezeu, ‘esti al Meu.’ Ai credinta adevarata. Credinta superficiala da nastere la crestini superficiali; oameni care primesc dar nu razbesc. De ce? Fiindca au o inima, o radacina nesanatoasa.

3. Samanta sufocata de spini (Photo via http://beltline.net)

Si ajungem la al treilea soi- al treilea fel de inima, al treilea fel de credinta- samanta care a cazut intre spini inchipuieste pe aceia care dupa ce au auzit cuvantul, observati- ‘l-a auzit'; 14 Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.’ Si versetele astea, de obicei se adreseaza celor care sunt in biserica. S-ar putea sa ti se adreseze si tie. S-ar putea, la momentul asta sa simti cum sunt anumiti spini in viata ta, care-ti ineaca credinta, se sufoca. Te inabuse. Parca nu mai simti ca vrei sa te rogi. Parca nu mai simti dorinta de a sta in cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu mai simti nimic, partasie; parca ti greu sa vi si la biserica. Parca n-ai chef sa mai vi la grup. Parca respiri artificial, din punct de vedere artificial. Parca esti sufocat deja. Observa care-i cauza: spinii. Cateva exemple a dat aici Isus: grijile, bogatiile, placerile vietii. E vreo problema sa fi bogat sau sa te bucuri de placerile vietii, sau sa fi atent la nevoile tale de fiecare zi, sa fi ingrijorat de cum iti sta viata sau cum iti stau copiii? Nici vorba. Credinta crestina autentica nu-i ascetism. Credinta ne indeamna sa ne bucuram de lucrurile pe care Dumnezeu ni le da in lumea asta. Problema apare, atunci cand aceste lucruri ajung sa ne preocupe atat de mult, incat cand e vorba sa alegem intre ele si Dumnezeu, renuntam la Dumnezeu in favoarea lor.

Si intotdeauna (e interesant) avem un motiv, ‘N-am cum sa ajung la grup, ca tocmai atunci am pe cineva, mi s-a intamplat ceva…’
‘O, duminica la biserica, cum sa-ti explic?Toata saptamana asta am lucrat, trebuie sa ma intelegi; sunt atat de obosit. Asta-i singura zi in care ma pot odihni si eu. Ba mai mult, mi-au venit si ceva prieteni. Am atatea griji pe cap.’
‘Ah, ma chemi sa slujesc in biserica? Tu nu poti sa-ti imaginezi cate am pe agenda mea.’
Parca toti ceilalti sunt in concediu. Aleg in tre Dumnezeu si intre grijile si preocuparile mele. Observati, in text, ultima fraza, cum sunt caracterizati acesti oameni: ‘şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.’  Foarte interesant, ca oamenii astia ajung sa creasca in credinta; nu ca cei de dinainte. Samanta asta, observati, da nastere unei plante. Si da nastere chiar unei forme de rod, a unui fruct. Ceva se intampla. Ca sa ajungi la fruct, inseamna ca planta aia a trebuit sa aiba tulpina, sa aiba ramuri, sa aiba frunze, ca sa faca fotosinteza. Sa aiba flori, care in urma infloririi, sa duca la rod. Deci planta aia s-a dezvoltat; e clar ca n-a ramas doar la nivelul semintei. Interesant- aduc rod care să ajungă la coacere.

Te intreb: Ce rost are un rod care nu ajunge la coacere? Eu am crescut pe infloritele meleaguri ale Curticiului. Nu stiu cum sunteti voi, cei de dincolo de Carpati, dar noi, dincolo de Carpati dinspre nord vest avem niste obiceiuri ciudate. Spre exemplu, cand eram prunc, ne placea sa mancam prune verzi- amare! Cum sa spun? Faceam concurs intre noi; cine poate sa manance mai multe si ne chinuiam si vai… Pruna verde… sa nu o incercati acasa. Nimeni nu mananca prune verzi. Poate la nebunie; is acre, amare. Prunele-s puse acolo in pom de Dumnezeu sa fie folosite cand sunt coapte. Rodul necopt, eventual, il folosesti ca nutret la animale. Ei, planta asta, degeaba s-a dezvoltat, degeaba a ajuns la coacere. Si observati de ce nu a ajuns la coacere, fiindca asta-i cel mai important. Fiindca spinii inabusa planta si o ineaca. Spinii au crescut impreuna cu planta si au inecat-o. Interesant cum au crescut impreuna cu ea. In alte cuvinte, nimeni nu i-a taiat. Nimeni nu i-a bagat in seama, ci i-a lasat sa creasca. De ce?

‘Pai, is spinii astia mici. Ce pot sa-mi faca mie niste spini micuti?’
‘Si daca au crescut… e ok! Nu ma afecteaza cu nimic! De ce sa-i tai? Merg bine impreuna. Tu nu vezi?’
Si asta e adevarul; au crescut impreuna cu planta. N-au incomodat-o cu nimic, decat cand ? In momentul cheie. La coacere. Chiar cand sa dea rod, au navalit si au strangulat credinta. Asa actioneaza diavolul, dragii mei. Cati crestini nu cunoastem, care au ajuns exact asa. Spinii! Spini de care, daca e sa fi sincer, stiau de ei. Dar au zis, ‘Hei, putem coabita impreuna. Nu e nici o problema. Pot fi si in lume si in biserica; pot fi si cu Dumnezeu si cu lumea.’ Cat eu sunt in control, cat eu sunt stapan pe situatie… Nu vezi ca nimic nu mi se intampla, de ani de zile in care traiesc in doua barci?’
Intrebarea-i, ‘Pana cand?’ Atunci cand pui ceva in competitie directa cu Dumnezeu, e doar o notiune de timp pana acel lucru va navali si va lua locul lui Dumnezeu din viata ta. Nu-i vorba daca se va intampla. E vorba: cand se va intampla? Fiindca nu poti sa ai o inima impartita, spune Scriptura. N-ai cum sa slujesti la doi stapani- si lui mamona si lui Dumnezeu.

La un moment dat, cineva imi spunea; aveam o discutie si zicea, ‘Dar, cum poti sa slujesti si in biserica si sa slujesti si in institutia asta si vin oameni si-mi spun ca nu exista o compatibilitate  in viata ta..’
‘De luni pana Sambata, eu sunt in institutia respectiva sef, Duminica, in weekend sunt la biserica in rolul care-l am. Lucrurile astea le fac fara probleme de ani de zile si poate ca tu esti printre putinii care-mi pui intrebari de genul acesta. Dar, uita-te ce frumos merg impreuna?’
Merg in paralel. A mers vreo 2 ani, dupa care a navalit, l-au strangulat si dus a fost.

Trei sfaturi:
Cum sa scapi de spinii care vor sa-ti inabuse credinta:

1. Destelenesteti viata daca vrei sa-L urmezi pe Dumnezeu.
Dragul meu, treaba-i simpla: ori te pocaiesti cu adevarat, ori nu. Nu mai poti sa lasi ramasite in viata, din trecutul tau. Astea in timp vor creste si te vor ineca.Ii vedem la catecheza, oamenii care se pregatesc pentru botez. Venim si discutam cu ei si in privat si in grup, ‘Ma oameni buni, n-ascundeti nimic sub pres, pentru ca nu de noi ascundeti. Ascundeti de Dumnezeu. E ca si cum iti furi propria caciula. Chestiile astea vor veni si la un moment dat vor sari asupra ta. Nu mai poti lasa ramasite din viata trecuta, fiindca ele te vor ineca. Scriptura spune, ‘Omorati madularele firii, fiindca (si te rog retine) ceea ce tu nu omori la timp, in timp, te va omora ea pe tine. Firea pamanteasca asta face. E profesionista in treaba asta. Abia asteapta sa-i lasi un lastar, ‘O, e mic!’ Si la un moment dat sa te zugrume. Vulturii, dragii mei, se aduna acolo unde sunt starvuri, unde exista cadavre, unde exista mortaciuni si n-ai cum sa-i alungi. Incearca sa alungi un vultur. N-ai cum. Dar stii ca poti sa-i faci sa plece singuri? Vulturii vor pleca atunci cand tu vei arunca mortaciunea. Alunga ce-i putred in viata ta, prin asta-ti vei taia spinii. Poate e vorba de un pacat care-l ti ascuns. Poate-i vorba de un anturaj, poate-i vorba de un loc de munca care sti ca nu te ajuta in credinta ta. Acum 2 saptamani am stat de vorba cu un barbat care mi-a zis, ‘Cristi, pur si simplu, de la 1 ianuarie, vreau sa iau o hotarare. Eu nu mai pot, am vorbit si cu seful meu. M-a platit bine, ma-nteleg bine. Totul merge bine, dar eu, de cand m-am apropiat de Dumnezeu in ultimul an si jumatate, eu nu mai pot, simt in mine ca nu mai pot. Mi se cere sa fac si sa vand fara factura. Si stiu ca nu-i legal si stiu ca nu-i moral si stiu ca nu-i spiritual. Va trebui sa-mi schimb locul de munca. Zic, ‘Hai sa ne rugam, pentru ca daca tu stii ca nu esti in voia lui Dumnezeu, Dumnezeu niciodata nu binecuvanta pe cei care nu sunt in voia lui.’ Alegi sa pacatuiesti- alegi sa suferi. Alegi calea lui Dumnezeu, alegi binecuvantarea lui Dumnezeu. Taie spinii- poate minciuna, poate obicei, poate stilul ara pe care sti ca nu ti-e potrivit. Ia o hotarare si taie spinii.

Photo credit www.firstumc.org

2. Gaseste-ti un om sau un grup de dare de socoteala,
cineva care sa-ti vorbeasca direct si sincer cu privire la viata si umblarea ta in Hristos. De ce? Fiindca, hai sa fim sinceri. Eu nu stiu daca voi aveti expresia asta, dar pe plaiurile Curticene, nanile noastre spuneau, ‘Da-i pace ca are orbul gainii.’ Adica, ai acel unghi mort, in care n-ai cum sa vezi propriile tale probleme. De cele mai multe ori suntem atat de obisnuiti cu spinii nostri incat ne complacem si cumva, ne desensibilizam constiinta. Si ai nevoie de cineva, de un Natan, de cineva care sa vina, care sa-ti spuna direct, frumos, sincer, care sa-ti verifice credinta; ca nu cumva sa-ti creasca spini pe care tu nu-i vezi. Si aici, dati-mi voie sa va spun si sa va incurajez: daca exista un lucru cheie, care a schimbat biserica noastra, inca de la inceput au fost grupurile mici. Nu exista cadru de crestere spirituala mai intens, mai potrivit credinciosului decat grupul mic, pentru ca in grupul mic are loc coacerea. Spunea Spurgeon, ‘Duminica, sunt ca acel om care ia 3-4 galeti de apa; voi sunteti sticlele. Si iau galeata de apa si o arunc in sala prin predica. Si unele sticle se umple un pic, altele mai mult, altele doar stropi, altele cad si se sparg. Dar daca vreau sa va umplu sticla voastra, a fiecaruia, trebuie sa ma duc la nivel personal si sa torn in voi in fiecare.’  Si asta-i frumusetea intre serviciul de duminica si grupurile mici. De aceea, noi am incercat sa ne axam dinspre studiu biblic inspre aplicatie personala, fiindca suntem atat de buni in a studia, a spune parerile, a vorbi din Scripturi, incat uitam sa le implinim. Unii dintre noi presupunem ca am sti cum sa le implinim. Uitati-va la Isus; majoritatea mesajelor Lui au fost mesaje practice aplicationale: ‘Sa-ti iubesti aproapele.’ ‘Cum, care-i aproapele meu?’ Si-i da 7,8,12 versete in care aplicational ii explica pilda Samariteanului milos, dupa care omul stie concret care-i aproapele si ce trebuie sa faca. Lucrurile acestea nu se pot discuta intr-o predica, ci intr-un grup mic. Uitati-va si aici in text. vers. 4 ‘Cand s-a strans o gloata mare, a venit la El norod din multe cetati. Si Isus a spus pilda asta. Dar descifrarea e, partea practica aplicationala, personala, unde a declamat-o Isus? Unde a explicat-o Isus? In grupul mic, in grupul ucenicilor. Cati erau acolo? 12- ucenicii Lui L-au intrebat, ‘Doamne, team auzit predicand, dar ce inteles are predica asta? Si El le-a spus, ‘Voua va fost dat sa cunoasteti tainele imparatiei.’ Celorlalti se vorbeste in pilde; si lea deslusit intelesul pildei.(2-11)

Aici (la biserica) iti vezi spinii. Aici, cand stai in fata cuvantului si ai 10,12 persoane in jurul tau, si evident, saptamana cu saptamana te intalnesti cu ei, cu oamenii astia si tu insuti iti dai seama cam care-s aturile a fiecaruia dintre ei, care-s slabiciunile fiecaruia dintre ei. Tu n-ai cum sa te ascunzi, dupa ce saptamana de saptamana te vezi cu ei, slujesti cu ei, esti in Cuvant cu ei, esti in rugaciune cu ei, asculti ce li se intampla la locul de munca, in familie. Si cand Cuvantul vorbeste si Cuvantul te indeamna, mai il iei deoparte.
Sau, uneori, asta-i frumos, chiar in grupul nostru, cand am trecut prin parabola asta, si am vorbit de felurite feluri de credinta, au fost doua persoane, care la finalul grupului au venit si mi-au zis, “Cristi, eu ma lupt cu spinii astia.”
Si am zis, “Interesant. Sa stii ca si noi din grup am observat treaba asta.” Dar am asteptat sa vii tu; sa nu zici dupa aia ca ne bagam in viata ta.”
“Dar, chiar vreau sa fac ceva si nu stiu cum; nu pot.”
“Tocmai de aia suntem noi, sa te ajutam. O sa ne rugam in directia asta. O sa incercam, uite, hai sa discutam cu cei din grup, caci, cu siguranta unii dintre ei au trecut pe unde ai trecut tu.”
Si altfel au reusit sa prinda, sa inteleaga, sa mearga inainte.

E nevoie de un grup. E nevoie de oameni care sa ne ia spinii si sa ne ajute sa-i taiem. De aceea, dragul meu, daca n-ai grup, cauta sa ai grup. Daca ai grup, cu tot dragul, fata de studiul biblic, aplica Scriptura. Petrece mai mult timp sa aplici Scriptura. Decat sa te bagi in 100 de versete, mai bine unul si stii ca pleci cu un adevar aplicat in viata ta. (2-13)

TRANSCRIEREA continua sub videos, cu punctul 3:

8 Decembrie 2013 VIDEO by – http://www.fiti-oameni.ro

Cum pot stii eu daca am o credinta mantuitoare? 

15 Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.

Transcriere, continuare de mai sus:

3. Vrei sa scapi de spini? Munca, grijile, placerile nu pot intrece limita. 
Asculta-ma cu atentie. Cand munca ta, (ca e un lucru bun), incepe sa te stapaneasca…
Cand grijile tale… “Domnule, da muncesc fiindca n-am destul salar. Uite, aia sunt in somaj. Eu trebuie sa-mi platesc ratele.
Cand grijile tale, cand munca ta, cand placerile tale uneori iti conduc viata, nu doar credinta ta in Dumnezeu va fi inabusita. Si, intreaba-ti pruncii. Intreaba-ti nevasta cum se simte pentru ca devin obiecte, devin popice in care tata, cand vine de la servici, parca arunca mingea in mijlocul camerei si toate se sparg. De ce? Pentru ca tata nu mai are timp sa investeasca in ei. Nu mai are timp sa investeasca in relatia cu sotia. Nu mai are timp sa se roage. Nu mai are timp sa vina la biserica. Totul e doar munca, doar griji, uneori placeri. Orice in exces, mai ales daca pune stapanire e un pacat. Si pacatul omoara.

Hai sa fiu practic. Fa ce stii si Duminica fi prezent in biserica, indiferent unde; dar, gaseste-ti o biserica. “Ah, nu pot; sunt plecat din localitate.”
“Extraordinar. Romania are biserici pe metru patrat, cum n-au tarile Europei. Gaseste-ti una in localitatea (aia). N-ai cum? Ai google. Ai internet. Ai telefon. Cu siguranta ca vei gasi o biserica. Cu siguranta ca Dumnezeu iti va vorbi macar ceva in Duminica aia, care sa iti lucreze pamantul semintei tale, care sa-ti faca ceva. Trebuie sa te incarci. Cadrul ales de Dumnezeu sa vorbeasca omului este biserica. La fel intalnirea de grup.

Dragul meu, Dumnezeu stie ca noi suntem responsabili pentru spinii nostri. Nu da vina pe altii, nu da vina pe circumstante, nu da vina pe Satan, nici pe oameni. Ia secera si taie.
“Bun, dar ce vrei sa-mi spui, Cristi? Daca nu tai ce se-ntampla?”
Ce se intampla cu oamenii astia- al doilea pamant, al treilea pamant? Ce se intampla cu ei? Si-au pierdut cumva mantuirea sau sunt pus intr-o postura in care sa-mi pierd mantuirea?
Eu nu pot sa-ti spun daca ti-ai pierdut-o sau nu ti-ai pierdut-o. Dumnezeu stie ce ai pierdut. Dar ideea e; uita-te in text. Oamenii astia au avut ceva anume (zi-i cum vrei tu), dar, au avut ‘ceva anume’ si au pierdut ‘ceva'”. N-au sfarsit-o bine.

Credinta Mantuitoare – Photo credit blog.buckheadchurch.org

Care-i credinta mantuitoare?

De aceea, Scriptura, mereu, mereu ne in treaba: Incearca-te in credinta. Sa vezi daca mai ai credinta, sa vezi ce fel de credinta ai pentru ca, observati in text, nu orice fel de credinta e mantuitoare. Sunt tot felul de credinte in textul asta. Bun, dar care-i cea mantuitoare? Samanta care a cazut pe pamant bun sunt acei care dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata si fac roada in rabdare.

Pasul 1 – Credinta Ce au oamenii astia diferit fata de ceilalti? Observati, au un pamant bun. Observati, problema in tot textul asta nu-i problema semintei. E problema pamantului. Nu-i problema lui Dumnezeu; El o seamana. Samanta are putere. Problema e pamantul. Daca nu lucram pamantul, degeaba-i plantata, semanata samanta. Unde gasim pamant bun? Niciunde. Scriptura ne spune  ca pamantul fiind inima noastra, nu exista nici un om neprihanit, nici un om cu o inima corecta, dreapta, morala- indiferent cat de religios sau moral s-ar crede el. De ce? Din cauza pacatului! Cum se poate transforma o inima rea intr-o inima buna? Una stancoasa, intr-una care sa aiba acea afinitate a solului care sa-i dea radacina? E pocainta.De aceea, Scriptura ne descrie atat de clar: Mantuirea vine prin credinta, care intotdeauna este insotita de pocainta. Si multi nu pricep asta. Au impresia ca daca ei cred, daca raspund pozitiv evangheliei, daca frecventeaza o biserica vor fi mantuiti. Scriptura ne spune ca si dracii cred si se infioara. Credinta e raspunsul tau pozitiv la chemarea lui Hristos. E primul pas. Esti constient ca ai nevoie de El.

Pasul 2 Pocainta Pasul 2 il urmeaza automat: esti constient ca ai nevoie de El, dar nu doar sa-ti faca o viata mai buna, desi de multe ori, Dumnezeu ne face o viata mai buna- ci sa ne scape de problema noastra esentiala: pierzarea noastra. Tu n-ai nevoie de El doar sa-ti rezolvi problema care te framanta. Tu ai nevoie de Isus sa-ti rezolvi pacatul care te distruge ca lepra si asta doar pocainta o face. De aceea, credinta oportunista- pusa deoparte. De aceea, credinta senzationalista, pusa deoparte. Cauta credinta aia care-ti da cercetare interioara, care aduce pocainta.

“Bun, dar ce-i pocainta?” E rezultatul credintei adevarate. Sunt roadele alea care reies, care se nasc in urma unei credinte adevarate. Cand ai trait fara Isus, ai facut tot ce ai vrut tu. Isus nu era in viata ta. Cand alegi sa traiesti cu Isus, incepi sa faci ceea ce face Dumnezeu, ceea ce-i place lui Dumnezeu. De aceea, cand pocainta vine in inima unui om, textul Scripturii numeste procesul ala ‘nasterea din nou’, pentru ca ceva se reseteaza in mintea omului. Incepe sa gandeasca altfel, incepe sa simta altfel, incepe sa se comporte altfel. E un alt stil de viata. Credinciosii adevarati nu sunt cei care se forteaza sa traiasca pentru Dumnezeu. Aia-s religiosii. Intre religiosi si credinciosi e o mare diferenta. Credinciosii o fac din inima, religiosii din obligatie. Credinciosii stiu ca n-au nici un merit. Ei isi considera faptele lor ca un semn al recunostintei adus lui Dumnezeu. Pe cand, religiosii, considera ca faptele lor bune, cumva un merit pe care Dumnezeu trebuie sa-l bage in seama: “Ia uita-te la mine. Nu vezi cati bani am dat la biserica. Am venit la biserica. Uite ca nu mai injur.” Cumva (vor sa) bifeze spre mantuirea lor. Credinciosii asculta de Dumnezeu, ca rezultat al iubirii lor fata de Dumnezeu si nu cer nimic in schimb, fiindca stiu ca Dumnezeu deja le-a dat prea mult. Religiosii asculta de Dumnezeu, mereu asteptand (22:40) sa primeasca ceva, “Doamne, am facut asta. Acum asteptam de la tine asta.” Negociem cu Dumnezeu.

Pe religiosi ii vezi foarte simplu, ca odata ce le atingi religia sar ca arsi. Credinciosii cauta relatia sincera cu Dumnezeu. Si ei realizeaza clar ca nu religia ci relatia mantuie. De aceea sacrifica orice, inclusiv religia de dragul lui Isus. De ce? Fiindca vor sa aiba un pamant bun. Si oamenii astia au un pamant bun. Au un pamant bun fiindca au o inima diferita si asta e preocuparea lor. Samanta cazuta pe pamant bun sunt aceia care dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata. Il tin, dupa ce-l primesc, il tin, il pazesc. Primele doua categorii de oameni, din cauza arsitei, din cauza prigonirilor nu-l mai tin, fiindca pentru ei nu Cuvantul e important, ci erau interesele, preocuparea lor. Il vreau pe Dumnezeu doar sa le implineasca nevoile. Preocuparea adevaratului crestin este mentinerea credintei. De aceea, va face orice, va renunta, va schimba anturajul obisnuit sa fie sigur ca-si pastreaza credinta. Acestia sunt, spune Cuvantul, “Cei ce aud Cuvantul, il privesc si fac roada.” Spre deosebire de ceilalti, acestia rodesc. In alte cuvinte, in viata lor, se vede clar ca ceva exista. Fiindca roada, cand te apropii de un pom, te uiti la el, “O fi el dragut, da, probabil ca-s barbat, pe mine ma intereseaza rezultatele, obiectul muncii. Ii fain sa-l ai pe aici, dar daca n-aduce rod, nu stiu daca as da prea multi bani pe el. Floarea asta si ea-i draguta, dar ce-mi iese mie din afacere cu florile astea.

Credinciosii bisericosi. – Ei, cand te uiti, mai ales la recolta, tu semeni sa aduca rod. Si rodul se vede. Nu-ti sta ascuns. De aceea, la un moment dat, cu cei care n-aduc rod, ce face Isus? Ii mai lasa un an si dupa aceea, smochinul neroditor il taie. Vreau sa te intreb: Tu ce rod aduci? Aduci vreun rod? Daca cel rau nu va reusi sa ne fure samanta cand e semanata, daca nu va reusi sa ne puna pe o pista falsa, dandu-ne senzatii fara radacina. Daca nu va reusi sa ne zugrume, inselandu-ne sa traim si-n lume si-n biserica intre spini, diavolul ne va lasa in biserica, ne va lasa cu radacini, ne va lasa fara spini, dar si fara rod. Si astia-s credinciosii bisericosi, care cand te uiti la ei, “mama mia”, astia-s plini de frunze. Da frunzaraie, crengi… zici ca-s de la Gradina Botanica din Bucuresti. Dar n-au NICI UN ROD! Bifeaza tot ce tine de biserica, iti canta in cor, iti vin la programe, iti vin la rugaciune, is superatenti la forme, la traditii. In exterior toata-i verdeata, toate-s frunze, toate-s flori. Tot ce vrei tu, cu exceptia unui singur lucru: RODUL. De ce? Fiindca repet: Religia a inlocuit relatia. Si cand religia inlocuieste relatia, religia da la frunze si la flori tocmai ca sa-ti dea impresia ca esti viu, pe cand tu esti imbalsamat de mult. N-ai rod.

Isus s-a uitat spre smochinul neroditor, i-a mai dat un an. Apoi a zis clar, “Cine n-aduce rod, Ioan 15: Vita este taiata, luata si pusa deoparte. Sunt 4 categorii de oameni care aud Cuvantul. Toti il aud. Una singura e sigura de mantuire. Cea care are credinta si pocainta autentica.

  1. Una e oameni care aud dar nu raspund. Din cauza necrdintei au o inima impietrita.
  2. Oameni care primesc dar nu razbesc. Au o credinta  de suprafata, o inima nesanatoasa.
  3. Ai oameni care au trait dar au inabusit. Au o credinta inecata din cauza unei inimi impartite.
  4. Iar, ai oameni care cred si aduc rod. Credinta adevarata, inima curata.

Din trei categorii de oameni, 3 care aud si il primesc, 1 singura sfarseste cu bine. Doua cad pe drum. Nimeni nu poate spune ce statut au avut, dar toti putem spune clar ca finalul nu a fost bun si acolo nu vrem sa ajungem. De aceea, la finalul acestui mesaj, vrea si eu la fel ca Pavel, sa te gandesti la un verset din 2 Corinteni 13. Dupa ce scrie 2 epistole bisericii din Corint, stiti cine au fost Corintenii, da? O biserica pe care el insusi a infiintat-o. O biserica care avea printre cei mai tari predicatori din lume pe vremea aia, pe Apollo, il avea pe Pavel. O biserica care avea oameni precum Stefan, precum Gaiu, oameni extraordinari, o biserica care avea atatea daruri spirituale incat se bateau pe ele. O biserica care tinea la tot felul de lucruri marunte, toate lucrurile astea erau acolo si zicea, “Asta e o biserica extraordinara. Si Pavel nu le scrie una, ci le scrie 2- cercetatorii spun ca sunt 4 epistole, noi avem doar doua. Si la finalul celei de-a doua, in ultimul capitol, unor credinciosi din biserica, Pavel le spune asa, “Pe voi insiva, incercati-va daca sunteti in credinta.” Ce le spune Pavel. Stai un pic, dar astia-s credinciosi. Dat, tu mi-ai zis de cate se intampla in biserica lor, cum poti tu ca ultimul sfat pe care-l dai sa fie asta? “Mai, oameni buni, incercati-va voi insiva daca sunteti in credinta.” “Daca suntei,” fiindca s-ar putea sa crezi ca esti si sa nu fi. Sa ai o oarecare fel de credinta din cele 4, dar nu cea autentica, nu cea mantuitoare.

De aceea te intreb: Tu ce fel de credinta ai? O credinta care doar crede superficial? Sau o credinta care realmente doreste sa traiasca cu Isus? O credinta care cauta senzatii si beneficii din partea celui divin? Sau o credinta care in smerenie isi recunoaste nevoia si pocainta inimii? Credinta e doar o forma, sau e ceva real care duce rod si vezi in viata ta? Ce fel de credinta ai? Raspunsul nostru tine vesnicia noastra. De aceea, as vrea sa las sa digeri aceasta intrebare  intre tine si Dumnezeu in timp ce voi avea cateva momente de cercetare impreuna cu tine.

Urmeaza chemare si indemn de chemare in ultimile 6 minute.

Florin Ianovici – Focul lui Dumnezeu

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Florin Ianovici - Lucrarea Duhului Sfint2sursa pozei Agnus Dei

  • Oare sa mai faci foc cand ies naparci si te musca?…Intotdeauna, cand aprinzi un foc, se va vedea de departe. Intotdeauna, vor fi atrasi de foc tot felul de oameni si probabil ca tot felul de lucruri ti se vor intampla.
  • Cel mai puternic ne sting focul cei care zic ca ne iubesc. E paradoxal, dar focul se stinge cel mai usor de catre fratii nefrati. Asa i-am numit eu in seara asta- frati nefrati.
  • Fratii mei si surorile mele, vreau sa va spun un lucru. Sa nu va vindeti niciodata libertatea de cuget  si niciodata sa nu va dati incredintarea pe care o aveti, cata vreme este asezata pe Biblie.
  • Frate imi este acela care crede in ceea ce spune Biblia. Si sora e intotdeauna aceea care ma indeamna sa alerg mai mult si sa fac mai mult pentru Dumnezeu. Sa nu va lasati niciodata prinsi in cursa fatarniciei, nici in cursa comoditatii, nici in socoteli omenesti. Sa traiti cum spune Biblia, ca sa arda focul in voi.
  • …in ziua in care focul nostru se stinge, noi in ziua aceea inghetam cu totul. Indiferent cat de mari vor fii greutatile, indiferent cat de mult oamenii te vor dispretui, indiferent cat de multe vor fi cursele fratilor nefrati, tu niciodata sa nu lasi focul acesta sa se stinga. O biserica care n-are foc, si credinciosi care nu au foc, poate ca programe sunt, dar in nici un caz, nimeni nu va simti pe Domnul
  • Dumneavoastra stiti cand a avut loc momentul acesta a mortii a celor doi (fii ai lui Aaron)? In momentul in care slava lui Dumnezeu s-a coborat in templu. Stati linistiti ca nu moare nimeni cata vreme Domnul nu coboara. Putem dormi linistiti in biserica in care slava lui Dumnezeu nu coboara, nu numai cei doi dar si atatia altii vin, canta, vorbesc, pleaca si nu mor. Numai in locul unde slava lui Dumnezeu coboara, atunci se descopera focul strain.
  • Primul lucru pe care Dumnezeu ni-l cere in aceasta seara este ca cine slujeste in lipsa sfinteniei se joaca cu Dumnezeu si aduce foc strain.
  • Dar, ce inseamna un om smerit? Un om smerit este omul intelept care stie ca totul i se datoreaza lui Dumnezeu

Faptele Apostolilor 28:1-6

Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obicinuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care -l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, şi -i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s’a lipit de mîna lui. Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii: ,,Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci ,Dreptatea` nu vrea să -l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“ Pavel a scuturat năpîrca în foc, şi n’a simţit niciun rău. Oamenii aceia se aşteptau să -l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.

Dragii mei, sa ne punem o intrebare: Oare sa mai faci foc cand ies naparci si te musca? N-ar fi iesit naparca daca nu era foc. Biblia spune ca intr-un mod paradoxal, intotdeauna exista riscul acesta ca naparcile as fie atrase de foc. SI atunci, ce sa mai faci? Sa nu mai faci foc daca ies naparcile? Sunt in viata oameni care gandesc in felul urmator: Traiesc prea bine, in asa fel ca sa nu atrag prea multe rele asupra mea. Intotdeauna, cand aprinzi un foc, se va vedea de departe. Intotdeauna, vor fi atrasi de foc tot felul de oameni si probabil ca tot felul de lucruri ti se vor intampla. Nu stiu daca a-ti bagat de seama, dar, Dumnezeu are o specialitate si lui Dumnezeu ii place focul. Cand a vorbit cu Moise a vorbit dintr-un rug aprins. Biblia spune despre Dumnezeu ca este un foc mistuitor. Biblia spune despre crestin ca trebuie sa fie in clocot. Asta inseamna ca trebuie sa arzi. Apostolul Pavel zicea, “Este vreunul dintre voi in pacat si eu sa nu ard?”

Photo credit www.jskogerboe.com

I. Cum sa faci in aceste zile sa-ti mentii focul? 

Sa stiti ca cea mai mare lupta a celui rau este sa te stinga. Sa credeti lucrul acesta, ca cel mai mare lucru a celui rau este sa stinga pe cei aprinsi. Apoi, daca n-a reusit sa-i stinga, stiti ce va face? Te va face sa aduci foc strain- sa-l falsifice. Si daca vei tece de aceste doua etape stii ce va ramane in tine? Focul lui Dumnezeu. In aceasta seara vreau sa va spun cum sa ne luptam ca sa nu ne fie stins focul. As vrea sa va spun ceva din viata apostolului Pavel si sa fim motivati:

1. Cel mai puternic ne sting focul cei care zic ca ne iubesc.

E paradoxal, dar focul se stinge cel mai usor de catre fratii nefrati. Asa i-am numit eu in seara asta- frati nefrati. Pavel avea o dorinta fenomenala. El zice, “Vreau sa ma duc in Ierusalim.” El a avut aceasta dorinta: La Ierusalim si la Roma. Sunt ultimile doua destinatii din viata acestui mare barbat a lui Dumnezeu. Cand se uita spre Ierusalim, probabil se gandea: Ma duc acolo, in locul unde este cel mai bine. Cati dintre dumneavoastra n-aveti asa o imagine deosebita despre Ierusalim? In fiecare an ma cheama fratii sa merg in Ierusalim si in fiecare an le dau acelasi raspuns – Nu. Ei m-au intrebat: De ce? Pentru ca nu vreau sa fie ruinata imaginea biblica a Ierusalimului pe care o am. Ca mi-e sila si mi-e frica de ideea de comert si cum oamenii au facut din ceva sfant altceva. Prefer sa am imaginea biblica a Ierusalimului si asupra tuturor locurilor care le-am inteles din Biblie. Cand Pavel se ducea spre Ierusalim, Biblia spune ca i-a iesit in cale un prooroc. Si proorocul acela ii zice, “Uita-te cum vor face ei cu tine la Ierusalim. Te vor lega cum leg eu braul, asa te vor lega.” Si Pavel a zis, “Chiar daca ma vor lega, chiar daca ma vor da pe mana neamurilor, dorinta mea este in continuare sa merg la Ierusalim.” Nu ti s-a intamplat sa ai si tu parte de asa ceva? Ce dor ti-a fost sa vii la biserica si ti-a scos nu stiu cine pe cineva in cale si ai zis, “Ce rost are sa ma duc la biserica? Ce rost are sa mai mergi la biserica daca iti iese cate unu in cale, care iti spune cate o vorba, care de atatea ori te face sa te simti rau? Sunt situatii din acestea in care focul iti incearca sa fie stins.  Si au reusit sa-i stinga focul.

A venit Pavel si cand l-au vazut l-au luat in brate si au zis, “Vai ce bucurosi suntem sa te vedem si s-au bucurat impreuna. Dupa care, nici la 5 minute dupa ce s-au imbratisat si si-au dat o sarutare sfanta, ce i-au spus fratii? “Tu esti cunoscut peste tot, dar uite ce vorbe se aud despre tine: Ca tu spui la multi sa renunte la lege, sa nu se mai taie imprejur, sa nu mai tina legea. Si Ierusalimul care te cunoaste si esti faimos, zice despre tine ca tu-i indemni pe oameni ca sa nu mai tina legea.” Au venit “fratii” si au zis, “Uite ce sa faci tu Pavel, ca sa fie bine. Uite, sunt 4 tovarasi de-ai nostri care vor sa se curateasca. Du-te la templu. I-ai pe socoteala, cheltuiala ta, radete si tu sa vada toti cat de pios esti tu.” Fratii mei si surorile mele, vreau sa va spun un lucru. Sa nu va vindeti niciodata libertatea de cuget  si niciodata sa nu va dati incredintarea pe care o aveti, cata vreme este asezata pe Biblie. (7:24) Cursa aceasta din partea fratilor a fost periculoasa pentru Pavel. Stiti ce a facut Pavel? S-a dus, s-a ras in cap, i-a luat pe cei patru, s-a dus la templu si cand au vazut cei de la templu cat a cheltuit pentru ei, ce credeti ca au zis cei de la templu? Ce ne pasa noua ca te-ai ras? Au pus mana pe el si l-au bagat in inchisoare.

Si fratii mei si surorile mele, vreau sa va spun in momentul acesta un lucru clar si limpede: Frate imi este acela care crede in ceea ce spune Biblia. Si sora e intotdeauna aceea care ma indeamna sa alerg mai mult si sa fac mai mult pentru Dumnezeu. Sa nu va lasati niciodata prinsi in cursa fatarniciei, nici in cursa comoditatii, nici in socoteli omenesti. Sa traiti cum spune Biblia, ca sa arda focul in voi. Sa iubiti ceea ce spune Biblia. Si cand iti spune Biblia, “Dar, hai mai odihnestete omule, ca esti obosit?” Cand spune Biblia asa? Nu spune. “Dati-va toate silintele si faceti mai mult, uniti lucrurile intre ele, uniti dragostea de frati cu tot ce se poate- cu ospetia, credinta si sa fie un belsug in toate,” asa spune Petru. Iubitii Domnului, vreau sa va spun un lucru in aceasta seara: Voi sa nu va luati dupa aceea care nu va spun lucruri biblice, ca va vor stinge focul intr-o zi. Voi sa stati langa oamenii care va aprind si va spun mereu despre patria lui Dumnezeu, sa stati langa oamenii care canta Maranata. Sa stati langa oamenii care canta si vorbesc despre Dumnezeu. Sa nu cadeti in cursa fatarniciei sau a unor calcule omenesti. Nu traiti cu frica in cursa aceasta a oamenilor. Cand a-ti plecat in numele lui Dumnezeu  sa aveti credinta ca Dumnezeu lucreaza. Cine mai stinge focul-

2. Dispretul oamenilor care-si dau cu parerea specialistilor

Exista o alta cursa ca sa se stinga focul. Pe pamantul acesta, prea putini dau un ban (sa zicem asa metaforic) pe vreun credincios. Deschizi tu gura, Si tu spui ceea ce Dumnezeu iti spune tie. Tu traiesti potrivit principiilor Biblice. Pavel spunea, “Oameni buni, nu-i bine sa plecam noi cu corabia din locl acesta, limanul e bun. Ramane-ti aici.” “dar, ce experienta ai tu?” La care urma sa spuna, “Trei corabii s-au sfaramat sub mine. Nu e destul?” (2 Corinteni) La care specialistii au zis,”Nu.” S-au sfatuit si au zis, “Noi plecam.” Au ridicat ancora… De ce? S-au luat dupa vreme. S-au uitat de jur imprejur si au vazut ca vremea-i buna si au plecat. (11:00)

La locul de munca tu birui daca esti un om muncitor. Dar in primul rand tu birui daca esti un om credincios. Indiferent ce are sa-ti spuna unul sau altul, tu sa te increzi in Domnul Dumnezeu si tu sa traiesti bizuindute pe Domnul Dumnezeu. Sunt asa de multi specialisti si asa de multi isi dau cu parerea. Asa de multe lucruri astazi sunt la standarde inalte. Dar eu stiu un lucru, ca un om care este credncios va birui. S-au uitat la Pavel si au zis, “Cine esti tu ca sa ne dai noua sfaturi?” Am sentimentul acesta ca traiti si voi drama aceasta. Vin copiii si se uita si zic, “Cine esti tu sa-mi dai mie sfaturi?” “pai nu sunt cine stie ce, dar s-au rupt vreo 3 corbaii si sub noi, dealungul timpului. S-au intamplat atatea lucruri prin care am trecut. Nu ni s-a albit parul degeaba la multi dintre noi.” Te uiti in dreapta, te uiti in stanga si zici ca mama, “Dar, nu mai fac nimic. Chiar nu mai vreau sa fac nimic. Nici nu merita lucrul asta.” De ce? Pentru ca atunci cand tu iti deschizi gura si spui un sfat, toti alearga dupa specialisti. Specialistii sunt astazi la putere. Vreau sa va pun o intrebare simpla. Cand a inceput urgia si furtuna si toti erau in aceeasi corabie, ce au zis specialistii? Nimic, muti. Cine s-a ridicat sa zica ceva? Zice Pavel, “Un inger al Dumnezeului carui slujesc mi s-a aratat azi noapte si mi-a spus ca nu va fi nici o pierdere. Ce bine este sa-L ai pe Domnul Dumnezeu si in momentul greu al vietii tale, cand specialistii nu mai deschid gura, o deschizi tu in numele lui Isus.

Sa nu va temeti ca voi nu sunteti la nivelul in care lumea aceasta astazi se prezinta.   Haideti sa va spun la ce ma gandesc cand spun lucrul acesta. Au unii niste pretentii ca sunt foarte destepti. Uitati-va de aproape la felul lor de a vorbi si uitati-va de aproape la felul lor de a se purta. Eu va spun un lucru in aceasta seara: Noi suntem mult mai puetrnici pentru ca Il avem pe Dumnezeu, decat toti specialistii. Sunt multi specialisti care dau sfaturi cu duiumul. Eu vreau sa ma ajute Dumnezeu sa fiu credincios. Sunt multi specialisti care dau sfaturi cu duiumul. Am fost extrem de indurerat ca un om pe care il apreciez foarte mult, e un om cultivat, o minte luminata a Romaniei, am aflat ca la varsta pe care o are, destul de inaintata are o amanta. La care el zice, “Dar ce legatura are una cu alta?” Pai are, ca nu mai pot primi sfat de la cineva care nu stie sa se sfatuiasca pe el. Pe pamantul acesta o sa vina oamenii sa spuna, “Nu te pricepi, nu stii, habar n-ai.” Lasa ca vorbim noi in furtuna. Cand incepe furtuna, atunci se arata cine e cu Dumnezeu si cine e fara Dumnezeu. Poate nu stiu multe, dar un lucru stiu: Dumnezeul meu e viu si nu ma va lasa niciodata.

3. Incercarile din viata sting focul

Un al treilea lucru pe care ne spune Biblia ca e un atac la stingerea focului sunt incercarile din viata. Zice Pavel lui Dumnezeu, “Doamne, vreau sa ma duc la Roma. Asa am o dorinta sa ma duc la Roma.” Si Domnul i-a zis, “Ti-o indeplinesc.” Vei fii intr-o temnita, se va rupe corabia cu tine, dar vei ajunge la Roma. O sa bata vanturile, o sa bata valurile, o sa se ascunda soarele, dar vei ajunge la Roma. O sa stai cu barbarii, o sa fii exilat pe o insula, dar vei ajunge la Roma. Si atatea incercari vin in viata, una dupa alta. Si ganditiva ca s-s dus omul acesta cu o inima curata sa se inchine la Ierusalim. Au iesit fratii in cale si i-au zis, “Tunde-te, schimba-ti infatisarea.” Au pus mana pe el si s-au jurat sa-l omoare. L-au bagat in temnita si 2 ani de zile a stat inchis. S-a rupt corabia, s-a dus, a stat acolo.

Incercari in viata vor fii pentru ca eu consider ca aceasta este calea prin care Dumnezeu lucreaza cu noi. Dar sa nu va lasati niciodata stinsi de incercarile care vin in viata dumneavoastra. Am bagat de seama un lucru ciudat. Cand ne merge bine (spunem) “Slavit sa fie Dumnezeu.” Cantam cu foc, venim la biserica. Cum incepe in viata sa vina o incercare, doua, trei, ne-am inmuiat imediat si nu mai suntem cu un foc pentru Dumnezeu. Va spun in numele lui Isus Hristos in aceasta seara, “Nu lasati incercarile sa va stinga focul.” Atatia dintre noi nu mai sunt la biserica. Stiti de ce? Pentru ca au venit incercarile in viata lor. Si atunci ei au zis, “Unde-i Dumnezeu?” Dumnezeu este acolo cu tine in incercare. Numai  ai rabdare sa ajungi pana la capat.

O credincioasa din China, intr-o seara foarte friguroasa de iarna, fiind insarcinata, a plecat sa mearga la una dintre misionarele crestine care era acolo, pentru ca simtea ca timpul sa nasca e foarte aproape. Femeia aceasta avea masina ca sa mearga la spital. Numai ca in drumul spre aceasta femeie crestina au apucat-o durerile nasterii . Afara era un frig teribil si s-a bagat sub un pod. Si acolo a dat nastere copilului, un baietel. Cand a vazut ca s-a nascut copilul si afara era un ger extraordinar si-a dat hainele jos dupa ea si a infasurat acel copil ca sa traiasca. Ciudat este faptul, intr-un fel ciudat, ca misionar exact in acel  moment a simtit nevoia ca trebuie sa plece inspre ea. Ea povestea ca a intrat in masina de teren, un Jeep, si in momentul cand a plecat spre aceasta femeie credincioasa, zice, “exact in dreptul podului mi s-a oprit masina.” N-a mai mers si a coborat. Cand a coborat a auzit un scancet. S-a dus langa pod si a gasit-o pe aceasta credincioasa, mamica, cu copilul in brate. Numai copilul era viu. Ea l-a invelit cu tot ce avea, ca sa-i fie cald copilului. L-a luat pe acest copil si l-a crescut ca pe copilul ei. Ascultati ce se intampla. Intr-o zi, cand a facut 14 ani, acest copil i-a spus, “Vreau neaparat sa ma duci la mormantul mamei mele.” Era o zi de iarna, geroasa, una din cele mai friguroase zile. Cand a ajuns la mormantul mamei sale, intr-un mod ciudat s-a dus acolo, s-a apropiat si si-a dat haina jos de pe el, dupa aia puloverul. Femeia care i-a fost mama l-a intrebat, “Ce faci?” El n-a zis nimic. S-a dezbracat si a ramas cu nimic si a stat acolo. Ea ii zice, “Dar ce se intampla?” Cand s-a apropiat de el l-a auzit soptind, “Mama, ti-a fost mai frig de atat?” Vreau sa va zic un lucru, dragii mei, in ziua in care focul nostru se stinge, noi in ziua aceea inghetam cu totul. Indiferent cat de mari vor fii greutatile, indiferent cat de mult oamenii te vor dispretui, indiferent cat de multe vor fi cursele fratilor nefrati, tu niciodata sa nu lasi focul acesta sa se stinga. O femeie a putut sa-si dea viata pentru copilul ei, pentru ca in mijlocul iernii avea in ea un foc launtric.

O biserica care n-are foc, si credinciosi care nu au foc, poate ca programe sunt, dar in nici un caz, nimeni nu va simti pe Domnul.

II. Focul strain

In Biblie se spune in Levitic o intamplare extraordinar de ciudata. O intamplare pe care comentatorii Bibliei in fel si chip au incercat sa explice de ce e vorba. Ascultati ce spune in Levitic 10:1-2

Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li -l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i -a mistuit şi au murit înaintea Domnului.

Dumneavoastra stiti cate comentarii sunt pe textul acesta? Nici astazi teologii nu sunt uniti in a spune, de fapt, de ce au murit acesti 2 fii ai lui Aron? Interpretarile sunt multe. Dar cert este ca cea mai buna interpretare este Biblia insasi. Vreti sa citim un verset mai jos?

Moise a zis lui Aaron: ,,Aceasta este ce a spus Domnul, cînd a zis: ,Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.“ Aaron a tăcut.

Aaron a tacut fiindca a inteles. Dar ce a inteles? A inteles ca in viata aceasta, in caz ca Satana nu reuseste sa-ti stinga focul, va incerca sa faca un foc strain. Cel mai probabil, cei doi au luat carbuni si au intrat in locul sfant cu carbuni care nu au fost luati de la altarul de punere inainte. Biblia spune ca in acele cadelnite pe care ei le aveau, nu aveau voie sa vina cu carbuni din alta parte, decat din acel unic foc care ardea la altar. (22:18) Pe de alta parte, in locul in care au fost, nu aveau voie sa aduca tamaie. Dar acuma trebuie sa va spun un lucru inainte ca sa intelegem despre ce este vorba. Dumneavoastra stiti cand a avut loc momentul acesta a mortii a celor doi? In momentul in care slava lui Dumnezeu s-a coborat in templu.

Stati linistiti ca nu moare nimeni cata vreme Domnul nu coboara. Putem dormi linistiti in biserica in care slava lui Dumnezeu nu coboara, nu numai cei doi dar si atatia altii vin, canta, vorbesc, pleaca si nu mor. Numai in locul unde slava lui Dumnezeu coboara, atunci se descopera focul strain. Si care era focul strain? Dumnezeu a zis, “Eu vreau sa fiu sfintit inaintea poporului.”

1. Lipsa sfinteniei aduce foc strain

Primul lucru pe care Dumnezeu ni-l cere in aceasta seara si uitati-va la ce va spun: Este ca cine slujeste in lipsa sfinteniei se joaca cu Dumnezeu si aduce foc strain. Eu nu cred in slujba pe care o face cineva in firea lui pacatoasa si nedespartit de pacat. Nu stiu daca m-ati inteles. Iubesc pe toti aceea care slujesc pe Dumnezeu. Dar, iubitii Domnului, va trebui sa intelegem ca nu aducem foc strain. La ce se refera focul strain in afara de sfintenia care o reclama prezenta lui Dumnezeu? Se mai refera la ceva, dragii mei. Traim niste timpuri anacronice si va rog in numele Domnului Isus Hristos sa ne rugam pentru (Biserica) Betel. Ce timpuri anacronice traim! Exista o goana fantastica dupa primile pozitii. Oameni care nu-si inteleg timpul, nici chemarea, nici pregatirea si vor si ei. Hai si noi. Si sunt lupte si tot felul de situatii. Eu stiu lucrurile acestea.

Sunt oameni nemultumiti. Si la noi in biserica sunt oameni nemultumiti. Si in alte biserici sunt oameni nemultumiti. De ce? Neaparat trebuie sa faca si ei ceva, sa predice… Multi isi doresc, dar eu va spun sincer, tot mi-e jena sa le spun ceea ce eu cred. Ca unii dintre ei sunt oameni exceptionali in credinta si nu sunt chemati de Dumnezeu sa faca o anumita slujba. Ce este focul strain? Ambitia asta sa faca neaparat lucrul ala, ca daca nu faci lucrul ala esti suparat pe toata lumea. O biserica in care focul lui Dumnezeu arde este biserica in care fiecare stie ce are de facut. Facem ce trebuie inaintea lui Dumnezeu. Putem sa facem o rugaciune in seara aceasta, “Doamne, ajuta-ne sa ne cunaostem timpul, locul, chemarea, puterea inaintea lui Dumnezeu? Fratii mei, in momentul in care slava lui Dumnezeu se coborase, cei doi au inceput sa tamaieze. Nu era locul in care ei trebuiau sa tamaieze si nici nu era ceea ce trebuia sa faca ei. Dar, de ce au inceput sa tamaieze? “Pai, hai sa ne vedem si noi si sa iesim in evidenta.” Era Domnul prezent in adunare. Era slava lui Dumnezeu prezenta, dar ei vroiau sa se vada ei doi. La care, Dumnezeu a zis, “Proslavirea Mea e mai importanta ca orice.” Si atunci, Dumnezeu a oprit pe cei doi care stricau coborarea slavei lui Dumnezeu. Fratii mei, rugati-va sa curga untdelemnul sfant. Si Dumnezeu sa scoata oameni vrednici si barbati puternici. N-am bucurie mai mare decat sa stau ca un parinte aici pe banca, sa vad cum cresc copiii lui Dumnezeu si cum slujesc cu bucurie. Nu-mi doresc nimic altceva decat Dumnezeu in biserica aceasta sa-Si proslaveasca numele si fiecare sa stie locul, timpul, chemarea, puterea, sfintenia, trairea cu Dumnezeu si in respect si frica de Dumnezeu  sa facem slujba. (26:40)

2. Foc strain: Sa crezi ceea ce Dumnezeu nu crede

Traim niste vremuri extrem de ciudate si vreau sa vorbesc acuma tinerilor. Va rog, in numele Domnului Isus sa primiti ce am sa va spun. V-a chemat Dumnezeu sa slujiti. Foarte multi luati cuvinte in imprumut, copiati de la unul si de la altul. Truditi-va voi. Stati in rugaciune. Zece cuvinte daca-ti spune Domnul sa fie ale tale, daruite de Duhul Sfant. Mai bine 10 cuvinte date tie de Dumnezeu, decat o sumedenie de cuvinte luate de pe internet. Nu le intelegi nici tu, nu le intelegem nici noi, nu le intelege nimeni, nimic nu este de folos. Mai bine ceva care sa fie framantat de tine cu Dumnezeu. Stiti de ce avem noi nevoie? De Dumnezeu avem nevoie si de slava Lui ca sa coboare. (27:00)

Dar, daca tu vii la amvon si nu esti in pace cu fratele tau ce foc aduci? Eu spun ca strain. Tu spui pacea Domnului si in inima ta exista atata si atata rezistenta fata de el si poate chiar resentiment. Ce foc aduci tu, daca tu spui pace si n-ai pace? Si cand tu zambesti, dar sufletul tau nu e adevarat? Ce foc e ala? Fratii mei, surorile mele, explicatia e simpla. Dumnezeu nu si-a schimbat standardele. Stiti ce vrea Dumnezeu sa faca in seara asta? Sa coboare la Betel. Dar nu o poate face pana eu nu ma schimb. Si nici pana tu nu te schimbi. Nu o poate face daca slujirea noastra este o slujire (doar) ca trebuie sa fie. Pleci acasa suparat. Tu esti suparat, de ce? N-am cantat, n-am predicat, n-am facut lucrul asta. Dar eu va intreb in numele Domnului Isus: Ce e cel mai important in biserica. Voi, prieteni. Turma, poporul, biserica, cand oamenii pleaca ziditi, n-are importanta cine o face. Domnul o face. Asta ar trebui sa ne macine si sa ne framante pe noi si Dumnezeu sa ne dea putere si Dumnezeu sa ne ajute  si sa ne dea har.

Va spun cu toata simplitatea in aceasta seara si sa-l primiti: Exista aceasta, nu neaparat diferenta intre generatii, eu nu cred intre diferenta intre generatii, eu cred in lipsa pocaintei. Eu cred ca intotdeauna, prapastiile dintre oameni se formeaza din lipsa de pocainta, nu a generatiilor sau a anilor. Dar, adevarul este ca exista din nefericire un fel de a fi. Si haideti sa va spun ce un fel de a fi am vazut si la noi in biserica: Dispret.

Avem categorisiti oamenii cu o stea, doua stele, trei stele, nici o stea (adica) zero. Eu am auzit cu urechile mele. Si intindenti curse oamenilor. Voi ar trebui sa va rugati si noi ar trebui sa ne rugam  ca Dumnezeu din cer sa lucreze cum stie El si Dumnezeu sa coboare cu slava Lui. Am vazut oameni care in momentul cand predica X, sau predica celalalt se stramba, isi fac de treaba, se mai duc afara, se mai intorc, se mai plimba. Fratii mei, voi credeti ca Dumnezeu nu vede lucrurile astea? Noi trebuie sa vegem, un asemenea om trebuie sa fie ajutat, sa cautam sa vedem daca are ce cauta in lucrarea lui Dumnezeu. Dar, asa avem  o tendinta de a ne gandi: Eu sunt mai grozav! Ma aud cantaretii in seara asta? Nu esti mai grozav. Tu esti copil de Dumnezeu. Grozav e Dumnezeul tau. Nu va uitati cu coada ochiului cum canta X sau Y. Sa trudim pentru Dumnezeu. Si sa facem totul avand focul credintei. Cand te compari e foc strain. Cand tu te crezi mai grozav e foc strain. Cand tu crezi ca esti cel mai tare, desi nu exista asa ceva, numai Dumnezeu e tare- e foc strain. Toate astea sunt foc strain. Zi-i lui Dumnezeu: Iti multumesc Doamne, iti multumesc ca pot sa deschid gura, iti multumesc ca te pot binecuvanta, iti multumesc pentru orice slujba mi-ai dat. Slavit sa fie Dumnezeu!

Exista un sondaj facut printre crestini:

  • 10% nu pot fii gasiti nicaieri, decat in registre. 10% din crestini nu apar decat in registre. Fizic nu-i vezi.
  • 20% nu participa niciodata la nici un serviciu divin.
  • 25% marturisesc ca nu se roaga
  • 35% marturisesc ca nu citesc biblia.
  • 40% nu contribuie financiar la biserica niciodata.
  • 60% nu doneaza niciodata pentru proiecte misionare
  • 75% refuza orice raspundere in biserica
  • 85% nu invita niciodata pe nimeni (cineva nou) la biserica
  •  90% nu iau niciodata parte la ora de rugaciune de peste saptamana
  • 95% nu castiga niciodata un suflet pentru Hristos
  • 100% cred ca vor merge in cer.

A-ti inteles ideea? Poti trai… Ce inseamna focul  strain? FOCUL STRAIN inseamna simplu:

Sa crezi ceea ce Dumnezeu nu crede. Tot ce faci, sa faci ca pentru Domnul. Ca daca tu faci ca pentru oameni si uitandu-te la oameni, comparandu-te, deja ai foc strain. Arde ceva diferit. Stateam azi, de dimineata, in fata bisericii din Frankfurt si la un moment dat nu mergea nimic. Cantaretii nu venisera. Cel care trebuia sa fie la mixer nu era. Microfoane nu aveam. Venisera puhoi de lume, ca niciodata. Lucratorii se uitau unii la altii si ziceau, “Ce facem?” Am zis, “Facem ce am face cand am fii acasa si am fii numai noi cu Dumnezeu.” Deschidem harfa, cantam, ne rugam si laudam pe Dumnezeul nostru. M-am gandit dupa aceea sa mai primim cantaretii, ca venisera mai tarziu. Fratii mei, tot ce facem sa facem ca pentru Dumnezeu. E o lume ciudata, concurentiala, o lume a competitiei. E o lupta care trezeste in noi tot felul de sentimente, resentimente. Voi sa fiti curati si sinceri si sa fiti frati buni unii cu altii. Si surori credincioase unele altora si impreuna lui Dumnezeu ca sa nu fie un foc strain. (34:00)

III. Cum arata focul lui Dumnezeu

1. Focul inseamna sa ramai acolo unde te aseaza Dumnezeu

Pavel ave foc si inainte in inima. Zelos, la picioarele lui Gamaliel pazea hainele lui Stefan. Dar cum recunosti focul lui Dumnezeu de un foc strain? Focul strain ii parleste pe oameni si focul lui Dumnezeu ii incalzeste si le da lumina. Cand Pavel a ars, unii s-au ars. Si acuma, cand ardea Pavel pentru Dumnezeu oamenii erau ridicati. Ii diferenta. Dumnezeu cand e in tine nu-i arde pe semenii tai prin tine, dar le da lumina si caldura. Acelasi foc, dar alt autor, Dumnezeu din cer. Un lucru frumos, pe care eu il numesc foc al lui Dumnezeu, sititi care este? La un moment dat, Pavel spre Roma isi dorea foarte mult sa ajunga la Roma. Corabia s-a sfaramat si a ajuns fiecare la o insula, Malta. Dar, ce sa faci tu in Malta? Tu cum te-ai simti sa stai cateva luni in Malta? Si sa te induri de niste oameni barbari, needucati, care sa se uite ciudat la tine?

Focul lui Dumnezeu inseamna in primul rand: Sa ramai acolo unde te aseaza Dumnezeu. Dumneavoastra aveti uneori impresia ca Dumnezeu greseste si ne certam cu El, “Ce caut eu Doamne in locul asta?” Cati n-am zis lucrul asta? De cate ori nu l-am zis? Dar Pavel a zis, “Ce daca-i Malta? E acelasi Dumnezeu. Ce, in Malta nu pot sa fac lucrarea lui Dumnezeu? Ce conteaza unde sunt? Conteaza cu cine sunt. Dar, ce conteaza ce mi s-a intamplat? Conteaza ce fac cu ceea ce mi s-a intamplat.” Si si-a facut ochii roata Pavel si a zis, “Dar ce, in Malta nu e nevoie de Hristos?” Si ce a facut? L-a marturisit pe Hristos.

 Sa ai o inima multumitoare

Multi avem asa o nemultumire. Nemultumiti de salariu, de una si de alta. Nemultumiti de o casa- ca o avem, ca nu o avem. Nemultumiti de sanatate. Va spun ce se intampla. Cu fiecare nemultumire se stinge in noi focul lui Dumnezeu. Si cu fiecare cuvant de multumire se aprinde din ce in ce mai mare. Va spun ce cred eu: Multumesc ca sunt in biserica Betel. Multumesc Doamne ca m-ai asezat in Bucuresti. Acum 20 de ani, daca m-ai fi intrebat, “Care-i singurul oras in care nu vrei sa locuiesti?” Ti-as fi spus fara sa rasuflu, “Bucuresti.” Cand am venit student si am vazut ce inseamna Bucuresti, abia asteptam sa vina sfarsitul de saptamana, sa ma sui in tren sa plec acasa. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, pentru incercari, pentru copiii pe care-i am, pentru casa care mi-a dat-o, pentru tot ce mi-a dat. Poti sa zici in seara asta: Multumesc Doamne? Asta inseamna foc sa fii multumitor in toate.

2. Focul inseamna sa fii un om smerit

Uitati-va la Pavel, numai o singura imagine. Se duce Pavel pe corabie si le spune, “Sa nu va temeti, sa nu va pierdeti inima. Mancati, beti si fiti cu inima buna. Un inger mi s-a aratat si mi-a spus ca nu va fii nici o pierdere in afara de a corabiei. Cum te-ai fi uitat la Pavel, mai ales ca au scapat toti 277 de oameni? Si cand au ajuns la mal cum s-au uitat la Pavel? Doamne Dumnezeule, ce om! Un inger i s-a aratat. Cum a zis, asa a fost. Si ce face Pavel. Aduna niste vreascuri, niste maracini si le pune pe foc. Extraordinar. Vezi cum creste focul in viata? Odata de stii sa-ti pastrezi smerenia, mai ales in momentele in care oamenii te vad zeu. Ce bine e sa poti sa fii umil, sa fii smerit si sa-ti vezi de toate. Dar, ce inseamna un om smerit? Un om smerit este omul intelept care stie ca totul i se datoreaza lui Dumnezeu. Sa recunosti in viata ca tu nu poti, ca El poate. (39:45)

La un moment dat, focul lui Dumnezeu, ai zice ca e alimentat de biruinta. Eu am vazut foarte multi oameni care s-au aprins. Daca tu crezi ca succesul in viata si biruinta iti alimenteaza focul, tu n-ai aflat multe despre Domnul. Dar ce alimenteaza focul lui Dumnezeu? 2 Corinteni 11:23-27:

23 Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! 24 De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una; 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s -a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării. 26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. 27 În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

Zice (Pavel) focul meu nu se alimenteaza dupa cate succesuri am, ci cat indur in Hristos. Zice, “Sunt ei slujitori? Au ei foc? Eu am si mai mult decat ei.” Dar, de unde stii tu Pavel ca ai mai mult foc? “Pentru ca eu am fost mai batut decat au fost batuti ei. Focul lui Dumnezeu e sa stai in picioare cand toti iti stau impotriva. Asta-i foc. In ziua in care tu nu mai ai succesul si te-ai dezumflat inseamna ca tu nu ai avut foc de la Dumnezeu. Focul nu inseamna ce ai realizat, focul inseamna cat ai putut sa induri. (42:25) Multi dintre noi au foc numai daca au fost intr-o seara reusita si au avut si ei parte. Dar va spun unde este focul adanc. Nu-ti numara biruintele, numara-ti incercarile in care ai fost biruitor. Vreau sa va spun cine are foc in seara aceasta.

  • Focul adanc e cand reusesti sa strangi din dinti si sa mergi inainte si  sa spui: Laudat sa fie Domnul.
  • oc are omul care nu mai vede din pricina lacrimilor, dar il iubeste pe Domnul.
  • Foc are omul care este incovoiat de poveri si se taraie la biserica si spune, “Nu voi lipsi. Ala are foc.
  • Foc are omul care sta in genunchi si spune: Eu nu ma ridic de aici Doamne, pana ce tu nu faci ceva cu copiii mei, macar ca in fiecare zi iti mananci portii de amaraciune.

Pavel le-a spus, “Voi credeti ca focul inseamna succes? Focul inseamna incercare, indurare. Orice om in aceasta seara e pe banca bisericii si a ramas credincios lui Dumnezeu, macar ca a trecut prin atatea poate sa zica, “Am foc. Am foc de la Dumnezeu.”

Isaia 64:1-2a  ,O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s’ar topi munţii înaintea Ta, ca de un foc… Si eu am un munte si tu ai un munte si Dumnezeu e un foc care despica si topeste. Imi doresc in viata sa aveti un foc sfant, focul de a salva pe altii si focul de a stii sa va lasati culesi de Hristos in ziua cand Domnul va va chema acasa. Sa nu lasati focul strain sa coboare in voi. Sa nu aveti treaba cu cel de langa voi. Doamne ajuta-ne sa ne gasim locul.

VIDEO by Biserica Betel

Vladmir Pustan – Cum să fii un tânăr plăcut lui Dumnezeu – Chişinău 7 septembrie 2013

Vezi PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Pustan 2 Chisinau 2013

Acest mesaj/predica a avut loc la Biserica Isus Salvatorul din Chişinău, din turneul Ciresarii in Basarabia.

Vladimir Pustan:

Astazi, mai poate sa ramana un tanar langa Dumnezeu? Daca imi veti spune ca nu, inseamna ca suntem tristi. Merita incercat. Pana nu incerci nu iti dai sema. M-am tot gandit, “Ce as putea sa va spun?” Am copii de 21 de ani. Cateodata, cand predic in ultimul timp imi vine sa fiu sfatos ca un tata, ceea ce nu imi sta in felul meu de a fi. Vreau sa va spun cateva lucruri din sfanta Scriptura: Cum trebuie sa fie un tanar crestin. Nu am rostit ‘un tanar baptist sau penticostal’ pentru ca spune Biblia ca ‘cine rosteste numele Meu, trebuie sa se departeze de faradelege.

Il intreaba odata Timotei pe Pavel- Timotei era un episcop tanar- il intreaba: Se poate? Si spune Pavel: Se poate. Numai Pavel nu a crescut ca tanar cum crestem noi. A crescut cu un sentiment al datoriei mai plenar si din cauza faptului ca fusese destul de tanar cand era membru in Sinhedru. Si se spune de Timotei canu avea inca 20 de ai si era episcopul bisericii. (A fost) criticat, “Esti prea tanar pentru asta. Cand am fost ordinat pastor am fost cel mai tanar ordinat pastor din Romania. Am avut 25 de ani. Nu s-a pariat pe mine ca pot rezista. Au zis, “Prea tanar.” Daca il critici pe un om ca e prea tanar, ce critici de fapt, lucrarea sau persoana? Persoana, si asta-i rau. Ne lovim unii pe altii de foarte multe ori datorita faptului ca noi atacam persoana. Noi omoram pacatosul cu pacat cu tot si atunci e rau. Hristos scotea dracii din oamenii din sinagoga, dar pe oameni ii pastra in sinagoga. Noi scoatem astazi oamenii din biserici cu draci cu tot. La gramada, “Iesi afara.” Oamenii trebuie pastrati. Oameni nu-s cifre.

Eu mi-am taiat degetul cu securea si n-am zis, “Slava Domnului ca mi-a ramas 9.” Oamenii nu-s cifre. Si spune Pavel, “De ce te critica astia? Ca nu esti predicator bun? Ca nu esti sfant? Ca nu stai langa Domnul? De ce te critica ei pe tine? Ca esti tanar. Bine, dar asta a atacat omul, persoana, nu lucrarea.” Nu mesajul este atacat, ci mesagerul. Si asta e rau. “Domnule, are barba. E prea batran. E prea tanar. E cu masina.” Ce facem cu critica? Cand te critica cineva, “Domnule, uite e gelat, sau nu stiu ce are pe cap.” Ce faci cand te critica altii? Poti sa le raspunzi la fel. Pentru ca cel mai usor lucru in lumea asta este ca daca primesti o piatra sa o culegi de jos si sa o azvarlii inapoi, sa dai cu piatra si s-ar putea sa fii un tintas mai bun decat celalalt. Ce ai putea face cand esti criticat? Sa nu raspunzi, sa stai si sa taci. Dar, asta inseamna ca esti las. Ce ai putea sa faci cand esti criticat?

Asta spune Pavel, ascultati, 1 Timotei 4:12: Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea. Punct. Noi nu judecam oamenii fiindca sunt tineri sau batrani. Si atunci ii spune mai departe, “Fii o pilda pentru credinciosi: In vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie.” Stiti cu ce trebuie sa raspundeti cand sunteti criticati?”  Cu faptele, ele vorbesc. Cand te critica cineva sa nu iei piatra inapoi sau sulita. Cand te critica cineva sa nu taci. Vorbeste, dar nu vorbi cu gura. Vorbeste cu fapta, cu viata. Zice Pavel, “Inchidele gura la aia prin viata pe care o traiesti. Cum trebuie sa fie viata noastra de crestin? Simplu, stim noi, venim la biserica, de la biserica plecam acasa, de acasa plecam pe internet, neintoarcem inapoi de pe cealalta lume pe care am fost si iar mergem la biserica, marti avem tineret. Asta nu e viata de crestin. Sa nu cumva sa credeti ca Dumnezeu ne-a chemat sa fim grozavi si sfinti doar Duminica.

Eu sunt mai putin interesat de ce faceti voi Duminica la biserica. Sunt mai interesat de ce faceti luni la scoala, pentru ca aici s-ar putea sa dam examene si sa le trecem. “Domnule, arata bine, uite ca asculta.” Mama mea imi spunea mie la un moment dat, “Daca esti cuminte iti cumpar blugi.” Stateam in biserica si stiam, inchideam ochii si vedeam blugii. Toata lumea credea ca ma inchinam, cu ochii inchisi. Pe de-o parte eram bisericos, aratam bine in biserica. Dar aproape cadeam. Fii o pilda. In ce a-ti putea sa fiti o pilda?

Pustan Chisinau 2013

Ce este viata de crestin?

1. Fii un exemplu in vorbire

Gura- Cea mai mare problema a noastra este limba, felul in care noi transpunem ce avem in inima afara. Fii o pilda in vorbire. Da-te un exemplu in vorbire. Conteaza foarte mult ce spunem. De aceea zice Biblia: Vorbiti intre voi cu Psalmi, vorbiti cuvinte de ridicare. Traiti in lumea asta in care legati intre voi prietenii. Dumneavoastra stiti ca un cuvant ucide? “Domnule, noi nu am omorat pe nimeni, niciodata.” Stiu ca nu a-ti omorat pe nimeni niciodata cu fapta. Dar cu vorba? Cum adica, sa ne intepam toata ziua unii pe altii, sa ne lovim unii pe altii cu vorba. Conteaza foarte mult ce spunem. Cuvintele noastre sa fie cuvinte de ridicare. Trebuie sa spuneti adevarul in dragoste. Trebuie sa vorbiti frumos intre voi. Trebuie sa vorbiti cuvinte de incurajare, cuvintele lui Dumnezeu . S-a saturat lumea de vorbe vulgare. “Hai sa-ti spun bancul ala….” “Care??????” Cu doua intelesuri. Sau, “Haide sa-ti spun ce a zis nu stiu cine,” si barfim. Ca la noi, domnule, in biserica nu se fumeaza, nu se bea, la noi numai se barfeste. “Hai sa-ti povestesc de nu stiu mai care, ca sa ai motiv de rugaciune.” “Daca nu imi povesteai tu de sora sau fratele ala, poate nici nu aveam motiv de rugaciune. M-ai rezolvat.” Barfa, pentru ca de fapt barfa nu e altceva decat crima- sa ucizi un om care nu se poate apara. Asta-i barfa. Inseamna ca nu iubim mult, pentru ca atunci cand barfim, definitia barfei -m-a intrebat cineva: Ce-i barfa ? Iam zis: Cand auzi ceva ce-ti place despre cineva ce nu-ti place. S-a intamplat ceva cu rautatea in noi.

Va trebui sa va educati limba, un crestin adevarat isi educa limba. O tinea in brate pe fetita tata. Dorinta oricarui copil este sa-l tina parintii in brate. Daca cumva are mai multi copii atunci incepe drama, ca toti vor odata. Si in sfarsit a reusit sa o prinda si sa o tina in brate tata. Si baiatul mai mare a ramas langa tata jos. La care fata, peste umarul tatalui s-a intors si si-a privit fratele si a scos limba la el, “Tu jos.” Dar mama a vazut gestul acesta si a zis, “Da-te jos din bratele tatalui, atata vreme cat scoti limba la fratele tau.” Ia mainile din jurul tatalui tau, cata vreme scoti limba la fratele tau. Si acuma sa-ti explic asta: Cata vreme lovesti in altul cu vorba, tie de fapt ti se pare ca stai in bratele tatalui. Tu nu stai acolo. Tu nu esti copilul tatalui cata vreme iti lovesti fratele.  Educati-va vorba si Dumnezeu sa curateasca limba noastra. Isaia era prooroc. Isi castiga slujirea cu gura. Cu ce l-a atins ingerul? Cu carbune, pe buze, pentru ca stia Dumnezeu ca avea Isaia o slabiciune. Toti suntem, din punctul asta de vedere, slujitori ai lui Dumnezeu pentru ca noi rostim cuvantul lui Dumnezeu si altora. (11:00)

2. Fii un exemplu in purtare

Zice Biblia, “Da-te pilda in vorbire si in comportament. Asta-i purtarea. “Sa nu va potrviti chipului veacului acesta, ci sa va prefaceti prin inoirea mintii voastre. Fratilor, va indemn la asta, ca se poate,” spune apostolul Pavel bisericii din Roma. Adica, sa aveti o purtare aleasa pentru ca evanghelia intotdeauna afecteaza comportamentul nostru. Vorbeam despre Iacov dimineata cu niste frati. Cand l-a plesnit Dumnezeu prin ingerul Lui pe Iacov, Iacov a umblat schiop toata viata lui, pentru ca cine se intalneste cu Dumnezeu nu mai umbla cum a umblat. Semn este ca te-ai intalnit cu Dumnezeu, nu ca ti-ai pus baticul pe cap, ci ca ai o viata schimbata. Nu ca ti-ai pus un tricou pe care e scris Isus. Nu ca te-ai bagat intr-o biserica cu un nume frumos si biblic, nu ca ai facut un botez. Semnul intalnirii tale cu Dumnezeu este schimbarea totala de comportament. Dumnezeu nu accepta carpirile vietii noastre. Dumneze nu accepta petece pe haina vietii noastre. Dumnezeu nu schimba pagina vietii nimanui, Dumnezeu schimba cartea vieti noastre. Cand te-ai intalnit cu Dumnezeu se simte si comportamentul tau se schimba.

“Va indemn,” spune ap. Pavel. Nu va porunceste, ca nimeni nu v-a poruncit s va pocaiti. Parintii vostri stiu ca copiii lui Dumnezeu se fac, nu se nasc. “Va indemn deci…” cine nu vrea, nu se pocaieste, traieste in viata lui mizerabila, murdara. Cine vrea o face. Hotararea de a umbla dupa Hristos va apartine voua. Eu trebuie sa ma comport in asa fel incat comportamentul meu sa nu fie afectat de comportamentul altora. Stiti ce inseamna anturajul, la ora actuala penru multi? O piatra legata de gat, drumul spre moarte. Zice Hristos ca cei mai multi merg in iad. Larga-i calea, larga-i poarta, multi merg pe ea. Zice Biblia tu sa nu mergi acolo. Comportamentul meu nu poate sa fie afectat de altii. Si ce-i daca tu nu ma iubesti, eu te iubesc pe tine. Si daca ma inviti sa merg in locul acela (iad), eu nu ma duc. Nimeni nu vrea sa fie sabloane. Sunteti frumosi tocmai pentru ca mergeti impotriva curentului. Daca toata umea merge spre pacat, luati-o in sens invers. Stiti ce gust are pocainta? De singuratate. Dar e frumos, e foarte frumos. Imi pare rau de anii pe care i-am petrecut in lume. Nu-i mai pot intoarce inapoi. Aia nu mi-i mai da nimeni. Dar acum am ajuns sa nu mai traiesc in amintiri pentru ca stiu ca cele mai frumoase lucruri Dumnezeu le-a pus pentru mine in viitor. Ce folos sa ai bani si renume? Ce folos sa ai casa si te duci intr-un loc unde ti-e frica sa ajungi? Comportamentul nostru nu trebuie sa fie bun doar in biserica. Ci si Luni si Marti si Joi, innoirea mintii noastre.

Am auzit pe la noi spunandu-se, “Cinci minute las pocainta jos…” Sa nu o lasati ca nu o mai gasiti.” Indiferent cat e de convenabil sau neconvenabil, trebuie sa ramaneti pocaiti. Indiferent cat castigati sau pierdeti, ramaneti langa Domnul. Nu lasati crucea jos niciodata. Un om inviat cu Hristos traieste o alta viata. Da-te o pilda. (24:50)

Ciresarii Chisinau 2013

3. Fii un exemplu in dragoste

Iubind ne incredintam ca suntem. Spunea Blaga:

Cand iubim, oricat de neagra noapte-ar fii
Suntem in zi, suntem in Tine Elohim

Dragostea nu va pieri niciodata. Iubiti, pentru ca spune Hristos, “Semnul faptului ca sunt in voi si voi sunteti in Mine este faptul ca va veti iubi unii pe altii si va poruncesc sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu.” Hristos muri pentru noi, spalandu-ne picioarele si spune sfanta Scriptura ca ne-a iubit pana la capat. Sa aveti dragoste pentru Dumnezeu si cine are dragoste pentru Dumnezeu, dragostea se manifesta in ceilalti si este usor de iubit pe – cei usor de iubit, cum ar fi mama, tata, sot, sotie, copii? Astia sunt usor de iubit. Dar zice Biblia, “Daca-i iubiti numai pe acestia, ce lucru grozav si neobisnuit faceti? Trebuie iubiti si ceilalti care sunt greu de iubit. Iubiti e fiecare. Nu-l impuscati daca nu e de al vostru. De ani de zile traiesc si stiu ce spun. E atat de dureros, ma impusca ai mei si zic ca sunt eretic. Ma duc la ortodoxi si ma impusca ca sunt sectar. E dureros ca cineva sa te omoare ca gandesti diferit. Dumnezeu ne-a lasat frumosi sa gandim diferit. Iubiti-va unii pe altii. Spunea ap. Pavel lui Timotei, “Timotei, iubeste-i! Si-i iubea acest episcop de aprox. 20 de ani, care avea ulcer. De unde se face ulcer? Din vorbe. Din neiubire. “Nu mai pot. “Stiu ca nu mai poti. Iubeste.”

Iubeste-l pe acela care da cu piatra in tine, iubeste-l pe acela care nu te iubeste. Iubeste cu dragoste pe fiecare pentru ca merita Dumnezeul nostru sa aiba oameni care-L iubesc. Si atunci cand e convenabil lsi atunci cand nu e convenabil, dragostea trebuie sa fie manifestata in vorbe si in fapte. Ce sa iubim, cand n-am mai spus mamelor naostre ca le iubim?

In seara aceasta ma intreba o colega de la Ciresarii despre o familie. Am fost in casa lor. Sa asculte bine fratii baptisti si tinerii penticostali. Nu i-am cunoscut pana atunci. Am mers la o biserica si nu aveam ce sa mananc dupa ce s-a terminat. Seara eram la o alta biserica si a zis familia respectiva, “Veniti la noi acasa.” Obosit m-am dus la ei acasa si mi-a povestit, “Fata mea e bolnava, din cap pana in picioare are bube pe ea. O boala a pielii, nici un medic, nici un tratament… ne-am dus in stanga, in dreapta, am plecat in strainatate si ne-am cheltuit toata averea.” Eram obosit, fara chef (si imi zice), “Pastore, nu faceti o rugaciune?” Nu-i cunosteam. Primul gand cand ne-am pus pe genunchi era sa ma ridic rapid, ca ars. Am spus fetei, “Uitate la mine. Tu ce relatie ai cu maica ta?” In clipa aceea s-a muiat si mi-a spus ca i-a spus “vaca” de doua ori. “Si astepti sa fii sanatoasa?” Dumneavoastra stiti ca in Biblie scrie, “Blestemat sa fie acela care-si necinsteste parintele.” Am pus-o sa-si ceara iertare in fata mamei, ne-am rugat si am plecat acasa. A doua zi dimineata m-a sunat mama si a spus, “Fica mea nu mai are bube pe ea, pastore.” Si i-am spus, “Cartea asta (Biblia) nu o schimba nimeni niciodata. Sa nu asteptati sa va mearga bine in viata, cata vreme va bateti joc de parinti si nu-i iubiti. Si nu-s greu de iubiti parintii. Sunt usor de iubit.

Iubiti-i pe toti, indiferent cat va pun pe cruce si va rastignesc. Iubitii-i pe toti, chiar daca nu merita. Pai, atunci au nevoie cel mai mult sa fiu iubit, cand nu merit. Caci daca merit, poate ca nici nu simt ca ma iubesti. Iubeste-ma cand nu merit.Am ajuns la concluzia, dupa ani de zile, ca Dumnezeu nu o sa ne imparta dupa cat am suferit, nici dupa cat am stiu, ci dupa cat am iubit.

Pustan 2 chisinau 2013

4. Fii un exemplu in credinta

“Timoteie, da-te un exemplu de credinta,” spune Pavel. Ce-i credinta? “Credinta noastra stramoseasca”- n-am auzit de ea pana acuma. Stiti ce spune omul? Daca vad cred. Stiti ce spune Dumnezeu? Daca crezi, vei vedea!  E diferenta? Pentru ca rasplata celui ce crede este ca sa vada ce-a crezut. Va veni o zi in care Dumnezeu te va binecuvanta sa vezi ce ai crezut. “Cred ca Dumnezeu va mantui toata familia mea.” Vei vedea cu ochii tai. “Cred ca Dumnezeu nu ma va lasa si voi avea pe pamantul acesta un rost si o bucata de paine, si o casa a mea.” Si Dumnezeu spune, “Nu ceri mult.” Si vei vedea cu ochii tai. “Cred ca Dumnezeu ma va vindeca, pentru ca sa ai 19 ani si sa ai leucemie…” asa imi spunea in urma cu 2 saptamani in urma Andrei. Mi-a spus in rugaciune, “Pastore, nu ma va lasa Dumnezeu sa mor.” Si i-am spus, Andrei, daca tu crezi, vei vedea ca Dumnezeu te va ridica de aici. Andrei, dar te ridica cu un singur gand, ca de ce ti-a dat Dumnezeu sanatate? Sa poti toata ziua pe internet magariile la care te uiti?” De aia iti da Dumnezeu ochi? De ce ti-a dat tinerete, sa o faci praf in discoteci? Doamne, ajuta-ma sa invat sa umblu pe apa, sa ma dau jos din barca asta nenorocita, sa cred in Tine.

Dumnezeu nu vrea sa ne daruiasca lucruri marunte, ci mari. Cand eram copil mic eram saraci. Niciodata mama nu mi-a cumparat pantofi care sa se potriveasca cu piciorul meu. Ci, intotdeauna imi cumpara pantofi cu doua numere mai mari si imi baga vata in varf.  Zicea, “Creste el.” Nu am avut frati mai mari acasa, stiti ca daca sunt mai multi raman haine de la ei. Eram singur acasa si atunci mama toate le cumpara cu 2-3 numere mai mari. Asa am invatat primul principiu al credintei: Intotdeauna sa visezi XL. Cereti-i in Chisinau strada dumneavoastra (pentru Hristos).

5. Fii un exemplu in curatie

Da-te un exemplu in puritate. Timotei trebuia sa fie pur. Era tanar si singur. Da-te un exemplu in puritate.

 

Lazar Gog – Barbatul, Femeia si Autoritatea (despre acoperirea capului la inchinare)

Rev. Dr. Lazar Gog

Poti sa asculti mesajul Pastorului Lazar Gog in format mp3 aici- http://www.emanuelchurch.com/ in care sustine ca acoperitoarea e parul mai lung decat al barbatilor  sau faceti click  pe poza (sau vezi transcrierea mai jos)

O perspectiva diferita a Pastorului Nelu Brie in care sustine ca acoperitoarea nu poate fi parul – vezi aici – Nelu Brie – Invatatura Despre Acoperirea Capului la Inchinare

1 Corinteni 11:4-10

Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.                 Poza Bis. Prezbiteriana http://www.anneelliott.com

In seara aceasta, in cadrul acestui subiect atat de delicat pentru noi, vreau sa va prezint acest subiect: Barbatul, femeia si autoritatea. Aceasta este a 17-a lectiune a Pastorului Lazar Gog cu privire la Familia Crestina. Am putut sa observam in lectiunea precedenta, ca atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu dezbate aceste aspecte, legate de tinuta credinciosului si cand spun tinuta ma gandesc la imbracaminte si tinuta igenica. Cuvantul lui Dumnezeu este foarte specific. Am putut sa vedem cu texte biblice, nu ca sa ne justificam o pozitie sau o parere, ca noi vorbim potrivit cu ceea ce este scris. In Israel, gandirea pe care poporul evreu avea si care este o gandire dupa legea lui Dumnezeu, era cerut ca acest popor sa nu fie de natura de aceea de a fi considerat (dupa expresia romaneasca) ultimul popor, ultimul om, in sensul ca trebuie sa umble nespalat, dezbracat si zdrentuit. Ar fi parut ca o contradictie, ca o absurditate sa se numeasca copiii lui Dumnezeu, fii marelui Imparat si sa umble ca cei mai saraci si mai nepotriviti oameni pe pamant.

Tocmai de aceea, Cuvantul Domnului permite si vorbeste in folosirea cosmeticilor, a ornamentelor. Dar daca aceasta permisiune exista in Cuvantul lui Dumnezeu, ea nu este in sensul (niciodata) a abuzurilor, nu este niciodata in sensul exravagantei, nu este niciodata in sensul creeri unui nume. Nu este nicodata si este complet interzisa folosirea ornamentelor si a cosmeticilor cu sensul de a castiga pe cineva buna oara pentru Domnul. Cand ap. Petru scrie in prima sa epistola in cap. 3 si zice femeilor, “Purtati-va bland, cu intelepciune cu barbatii vostri,” vorbeste unor femei care aveau barbati necredinciosi. Si spune ap. Petru, “Tot astfel nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor, cand va vor veeda felul vostru de trai- curat si in temere. Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara care sta in impletirea parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, omul nou, omul launtric.”

Dace ne uitam la ceea ce spune ap. Petru (cum spuneam in lectiunea trecuta) s-ar parea ca el vorbeste in contradictie, se contrazice pe sine, pentru ca spune, “Sa nu umblati cu scule de aur, cu podoabe de aur.” Si pe de alta parte zice- si tineti minte ca sfintele femei din vechime doar cu astea umblau, se impodobea Sara si voi sunteti ficele lor.” El intra in contradictie cu sine insusi. Insa, o contradictie aparenta, pentru ca nu exista contradictie in Cuvant.  Daca va uitati in vers. 1 veti vedea ca este cea mai mare contradictie din Biblie, dar scapa foarte simplu. Primul verset din capitolul 3: “Daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor.” Aici este contradictia si aici este ceva aparent nebiblic. (7:30)

Cum spune ap. Pavel, ca se poate produce manturiea? Ca sa luam aceasta paranteza. “Dar cum vor chema pe acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in acela despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara predicator, sau propovaduitor? Si cum vor predica daca nu sunt trimisi? Dupa cum este scris: Cat de frumoase sunt picioarele ale celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia? Dar nu toti au ascultat de Evanghelie, caci  Isaia zice, “Doamne, cine a crezut in predicarea noastra? Astfel credinta vine in urma auzirii.Iar auzirea vine prin Cuvant.” Si Petru spune: Sa se mantuiasca fara Cuvant. Se poate? Este contrar legii pe care o spune ap. Pavel. Ei nu se contrazic, de fapt. Ci, cand Petru spune ca ei pot sa fie castigati fara Cuvant, el are in vedere tocmai ideea de baza care a fost lansata in acest pasaj. Si ideea de baza este urmatoarea. Chiar si in procesul predicarii Evangheliei, intr-o familie in care un sot este credincios si celalalt necredincios, nu-l bate la cap toata ziua ca o cicalitoare pe cel necredincios pentru ca il intarati si nu-l mai castigi niciodata pentru Evanghelie. Vorbeste-i putin astazi si mai tarziu sa-i vorbeasca faptele tale facute in pocainta. Maine ii vorbesti din nou, pentru ca pocainta si credinta fara cuvant nu  se poate. Daca trebuie balanta si aici in predicare, sa nu-l bati la cap pe cineva, trebuie echilibru si in purtarea cosmeticilor sau ornamentelor.  Pentru ca, repet, daca vei veni in casa lui Dumnezeu cum nu vine nimeni- ti-au picat toate sprancenele si in casa toti le are, ai toate culorile si altii nu le are, iti spun cum ti-am spus randul trecut- esti ridicol.

UIta-te in jurul tau, daca nimeni nu e ca tine, nu te mai purta nici tu asa. Fiti intelepti, spune Cuvantul Domnului. Aratati echilibru, aratati balanta. De multe ori, noua ne sar niste lucruri in fata, le-am marcat pe alea si de multe ori cand studiem cuvantul Domnului multi se blocheaza cu o memorie gresita. Au localizat ceva, le-a sarit ceva in ochi, au nlocat memoria si nu pot sa mearga mai departe.

1 Corinteni 11:10 – De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.

Cand am citit, si cand a-ti citit acest verset si in special “un semn al stapanirii ei”, ce a-ti inteles in aceasta privinta? Veti zice ca raspunsul acestei biserici a fost ca inseamna ca femeia, din pricina ingerilor, sa aiba un semn al stapanirii, sa aiba peste ea o autoritate fata de care sa dea socoteala, caruia sa-i fie responsabila, fata de care sa fie supusa sau sa asculte. (13:50)

Cand apostolul Pavel dezbate aceste lucruri, el vorbeste ca si in multe alte locuri, determinandu-ne ca si Petru, sa credem ca el intra in contradictie cu ce stim cu felul in care noi gandim si mai ales ne purtam. Insa, apostolul Pavel, in special in pasajul acesta, el dezbate exact ceea ce da titlu la studiul nostru in seara aceasta, la lectia aceasta: Barbatul, Femeia si Autoritatea. Va rog sa va aduceti aminte de recomandarea care ap. Pavel a facut-o lui Timotei cu privire la principiu de interpretare a sfintelor Scripturi, “Ia seama la citire, apoi la invatatura care o dai altora.” Trebuie sa vedem ce citim in Cuvantul Domnului si ceea ce citim in ce e scris. Uitati-va in pasaj.

Obisnuinta, si a mea a fost intr-o bucata de vreme, pana cand am citit ce trebuie. Obisnuinta a fost aceasta, sa inteleg ca din pricina ingerilor femeia trebuie sa aiba o acoperitoare (batic il numim noi, Romanii) ca semn al stapanirii ei, adica ca semn ca ea este ascultatoare, ca este supusa, da socoteala cuiva. Si mai ales, de data aceasta ca socoteala este lumea ingerilor. Vreau sa va spun ca am gandit asa si am fost complet gresit. Si nu-mi este rusine sa recunosc lucrul acesta. Cand recitesc cand am crezut noi, acuma, De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. Daca ap. Pavel a avut in vedere supunere, scria un semn al supunerii ei, pentru ca n-a uitat cand a scris la Efeseni ca sa zica in cap. 5 “Supuneti-va unii altora.” Nu zice, “Stapaniti-va unii pe altii.” Spune, “Supuneti-va unii altora, in frica lui Hristos.” “Femeilor fiti supuse barbatilor vostri,” Biblia spune calr, limpede. Va folosi termenul. Ap. Pavel nu spune, dimpotriva, “supunere” in acest pasaj biblic. Contrar, apostolul Pavel vorbeste despre autoritate. (18:00)

Despre autoritate. Femeia, din pricina ingerilor trebuie sa aiba pe cap un semn al autoritatii ei. Nu inseamna al supunerii ei. Ci un semn al stapanirii, ca ea stapaneste. Ca ea este pe pozitie de stapan. Observati cum scrie? Uitati-va intr-o Biblie englezeasca: “Therefore, the woman should have a symbol of authority.” Nu supunere, care e “submission”. Un simbol al autoritatii. pe capul ei. Tot pe dos le-am interpretat. Ce vrea sa spuna ap. Pavel? El vrea sa spuna, sa dezbata ca noi cand stam de vorba cu DUmnezeu, fie ca predicam, fie ca ne rugam, noi stam de vorba cu o autoritate care este Dumnezeu, o autoritate Suprema. Si in limba greaca, la Dumnezeu ca autoritate ii spune fie “pneuma”, si dinamis (dinamita, inseamna putere), si in acelasi timp spune exousia, care inseamna putere, autoritate. In limba greaca spune in felul urmator: “De aceea femeia, din pricina ingerilor trebuie s iba pe cap o exousia. Este nume grecesc atribuit omului, ingerilor si lui Dumnezeu- un semn de autoritate, de stapanire.

As vrea sa intelegeti acuma despre taina de care Pavel vorbeste si despre care noi am vorbit cum nu trebuie de atatea vremuri. Pavel spune in felul urmator in comparatie cu 1 Timotei 2:11-16 “Femeii nu-i dau voie sa vorbeasca in biserica,” si ce ne place sa stim lucrul acesta. Si ap. Pavel zice, “In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat. Si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat.” Altfel, dezbatut aspectul acesta, in scrierile lui Timotei zice, “Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere. De ce? Ca intai a fost intocmit Adam si apoi Eva.” Si inca mai zice Pavel, “Si nu Adam a fost amagit, fiind amagita a fost facuta vinovata de calcarea poruncii. Cu alte cuvinte si in Timotei si in Corinteni, cand dezbate problema aceasta, ap. Pavel ni se pare ca o umileste foarte puternic pe femeie. Dar, ap. Pavel este foarte constient ca vorbind in felul acesta si aratand prioritatea barbatului prin ordinea creatiei, datorita ordinei care exista in creatie.

Aratand lucrurile acestea si aratand bisericilor ca femeia s-a facut vinovata pacatuind prima, pentru ca ea a mancat din pomul oprit. Pavel a stiut, s-a oprit, si-a dat seama ca se va naste acest gand care se naste, care era deja in toata lumea iudaica si in toata lumea de-a lungul si de-a latul ei ca femeia trebuie sa fie tinuta intr-o stare de umilinta tot timpul. (21:40) Insa, si Pavelsi Isus, cand dezbate pozitia a femeii si a barbatului inaintea lui Hristos, ei amandoi o dezbat in unul si acelasi ton. Nici unul nu este mai mare decat celalalt. Pentru ca va zice Isus: “De la inceput n-a fost asa.” “Dar cum a fost?” A fost in felul urmator: Geneza 1:28 Si Dumnezeu i-a binecuvantat si a zis, “Creste-ti, inmultiti-va, umple-ti pamantul.” Si ce le-a mai zis? “Stapaniti-l. Fiti domni. Domnul Adam si Doaman Eva. Stapanul Adam si stapana Eva. Egali. Cu alte cuvinte, “V-am dat autoritate.” Exousia- v-am dat putere. Si acuma sa citim din nou.

“Nu cumva,” zice Pavel, “sa ganditi ca femeia este inferioara, ca s-au intamplat ceste lucruri, ca nu einferioara. Ci, va spun de ce,” zice Pavel, “Este drept ca barbatul are autoritate din cauza ordinei creatiei. Este drept ca ea a fost prima care a pacatuit. Tot asa de drept este ca mantuirea a venit prin ea, n-a venit prin barbat. Pentru ca mantuirea a venit prin ea. Isus Hristos, samanta femeii s-a nascut din femeie, nu barbat. Sunt egali. Atunci, daca sunt egali, inseamna ca amandoi sunt pusi din nou in pozitie de autoritate. Si aici, cand ii spune, “femeia, din pricina ingerilor, trebuie sa aiba in cap un semn al autoritatii, deci un semn de autoritate sau un semn de stapanire. Nu ca trebuie sa fie supuse. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie supuse, cum spune Pavel in alta parte.

Ci, aci spune: Trebuie sa se remarce prin autoritate. Remarcarea ei ca autoritate este un semn particular, care vom vedea imediat. Si Pavel spune urmatorul lucru. Barbatul este cunoscut in Scriptura cu autoritate. Ingerii sunt cunoscuti in Scriptura cu acest nume: autoritate. Dovada: Efeseni 3:10 “Pentru ca domniile si stapanirile sant in locurile ceresti, stapanirile sa cunoasca prin biserica intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu.” In alta parte, cine ne spune ca sunt acestia care vin in biserica ca sa cunoasca intelepciunea lui Dumnezeu? Ingerii. Coloseni 1:16 , Coloseni 2:10 Ingerii sunt numiti domnii si stapaniri. Si cei buni si cei rai, pentru ca au putere. Si acuma, uitati ce spune ap. Pavel, ca sa intelegem ce zice el. (25:00)

“Frati si surori, as vrea sa stiti ca in voi doi, in frate si in sora, Dumnezeu a vestit o atat de mare incredere, incat va pus sa fiti egali in Hristos, exact ca in ziua Edenului.” Sa stapaniti amandoi. Va facut pe amandoi sa fiti autoritate sau stapanire. “Si as vrea sa stiti un lucru. Cand stapanirea cereasca, numita ingeri, vine si se coboara in biserica, el vede stapanirea pamanteasca numita barbat si se uita la stapanirea cealalta, egala cu el, numita femeie. Dar, cand se uita la voi doi, el vede ceva interesant in Corint. La noi nu vede acest lucru, in Corint la vazut. Vede ca aici in Corint, femeile sunt tunse la zero, sunt barbierite in cap. Si apostolul Pavel vrea sa le spuna in felul urmator, “As vrea sa stiti frati din Corint. Pentru ingeri, asa o desemnat Dumnezeu- de ce? Il vom intreba cand vom ajunge acolo- Pentru ingeri, Dumnezeu a stabilit, ca semn de recunoastere, parul lung, mai lung decat al barbatului. Parul lung la femeie. Acesta este semnul. Si ea este in autoritate si trebuieste considerata partener egal cu barbatul. Trei autoritati intalnesc in biserica acuma: Inger, barbat si femeie.

Si este evident si este normal sa se intalneasca aceste 3 autoritati impreuna, pentru ca aman-trei au aceiasi imputernicire din partea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea e specificatia in Psalmi, mai inainte cand zice, “L-ai facut pe om pentru putina vreme, mai prejos decat ingerii.” Pentru ca va veni o vreme sa fie din nou ridicat in autoritatea aceea, egala cu a ingerilor. Si atunci, pentru a distinge intre ingeri si a vedea ca si femeia este in pozitie de autoritate (pentru ingeri doar), aceasta pozitie de autoritate este parul lung. Mai lung decat al barbatului. Nu spune cat de lung. Nu tuns la zero, nu barbierit in cap. E primul lucru pe care-l dezbate apostolul Pavel.

Ca dovada ca dezbate astfel de aspecte, legate de autoritate, precum si de lege locala- noi ne temem de multe ori de afectarea sfinteniei noastre si intr-adevar, cand ti se vede ca toate degetele iti sunt cu aur, si cand se vede ca toate culorile’s pe tine, aia sa nu mai spui ca-i sfintenie, ca aia-i fire. Ap. Pavel vine si zice in felul urmator: “Vreau sa discut de asemenea niste probleme legate de comportament local. Nu sa-l generalizati , ca atunci va bateti si faceti certuri in biserica. Si daca cineva iubeste cearta de vorbe, sa stiti ca nu-i obiceiul bisericilor lui Dumnezeu. (Vers. 16) Dupa ce dezvolta problema autoritatii (i.e. barbatu-i egal cu femeia, amandoi fiind considerati autoritate), in vers 14 zice, “Semnul autoritatii barbatului este intaietatea lui in creatie, semnul autoritatii femeii este parul mai lung al femeii decat al barbatului.” De aceea, asta este semnul ca si ea este considerata autoritate.

Si acuma, ap. Pavel merge mai departe si dezvolta ceva de natura, pe care noi numim “bun simt”. Si dati-mi voie sa va spun in paranteza lucrul acesta, “Daca s-ar vinde undeva bun simt, as vinde la foarte multi.” Nu se vinde bunul simt, se invata. Vers. 14 “Nu va invata chiar si firea (sau bunul simt), ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, pe cand, pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung, pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoarea capului.” Ce dezvolta el? Probleme de mare sfintenie in biserica? Nu. Dupa ce a aratat ca femeia este egal cu barbatul, el dezvolta problema convietuirii sociale, a bunului simt. (30:30)

Sa ne uitam in Cuvantul Domnului. Ce zice ap. Pavel? “Nu va invata chiar si firea?” Care in greaca inseamna legea naturii, sau legea convietuirii sociale (common sense- bun simt). Nu vi se pare ca iarasi vorbeste Pavel in afara a ce el stie? Nu vi se pare? Pai, uitati cum trebuia sa fie Pavel: Levitic 19:27- “Sa nu va taiati rotund colturile parului si sa nu-ti razi colturile barbii”. Cine da porunca aceasta? Dumnezeu, prin Moise. Cand spune barbatului, “Tu sa nu-ti tai rotund coltul parului,” cu alte cuvinte, le spunea, “Sa nu va faceti frizura rotunda, eventual taiati parul drept.” Dar, uitati de ce. De ce sa nu se barbereasca si de ce sa nu se tunda? Pentru ca vecinii lor erau urmatorii.

Isaia 15:2 Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plîngă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sînt rase, şi toate bărbile sînt tăiate. A-ti auzit ce spune Cuvantul Domnului? De cate ori mergeau la templu, trebuia sa se rada si sa se barbiereasca. De aceea, daca a-ti vazut imagini cu Egiptenii si Faraonii sunt chei pe cap si barbieriti. Si lor le spune, ca sa nu va asemanati cu ei, voi nu va tundeti, nici nu va barbieriti. Umblati cu parul lung. Daca va uitati in 2 Samuel 14:26 Cuvantul Domnului este cert, cand zice de spre Absalom, “Cand isi tundea capul,” si-l  tundea in fiecare an, odata pe an pentru ca parul era greu. In Cantarea Cantarilor 4:1  si 5:11 “Ce frumoasa esti iubit-o. Parul tau este ca o turma” (mare), asta este femeia. Iar barbatul- zice, “Ce are iubitul tau, mai mult decat altul? Capul lui este o cununa de aur curat, pletele lui ca niste valuri..” Ei umblau pletosi si barbosi. Iar, daca se intampla sa isi tunda cineva parul sau barba, acesta era semnul prin care cineva a fost umilit in Israel.

2 Samuel 10:4-5  Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul. David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.“ Ce lege avea poporul evreu din partea lui Dumnezeu? Sa aiba parul lung. De aceea l-a avut si Isus Hristos. Sa aiba barba, de aceea i-au smuls-o. Dar noi avem altceva. Zice apostolul Pavel, “Eu sunt evreu dintre evrei.” Acest apostol Pavel acuma ne spune ce crede el. Si el zice asa, “Nu va invata chiar si firea…”

De ce nu l-a invatat Dumnezeu, care I-a spus sa poarte par lung si barba lunga? De ce il invata firea ca trebuie sa fie fara barba si cu parul scurt?  Pentru ca acuma era intr-o cetate Romana, greceasca si frizura, cosmetica, coafura romano-greceasca avea par lung. Tocmai de aceea, daca veti citi orice scriere greceasca si romana, cand ii vedea pe dacii nostri cu cutitul intre dinti si cu barba pana aici, si nespalati i-a numit barbari. Cand ii vedea pe evrei cu barba lunga, cu parul lung, ziceau: barbari. Bunul simt, starea lor sociala ii invata ca barbatul sa se tunda extrem de scurt. Si Pavel vrea sa spuna, “Fratilor, dar firea va invata.” Vorbea unei adunari unde erau jumatate evrei si  jumatate greco-romani, pentru ca bisericile se formau pe langa sinagogi si acesti oameni erau obisnuiti cu parul lung.  si barba lunga si cu legea lui Dumnezeu. Dar, apostolul Pavel vrea sa le spuna, “Asta numai firea si bunul simt te invata sa te tunzi, nu sa ai barba lunga si par lung.

Deci ce vrea sa spuna el? Pe langa faptul ca si femeia si barbatul au autoritate ca si ingerii, si pentru ca simbolul autoritatii  este parul ei mai lung decat al barbatilor, apostolul Pavel mai spune ca in lumea in care noi traim este bun simt. Si bunul simt te invata in lumea asta sa te tunzi. Si aceasta nu poti sa o faci lege, cum mereu imi spun frati si surori, “Da o lege, fr. Gog de la amvon.” “Eu nu pot sa fac ce nu face Dumnezeu.” Pentru ca Dumnezeu nu are legi de felul acesta, Dumnezeu are legi de bunul simt. Daca ai bunul simt, ne asculti. Pentru ca, daca putea sa fie lege si dadea o lege, nu se mai potrivea legea pe care o dadea prin ap. Pavel, nu se mai potrivea nicaieri.

Nu exista lege de felul acesta. Este legea bunului simt si spun ca nu se potriveste peste tot. Daca umbli in pantaloni scurti in California, nu o sa umbli in Greenland unde se umbla tot timpul cu haine de piele, ca ingheata de umbla altfel. Bunul simt te invata sa vezi, sa sti unde traiesti si sa te comporti conform societatii de acolo. Evident, nu te vei comporta sa te duci sa faci pacat. Te vei comporta la linia aceea medie a cetatii in care traiesti. Deci, Pavel avea o lege Dumnezeiasca. Dar, firea la invatat sa se tunda. Deci, ce discuta el e o problema etica, o problema locala. Dar, noi Romanii, unde traim? Uita-te unde traim , uita-te la ce nivel am ajuns si bunul simt trebuie sa te invete si frica de Dumnezeu sa traim conform nivelului la care suntem, a societatii in care traim.

Acuma, ca ap. Pavel vorbeste in felul acesta, sa luam problema acoperirii a capului, asa cum este dezbatuta ea  si mai ales printre noi Romanii. Cand este vorba despre acoperitoare in sfanta Scriptura se folosesc doi termeni: Mahrama ca acoperitoare si par lung. Ca iti place, ca nu-mi place, asa scrie in Biblie. Zice cuvantul Domnului: Parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Si apostolul Pavel nici nu putea sa vorbeasca altfel pentru ca grecii nu aveau notiunea de mahrama si nici Romanii. Notiunea aceasta o au arabii si evreii au avut-o.

Si atunci le spune: Sunt doua lucruri distincte, cand e vorba de acoperitoare. Este mahrama si parul lung. Uitati-va in Biblie. “Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau.” Si pentru ca n-are porunca specifica despre acoperitoarea barbatului, ne dam seama ca este acoperitoarea care vorbeste in lege, cand zice: Cand te rogi sa-ti acoperi capul. Dar, acuma, spune ap Pavel, pentru ca este umbra lucrurilor viitoare, vreau sa va spun ca barbatul nu mai este obligat sa-si acopere capul. Pentru ca s-a descoperit cine este acoperirea lui, este Isus Hristos. Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau profeteste cu capul dezvelit, cititi n felul urmator- cand cititi dezvelit- aici inseamna fara acoperitoare, fara mahrama, sau fara par lung.Dar ap. Pavel specifica despre ce acoperitoare vorbeste aici. El nu vorbeste despre mahrama. El vorbeste: Parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Spune in felul urmator atunci: Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit- fara par lung pe cap- isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi curva, rasa. Daca o femeie nu se inveleste – cititi in felul urmator- daca o femeie nu lasa parul lung sa se si tunda, ca mahrama nu se tunde, parul se tunde. Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa, pentru ca o sa strige lumea dupa ea “desfranat-o”, atunci sa se inveleasca- cititi asa “sa lase parul sa creasca”. Nu este filozofie mai mare, este foarte simplu, trebuie sa ne uitam cu atentie in cuvantul Domnului.

Ce vom face noi? Vom merge acasa si vom zice: Fr. Gog ne-a dat dezlegare, toate venim fara batic la biserica acum. De aici noi vestim Cuvantul Domnului care ne invata sa avem si bun simt, sa ne spalam, sa ne parfumam, sa aratam bine, sa ne imbracam frumos si acest cuvant ne invata sa ne respectam unii pe altii. De aceea, spun surorilor, fie ca sunt tinere sau mai in varstaUitati-va in jurul dumneavoastra si nu fortati nota. Nu va dezleaga nimeni, ca va dezlegati singure cand o luati razna. Va dezlegati singure. Mergeti de asa maniere cum merge biserica si biserica merge bine. Daca mergeti cum merge biserica, nu pacatuiti. Timpurile vor merge de asa maniera incat biserica de generatia urmatoare nu va arata cum arata acuma. Sunteti de acord? Surorile nu se vor imbraca cum se imbraca acuma. Dar, nu fortati nota in aceasta directie. Lasati-o sa mearga natural.Cand am facut ceva, sa simt ca nu l-am facut pe fratele meu sa pacatuiasca, pentru ca daca lucrez in felul acesta si ma port in felul acesta, ma port ca un om liber, ma port ca un om care se teme de Dumnezeu.

Iosif Ton – Modelul Domnului Isus de Evanghelizare

Iosif Ton la Cluj: In 1951 erau 3 ani de cand negura comunista s-a lasat peste noi. Cand m-am dus eu la Cluj ca student, la o saptamana dupa ce am ajuns acolo si un student mai batran m-a vazut, m-a luat de o parte si mi-a explicat (stia din informatii de a le lui) ca de acum incepe indoctrinarea marxista. El mi-a explicat ca noi trebuie sa ne inarmam mintea, sa nu ne-o cucereasca marxistii. Si trebuie sa ne adunam laolalta sa gasim argumente prin care sa ne pastram mintea pentru Hristos. Era suficient sa auda cineva atitea cuvinte ca l-ar fi si trimis la canal. Asta era lagarul de munca pe vremea aceea. Intr-adevar, un an mai tarziu a inceput sistematic bombardarea noastra cu materialism dialectic, in Amfiteatrul Nicolaie Iorga, cladirea centrala a universitatii. Va spun detaliile pentru ca sunt importante.

Doi ani de zile am fost bombardati in sala aceea cu lectori specializati care ne explicau ca stiinta a dovedit ca nu este Dumnezeu, ca religia va dispare, ca tara noastra va fi complet ateista. Noi ne adunam Sambata seara in mare secret si discutam sa gasim argumente impotriva acestei indoctrinari. Lucrul fundamental pe care l-am inteles atunci a fost ca pentru mintea mea se da un razboi si eu sa nu dau mintea mea ateilor. Sa mi-o pastrez pentru Dumnezeu.

Intamplarea aceasta are un adaos 55 de ani mai tarziu. In anul 2007 s-a organizat la Cluj o conferinta Europeana despre viitorul moralitatii in Europa sau despre viitorul Europei morale. Au venit oameni de stiinta din toata Europa, sa discute 3 zile ce insemneaza viitor al Europei prin moralitate. Am fost invitat sa particip la acea conferinta. Mi-am pregatit si eu prelegerea mea si imediat dupa ce am sosit, Dl Rector Marga mi-a cerut sa conduc seminarul despre “Relatia dintre stiinta si religie”. Sedinta aceasta urma sa aibe loc in Amfiteatrul Nicolaie Iorga, unde cu 55 de ani in urma a inceput bombardarea noastra cu materialism dialectic. Iar acum urma sa discutam despre faptul ca Stiinta si Religia nu se exclud, ci ele trebuie sa se armonizeze daca vrem viitor in Europa.

Si pentru mintile voastre se da razboi. Tot felul de teorii, tot felul de profesori incearca a va duca pe caile lor. Fiti atenti cui dati mintea voastra. Am in fata mea atitia tineri si cei mai multi (ca si mine) a-ti crescut in case de pocaiti, intr-o tara ortodoxa. Din clasa intai primara profesorul le-a spus la copii sa nu se joace cu mine, ca si cum as fi murdar. Desigur ca mi-am pus intrebarea: De ce noi suntem altfel decat restul natiunii noastre? De ce ei zic ca noi suntem tradatori de neam? Lucrul acesta a ramas cu mine si ca om de litere si de stiinta am scris doua carti pentru voi, tineri ca mine. Una a fost Credinta Adevarata si Caderea in Ritual care e o istorie cuprinzatoare a neamului nostru, a modului in care intai am fost Catolici, apoi am fost Ortodoxi si de ce noi am iesit de acolo.

Acum la Evanghelizare. Evanghelizare este un program special care se adreseaza cautatorilor de Dumnezeu care nu Il cunosc pe Dumnezeu si pe care vrem sa ai aducem la Dumnezeu. E o presentare sistematica a credintei crestine pentru cei care nu o cunosc, ar dori sa o inteleaga si ar dori sa o imbratiseze. Stiti voi unde ne invata Domnul Isus cum sa facem evanghelizare? Ii surprind pe multi cand spun ca raspunsul se afla in Faptele Apostolilor 26:15.

Domnul Isus ii iese in cale lui Saul, fariseul, persecutorul bisericii si ii spune: Te-am ales sa fi agentul Meu. Eu te trimit si la evrei si la neamuri cu urmatorul proiect. Iata ce sa faci: Sa le deschizi ochii sa se intoarca de la intuneric la lumina si de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Lectia de baza a Domnului Isus despre Evanghelizare:

(1) Lectia de baza a Domnului Isus despre Evanghelizare

Domnul Isus a fost un evanghelist si iata cum predica Domnul Isus evanghelia:

Marcu 1:14-15 14După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. 15El zicea: ,,S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“

Faptele Apostolilor  26:15-20  15,Cine eşti, Doamne?` am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti.16Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M’am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut, cît şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le.17Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet, 18ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.“19De aceea, împărate Agripa, n’am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. 20Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

Matei 28:18-20 18Isus S’a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le -a zis: ,,Toată puterea Mi -a fost dată în cer şi pe pămînt. 19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu -i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. 20Şi învăţaţi -i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin

(2) Modelul Domnului Isus de Evanghelizare

Gabi Lupescu – Pavel obisnuia sa ingrozeasca pe unii cu Evanghelia …pe care o predica

“Ci, fiindca Dumnezeu ne-a gasit vrednici sa ne incredinteze Evanghelia, cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor… ci lui Dumnezeu, care ne cerceteaza inima !”. (1Tes.2:4)

Pavel obisnuia sa ingrozeasca pe unii cu Evanghelia …pe care o predica:”Dar, pe cand vorbea Pavel despre NEPRIHANIRE, despre înfranare si despre JUDEACTA VIITOARE, Felix, ingrozit, a zis: “De asta data, du-te; cand voi mai avea prilej… …te voi chema”. FA 24:25

 
………Pavel nu propovaduia o evanghelie usoara …a evanghelicilor in general !!!. Ci el predica Evanghelia Evangheliilor,Cuvantul Sublim al lui Dumnezeu !.Asa sa facem si noi…nu ceva de rutina , placand lumii si desfiintand conceptul de judecata universala (in care se include poporul lui Dumnezeu), slabim rolul normativ al legilor desavarsite ale lui Dumnezeu si …responsabilitatea obiectiva.
 
Totul se subiectivizeaza, se relativizeaza si se psihologizeaza…daca nu vom proceda asemenea acestui slujitor a Lui , ca Pavel , care cauta sa placa Stapanului sau inainte de toate cu riscul vietii sale

Gabi Lupescu – departe de mine gindul sa ma laud cu altceva…decit cu crucea lui Hristos

- Ce vrea sa ne comunice Pavel…atunci cand le scrie credinciosilor din biserica Galatiei: “ In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Iisus Christos…” ?. Ce intelegea Pavel prin “cruce” ?. Insemna pentru el acea bucata de lemn stropita cu sange, care urma sa putrezeasca asemenea oricarui lucru pamantesc… sau Pavel vede dincolo de materia pieritoare ?…

Pe tanarul Saul din Tars…il intalnim pentru prima data in istoria biblica a Noului Testament cu ocazia martiriului lui Stefan ( Faptele apostolilor 7, 58 ). Scriptura spune ca , in acea ocazie, martorii care l-au invinuit si ucis pe Stefa…n si-au depus hainele la picioarele lui Saul, un tanar educat in scoala lui Gamaliel ( un mare erudit al lumii antice ). Nu cunoastem alte amanunte…Nu stim daca Saul a participat activ la uciderea lui Stefan, insa complicitatea cu cei care l-au ucis este evidenta. Apoi, dupa declansarea persecutiei impotriva crestinilor, Saul s-a remarcat printr-o ravna demna de o cauza mai buna. El insusi marturiseste : “Am aruncat in temnita pe multi sfinti, caci am primit puterea aceasta de la preotii cei mai de seama; si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor. I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor , ii prigoneam pana si in cetatile straine.” ( Faptele apostolilor 26, 10-11 )
Nu stim daca Saul a ucis vreun crestin, insa intentia exista. Pe drumul spre Damasc , drum facut cu acelasi scop de starpire a dispretuitei secte nou aparute, Saul are o intalnire inedita. Iisus Mantuitorul i se descopera si , contrar asteptarilor, nici nu-l nimiceste , nici nu-l ameninta pe Saul pentru ceea ce facea, ci doar il intreaba cu durere in glas: “Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti ?” ( Faptele apostolilor 9, 4 )
Cu siguranta ca, in acele clipe, Saul a avut simtamantul ca intreg cerul se prabuseste peste el. A fost nevoie doar de o singura clipa pentru ca acest tanar plin de zel in persecutarea crestinilor sa-si vada intreaga vinovatie si sa simta grozavia pacatului. Intr-o singura clipa, tot ce cladise pana atunci se prabuseste in tarana, iar el, vestitul fariseu de pana atunci, se vede un mare pacatos care nu are alta perspectiva decat sa astepte pedeapsa divina. Si Saul se prabuseste la pamant, asteptandu-si pedeapsa…
In acele clipe de tensiune maxima, care pentru Saul par o vesnicie, se intampla insa ceva neasteptat. In loc sa fie nimicit, Saul aude acelasi glas, spunandu-i: “Scoala-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci !”
Si Saul se scoala…Dar e orb, desi are ochii deschisi…Insotitorii sai il iau de mana si il duc la Damasc unde, timp de trei zile, Saul nu vede, nu mananca si nu bea nimic. La sfarsitul lor, un ucenic pe nume Anania , trimis de Domnul in urma unei viziuni , il viziteaza pe Saul, il vindeca de orbire, ii transmite Duhul Sfant si il boteaza. Din acel moment, Saul, fostul fariseu, devine Pavel, marele apostol al crestinismului.
Acolo, pe drumul spre Damasc, Saul a trait momente dramatice a caror incarcatura… noi nu o vom putea intelege niciodata. Sa simtit ca tot ce a cladit in intreaga viata… se prabuseste intr-o singura clipa, sa devii constient ca nu esti acel neprihanit pe care il admira oamenii, ci, dimpotiva, esti cel mai josnic pacatos, sa simti dintr-o data ca nu esti nimic, desi credeai ca esti cineva – iata drama pe care o traia Saul in acele momente teribile. Cu toate acestea, desi meritai sa dispari pentru vesnicie la un singur cuvant de condamnare a lui Iisus… El te ridica din tarana in care ai cazut si iti deschide o alta perspectiva a vietii.
Acolo, in praful drumului… Saul a inteles adevarata semnificatie a crucii : -Crucea lui Iisus inseamna iertare !!! … inseamna har !!! … inseamna o noua sansa !.
Scriptura ne descopera un Dumnezeu drept , neprihanit si sfant, ai carui ochi “nu pot sa vada raul”
( vezi Habacuc 1, 13 ) Insa aceeasi Scriptura ne vorbeste despre un Dumnezeu milos, indurator, dispus sa ierte orice si oricui, un Dumnezeu …care nu oboseste iertand. Crucea de pe Golgota este cea mai mare dovada in acest sens. Cand suntem iertati si ni se acorda har, in realitate ni se acorda… viata cu imprumut. Intrebarea pe care Dumnezeu o va pune fiecarui suflet la judecata finala va fi aceasta:
“Ce ai facut cu iertarea pe care ti-am oferit-o ? Cum ai folosit sansa cea noua …de care te-ai bucurat ? Cum ai trait viata pe care ti-am imprumutat-o…din viata Fiului Meu care a murit pe cruce pentru tine ? “
– Ce vom face cu viata… pe care Mantuitorul ne-a imprumutat-o cu un pret atat de
mare ?. In fata crucii lui Christos… nu va mai fi nicio scuza. Absolut niciuna !
Atat cat vom mai trai pe acest pamant, dar si in vesniciile care ne asteapta , sa nu uitam ca viata noastra… se datoareaza crucii lui Christos si , asemenea lui Pavel, sa fie singurul nostru motiv temeinic de lauda.
“ In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva… decat cu crucea Domnului nostru Iisus Christos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume.”
Galateni 6, 14 – Amin.

Pavel – Emisarul ( subtitrare in Limba Romana )

Puterea si natura Evangheliei, Iosif Ton

1 Cor 15:1-13,45-58  Predicarea Evangheliei prin Pavel si Hristos.

1st collector for Puterea si natura Evangheliei – Iosif Ton
Follow my videos on vodpod

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

Displays of God in Creation, remove the excuse for our failure to worship Him. John Piper-traducere in limba Romana

TO  READ  THIS  ARTICLE  IN  THE ENGLISH  LANGUAGE   OR  TO  LISTEN TO  THE  AUDIO  FOR  THIS  MESSAGE  CLICK  HERE.

de la DesiringGod.org predica lui John Piper:

Romani 1:18-21

18Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.

19Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le -a fost arătat de Dumnezeu.

20În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

21fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.

Creaţia este poiema sau lucrarea de artă a lui Dumnezeu

Ce face Dumnezeu pentru a se face cunoscut? A făcut lumea. A creat – ca un olar, sau ca un sculptor sau poet, cu excepţia că el a creat din nimic. În versetul 20, când spune că Dumnezeu “se vede lămurit …. când te uiţi cu băgare de seamă la … lucrurile făcute de El,” cuvintele “lucrurile făcute de El” reprezintă un singur cuvânt grecesc (pe care-l veţi recunoaşte), cuvântul poiema. Este cuvântul din care avem astăzi cuvântul “poem.” Universul şi tot ce cuprinde el este lucrarea de artă a lui Dumnezeu. Care este semnificaţia acestui cuvânt? Seminificaţia este că un poem are o alcătuire clară, o intenţie precisă, o înţelepciune şi o putere. Vântul poate desena o literă pe nisip, dar nu poate crea un poem. Aceasta este semnificaţia. Dumnezeu a acţionat. Dumnezeu a planificat. Dumnezeu a făcut schiţa. El a croit. El a creat şi a făcut. Şi făcând aceasta, Pavel spune în versetul 19, Dumnezeu s-a făcut cunoscut omenirii întregi. Universul este un poem despre Dumnezeu.

Şi lucrul acesta este extrem de relevant pentru zilele noastre. La fel cum am văzut că versetul 18 era relevant din punct de vedere politic, acest text este relevant din punct de vedere ştiinţific. Evoluţia naturală este considerată ca de la sine înţeleasă în cultura noastră – şi anume credinţa că universul şi viaţa umană în particular, au evoluat prin simplele forţe ale materiei, timpului şi şansei. Având îndeajuns timp şi ceva materie cu care să lucreze, şansa a făcut ceea ce vedem în univers şi în speciile umane astăzi. Dumnezeul creator şi proiectant este eliminat pur şi simplu şi considerat a fi o ipoteză inutilă.

Dar din ce în ce mai mult în zilele noastre această presupunere a evoluţiei naturale este arătată ca fiind o prejudecată filozofică mai degrabă decât o concluzie ştiinţifică bazată pe dovezi. Philip Johnson este un conducător al acestei mişcări cu cele două cărţi ale sale, Darwin on Trial şi Defeating Darwinism by Opening Minds. În 1996, Michael Behe, un biochimist care priveşte la minunile microcosmosului creaţiei, mai degrabă decât ale macrocosmosului, a scris Cutia neagră a lui Darwin, şi a argumentat că o singură celulă micuţă este “ireductibil de complexă,” şi de aceea este rezultatul unui proiect inteligent, şi nu rezultatul şansei. “Complexitatea ireductibilă” înseamnă că celula aceasta este extrem de complexă şi are un mare număr de părţi care lucrează împreună într-un mod în care absenţa unei părţi opreşte întreaga funcţionare – ceea ce înseamnă că sistemul funcţional al celulei nu a putut fi construit prin paşi mici evolutivi prin care părţile s-au acumulat treptat.

De exemplu, Behe priveşte la flagelul bacterian

Flagelul este un motor rotativ ca un bici care dă posibilitatea bacteriei să navigheze în mediul ei. Flagelul include un motor rotativ acţionat de acid, un stator, inele în formă de O, bucşe şi un ax motor. Maşinăria complicată a acestui motor molecular necesită cincizeci de proteine. Totuşi absenţa oricăreia din aceste proteine rezultă într-o pierdere completă a funcţionalităţii motorului. Complexitatea ireductibilă a unui astfel de sistem biochimic nu poate fi explicată prin mecanismul darwinist, nici printr-un alt mecanism de evoluţie naturală (William Dembski, “Science and Design,” First Things, Oct 1998, nr. 86, p. 25.)

Suprimarea ştiinţifică a adevărului

Cel mai recent William Dembski a scris The Design Inference (Cambrige University Press). El subliniază că mulţi oameni de ştiinţă cunoscuţi trebuie să sueprime în mod constant suspiciunea că există un design (poiema) în univers. De exemplu, el îl citează pe Richard Dawkins, un “arhi-darwinist” care spune, “Biologia este studiul lucrurilor complicate care dau aparenţa că au fost proiectate cu un scop.” Şi apoi îl citează pe Francis Crick, co-descoperitorul ADN-ului, care spune, “Biologii trebuie să ţină minte tot timpul că ceea ce văd nu a fost proiectat, ci mai degrabă a evoluat” (ibid. p. 21).

Cu alte cuvinte, ca să folosim cuvintele apostolului Pavel, adevărul clar al lucrării lui Dumnezeu – al “lucrurilor proiectate” de Dumnezeu – trebuiesc suprimate în mod  constant, ca nu cumva oamenii de ştiinţă să fie aduşi faţă în faţă cu Creatorul lor şi să fie nevoiţi să-i dea slavă ca Dumnezeu şi să-i mulţumească ca şi creaturi dependente.

Argumentul lui Pavel pus în paractică în lucrarea din mediul urban

Deci îngăduiţi-mi acum, rezumând, să urmez argumentul lui Pavel de data aceasta de jos în sus. El răspunde obiecţiei dacă cumva oamenii – fie ei cercetători ştiinţifici din laboratoare sau membri ai grupurilor tribale unde Evanghelia nu a fost vestită – dacă cumva au o scuză în a protesta împotriva mâniei lui Dumnezeu îndreptate asupra lor.

Dar pe măsură ce sumarizez argumentul lui Pavel, vreau să-i dau o aplicaţie neobişnuită: nu pentru oamenii de ştiinţă darwinişti, şi nici pentru grupurile tribale îndepărtate, ci pentru Kenny Stokes şi lucrarea noastră în contextul urban din Minneapolis. Lucrul acesta nu este dificil de făcut, pentru că fiecare din cei patru paşi ai lui Pavel au o legătură directă chiar aici în lucrarea pe care Kenny o începe printre noi.

1. Puterea şi dumnezeirea Creatorului sunt clare

Pasul unu: Dumnezeu este Creatorul şi a făcut astfel încât adevărul despre puterea Sa veşnică şi dumnezeirea Sa să fie evident pentru toţi (versetele 19b, 20, poiema). Aceasta înseamnă Kenny, că tu şi orice om pe care-l vei întâlni în acest oraş sunteţi creaţia lui Dumnezeu şi proiectaţi de Dumnezeu cu un scop, şi anume, să-L arătaţi pe Dumnezeu. Tu eşti poemul lui Dumnezeu şi la fel sunt şi ei. Dumnezeu a lucrat în Phillips şi Elliot Park şi la Powderhorn şi la Northside ca şi Creator al tuturor lucrurilor şi ca şi comunicator al Său. El a mers înaintea ta. Tu vei culege unde alţii au semănat – mai ales Dumnezeu, Creatorul.

2. Toţi oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu

Pasul doi: Toţi bărbaţii şi femeile şi tinerii din centrul oraşului Minneapolis Îl cunosc pe Dumnezeu. Versetul 21a: “au cunoscut pe Dumnezeu.” Există o bază comună profundă între tine şi oricine altă persoană pe care o vei întâlni în acest oraş. Da, adevărul este suprimat, dar este acolo, îngropat şi distorsionat. Dumnezeu nu S-a lăsat fără o mărturie despre Sine – pentru orice cuget şi inimă. Nu vei vorbi copacilor. Vei vorbi unor oameni care se uită la copaci şi văd slava lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Dumnezeu – puterea Sa veşnică şi dumnezeirea Sa.

3. Dar ei suprimă această cunoaştere

Pasul trei: Totuşi, ei suprimă această cunoaştere şi nu-L slăvesc pe Dumnezeu şi nici nu-i mulţumesc lui Dumnezeu (versetul 21b). Aceasta înseamnă cel puţin că, din moment ce tu iubeşti slava lui Dumnezeu şi doreşti ca El să primească închinarea care I se cuvine, vei lucra cu toată tăria ta, în puterea Duhului lui Dumnezeu, pentru a le deschide inimile faţă de adevăr şi pentru a răspândi o pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile pentru bucuria tuturor neamurilor.

4. Deci, nimeni nu are nici o scuză înaintea lui Dumnezeu

Pasul patru: Orice persoană în oraşul Minneapolis şi St. Paul, şi într-adevăr orice persoană de pe această planetă, “nu se poate dezvinovăţi” aşa cum sunt sub mânia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate demara un protest îndreptăţit împotriva dreptăţii lui Dumnezeu în această problemă. Aceasta înseamnă, Kenny, că marea tragedie urbană nu sunt drogurile sau sexul ilicit sau crima sau furtul sau sărăcia sau oamenii străzii sau abuzul. Marea tragedie urbană este aceea că oamenii pier sub mânia lui Dumnezeu fără drept de apel şi fără speranţă. Şi nu au nici o scuză.

Calea de scăpare

Şi tu şi eu, şi fiecare creştin din această încăpere avem remediul şi calea de scăpare –  şi anume, Evanghelia care “este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea [de sub mânia lui Dumnezeu!] fiecăruia care crede, mai întâi a Iudeului, apoi a Grecului [şi a celor bogaţi, şi săraci, şi educaţi, şi needucaţi, şi roşii şi galbeni şi albi şi negri], deoarece în ea este descoperită o neprihănire [nu o mânie a Sa], pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă.” Darul fără plată al neprihănirii este scăparea de sub mânia lui Dumnezeu pentru cei din acest oraş. Tu ai în inima ta şi în gura ta cea mai puternică strategie urbană: Evanghelia lui Isus Hristos. Noi toţi o avem.

O Doamne, vino, şi dă-i lui Kenny o ungere din partea Ta de a ne mobiliza pe toţi pentru această lucrare măreaţă de mântuire.

CITITI  ARTICOLUL  INTREG  AICI.


De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

Zilele trec…

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,561 other followers