Ti-aduci aminte Vinerea aceia
Lovindu-se in piepturi Fariseii
Strigau: ,,Sa cerem lui Pilat osanda,
Profetului din tara Galileii!”
Iti amintesti cum ne-mbulzeam cu totii
Ca sa-L vedem…era ciudat din privire.
Cind L-au lovit cu-n pumn in dreapta fetei
El si-a intors si stanga spre lovire
Iar cind Romanul se spala de sange
Silabisind verdictul, trist si rar.
Iti amintesti de chiotele noastre
Scapasem de la moarte un talhar.
Uraland spre Gologota, ti-aduci aminte
Cum se inaltara spre cer acelei zile neuitate
In asfintitul mohorit si sumbru
Trei cruci masive si insangerate?
Si cum in clipa cind isi dete duhul Galileanul
Tunete bizare pufnira-n hou,
Si se crapa in doua catapeteasma Templului cea mare.
Ingenunchind atunci Centurionul
Isi umili in fata crucii fala.
Si-alaturea de dansul, zguduita
Plangea amar Maria din Magdala.
Inebuniti atunci de groaza-n noapte
Am alergat tipand si robi caintii
Si-am intalnit in drum pe Iuda
Care isi numara plangand argintii.
Iar mai tarziu cind ne-am trezit deodata-n Ghetsimani
Intr-un hatis de spini
L-am intalnit legandu-si funia
Pe cel mai drept si falnic din maslini.
Si-nspaimantati atunci, ti-aduci aminte ?
Vorbe caind prin bezna grea de tuci
Am alergat la locul Capatanii
Si-am plans si noi, rugandu-ne sub cruci.
Din Poezii difuzate la Radio Vocea Evanghelei, Romania.
This 7 minute clip is from Voddie Baucham’s visit to Romania, in December 2012.
The Bible is talking about true religion, and it implies that if there’s true religion, then there’s false religion. Being born into a religion is not necessarily a bad thing. That’s different than being saved. You can be born into true religion, you can be born into a family that takes you to a true church, where you experience the true religion of Christianity, and come to faith in Christ, and that’s wonderful, no need to change that. But, you can also be born into false religion, and born into a religion that does not understand or communicate the Gospel. Born into a religion that causes you to trust in the religion itself, and not in Christ alone. If you find yourself in a false religion, if you find yourself in a religion that is pointing you again, and again, and again to yourself, to what you can achieve, to what you can accomplish, or to things that are done to you, or for you, by those in the religion, then you’ve found a false religion, that is ironically moving you away from those truths- the truths of your own sinfulness and the need for justification, and the true means of sanctification, as well.
It’s not just that we’re justified and declared righteous, but, we’re actually made righteous. And the Bible makes it clear that without holiness, no one will see God. And that righteousness is produced in us, by the grace of God, through that very same means. And, it’s not through us adhering to the rules of men, but, it’s by us being transformed. Paul says in 2 Corinthians 5 “If any man is in Christ, he is a new creation. Old things have passed away, new things have come.” It is really difficult, because, as a pastor, I want people in my church to raise their children in true religion. I want to see them walk in that. And, I want to see my children raised in true religion, and to walk in that. But, we have to understand the difference between truth and falsehood, and not just accept things because of the way that we were raised.
Q- How do you know a religion is true or false?
Because of the Gospel. Because of adherence to the Scriptures. The reformers are pretty clear on this, that a true church is a place where the Gospel is rightly preached. Where the sacraments or ordinances are rightly administered, and where is true Biblical discipline, and, underlying all of that, of course, is the truth of God’s word, wherein we find all the rest of these things. And so, when the word of God is received and believed, as authoritative, when the Gospel is proclaimed rightly, as we find it in the Scriptures, when we are observing things, like the Lord’s Supper and baptism, and when we actually exercise discipline because of this expectation of people being made new creatures in Christ, the, and only then, we find ourselves in the true church, or practicing true religion.
When any of those things is undermined- the Scriptures- when suddenly, the Bible is not authoritative, but, the tradition of man is authoritative, or a man is authoritative, we’ve left true religion. The Gospel- when the Gospel is perverted, we’ve left true religion. When we have a man centered Gospel, we have a Gospel that is not honest about sin, when we have a Gospel that is not accurate about justification, and sanctification, and adoption, and things of this nature, and then, when those ordinances of baptism and the Lord’s Supper are not viewed rightly, or when you add to them different things. Like, for example, when Rome adds sacraments, being sacramental religion- grace being dispensed through things like marriage and last rights, and so forth… Or, when there is no discipline, when there is no expectation of righteousness, and when we have no expectation of holiness, we find ourselves in false religion, and we should flee from that.
Q- There are many people who believe in salvation by grace, but, they think it’s necessary to add a few things to it, maybe a few good works…
That’s a pretty scary thought. I think people who believe that don’t view themselves rightly. First of all, I am not capable of good. I’m really not. Any good that is ever done in me, or through me, or by me is by the grace of God, through Christ Himself, and through Christ alone. Philippians 2:13 tells us that it is God who works in us, both to will and to do His good pleasure, and, any good that I do, to me to live is Christ, to die is gain. I am crucified with Christ, and yet I live. Not I, but Christ, who is in me. So, I’m not trusting in myself, I’m not trusting in my own works in order for me to be saved. But, I am anticipating, that because my salvation is genuine, that I will be saved, that I will be sanctified, and that progressively, I will see fruit in my life. The fruit of the Spirit in my life is not the way for me to measure whether or not I am achieving salvation. But, it is a way for me to recognize that salvation has been achieved and that it is working itself out in me. And so, there’s a difference in perspective. I’m not trusting in my own efforts to make me right with God, but I’m trusting in God’s work in my life to change me from the inside out. VIDEO by Biserica Speranta Oradea
Videoclip (7 min) din Decembrie 2012 cu ocazia vizitei lui Voddie Baucham in Oradea, Romania.
Intrebare: Ce i-ati raspunde cuiva care spune: “Eu m-am nascut in religia mea si nu vad de ce ar trebui sa o schimb?”
Biblia vorbeste despre religia adevarata si da de inteles ca daca exista o religie adevarata, atunci exista si o religie falsa. Nu este neaparat un lucru rau sa te nasti intr-o anumita religie. Dar aceasta nu inseamna ca esti mantuit. Poti sa te nasti in religia adevarata, intr-o familie care sa te duca la o biserica adevarata unde sa experimentezi religia adevarata a crestinismului si sa ajungi la credinta in Hristos… in cazul acesta este extraordinar. Nu trebuie sa schimbi asta. Poti insa la fel de bine sa te nasti intr-o religie falsa, intr-o religie care nu intelege si nu comunica Evanghelia. Poti sa te nasti intr-o religie in care sa te faca sa-ti pui increderea in religia respectiva si nu doar in Christos…
Iar daca te gasesti intr-o religie falsa, daca te gasesti intr-o religie care arata mereu si mereu spre tine insuti spre ceea ce poti tu sa faci, spre ceea ce poti tu sa realizezi, sau spre lucurile pe care altii din aceeasi religie le fac asupra ta sau pentru tine, atunci esti intr-o religie falsa, care, culmea, te indeparteaza de adevar. Adevarul despre pacatul tau si despre nevoia ta de justificare si totodata de calea adevarata spre sfintire. Noi suntem nu doar justificati si declarati neprihaniti, ci suntem facuti efectivi neprihaniti. Iar Biblia arata foarte clar ca fara sfintenie, niciun om nu il va vedea pe Dumnezeu, si ca neprihanirea este produsa in noi de harul lui Dumnezeu prin aceleasi mijloace… si nu prin aderarea la regulile impuse de oameni, ci prin transformarea noastra. Pavel spune in 2 Corinteni 5 “Daca este cineva in Cristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.”
Este dificil pentru caci ca pastor, imi doresc ca oamenii din biserica mea sa-si creasca copiii in religia adevarata. Vreau sa-i vad umbland in ea. Vreau sa-i vad pe copiii mei cum cresc si umbla in religia adevarata. Dar trebuie sa intelegem diferenta intre adevar si neadevar si sa nu acceptam niste lucruri doar pentru ca asa am fost crescuti.
Intrebare: Dar cum putem sti daca o religie e adevarata sau falsa?
Cu ajutorul Evangheliei. In functie de fidelitatea acelei religii fata de Scripturi. Reformatorii au spus foarte clar ca o biserica adevarata este un loc in care Evanghelia este predicata corect, in care sacramentele sau simbolurile sunt administrate corect si in care exista disciplina biblica adevarata. Iar la baza acestora trebuie sa fie, desigur, este adevarul Cuvantului lui Dumnezeu in care gasim toate aceste lucruri. Asadar, atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu este primit si crezut ca autoritate, cand Evanghelia este proclamata corect, asa cum o gasim in Scripturi, cand practicam lucruri precum Cina Domnului si botezul si cand exercitam la modul real disciplina datorita acestei asteptari ca oamenii sunt fapturi noi in Cristos, atunci si numai atunci putem spune ca ne gasim intr-o biserica adevarata sau ca practicam religia adevarata.
Daca oricare din aceste lucruri este subminat, de exemplu Scripturile, cand dintr-o data autoritatea nu o mai are Biblia, ci traditia oamenilor are autoritate sau o anumita persoana are autoritate, atunci am parasit religia adevarata. Sau Evanghelia… cand Evanghelia este denaturata, am parasit religia adevarata. Cand cream o Evanghelie in centrul careia se afla omul sau o Evanghelie care nu este sincera in privinta pacatului, atunci avem o Evanghelie care nu este sincera sau corecta nici cu privire la justificare, la sfintire, la infiere si alte lucruri ca acestea. Apoi, cand botezul si Cina Domnului nu sunt percepute corect sau cand adaugam la ele diferite lucruri, de exemplu cum face Biserica de la Roma cand adauga sacramente, fiind o religie sacramentala in care harul este impartit prin lucruri precum casatoria si asa mai departe… Sau cand nu exista disciplina, cand nu este o asteptare cu privire la neprihanire, si cand nu avem asteptari cu privire la sfintenie, atunci ne gasim intr-o religie falsa si ar trebui sa fugim de asa ceva.
Intrebare: Sunt multi oameni care cred intr-o mantuire prin har, dar cred in acelasi timp ca mai trebie sa adauge la aceasta cate ceva, poate niste fapte bune.
Da, este o perspectiva destul de infricosatoare. Cred ca oamenii care cred asta…Cred ca oamenii care traiesc cu aceasta convingere nu au o parere corecta despre ei insisi. Mai intai de toate, eu nu sunt capabil sa fac binele. Categoric nu sunt. Orice lucru bun facut in mine, prin mine, sau de catre mine este prin harul lui Dumnezeu prin Cristos Insusi si numai prin El. Filipeni 2:13 ne spune ca Dumnezeu e cel care lucreaza in noi si ne da atat vointa, cat si infaptuirea… Pentru mine a trai este Cristos si a muri e un castig. Eu sunt rastignit impreuna cu Cristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Cristos care traieste in mine. Asa ca nu ma incred in mine insumi si nici in faptele mele pentru mantuire, ci ma astept ca in virtutea faptului ca mantuirea mea este autentica, sa fiu schimbat, sa fiu sfintit si sa vad tot mai mult rod in viata mea. Aceste lucruri nu sunt indicatorul dupa care pot masura daca obtin sau nu mantuirea, ci sunt mijlocul princ are imi dau seama ca mantuirea imi apartine deja si lucreaza in mine. Deci este vorba de o diferenta in perspectiva. Nu ma incred in eforturile mele ca acestea sa ma duca intr-o pozitie buna inaintea lui Dumnezeu, ci ma incred in lucrarea lui Dumnezeu in viata mea care ma schimba din interior spre exterior.
Biserica Poarta Cerului impreuna cu Radio Vocea Evangheliei va invita sambata, 27 aprilie 2013, ora 18:00 la un timp de meditatie pentru suflet intitulat:
SPRE CRUCE – O seară de poezii, cantari si mesaje crestine despre suferintele Domnului.
Participă: Corul studentilor crestini, Grupul Excelsis, Remus Alazaroae, Corneliu Meci, Rahela Ciobanu
Poezie si meditatie: Cristina Olariu, Ticu Leontescu
Prezentare si mesaj: pastorii Nelu Filip si Emil Bartos
Va asteptam la Biserica Poarta Cerului, str. Banu Maracine nr.25, Timisoara
—————————————————- www.poartacerului.ro/live - transmisiune live
Pacate respectabile, dar inaintea lui Dumnezeu, uraciuni de care trebuie sa se curateasca orice om care vrea sa fie sfant. Exista o carte, care pe mine m-a inspirat foarte mult. Este scrisa de Jerry Bridges, tradusa si in Limba Romana sub titlul ‘Pacate Respectabile. Mi s-a parut foarte incitant titlul ‘Pacate Respectabile.’ Dupa ce am lecturat cartea, am zis, “Asa e.” Astea sunt pacate pentru care nimeni nu te exclude din biserica. Pentru pacatele astea, numai Dumnezeu te da afara din cer, dar din biserica, nu. Nu se pot cuantifica, e greu. Doar Dumnezeu le masoara. Haidem sa ne uitam la ele:
Ingrijorarea si frustrarea- Este un pacat? Este, cata vreme Domnul Isus a zis sa nu ne ingrijoram.
Lipsa de evlavie – adica deprinderea de a trai fara sa te gandesti la Dumnezeu. Initierea actiunilor si a faptelor, fara sa te gandesti la Dumnezeu.
Nemultumirea – mereu nemultumiti, bombanind. Iertati-ma va rog, eu vin din Romania. Dar, cand va aud pe dumneavoastra ca sunt vremuri grele, din punct de vedere economic, mie imi vine si sa plang si sa rad. Iertati-ma, poate ca nu inteleg si de aceea am zis sa ma iertati si v-as ruga sa va si invatati. Stiu ca este greu, dar chiar asa de greu incat sa cartim si sa fim nemultumiti? Le spuneam odata, unor frati din Romania, pe care-i vedeam tare cartitori, “Stiti ce v-ar trebui voua? Ar trebui sa va ia cineva intr-un avion si sa va lase in Somalia, in niste pantaloni scurti, fara telefon, fara nimic la voi, fara un ban. Apoi sa va urce intr-o masina si sa va duca acolo in cel mai indepartat trib. Si sa fiti lasati 6 luni. Si dupa 6 luni de stagiu in Somalia, daca veti mai putea supravietui, sa va aduca inapoi in Romania si dupa ce a-ti ajuns in Romania, in ultimul sat din Romania, cate zile pe pamant mai aveti sa multumiti lui Dumnezeu ca v-ati nascut Romani.” Nemultumirea.
Mandria - Acesta este un pacat mizerabil. Curvia este un pacat grozav, dar nu gasesc in Scriptura un text care sa scrie asa: Dumnezeu este impotriva curvarilor. Desi este, dar nu este un text. Scrie in Scriptura, “Curvarii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.” Dar, nu gasesc un text de tipul: Dumnezeu este impotriva curvarului. Dar, este un text, si nu unul: Dumnezeu este impotriva celor mandrii. Daca un adulterin se smereste, Dumnezeu vine la el cu harul Lui. Dar, impotriva unui mandru, Dumnezeu este la nesfarsit.
Egoismul
Lipsa stapanirii de sine - “Asa-s eu.” Dar schimba-te. Era o Doamna (o sora) vorbea cu o sabie cu doua taisuri si atat a ranit in jurul ei si atunci a trebuit sa i se ceara seama. La care, cineva a sarit in apararea ei si a zis, “Fratilor, fiti ingaduitori cu ea. E adevarat gura ei e rea, dar inima ei e buna.” frumos, hmm.
Nerabdarea si iritabilitatea - se enerveaza la semafor, sau daca ceva nu e in regula, sau daca ceva nu e cum isi doreste
Mania
Resentimentul
Amaraciunea - o amaraciune care duce sufletul pana la depresie
Dusmania si ostilitatea
Pica - adica, a purta cuiva gand rau
Atitudinea critica - mereu baga de vina
Invidia
Gelozia
Controlul – adica dorinta de a controla pe altii, de a-i manipula, de a avea stapanire peste altii.
Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mişcare, şi fiecare zicea: ,,Cine este acesta?“ 11 ,,Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele. 12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat. 15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie.
16 Şi I-au zis: ,,Auzi ce zic aceştia?“ ,,Da,“ le -a răspuns Isus. ,,Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?“ 17 Şi, lăsîndu -i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a ramas acolo.
Trei observatii sub forma de avertisment care apostolul Pavel le-a lasat in epistolele sale:
Apostolul Pavel a anuntat ca vor veni vremuri cand oamenii se vor lasa de credinta. Nu poti sa te lepezi de ceva ce n-ai. Pavel a anuntat ca in vremurile din urma, oamenii se vor indeparta, se vor lepada de credinta.
Apoi, Pavel a avertizat ca vor veni vremuri grele pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru biserica ce se tine in credinta vor veni vremuri grele.
Avertizmentul al treilea, tine de faptul ca in vremurile de pe urma biserica va fi o biserica amestecata, adica comunitatile vor fi comunitati amestecate, in sensul in care, in comunitati vor fi oameni care nu vor suporta nicicum invatatura sanatoasa. Este extrem de greu sa slujesti in asemenea vremuri, sa sti ca Dumnezeu iti cere sa proclami cuvantul si sa sti ca intre cei care te asculta sunt oameni care pretind ca-l iubesc pe Dumnezeu si totusi nu-L iubesc.
Domnul Isus a intrat in Ierusalim. Mergand in cetate, El a tintit spre templu. A intrat in templul lui Dumnezeu. De observat e ca Domnul Isus a restaurat templul. Templul lui Dumnezeu devenise cu totul altceva decat se intentionase, atunci cand a fost zidit. La inaugurarea templului, slava lui Dumnezeu s-a coborat peste templu si impresia slavei lui Dumnezeu a fost atat de puternica, incat preotii au trebuit sa iasa afara. Nu au mai putut sa faca slujba din cauza slavei lui Dumnezeu. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si-n vremea in care Domnul Isus intra in templu, Dumnezeu nu-si mai poate face lucrarea din cauza prezentei masive a oamenilor neascultatori de Dumnezeu. Acolo, in situatia aceea, Domnul Isus a facut un lucru foarte sugestiv.
Intrand in templu, prima data in curtea neamurilor, a dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei. In acest verset se gaseste o semnificatie. De fapt, ce se intampla in acea curte a neamurilor. Oamenii veneau la templu ca sa-si aduca jertfe. Cei care calatoreau de departe, nu puteau sa se insoteasca cu animalele de jertfa, ci aduceau cu ei bani, urmand ca la templu sau in Ierusalim sa cumpere animalele pentru jertfa, dupa aceea sa aduca sacrificii lui Dumnezeu. Problema era insa, ca la templu nu mergea cu orice fel de moneda. Nu puteai sa cumperi cu orice fel de moneda. Evreii aveau o sensibilitate pentru monede, cum sa tii in visteria templului o moneda a Cezarului? Asa ceva este o idolatrie. Atunci s-au gandit sa rezolve problema intr-un fel foarte ingenios. In curtea templului au fost asezate niste case de schimb. La templu au facut o moneda a templului, o moneda sfanta. Au pus casele de schimb in curte, de unde puteai sa cumperi moneda cea sfanta, venea-i cu banii tai lumesti la templu, acolo ti-i schimbai in bani duhovnicesti, dupa aceea puteai trece in templu. Era un fel de ‘exchange office’ sau casa de schimb.
Acolo se intampla un transfer foarte interesant. Valorile, continutul, fluxul, care exista in banii pagani se transforma prin banii templului in valori spirituale, tolerate, de dorit. Pe Isus l-a deranjat acest comportament si a rasturnat mesele. M-am gandit ca exista niste case de schimb si in curtea miscarii evanghelice contemporane. M-am gandit ca exista case de schimb la care se convertesc valori seculare, lumesti, concepte, filozofii pagane, nebiblice. Dar, care trecute pe la casele de schimb se transforma in moneda templului si sunt acceptate in miscarea crestina evanghelica din vremea noastra. Pe dumneavoastra nu va cunosc, il cunosc pe fratele Lazar, invatatura dumnealui, nu-mi fac mare grija. Desi, nici odata garda nu trebuie sa fie lasata jos. Apostolul Pavel a spus despre sine, “Chiar daca eu v-as spune o alta evanghelie- cu mine afara. Evanghelia Domnului Isus sa ramana.”
Exista o presiune teribila, care se exercita in vremurile noastre impotriva poporului lui Dumnezeu, bisericii lui Dumnezeu. Predica din aceasta dimineata am intitulat-o:
La casele de schimb
Acolo, la casele de schimb se intampla ceva. Vii, sa se vine cu moneda lumeasca, cu concept si filozofie straina de evanghelia Domnului Isus. Dar, care e transformata cumva si in interior devine acceptabila. Vom identifica 4 de asemenea monezi, care sunt convertite in monezi acceptabile, sau care influenteaza. Eu am ramas surprins sa vad cat de disponibila este miscarea evanghelica actuala sa se potriveasca acestor conceptii si sa se lase influentata in modul de a gandi evanghelia si viata de credinta prin prisma acestor conceptii.
Primul concept filosofic – Umanismul
A doua conceptie filosofica – Pragmatismul
A treia conceptie filosofica – Pozitivismul
A patra conceptie filosofica - Relativismul
Vezi notite din predica (FULL) sub video
1. Primul concept – Umanismul
Umanismul este o filozofie care declara ca scopul suprem al tuturor lucrurilor este fericirea omului. Ratiunea pentru care exista natura, si viata, toate binecuvantarile este fericirea omului. Scopul intregei existente este fericirea omului. S-a mers pana acolo ca s-a spus ca si Dumnezeu exista ca sa asigure omului fericirea. Viata este imaginata ca un imens Disneyland, in care omul este chemat sa se joace, sa se simta bine. Un filozof american Johnson a spus ca omul n-a fost facut ca sa munceasca. El a fost facut sa se joace. Munca este pretul platit pentru bilet. Umanismul ne invata ca existam ca sa fim fericiti. Dumnezeu exista ca sa fim fericiti. Ca ratiunea si sensul existentei este buna starea, implinirea si fericirea noastra. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb se transforma in adunari cu foarte multe lucruri care se predica.
Spre exemplu: Teologia Prosperitatii. Succesul este definit in termenii buna starii pamantesti. Buna starea pamanteasca devine un criteriu dupa care iti dai seama daca cineva e duhovnicesc sau nu. M-am tot intrebat: Ce le va mai predica in aceste vremuri de criza. De exemplu, ce le va predica in Detroit celor caruia i-au luat casele si au ramas fara de joburi. Am aflat ce le predica. Spre exemplu: Vei primi inapoi tot ce ai pierdut- titlu de predica- cu conditia daca dai ce ti-a mai ramas. Trebuie sa sameni mai intai, ca sa-ti vina binecuvantarea. Este umanism si aceasta conceptie nu exista. La probele vietii nu ramane in picioare.
Daca este sa mergem mai adanc, vom observa ca in umanism exista doua orientari mari.
Daca esti prieten cu Nietzsche, vei spune ca sensul vietii este sa acumulezi puterea. Putere, care are la baza buna starea materiala si putere cu care apoi vei influenta pe altii.
Iar, daca esti frate cu.. mergand in antichitate cu Epicur: Sensul vietii este placerea. Oamenii fug dupa buna stare si fug dupa placere, dupa a se simti bine. Acest concept “Eu exist ca sa ma simt bine”, tot ce e in jurul meu exista ca eu sa ma simt bine- acest concept cand este dus la biserica face dezastru in biserica.
De fapt, de ce exista biserica? Sa ma simt eu bine. De ce predica pastorul? Ca sa am eu sentiment al buna starii si a binelui si a implinirii. De ce canta grupul de cantare? De ce canta corul? Raspunsul este la toate aceste intrebari: Pentru ca sa-mi placa, ca sa ma simt bine. Oamenii cauta sentimentul binelui. Cauta sa fie satisfacuti. Iar cand se incheie o slujba la adunare, ne ducem spre casa si vorbim unii cu altii. Cum a fost? Ti-a placut? Chiar intrebarea ‘ti-a placut’, sau felul in care ne uitam si masuram, socotim daca-i acceptabil sau daca nu-i acceptabil in functie de daca ne-a placut sau nu. Asta0i umanism, fratii mei.
Si-n ziua de Florii, trebuie sa spunem ca restaurarea templului lui Dumnezeu implica scoaterea acestor conceptii. Noi nu venim la biserica pentru a ne simti bine, desi, nici nu venim la biserica pentru a ne simti rau. Nu de aia venim la biserica, sa ne chinuim. Dar, esenta nu-i pentru noi. La casa lui Dumnezeu venim ca sa ne inchinam lui Dumnezeu. La casa lui Dumnezeu, eventual daca ne gandim la comunitate, venim ca sa zidim pe altii, sa oferim altora. Casa lui Dumnezeu nu exista, in primul rand, pentru buna starea mea. Casa lui Dumnezeu exista pentru gloria lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu. Si acolo, Dumnezeu trebuie sa fie proclamat, marturisit si noi sa ne inchinam Lui.
Cu presiunea umanismului pe ei, lucratorii, slujitorii, pot sa simta o ispita grozava. Ispita consta in faptul ca va trebui sa faca tot ce le sta in putere ca oamenii sa fie multumiti, sa fie bucurosi. Pai, daca el vine la biserica sa fie fericit si lumea exista ca el sa fie fericit, eu ca pastor ce misiune am in lume? Sa te fac pe tine fericit. Acesta este umanismul. Misiunea pastorului in lume nu este sa faca fericita biserica. Misiunea pastorului in lume este sa propovaduiasca adevarul lui Dumnezeu, sa ramana slujitorul lui Dumnezeu. Si cine ia aminte la cuvant si plateste pretul a smereniei, pocaintei, credintei, a lepadarii de sine va fi fericit, dar in termenii lui Dumnezeu, nu a umanismului secular.
Frati si surori, ce cautam, in esenta? Care este motivatia care ne impinge spre ceea ce facem? Pentru ca tot sub imperiul umanismului contemporan, bisericile evanghelice contemporane s-au comutat de pe evlavios spre divertisment. S-au mutat de pe reverenta cu frica de Dumnezeu si rugaciune spre divertisment si amuzament. Asa este. Vorba lui Tozer: Cand Dumnezeu pleaca dintr-o biserica, in loc ramane distractia. Si atunci, sub presiunea acestor cautari, oamenii, cautand ca urechile sa le fie gadilate, slujitorii simt ceva, ca dintr-un instinct, o ispita- apleacarea a deservii o asemenea comunitate cu asteptarile ei. Dar, daca facem asa, ne-am pierdut recunaosterea lui Dumnezeu. Adunarea s-a trasnformat in adunatura. Si Domnul Isus, cand o cerceteaza, daca o mai cerceteaza, pune mana pe bici. Frati si surori, va chem sa veghem in aceasta privinta cu totii.
A doua moneda, sau a doua filosofie care influenteaza gandirea evanghelica contemporana:
2. A doua conceptie – Pragmatismul
Aceasta filosofie este cel mai des intalnita. Poate cea mai simpla definire a acestui concept, am putea sa il exprimam in felul urmator. Ceva e bun sau e rau in functie de rezultatele pe care le produce. Rezultatul la care se ajunge arata ca ce faci e bine sau e rau. Prin urmare, adevarul este definit in termenii rezultatelor. Morala este definita in termenii rezultatelor. Reformulata, aceasta conceptie spune: Scopul scuza mijloacele. Este o folosofie laica, o filosofie lumeasca, n-are de a face cu Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dar, aceasta filozofie sustine ca principiul al practicilor, al dorintelor, al proiectelor, al planurilor pe care le facem este rezultatul. Prin urmare, vom face ceva daca da rezultate bune. Daca nu da rezultatele asteptate, nu vom face. Marea problema este ca pragmatismul defineste si ce inseamna rezultat. De s-ar opri aici, dar el defineste si rezultatul. El nu spune doar ca rezultatul este esenta, dar iti arata si care rezultat e cel bun. Si acela este definit in doua feluri:
(1) Rezultatele acceptabile sunt cele legate de prosperitate si buna stare si popularitate si influenta. Asta-i. Intrebare: Cand un post de radio se numeste popular si de succes? Cand un post de televiziune de numeste de succes? Sau un ziar, un sait? Raspunsul este simplu: Cand are audienta mare. Succesul este definit in termenii audientei. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb, intra in biserica si sa vedeti ce face ea. O biserica buna si de succes este aia cu o audienta maxima. Si care ne vom gandi in termenii pragmatismului ne vom gandi: Ce sa facem sa atragem audienta? Sa nu creada cineva ca exista pastor care sa nu se bucure ca vin oamenii la biserica, pentru ca succesul bisericii nu se masoara prin bancile goale. Dar, pentru pretul platit, sau pentru audienta asteptata, bag de seama ca in miscarea contemporana sa strecurat un flagel.
(2) S-au coborat standardele de dragul audientei. S-a schimbat mesajul de dragul publicului. S-a reorganizat inchinarea de dragul publicului. S-a reasezat, sa redefinit morala. S-a redefinit evlavia, s-a schimbat doctrina. Este adevarat ca unii n-au spus niciodata cu gura lor erezii, dar prin faptul ca n-au spus tot au devenit eretici prin omisiune. Ca s-au temut de oameni si au vrut sa fie populari. Adevarul este ca aceste presiuni se exercita asupra lucratorilor, asupra bisericilor, asupra felului in care intelegem lucrurile. Rezultatele sunt importante, dar nu definit in termenii pragmatistilor, ci definit in termenii lui Dumnezeu. Sa exemplificam: Felul in care pragmatismul religios in casele de schimb influenteaza viata bisericilor. Sa ne referim doar la principiul de piata.
Unul dintre cele mai elementare principii in economie e principiul de piata. De exemplu- un producator si un client. Producatorul se uita la buzunarul clientului si se gandeste, “Ce pot sa fac eu ca sa iau din buzunarul lui ceva bani? Si atunci inventeaza marfa pe care o pune intre el si clientIi vorbeste clientului de cat de importanta e marfa asta si cauta sa-l convinga s-o cumpere. Si el este un producator de succes, daca reuseste sa convinga pe cati mai multi sa cumpere ce a produs. Acuma, se intampla ceva. Clientul nu mai e multumit de marfa. Ce faci ca producator, atunci cand clientul nu-ti mai cumpara marfa? Primul lucru pe care- l faci e incetezi productia. Iar, daca se intampla sa ai pe stoc marfa nevanduta, primul lucru pe care-l vei face, vei cobora pretul, cat de jos cu putinta, numai ca sa scapi de marfa. Asta este economie, trecuta pe la casele de schimb, sa vina in biserica.
Noi suntem producatori, astia de aicea (la amvon), dumneavoastra clienti. “Nu-mi place acolo. Daca nu-mi place acolo, nu mai merg acolo”. Este pragmatism trecut pe la casele de schimb. Asta nu e evlavie. Atunci simt o presiune, ca predicator. Ce sa fac sa tin oamenii in loc, si sa atrag pe altii, de la alte magazine? Si atunci inovam. Schimbam marfa, adica. Nu mai producem. Incercam sa adaugam accesorii noi. Sa o transformam, sa o facem atractiva. Sa facem ceva, sa sclipeasca. Si apoi predica devine inserata cu tot felul de bancuri si de glume. S-a vazut ca clientilor le place sa rada. Mesajul este golit de acuratetea lui. Si in loc, se aseaza tot felul de situatii. Fratilor, nu trebuie sa ne fie rusine de numele Penticostal. Ci trebuie sa traim intr-asa fel incat sa aratam ca acest nume este un nume demn. Confesional vorbind, sunt mandru de acest nume, dar trebuie sa traim la demnitatea acestui nume- copii ai lui Dumnezeu, plini de Duhul Sfant, care se tem de Dumnezeu si umbla cu frica de Dumnezeu si iubesc adevarul lui Dumnezeu si sunt plini de bunatate unii fata de altii.
Deci, exista acesta presiune sa schimbi mesajul, sa alterezi mesajul cu altceva, sau sa cobori pretul. Si la aceasta presiune de ieftinire a pretului s-a ajuns la ocolirea acelor lucruri care deranjeaza. N-am crezut vremurile din biserici in care pe oameni ii deranjeaza cand spui adevarul. Pe mine nu -au injurat oameni din lume pana acuma, dar oameni din biserica m-au suduit. Eu n-am luat o palma de la un necrestin, dar de la frati am luat. Ce vremuri traim? Si pretinde cu o mandrie, ca este mantuit si copilul lui Dumnezeu si cand colo el este un schimbator de bani. Daca dorim sa fim mantuiti va trebui sa ramanem langa adevarul lui Dumnezeu, chiar daca platim cu pretul vietii noastre.
Amuzamentul, divertismentul, spectacolul de varietati a devenit liturghia, aproape oficiala, a unor biserici.
A treia conceptie – Pozitivismul
Alta conceptie de viata seculara, conceptie de viata foarte populara in lume- sa fim pozitivi. Nu trebuie sa fi negativist, nu trebuie sa te gandesti la rau. Nu trebuie sa iti pui problema in mod negativ, trebuie sa gandesti in termeni pozitivi. Sa spui, “Eu pot, eu sunt frumos, eu sunt sanatos, eu sunt bogat, eu sunt de succes… s-au dus in Africa si acolo au spus, “Stai in fata oglinzii si spune asa: I’m a rich man”. Asta-i sarac lipit pamantului. (30:00) “I am a healthy man” si tu ai cancer. Nu te vindeca Duhul Sfant, prin darurile Duhului Sfant, ci tu, prin puterea gandirii pozitiva. Forte din cosmos, le controlezi prin puterea gandului pozitiv si a cuvantului rostit. Unul, de la Oradea pana la Arad, prin cuvantul rostit o facut asfalt pe drumul ala de gropi. Asa a zis, cand a predicat in Arad. Eu cand m-am dus, dupa aia, era tot plin de gropi. Oamenii astia, iertati-ma, nici minte nu au. Spun niste lucruri de te uluiesti. Un om cu ratiune n-ar putea spune astfel de lucruri.
Dincolo de aceasta este o filozofie…. Haideti sa-i luam radacinile. NEW AGE – acolo sunt radacinile. Filosofia acestei conceptii este NEW AGE, care afirma: Tu esti Dumnezeu. In declaratiile de credinta a unei biserici am gasit textul: Noi suntem Dumnezei. ‘Dumnezeii nu se imbolnavesc dupa cum cainii nu zboara’ (scrie) in crezul lor. A trecut pe la exchange (casele de schimb). Ori, asemenea conceptii, surori si fratii mei, ne pot infecta gandirea. Ne pot infecta apoi caracterul, morala, viata si compromite mantuirea. Pozitivismul, interesant, spre exemplu: Cu gandirea pozitiva- terapie de gandire negativa. Post de 40 de zile de gandirea negativa prin inlocuire cu gandire pozitiva. Deci, nu post de mancare, ci post de gandirea negtiva. Nimeni n-a spus ca trebuie sa gandim negativ. Nimeni n-a zis ca noi trebuie sa zicem, “Eu sunt ala mai slab, eu sunt ala mai necajit.” Si tot timpul sunt deprimat. Dar, nici sa nu ne ametim cu apa rece.
Crestinii sunt oameni lucizi la minte. Si cine este hranit cu evanghelia Domnului nostru Isus este lucid la minte. Pentru ca, problema asta cu pozitivismul, iata unde ne duce: Studierea nevoilor oamenilor. “Ia sa vedem, ce-i pentru ei pozitiv?” Sociologi, psihologi de marca isi sparg capul in bucati, ca sa faca tot felul de chestionare, ca sa puna in evidenta ce sateapta oamenii si ce le place oamenilor. Se creeaza profile a publicului tinta. Apoi, sigur, exista o latura pozitiva aici, ca trebuie sa stii cine-i grec si cine-i iudeu. (Nu despre asta vorbim acum). Implinirea nevoilor lor, plecandu-se de la un singur enunt. Clientul este suveran. De aicea spune: Da oamenilor ce asteapta sa primeasca, da-le ce le place lor sa auda.
N-a mai fost decat un pas. Urmatorul pas- renuntarea la mesajele nepopulare. Cum sa predici de iad, intr-o lume unde oamenii se gandesc la rai numai? Cum sa predici de judecata lui Dumnezeu si de asprimea Lui si de mania Lui? Oh, cum nu ma cutremuram eu, cu pixul in mana, cand auzeam cuvintele dumneavoastra (a fr. Lazar God, a carui predici le urmarea pe tape) prin anii ’90. M-as bucura frate Lazar, nu v-am ascultat predicile noi, tot asa sa fi. Cuvantul despre dreptatea lui Dumnezeu si despre iubirea Lui Dumnezeu. Am fost odata intr-o adunare in Romania, am observat ceva. Nu se predica despre iad. Ascultatorului nu-i place sa asculte despre iad. Si la o evanghelizare am predicat despre iad. Erau fierti. Dar, cand a predicat Jonathan Edwards si s-a facut acea mare trezire spirituala, despre ce credeti ca au predicat? Despre fluturi care zboara pe campie si floricele? (A predicat) Pacatosi pierduti in mana unui Dumnezeu infuriat. Si a fost o predica despre iad. Si oamenii s-au pocait.
Da, dar in gandirea pozitiva, in pozitivismul contemporan, nu este loc de asemenea mesaje. Dar de disciplinarea bisericeasca? Un concept Nou Testamentar, suta la suta. Cum, Domnule, sa deranjezi pe cineva, spunandu-i ca a gresit, retinandu-l de la un anumit drept? Sau exclus? Asta-i din cauza pozitivismului, care transforma biserica Domnului Isus intr-o biserica ospitaliera si atunci homosexualii’s buni, pe unde sunt si lesbiencile, recasatoritii de 5 ori is buni si de pastori in alta parte, si atunci la ce ajungem fratilor? Toate astea sunt posibile in crestinismul evanghelic contemporan- din cauza meselor de schimb.
De aceea, dragii mei frati, va chem in aceste vremuri de pe urma sa veghem. Va chem sa veghem. Mintea noastra este un for foarte important, ca sa permitem ca el sa fie format, ca sa nu zic deformat, de orice conceptie de viata.
A patra conceptie – Relativismul
Relativismul este o prelungire a postmodernismului contemporan. Dar, facem o scurta incursiune in trecut. Eu am bagat de seama, ca de la Domnul nostru Isus incoace, istoria omenirii a fost dominata de 3 mari tipuri de gandiri. Asta e o observatie personala. Trei curente mari:
A. Teocentrismul
Teocentrismul a fost primul curent. Potrivit acestei gandiri s-a inteles ca Dumnezeu este in centrul vietii si a existentei si noi in jurul Lui. Duceti-va dumneavoastra in Europa si o sa observati ca in fiecare oras mare din Europa, in centrul orasului e biserica. Mergeti in orice sat romanescs vreti dumneavoastra si o sa vedeti, in sat mai vechi, ca in centru e biserica. Asta reflecta gandirea stramosilor nostri. Dumnezeu este in centru si Il onoram, punandu-i la mijloc casa, templul. Asa s-a gandit, sute de ani la rand s-a gandit asa. Incepand cu secolul XV- XVI s-a strecurat o gandire. Samanta ei e din filozofia greceasca, dinainte de Domnul Isus. Umanizmul, care deschide portile unei noi conceptii de viata si care se numeste modernizm. In modernizm s-a spus: Omul este in centru. Dumnezeu se misca din centru spre periferie, iar in centru e omul. In formele generoase, omul ca societate. In formele aspre, omul ca individ. Dupa 1970 si in mod deosebit, dupa 1990, dupa caderea comunismului si-a facut loc o teologie foarte interesanta. Se numeste postmodernism. Asta-i foarte greu de definit. Dar, comparand-o cu ce am zis anterior, eu asa. Daca in teocentrism in centru era Dumnezeu, daca in modernism in centru era omul, in postmodernism in centru nu-i mai nimic. Nimic! S-a scos afara orice reper la care te poti uita. Daca era omul, macar te uitai si zici: drepturile omului, etica datoriei de sine,etc si tot felul raporta la om. Acuma, nimic nu-i mai in centru. Nici un punct de referinta. O razvratire agresiva impotriva oricarei structuri seculare. Nimic nu mai trebuie sa ramana. Biblia nu-i buna, Koranul nu-i bun, Torah nu-i buna. Nimic, totul e dat la gunoi. Fiecare face ce vrea el, gandeste cum vrea el. Fiecare are dreptate in felul lui. N-ai voie sa spui nimanui cum e bine, cum e rau. Afara cu simbolurile religioase din public si din scoli. Afara cu orice, cu intalniri publice, fiecare acasa face ce vrea, fiecare in biserica lui face ce vrea- sa credem noi ca in biserica e asa. Dar asa e conceptia.
Aceasta gandire, trecuta prin casele de schimb, face ravagii in comunitatile Domnului Isus. Pai, sa gandesti tu ca biserica Domnului Isus e un loc in a carui centru nu-i nimic, in afara de eul tau, care trebuie deservit. Pentru ca daca nu este deservit, mergi la alta taraba. Daca tu asa crezi, poti sa te duci linistit. Daca nu, te pocaiesti in iad. Oameni buni, va rog scuzati-mi indrazneala, sau poate ca n-ar trebui sa o scuzati, ci sa o apreciati. Nu cer eu aprecierile nimanui, nu caut eu bunavointa oamenilor, gaseam o alta predica pentru bunavointa oamenilor. Dar, insist surori si frati sa veghem, pentru ca s-a zis, cuvant de profetie, eu nu stiu daca trebuie sa cautam altceva. Dar, astea’s problemele cu care se vor confrunta tinerii nostri si nepotii nostri. Noi am inceput sa ne luptam cu ele in Romania.
Eu le vad deja in Romania. Umanism imbracat in haine religioase, pragmatism imbracat in haine religioase, pozitivism imbracat in haine religioase, si relativism. In materie de morala, relativismul face ravagii. Ce-i bine si ce-i rau? Raspuns: Adevraul e relativ. Pai, de cand, dupa Biblie, adevarul este relativ? Marturisim noi ca Scriptura este revelatia lui Dumnezeu? Marturisim noi ca Domnul Isus e adevarul si ca acest cuvant, cuvantul Lui este adevarul? Si atunci, unde-i loc de relativism? Oamenii in zilele noastre au nevoie de certitudini. Filosofia contemporana ia invatat ca n-au nevoie de certitudini. Dar, au nevoie de certitudini. Biserica are nevoie de lideri si de pastori, care sa arate cu hotarare si autoritate cu degetul: “Asta-i bine, asta-i rau. Asta-i calea lui Dumnezeu, asta nu. Du-te acolo si esti pierdut, du-te acolo si esti mantuit.” Strajer care striga pe zid. Daca cineva asculta, slavit sa fie Domnul. Daca cineva nu asculta, slavit sa fie Domnul, ca Dumnezeu va fi slavit si cand altii se vor topi in iad.
Tot asa va fi slavit, ca si cand altii vor fi in slavile ceresti. In materie de morala, spuneam, relativismul face ravagii. Sub presiunea relativismului din afara, dupa lume, homosexualismul este pacat? Nu e. A-ti auzit de biserici de homosexuali? Astia cum de au ajuns sa se roage Domnului Isus? Casele de schimb. Adulterul este pacat? Este. Si minciuna. Avortul, consumul de alcool, cineva a zis ca nu-i pacat. Eu am zis, sunt de acord cu tine. Nu-i pacat mic. Oameni buni, de ce oare am ajuns sa lasam sa coboram standardele in materie de morala. De ce oare, in tineretea noastra, cand ne-am pocait aveam asa o constiinta, ca ne era frica si de lucrurile care pareau a fi rele? Frati si surori, in materie de morala am coborat standardele, sub presiunea relativismului contemporan, ca vrem sa fim prieteni si cu cei care sunt dusmanii Domnului nostru Isus. Este loc in biserica Domnului Isus pentru cel mai mare pacatos, dar nu ca membru. E chemat la cruce, dar nu calificat pentru rapire, in starea asta. Sa se sfinteasca, sa se curateasca prin jertfa Domnului Isus, sa se umple de Duhul Sfant si sa traiasca langa Dumnezeu, slujindu-i cu bucurie si atunci va merge la Domnul. Dar, nu biserica ospitaliera, in sensul cu ‘toleranta cu ceea ce Dumnezeu uraste’.
Desacralizarea
Rezultatul acestor presiuni contemporane este ca mesele de schimb se muta tot mai aproape de altar. Tot mai langa altar vin. Evreii, macar le-a tinut in curtea neamurilor. Bag de seama ca noi le-am bagat in holul bisericii, daca nu, chiar uneori, le-am pus in fata altarului, amvonului si ele filtreaza pe multe altele. Desacralizarea este prima problema pe care o observ. Desacralizarea- pierderea sentimentului sacrului, cand intram in biserica lui Dumnezeu. Asta-i problema care doare cel mai tare. Efectele umanizmului, pragmatizmului, pozitivizmului, relativizmului este pierde sentimentului sacru. Vii in biserica, asta-i sala de spectacol, unde eu trebuie sa ma simt bine, unde trebuie sa mi se intample lucruri bune si unde nu are nimeni voie ca sa-mi spuna ce sa fac, ca eu stiu ce sa fac, e viata mea. In asemenea loc, cu asemenea conceptii, unde-i frica de Dumnezeu? Nu mai este si atunci devin posibile toate lucrurile. Oare de ce putem sa facem tot felul de lucruri in templul lui Dumnezeu, despre care vorbim la Florii? Stiti de ce? Ne-am pierdut sentimentul sacrului si odata cu el, frica de Dumnezeu si atunci toate-s posibile. Din momentul in care ti-ai pierdut sentimentul sacrului, aici e Dumnezeu si nu ti-e mai frica in inima ta, ca e Dumnezeu acolo, dupa punctul ala este posbil absolut orice.
Autoamagirea
Al doilea lucru care se intampla si acesta este cel mai grozav este autoamagirea.Ii spune Domnul bisericii din Sardes, “Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.” deci, in reclama, stateau grozav. Reputatia, adica ce au fost alta data inca reverbereaza nume bun. Dar, intre timp, ceva s-a intamplat. Si counitatea a ajuns pana acolo, incat din punct de vedere spiritual, Domnul sa spuna, “Esti mort.” Iti merge numele ca traiesti doar. Ce se va intampla cu asemenea comunitate? Si ma intreb eu, ce face ea, comunitatea aceea. Sau biserica din Laodicea, care-L acea pe Isus afara, nu inauntru. Oare cine era inauntru? Parerea mea este ca inauntru era crestinizmul, cu tot ce cuprinde el. Cu cele mai frumoase si inaltatoare cantari despre Jesus. Si Isus era afara, pentru ca inauntru isi facuse loc alte valori. Apelul meu in aceasta dimineata pentru dumenavoastra, familiile dumneavoastra este sa tinem sus adevarul lui Dumnezeu. Slava casei lui Dumnezeu sta in 3 lucuri:
Sa fie prezenta lui Dumnezeu acolo
Sa fie legea lui Dumnezeu acolo
Sa fie Duhul Sfant acolo
Focul Duhului Sfant acolo. Dumnezeu acolo si toti uitandu-ne la El cu sentimentul sacrului si a fricii de Dumnezeu, legea Lui care sa curga spre noi prin predici, adevarate cuvinte de la Dumnezeu. Cantari adevarate, poezii, mesaje binecuvantate de Dumnezeu si peste toti, asa o atmosfera, ca la Cincizecime- focul Duhului Sfant. Aia e gloria templului lui Dumnezeu. Doamne da. Amin
Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, București – d. 17 februarie 2001, Torrance, California) a fost un predicator creștin luteran.Născut la București, într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada adolescenței, a urmat cursurile unei școli politice la Moscova, între 1927 și 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă și s-a convertit la creștinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine care au atras adversitatea autorităților vremii. Atît în închisoare, cît și după eliberare, Wurmbrand a ținut predici, luptînd, totodată, pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume.
Richard Wurmbrand a fost mezinul familiei. Din cauza dificultăților financiare, familia Wurmbrand se mută la Istanbul, unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. Rămîne, însă, orfan de tată la vîrsta de nouă ani, iar, la cincisprezece ani, familia lui se repatriază. Adolescentul Wurmbrand este atras de mișcarea comunistă și de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în țară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat și închis la Doftana. Mai târziu, a primit, sub o altă identitate din partea PCR, și misiunea de a organiza filiala județeană Deva. Renunță la doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătorește în 1936 cu Sabina Oster, revenită în țară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se convertește la credința creștină, citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca, mai apoi, să devină pastor luteran.
Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrățișează credința creștină sub influența lui. În plin război mondial, în 1941, misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorități datorită originii evreiești. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard și Sabina Wurmbrand ajută mulți evrei să supraviețuiască în acele vremuri de grea restriște.
După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza) în care liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălînd în, acest fel, „rușinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți.
Wurmbrand este urmărit de autoritățile comuniste atee instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna, etc. În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli. Îi cunoaște atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu (care avea să îi salveze viața), Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.
După paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv,1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.
Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură.
După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi. Moare în Torrance, California, în februarie 2001.
Wurmbrand nu este un teolog de profesie, dar cărțile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităților comunismului, cît mai ales mărturii ale Bisericii Creștine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În același timp, volumele sale constituie o literatură devoțională și sînt traduse în toate limbile de circulație internațională. Cu Dumnezeu în subterană este istoria anilor petrecuți în închisorile comuniste. Alături de Noblețea suferinței, scrisă de Sabina Wurmbrand, volumul este o veritabilă profesiune de credință a creștinului trecut prin încercarea închisorii. În această perioadă, Wurmbrand compune cîteva serii de predici, pe care le învață pe de rost și pe care le expune în două volume – Dacă zidurile ar putea vorbi și Predici din celula singuratică, la care se adaugă volumul 100 de meditații din închisoare. Volumul Christos pe ulița evreiască cuprinde mărturii de viață ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru Manualul ateului, Wurmbrand redactează Umpleți vidul!, volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă. În același ton este scris volumul Dovezi ale existenței lui Dumnezeu, pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu.
Repostez o PAGINA care am actualizat-o in Februarie 2012 pentru multele ei resurse pretioase- predici si carti online de la Pastorul Daniel Branzei. Am adaugat seria de cele 10 predici: “BISERICA PUTERNICA”. Si am adaugat chiar jos pe pagina cateva predici din vizita Pastorului Daniel Branzei in Australia spre sfarsitul anului 2012.
Daniel Branzei este Pastor la Bethel Church, Anaheim, California. Websitul – http://barzilaiendan.wordpress.com
Cititi Jurnalul de Calatorie a Pastorului Daniel Branzei aici - http://barzilaiendan.wordpress.com/jurnal Si urmariti aceste predici din luna Decembrie 2012 in Australia:
Pentru cei doritori, fraţii binevoitori din Perth, Australia, bisericaperth au pus pe YouTube câte ceva din studiile ţinute acolo.
La sugestia multora, mai ales a celor care n-au avut ocazia sa le cumpere din librarii, Pastorul Daniel Branzai a afisat intr-un email (care l-am primit si eu) si pe blogul dinsului link-uri catre cateva cartii de studiu biblic:
1 Corinteni 13:13 “Acum dar, raman acestea trei credinta, nadejdea si dragostea. Dar, dintre toate, cea mai mare este dragostea.”
Iubitii Domnului, eu nu stiu cu ce am ramas din viata aceasta, ca am muncit, ne-am framantat. Unii sunteti tineri si poate va ganditi, “El are ceva probleme”. O sa treaca vremea si peste voi si la un moment dat cand te uiti in spatele tau, te vei intreba, “Oare ce-a ramas din tot ce-am zidit eu sub soare pe pamantul acesta?” Biblia spune ca trei lucruri trebuie sa ramana, intotdeauna. Nu conteaza cata putere ai, nu conteaza ce varsta ai, nu conteaza de unde vii. COnteaza sa ramana trei lucruri in viata ta. Biblia spune ca indiferent ce se va intampla cu viata aceasta si indiferent ce se va intampla cu timpul in care noi traim, trei vor ramane intotdeauna: Nadejdea, credinta si dragostea. Dar dintre toate, spune Dumnezeu ca cea mai mare este dragostea.
Daca va ganditi, la ce e mai mare nevoia la un om, cred ca nu e mai mare nevoie decat sa ai langa tine copii care sa te respecte, sa te iubeasca, o sotie de care sa iti fie drag de ea si ei sa-i fie drag de tine. Sa putem trai in pace, sa putem trai in armonie, sa putem trai ca niste oameni ai lui Dumnezeu, preaiubiti, cu o inima aleasa. Dumnezeu zice ca dintre toate, cea mai mare este dragostea. Stiti de ce? Pentru ca, iubitii Domnului, dragostea nu-i o parere. Dragostea in viata credinciosului trebuie sa se vada. Dragostea, in viata credinciosului are fapte si faptele acestea ne recomanda sau nu, daca suntem oamenii lui Dumnezeu. (4:00)
Vreau sa va citesc un cuvant inaltator, rostit de sfantul apostol Pavel in Efeseni 3:17, pentru ca sa intelegem despre ce dragoste este vorba. Spune el aici, “Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta, pentru ca avand temelia si radacina pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea, si inaltimea, si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.” Frati si surori ai lui Hristos, sunt oameni care spun pe pamantul acesta: Iubesc. Si zic: Iubesc pizza. Aia nu-i iubire. Sunt oameni care spun: Eu iubesc primavara. Ii si aia o iubire, dar nu-i iubirea despre care Dumnezeu ne invata. Biblia spune ca exista o iubire pe care o pricep sfintii. , ca sa puteti pricepe impreuna cu sfintii. Dragostea aceasta, despre care vreau sa vorbesc in aceasta seara, este dragostea pe care daca o porti pe pamantul acesta, cand ajungi la Dumnezeu in cer, El o sa-ti spuna asa,”Te cunosc, te stiu, ai facut ce este bine pe pamantul acesta.”
Noi iubim pe pamantul acesta si spunem ca iubim. Dar iubirile noastre, uneori sunt strambe. Uneori, iubirile noastre sunt egoiste, interesate. Dumnezeu, din cer, este interesat ca noi sa iubim cum cere El. Fratii mei, surorile mele, Dumnezeu este interesat sa iubim cum vrea El. Parerile noastre-s parerile noastre. Biblia spune, in 1 Tesaloniceni 3:12 “Domnul sa va faca sa cresteti in dragoste unii fata de altii, si fata de toti, cum facem noi insine pentru voi. Vorbeste Dumnezeu despre lungimea, largimea, inaltimea si despre adnacimea dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca omul sa inteleaga in cine s-a increzut. Fratii mei, slabiciunile noastre nu se datoreaza vremurilor grele, ci putinatatii credintei noastre. Vremurile acestea nu-s mai grele decat au fost alte vremuri, pentru ca toti oamenii, pe pamantul acesta au trecut si vor trece prin necazuri. Si intotdeauna vremurile sunt grele si cu cat mai grele vor fi, daca noi suntem slabi.
Sa iubim cu o dragoste larga
Inimile noastre sunt mici, pentru ca nu ni le-am largit, si Biblia spune ca dragostea lui Dumnezeu este o dragoste larga. Uitati-va in stanga si in dreapta. Noi facem judecati dupa fata omului. Dumnezeu spune: Dragostea mea nu-i o dragoste care sa caute la fata omului, dragostea mea este o dragoste care sa te faca sa cauti la inima. N-avem nimic de impartit pe pamantul acesta. Este loc la Dumnezeu pentru toti. Biblia zice ca ap. Pavel zicea intr-o imprejurare, in 2 Corinteni 6:11 “Am dat dumul, fata de voi Corintenilor, m-i sa largit inima. Voi nu sunteti la stramtorare in noi, dar inima voastra s-a strans pentru noi. Faceti-ne si voi la fel. Va vorbesc ca unor copii ai mei. Largiti-va si voi.” De ce ni s-a strans si ni s-a pungit inima in vremea aceasta? A ajuns sa fie inima noastra ca o pruna uscata.
In fiecare zi ne purtam grija numai noua insine. In fiecare zi ne gandim, “Ce sa ne mai facem noi ca sa ne fie noua bine?” Totdeauna ne gandim ce sa mai faca Dumnezeu pentru noi. Dar, Dumnezeu iti spune, ca dragostea din Dumnezeu iti largeste inima pentru semenii tai, pentru cei din stanga si din dreapta. Vreau sa va spun ca Dumnezeu nu recunoaste o credinta in care iti porti de grija numai tie. Niciodata Hristos nu va spune despre un om ca e credincios, daca tot ce face, face numai pentru folosul lui. Hristos a venit sa moara pentru toti aceea care au avut nevoie de El. Hristos, in fiecare zi a vietii sale a stat cu cei ce aveau nevoie. Cand oamenii au fost flamanzi, Hristos a inmultit painea. Cand Hristos a vazut oameni bolnavi, spune Biblia ca i-a vindecat. A vazut gloatele si i s-a facut mila de ei si Dumnezeu a stat si petrecea timp cu ei. Fratii mei, surorile mele nu exista cer cand stam cu spatele unul la altul. Nu exista dragoste cand singura preocupare suntem noi. Asta nu-i o dragoste sfanta, nu-i o dragoste din Dumnezeu. Dragostea din Dumnezeu te invata sa ai ochii deschisi. Vin la biserica ca sa invat sa traiesc precum Hristos. Vin la biserica sa invat a trai precum a trait El pe pamantul acesta.
Faca bunul Dumnezeu ca aceasta dragoste sa ne largeasca inima. Ne-am strans, ni s-a imputinat inima cu fiecare zi ce trece. Oamenii sunt mai reci. Cu fiecare zi ce trece, oamenii sunt mai indiferenti si mai egoisti. Uitati-va la generatia de copii, cu castile pe ureche. Nici ‘buna ziua’ nu-ti mai dau. Oamenii s-au insingurat. Oamenii nu mai vor sa-si deschida inima unii fata de altii. Spun, “Daca mi-as spune cuiva necazul meu, mi-as auzi vorbe si judecati.” Dar eu va spun: Nu asa e credinciosul. Credinciosul il are pe Dumnezeu ca tata si credinciosul a invatat ca inima nu e a lui, ci este a lui Dumnezeu. In inima noastra trebuie sa sada Hristos, pe un tron. Dragostea din Dumnezeu ne largeste inima. Ne face generosi si iubitori de semenii nostri. Credinta din Dumnezeu imbraca pe cel dezbracat, il hraneste pe cel flamand, cauta pe cei ce sunt orfani si se duce si imparte cu cel care este strain si care nu are pe nimeni. Rugati-l pe Dumnezeu sa va largeasca inima ca sa traiti asa cum vrea El. Iubirea din Dumnezeu este o iubire diferita. (17:00)
Niciodata nu ar trebui sa scriem pe fatada bisericii cuvantul ‘Biserica’ si n-ar trebui sa strigam in stanga si in dreapta: Eu sunt credincios. Faptele noastre vor vorbi despre Dumnezeul nostru. Domnul Isus spunea, “Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii, asa cum v-am iubit eu.” Daca vrei sa fi ucenicul lui Hristos, nu-i nevoie sa zici ca esti ucenicul lui Hristos. Oamenii ne vor cunoaste dupa dragostea cu care ne iubim unii pe altii. Ce este totusi nou in porunca aceasta, ca Hristos a zis, “Sa va iubiti unii pe altii”? Dar, si Vechiul Testament spune sa va iubiti unii pe altii. Dar, ce fel de porunca noua (da Isus)? Era un cuvant vechi si totusi Isus spune: Va dau o porunca noua, sa va iubiti unii pe altii. Si apoi adauga: Asa cum v-am iubit Eu pe voi.
Cum ne-ai iubit Hristoase, Tu pe noi? Zice, “V-am iubit pana la ultima picatura de sange, care s-a varsat pe cruce. V-am iubit, pana intr-acolo ca M-am lasat strapuns in maini si in picioare. V-am iubit pana intr-acolo ca Mi-am luat asupra Mea nelegiuirea voastra, a tuturora. Ca un mel pe care-l duci la macelarie, n-am deschis gura in fata celor care tund. Si pedeapsa care da pacea a cazut asupra Lui. Prin ranile Lui suntem tamaduiti. Hristos a zis, “Te iubesc cu o iubire vesnica.” Si Dumnezeul nostru ne-a demonstrat lucrul asta. Nu-i o poveste dragostea lui Dumnezeu. Dovada este crucea din dealul Golgotei. Iubirea aceea nu e o poezie, nu e o metafora, nu e un cantec rostit usor, ci este o dovada. Acolo a curs sange nevinovat. Sa va iubiti cum v-am iubit Eu pe voi. Mai spune Biblia ca Domnul Isus Hristos, atunci cand statea cu ucenicii, la ultima cina pe care au avut-o impreuna, zice “pentru ca Isus i-a iubit pe ai Sai, i-a iubit pana la capat.”
Sa iubim folosind adevarul
Eu nu inteleg iubirea care traieste dupa mofturi. Astazi ii zic, “Sarut mana,” la mama ca am chef. Miine nu mai zic, ca nu mai am chef. Astazi, pentru ca m-am emotionat ma duc sa dau si eu un ban unui sarman. Maine, nu mai am bani, nu mai dau nimic nimanui. Credinta in Dumnezeu nu e dupa toane. Cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si Luni, si Marti, si Miercuri, si Joi si in toate zilele vietii Lui. Asa sa ne ajute Dumnezeu. Spune Biblia sa ne iubim cum ne-a iubit Hristos pe noi. Vreau sa va spun unul dintre lucrurile cele mai importante: Sa iubiti, folosind adevarul.
Domnul Isus ne spune: Iubeste in mod drept. Daca vezi pe cineva ca merge in viata si s-a apucat de lucruri care sunt nefolositoare, tu sa nu taci. Dumnezeu ne invata ca trebuie sa iubim pe un om, drept. Eu (trebuie sa) ma uit la om in fata si sa-i spun: Nu te supara. Te iubesc, dar ce faci tu nu e bun. Sa nu taceti, sa nu va fie rusine sa spuneti prietenilor vostri, care este dreptatea. Nu vezi pe un om ca se clatina band si isi bea mintile, si tu sa taci. Sa nu-l vezi pe un om ca toata ziua injura si vorbeste urat si tu sa taci? Sa-i spui: Omule, baga-ti mintile in cap. Eu tin la tine, dar, vreau sa-ti spun adevarul. Iubitii Domnului, vreau sa va spun in aceasta seara ca nu-i iubire mai mare, decat sa-i spui omului adevarul. Cine vorbeste pe la spate pe cineva, n-a iubit niciodata persoana aceea. Intotdeauna, o mama, isi prinde copilul de cap si ii spune: Copile, fa ce este bun si ce este frumos. Intotdeauna, prietenii isi vorbesc in fata si isi spun unii altuia: Schimba-te in ceea ce faci, ma doare sa te vad in felul acesta. Sa iubim cu dreptate si sa spunem lucrurilor pe nume. Si sa spunem adevarul in numele lui Isus Hristos. Si sa spunem: Daca porti frumosul nume de copil al lui Dumnezeu, daca te cheama crestin, mai omule, ce-s faptele acestea? De ce vorbesti ceea ce vorbesti? De ce injuri? De ce te manii? De ce bagi tigara in gura, de ce bagi alcool in tine? Daca esti crestin si copil al lui Dumnezeu, eu te intreb in aceasta seara: Ai voie sa faci lucrurile acestea? Trebuie sa spui adevarul. Sa ni se largeasca inima. Dar, in raport cu semenii nostri, as vrea sa tinem cont de sfatul Domnului Isus- Sa iubim folosind adevarul. (24:00)
Sa iubim cu dreptate
Matei 15:28 Biblia spune ca o femeie Sirofeniciana, straina de poporul lui Dumnezeu, a venit la El strigand: Fetita mea este stapanita de un duh, ajuta-ma. La care, Hristos a tacut. Si femeia a insistat. La un moment dat, Domnul Isus Hristos a zis acestei femei un cuvant greu, “Nu-i bine sa iei painea copiilor si sa o dai cateilor.” Si femeia i-a spus, “Da, dar si cateii mananca faramiturile de la masa stapanului. Isus Hristos i-a zis, “O, femeie, mare este credinta ta.” Stiti ce inseamna lucrul asta? Ca Isus Hristos iubeste cu dreptate. Poti sa vi o viata intreaga la biserica si sa nu fi invatat nimic si un strain de undeva, de afara sa poata sa induplece inima lui Dumnezeu. Ca nu cel ce zice ca e pocait, e pocait. Ci, cel ce dovedeste ca are faptele pocaintei. Si Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al dreptatii.
Cand vei ajunge inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu te intreaba: Ai facut ce ti-am poruncit Eu? Ti-ai deschis inima, ti s-a largit inima pentru cel lipsit? Domnul Isus Hristos le zice ucenicilor in felul urmator, cand erau ei in corabie si a venit furtuna, “Putini credinciosilor. Pentru ce v-ati indoit?” Au stat cu Isus Hristos luni, si femeia aceasta straina de casa lui Dumnezeu vine si despre ea, Domnul Isus spune, “O, femeie mare este credinta ta.” Baga-ti bine de seama, nu cumva, dispretuind pe aproapele nostru, sa ne trezim ca in cer, ei vor avea parte de Dumnezeu si noi vom ramane pe dinafara. Cine dispretuieste pe aproapele lui n-a cunoscut pe Dumnezeu. Cine judeca cu partinire pe aproapele lui, cine are cuvinte jignitoare si de ocara, fata de aproapele lui n-a cunoscut pe Dumnezeu. Ajuta-ne Doamne sa punem frau gurii. Ajuta-ne Doamne sa ne largim inima, ca acolo sa locuiasca o iubire care este dreapta. Stiti care este iubirea dreapta? Masoara-te aspru pe tine si masoara cu bunatate pe cel de langa tine. Nu invers, ca atunci nu e o iubire dreapta. (27:00)
Sa iubim cu mila
Si nu ultim, sa ni se largeasca inimile fata de semenii nostri iubind milos. Vine un lepros la Domnul Isus Hristos si zice, “Daca vrei, poti sa ma curatesti.” Si Biblia spune ca lui Isus Hristos i s-a facut mila de el si a zis, “Da, voiesc.” Care e diferenta dintre mila si dreptate? Dreptatea iti da c emeriti, mila nu iti da ce meriti. Mila iti da ce nu meriti. Va intreb: Poate cineva dintre voi sa zica astazi, “Doamne, ai avut mila de mine”? Nu mi-ai dat Doamne ce am meritat. Mi-ai dat ce n-am meritat. Ca daca sunt in aceasta seara aici, numai prin mila Ta am ajuns.
In jurul nostru sunt atatia oameni care pier, pentru ca noi n-am stiut sa intindem o mana. Va intreb: Vreti sa iubiti ca Dumnezeu? Atunci sa vi se largeasca inima fata de semenii nostri. Cum e Doamne inima asta? Zice, “Te largesti la inima, nu te inchide. Nu este o dragoste care sa puna lacat. Nu tragi fermuarul sau zavorul. Dragostea din Dumnezeu face ca in inima ta sa aiba loc si Ion, si Vasile, si Maria, si Gheorghe, si Romii, si Ungurii si toti, ca toti suntem faptura mainilor Lui. Noi nu iubim selectiv, noi trebuie sa iubim cum a iubit Dumnezeu. Isus Hristos a iubit cu mainile intr-un gest in care spune: Atat de mult va iubesc pe toti. (31:00)
Sa iubim cu lungime
Dragostea spune ca are lungime. Oamenii zilelor noastre vin si va spun, “Uite, asa trebuie tu sa traiesti.” Biblia ne invata nu cum sa traim bine, ci cum sa murim bine. Pentru ca cine nu invata sa moara bine, de fapt el n-a trait niciodata. Noi trebuie sa invatam cum sa murim. Iata ce spune ap. Pavel despre sfarsitul vietii lui, “M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea.” Dar de ce zice Pavel “am ispravit alergarea”? Pentru ca zice el, dragoste lui Dumnezeu este o dragoste care are lungime, pentru ca de dimineata, de cand te-ai trezit si pana seara, Dumnezeu se uita la tine si spune asa, “Cat faci tu, pentru ca sufletul tau sa aiba lungime in dragostea fata de mine. De dimineata pana seara trudim pentru nevoile noastre. Si Biblia spune: Dragostea din Dumnezeu are lungime.
Sufletul nu il hranesti cu inca un etaj la casa, sau cu inca o vita in gospodarie sa ti-o cumperi. Pe sufletul asta il hranesti altfel si Dumnezeu ne spune in felul acesta, “Baga bine de seama, ca in clipa mortii ceea ce vei masura in viata e lungimea dragostei pe care ai avut-o fata de Dumnezeu. Cat e dragostea ta, fata de Dumnezeu in lungime? Cat ai umblat pentru Dumnezeu in viata aceasta? Ce ai facut cu viata ta si ce am facut cu viata mea, ca atunci cand noi vom trece la Dumnezeu in vesnicie, nevom gandi: Doamne, ce bine am facut eu cuiva in viata aceasta? Cat am alergat eu pentru Dumnezeu? Dragostea presupune sa faci pentru Dumnezeu lucruri, care presupun sa faci alergari.
Sa iubim cu adancime
Ezechiel 47 “Dumnezeu, printr-un inger m-a scos pe poarta de miaza noapte si m-a facut sa ocolesc pe dinafara pana la poarta de rasarit. Iata, ca apa curgea din partea dreapta, cand a inaintat omul acela spre rasarit, cu masura in mana a masurat o mie de coti. M-a trecut prin apa si apa imi venea pana la glesne. A masurat iarasi 1000 de coti, m-a pus sa trec prin apa, apa imi venea pana la genunchi. A masurat iasrasi 1000 de coti, m-a trecut prin ea si apa imi venea pana la solduri. A masurat din nou 1000 de coti si atunci era un rau pe care nu-l mai puteam trece, ca apa era atat de adanca, incat trebuia inot.” Fratii mei si surorile mele, toti sunteti si aratati bine la biserica, cuminti, evlaviosi, cu Biblia deschisa, etc… dar eu nu ma pot uita la voi si sa spun: Tu esti credincios, tu nu esti credincios. Daca v-as intreba: Iubiti pe Domnul? A-ti raspunde: Da.
Dragostea nu se consuma numai public. Dragostea nu se consuma numai in fata noastra, unii cu altii. Numai Dumnezeu stie ce e in viata noastra si cat e dragostea noastra. Biblia spune (in Ezechiel) “Orice faptura care misca in apa asta, va trai pretutindeni pe unde curge raul. Caci oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sanatoase si pe oriunde va ajunge raul acesta va fi viata. Dumnezeu zice, “Adancimea dragostei nu masori public. Eu nu-ti fac poze tie la biserica. Eu te caut pe tin ein odaita. Te caut acolo unde esti departe de ochii celorlalti.” Noi putem sa venim odata pe saptaman si sa zicem ca Il iubim pe Dumnezeu, dar tu te rogi in fiecare zi?
Adancimea dragostei lui Dumnezeu nu-i ceva care sa fie inaintea oamenilor, este odaita, un loc tainic unde stai cu Dumnezeu.Eu te intreb in numele lui Isus Hristos: Ai adancime in relatia ta cu Dumnezeu? (54:00) Fratii mei si surorile mele, cine n-are odaita cu Dumnezeu nu are adancime in dragostea lui Dumnezeu. Profunzimea sa vede in lucrarea odaitei si in lucrarea rugaciunii. Stiti de ce Dumnezeu ne cheama de-o parte, sa avem o viata de rugaciune? Frumusetea a rugaciunii si a dragostei aceea profunda e ca nu mai minti. Cand te duci la rugaciune pe genunchi… atat de bine e sa te duci sa te rogi ca sa nu ti se strice inima de la curatia care e in Hristos. Tot stand cu oamenii devii viclean, inveti sa minti, ti-e frica de ei. Mergand in rugaciune, te ridici cu putere si Dumnezeu te ajuta sa spui adevarul. Cand te duci in rugaciune, in acea adancime a dragostei lui Dumnezeu, nu mai minti. Acolo, Dumnezeu iti spune adevarul. (57:00)
Inaltimea dragostei lui Dumnezeu este urmatoarea: Eu am informatie biblica. Dar informatia asta biblica ma ajuta pana la un punct. Ca dincolo de punctul asta, vine Duhul lui Dumnezeu si dincolo de informatie imi da revelatie, pentru ca noi nu pricepem biblia cu mintea noastra, noi pricepem biblia cu ajutorul lui Dumnezeu. Pricepem Scriptura prin inspiratie de sus. Tu nu esti destept ca sa pricepi Biblia. Tu esti luminat de Dumnezeu ca sa pricepi Biblia. Inima ta ca sa primeasca Biblia, trebuie sa primeasca darul lui Dumnezeu si descoperirea lui Dumnezeu. Pai, eu citeam Biblia, cand umblam cum umblam, cu pacate, niciodata nu pricepeam nimic. Citeam o pagina din Biblie, imi lacrimau ochii si adormeam. Pricepeam o iota, n-am priceput nimic. Dar, cand Dumnezeu mi-a luminat mintea si am gustat din darul ceresc, atunci de o data, sufletul meu s-a luminat. (67:00) (Mai sunt 20 de minute din predica)
TEXT: Ieremia 18:1 Vineri 22 Februarie la RADAUTI:
Cuvîntul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel: 2 ,,Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3 Cînd m’am pogorît în casa olarului, iată că el lucra pe roată. 4 Vasul pe care -l făcea n’a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i -a plăcut lui să -l facă. 5 Şi Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 6 ,,Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, aşa sînteţi voi în mîna Mea, casă a lui Israel!
Un profesor de folozofie l-a intrebat pe Pastorul Florin Ianovici: Domnul Pastor, as vrea sa va intreb pentru ce traiti. A zis, “Puteti sa va luati 3 minute de ragaz si apoi sa imi raspundeti la aceasta intrebare.”
I-am spus domnului profesor de filozofie ca nu-mi trebuie 3 minute sa raspund la aceasta intrebare, pentru ca ea ma framanta de 44 de ani. Si nu e zi pe pamantul acesta sa nu ma framant la intrebarea: Pentru ce traiesc? Ma gandesc ca nu sunt chiar rodul unei intamplari fericite de Mai, cand m-a nascut mama. Ma gandesc ca pe pamantul acesta nu pot sa fiu doar un ecuson, pe care sa scrie care este pozitia mea pamanteasca la serviciu. Ma gandesc ca omul este mai mult decat hainele pe care le poarta si lucrurile de care se inconjoara. Ma gandesc ca omul este mai mult decat diplome, pe care, pana la urma le pui intr-un sertar si nimeni nu mai stie de ele.
M-am uitat la domnul profesor si i-am spus, “Domnul profesor, rostul meu pe acest pamant este sa alerg, cat Dumnezeu imi da putere, sa strang rod pentru Domnul Dumnezeu, cat El imi da putere. Si cand voi ajunge in cer la Dumnezeu, sa ma duc cu un snop mare inaintea Lui, sa spun: Asta a fost rostul vietii mele.” Daca s-ar putea sa stau cu acel snop in brate si sa-I spun lui Hristos, cel pe care L-am iubit toata viata mea si Cel pe care Il iubesc: Doamne, atata am putut eu sa fac.
S-a uitat la mine lung, Domnul profesor si nu a mai zis nimic. Ma rog ca Dumnezeu sa binecuvanteze in aceasta seara, orice inima are vine si intreaba: Pentru ce m-am nascut eu? Uneori suntem in viata ca si bicicleta caruia ii scapa lantul. Si atat pedalezi si pedalezi si spui, “Dar, cum Doamne, dupa atata pedalat, eu tot pe loc sunt? N-aveti uneori sentimentul zadarniciei in viata voastra? Un sentiment din acesta de irosire, de istovire, chiar inainte sa faci ceva? Se pare ca in ultima perioada, ceea ce eu observ este ca pentru multi dintre noi, aproape in orice domeniu (ca vorbesti de scoala, ca vorbesti de domeniu profesional) o lehamita de aceasta existentiala a pus stapanire pe noi. Ma uit la voi, sunteti gata, obositi. Sa stiti ca nu rezolvam problema nici cu un red bull, nici cu o cafea tare. Nu rezolvam problema nici culcandu-ne mai devreme, nu rezolvam problema nici un fel. Nici daca ne-am relaxa, sa ne ducem o luna unde ni-e drag noua.
Nu doriti sa gasiti raspuns la aceasta intrebare? Nu doriti sa stiti ca in fiecare zi de viata pamanteasca exista o semnificatie, exista un rost? Stiti ce ne ucide in fiecare zi? Zadarnicia. Sa faci lucruri in care nu crezi. Stiti ce va oboseste in viata? Sa raspund unor sarcini in care tu nu crezi. Stiti de ce obosim? Pentru ca facem lucrurile, nu din convingere. Sa sti, cand faci ce iubesti, aduce in tine o energie extraordinara. Daca-ti doresti sa ajungi intr-un loc pe care-l iubesti, sa vezi ce alergi. Te trezesti ca mergi rapid. (13)
Eu sunt aici in aceasta seara sa va spun ca Dumnezeu din cer are un plan pentru noi. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu mai merg purtat incolo si incoace de orice invatatura. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am gasit o ancora. Ancora credintei. Si oricat de mare ar fi furtunile, m-am ancorat in aceasta ancora a credintei. Si ii multumesc lui Dumnezeu ca merg spre o tinta care este clara. Tinta mea in aceasta viata e sa iau cati mai multi cu mine in Imparatia lui Dumnezeu. Doresc din toata inima ca viata mea pe acest pamant, pana o va mai ingadui Dumnezeu, sa fie un in care sa pot sa duc cati mai multi oameni in cer. In fiecare zi stau si ma gandesc: Cati oameni am putut sa ating cu evanghelia?
Pacea ti-o da sentimentul lucrului bine facut si pacea ti-o da faptul ca tu faci ceea ce trebuie in viata.Cand nu faci ceea ce trebuie in viata, te imbolnavesti, chiar si la 19 ani. (15:00)
Doresc sa-i multumesc lui Cristi (foarte mult ) pentru acest video:
Nu doar un Simplu Lut
Aceasta metafora a olarului, sau a omului sub forma de lut, care ajunge in casa olarului- a fost folosit Ieremia dupa un moment specific. Ieremia era un om extrem de incomod. Atunci cand vroiai sa te simti mai bine, venea Ieremia si spunea: De ce te simti bine, ca n-ai nici un motiv. Traiesti rau. Si e gresit sa te simti bine cand traiesti rau. De fiecare data, venea si ii biciuia cu cuvantul lui Dumnezeu. Stiti ce s-au gandit ei? Daca nu putem sa-i inchidem gura, macar sa-l bagam la adancime. Si l-au aruncat intr-o groapa, spune cuvantul lui Dumnezeu.
Si in groapa aceea a stat el, Ieremia, pentru ca oamenii n-au mai vrut sa asculte mesajul lui. Dar, cand esti sub voia lui Dumnezeu si o groapa poate sa te invete lucruri esentiale. Si cand esti in afara voii lui Dumnezeu, poti sa locuiesti in Manhattan, ca totnu inveti nimic. Acolo in groapa, Dumnezeu i-a spus, “Priveste, Ieremia, de jur imprejur. Ce vezi?” “Nu vad Doamne mare lucru. Nu vad decat pamant, nu vad decat lut de jur imprejur.” Si Dumnezeu i-a zis, “Baga de seama, ca acesta este un lucru important pe care tu il vezi acuma. Intr-o groapa poti sa inveti un lucru. Cand a iesit din groapa aceasta, i-a zis Dumnezeu, “Du-te Ieremia in casa olarului, sa te invat o lectie importanta. Ce lectie importanta?
Cnad venim pe pamantul acesta toti suntem un lut. Nimic mai mult. Chiar daca un lut este intr-un fel si altul in alt fel, nu suntem mai mult decat un lut. Marire sa-I fie lui Isus Hristos, care a venit si a smuls lutul acesta din lumea aceasta. Dar, ceea ce n-am inteles noi, ceea ce ingheata vietile noastre, in putina traire a vietii noastre cu Dumnezeu, cantarile noastre slabe, de multe ori lipsa noastra de energie duhovniceascase datoreaza unei neintelegeri a vietii de credinta. Niciodata nu ne vom putea schimba, daca nu intelegem ce trebuie sa facem. Daca n-ai inteles ce trebuie sa faci in viata aceasta de credinta, degeaba te zbati pentru ca nu vei avea inaintare.
Ce n-am inteles noi e urmatorul lucru: Dupa ce Isus Hristos ne-a mantuit, ne-a smuls Dumnezeu, ne-a ridicat din fundul mocirlei si ne-a asezat pe o stanca tare. Dupa ce Hristos m-a luat pe mine, ghemul acesta de tarana, Hristos spune: De aici incolo tu nu trebuie sa te relaxezi. “O, m-am mantuit. Viata mea e salvata.” Dupa ce Dumnezeu te-a salvat, zice, “Vino sa-ti fac cunostinta cu Tatal meu.” Si Dumnezeu ia acest lut si-l duce in casa olarului. Si Hristos zice, “De aici incolo tu nu mai esti un lut oarecare.” Tu intri intr-un proces de prelucrare, un proces de transformare.
Noi stam si gandim ca unicul lucru al vietii noastre, prin venirea la biserica, e sa ne mantuim vietile. Cine v-a spus lucrul asta nu va spus adevarul. Ne-am mantuit vietile pentru ca Isus Hristos a murit pe Golgota. Dupa ce ne-am mantuit vietile, noi intram intr-un proces de lucrare, de transformare, de innoire. Noi suntem modelati caracterial. Biserica este o casa a innoirii. Tu mai poti sa fi al tau. Tu nu mai esti al tau, ca sa faci tot ce voiesti tu. Tu esti al lui Dumnezeu si trebuie sa faci ce voieste El. Eu nu recunosc credinta nimanui, care vine de 15 ani la biserica si a ramas invidios si a ramas cu o inima mica, si a ramas un om barfitor, si a ramas un om fara vise duhovnicesti si nu se gandeste decat la masina, la casa, la insuratoare, si la lucrurile pamantului. Aceasta nu-i credinta.
Credinta inseamna sa vi la biserica pentru ca sa te innoiesti, sa te transformi. Cu fiecare venit la biserica trebuie sa-mi pun problema: Doamne, ce am ajuns eu azi, mai bun decat ieri? Ce am schimbat, Doamne, in anii acestia? De cand vin la biserica, Doamne, cum sunt eu? De aceea batem pasul pe loc. Pentru ca n-am inteles ca mantuirea, care este prin Hristos, inseamna smulgerea lutului din pamantul acesta, al lumii. Si apoi, Dumnezeu vine si spune: De azi incolo tu trebuie sa intri in casa olarului. Dumnezeu modeleaza in casa Lui. Dumnezeu daltuieste in casa Lui. Lumea aceasta n-are nevoie, in mod deosebit, de declaratii.
Dumnezeu se uita la noi si zice: Nu exista credinciosi cu gura. S-a saturat Dumnezeu de declamatii, ca esti pocait. Vreau sa va spun ca n-am vazut niciodata painea sa-si faca reclama. Cand o scoti din cuptor ea miroase frumos si nu-si face reclama. Mireasma aceea de paine caldaiti gadile narile si iti mangaie sufletul. N-am vazut niciodata izvorul curat sa-si faca reclama. El curge. Daca vrei sa bei din el, bei. Daca vrei sa-ti bagi picioarele in el, o faci. Depinde de tine. Oferta noastra in lumea aceasta trebuie sa fie o oferta care sa se reflecte in atitudine, in modul in care gandim, in modul in care actionam, in modul in care vorbim. (21:00)
Sunt absolut convins ca atunci cand intram in casa olarului, ca un lut rascumparat, pe care Hristos il aduce sa-l modeleze Tatal. Dumnezeu din cer, se uita la noi si spune: Am un plan cu privire la viata ta. Asculta-ti ce va spun: Noi copiem oameni. Ne uitam si spunem, “Reteta de succes e aceasta.” Si ne uitam la un om si incercam sa-l copiem pe acel om cum putem mai bine. De cele mai multe ori copiem oamenii (cantareti, predicatori, etc) crezand ca aceasta e reteta de succes. Cand vom ajunge in cer, vom avea o mare surpriza. Pentru ca Dumnezeu ne va spune: Niciodata n-am dorit sa copiezi pe vreunul. Eu mi-am dorit ca tu sa-ti implinesti destinul. Dumnezeu va rasplati numai ceea ce El a facut cu tine.
Copiati oamenii pana cand nu o sa mai puteti si veti avea un sentiment de zadarnicie si de goliciune sufleteasca. Stiti ce vom fi? Cel mult o copie. Nici aceea fidela, a unui om. Dumnezeu vrea sa fi ceea ce El vrea sa fi. Si nu v atrebui sa-ti doesti sa fi altceva decat ceea ce Dumnezeu vrea sa fi. Nu am inteles ce vrea sa faca Dumnezeu in biserica. Dumnezeu nu vrea sa ne copiem uni pe altii. Dumnezeu vrea sa fim ceea ce am fost meniti sa devenim. Dumnezeu a pus in fiecare din noi ceva unic. Dumnezeu nu se repeta, Dumnezeu este maret. Dumnezeu are o diversitate in modul de exprimare. Dumnezeu face ca fiecare dintre noi sa aibe o unicitate. Noi alergam sa copiem oameni, pe cand Dumnezeu zice, “Lasa-ma sa te fac eu produsul manilor Mele. (24:00)
Dumnezeu ne invata lucruri prin aceasta metafora extraordinara:
1. Pregatirea lutului
Lutul se pune intr-un vas special si sta in apa pana la 6 luni. Apa e cuvantul lui Dumnezeu. In momentul cand se ia lutul si se ajunge in casa olarului- Isus Hristos ne duce in casa olarului, care este familia, biserica- locul unde tu te intalnesti cu cei sfintilocul unde studiezi, locul unde te rogi, ca sa te modeleze pe tine. Dar primul lucru care se face este ca lutul se pune intr-un vas special si sta in apa pana la 6 luni aproape. V-ati gandit de ce sta lutul in apa aproape 6 luni? Pentru ca el trebuie sa dobandeasca doua caracteristice: Elasticitate si plasticitate. Elasticitatea este capacitatea asta de a-l lungi, sa nu se faramiteze, sa nu se rupa. Plasticitatea inseamna capacitatea de a fi modelabil. Apa este cuvantul lui Dumnezeu. Noi suntem rigizi si avem prejudecati pentru ca n-am fost imbibati suficient cu cuvantul lui Dumnezeu. Am ramas cu gandul de la a noastre, facem o amestecatura ciudata intre ceea ce Dumnezeu ne spune si parerile noastre.
Omul care sta si se fragezeste in apa cuvantului lui Dumnezeu, v-a ajunge sa aibe o inima deschisa pentru aproapele lui. Cu cat citesc mai mult din Biblie, cu cat stau mai mult in prezenta lui Dumnezeu, renunt la gandurile mele ca sa-mi insusesc gandurile lui Dumnezeu. Toate barierile care exista intre noi se datoreaza unui singur fapt: saracia in cuvantul lui Dumnezeu, lipsa de prelucrare care cuvantul lui Dumnezeu ne-o face noua. Pune-ti mana pe Biblie si o cititi. Ca o sa fim rigizi si nu o sa ne placa ce devenim. Cu cat citesc mai mult din cuvantul lui Dumnezeu cu atata ma smeresc si spun, “Doamne, nimic nu sunt in fata Ta. Totul esti Tu in mine,” si apoi privesc cu respect si la cei ce sunt in preajma mea. Dragii mei, sa intelegem ca rigiditatea noastra, tepeni, faptul ca nu reusim sa avem o relatie cu cei de langa noi se datoreaza saraciei in cuvantul lui Dumnezeu.
Va rog sa nu mai luati parerile omenesti, inclusiv lideri de la amvon, inclusiv oameni care au multa experienta cu Domnul. Dumnezeu judeca altfel decat omul, Dumnezeu are alti parametrii. Cand in tine locuieste cuvantul lui Dumnezeu, gasesti punti de comunicare. Cand in tine exista numai vorbe omenesti si nimicuri… de unde sa dai, daca nu ai? Daca n-ai pus in inima ta, de unde sa dai? (33:00)
2. Framantarea lutului
Se bate lutul. Se ia un mai, un instrument cu care se bate lutul de olar- de Dumnezeu. Am stat si m-am intrebat: De ce bati Doamne? Stiti care este explicatia tehnica pentru care bate olarul lutul? Daca nu bati bine lutul, raman niste bule de aer in ele. Dupa ce a stat in apa, raman niste bule de aer inlauntru lutului. Si vine olarul si dai cu maiul. Si-l bate bine si-l tranteste si atunci strigi: Nu ma mai iubeste Dumnezeu. Daca m-ar iubi Dumnezeu, nu m-ar mai bate. Si Dumnezeu bate si bate. De ce? Pentru ca vine ziua cand va trebui sa fi gata. Si daca intri in cuptor cu bule de aer (vei avea) fisuri in toate partile. Cine sunt eu Doamne? De ce-s asa crapat, de ce-s asa fisurat? De ce sunt in felul asta in care nu ma mai recunosc? Pentru ca ai fugit de maiul Meu. Si ai cerut tot timpul, “Doamne, nu.” Stiti ce spune Biblia? Iov 16:12
Stiti de ce nu ma reped sa judec pe cineva? Nu ma reped sa-i spun o vorba? De ce nu ma pripesc sa-mi dau cu parerea? Pentru ca am trait vremuri grele. Pentru ca am fost sarac, pentru ca am fost parasit, pentru ca mi-au intors oamenii spatele. Si imi aduc aminte mereu de durerile si suferintele pe care le-am avut cand ma batea Dumnezeu, ma lua de ceafa si m-a zdrobit. Si atunci zic, Doamne, eu am trecut pe aici, stiu cum este. Doamne, nu o sa ma mai supar atat de repede. Imi doresc din toata inima sa fiti puternici in Isus. Nu va lasati doborati de un cuvant, de o parere.
3 A. Modelarea lutului – pe centrul de roata
(1) Pregatirea (2) Framantarea (3) Modelarea. Stiti ce frumos e la modelare? Dupa ce te bate cu maiul, sa scoata bule de aer, te ia si te pune pe roata- pe centru cu toate reflectoarele pe tine. (Zici).. ma iubeste Dumnezeu. Si ma uit la fratele meu si spun, ‘Frate nu stiu cum te iubeste Dumnezeu pe tine, sa vezi ce ma iubeste pe mine.” Avem gandul acesta ca suntem speciali. Cand te pune Dumnezeu pe centrul rotii Lui, esti prioritatea Lui. Biblia spune ca Dumnezeu vrea sa ia chip in noi. Dumnezeu coboara la fiecare si spune, “Aici pe mijlocul rotii esti tu.” Dar stiti ce inseamna lucrul asta? Atunci cand esti pe mijlocul rotii si esti centrul atentiei a lui Dumnezeu, mai exista un lucru.
Daca ai sarit putin de pe mijloc, gata cu forma frumoasa. Trebuie sa ramai mereu pe mijloc. Pentru ca a ramane pe mijloc inseamna sa fi mereu in centrul atentiei lui Dumnezeu, dar, inseamna, in acelasi timp sa faci voia lui Dumnezeu. Psalmul 42:17 “Eu sunt sarac si lipsit, dar Domnul se gandeste la mine.” Apoi vine partea 2-a: Deuteronom 5:32 “Luati seama, dar, sa faceti asa cum va poruncit Domnul Dumnezeul vostru. Sa nu va abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stînga.” Deci, nu poti sa fi in centrul atentiei Lui si sa faci orice iti trece prin minte. Daca esti centrul atentiei lui Dumnezeu trebuie sa ramai in voia lui Dumnezeu. Daca ai iesit in afara a acestui centru, a acestei roti, nu mai poate olarul sa te modeleze.
Dupa ce incepe modelarea aceasta, te pune pe centrul rotii si incepe viteza. Cati dintre voi a-ti simtit ca nu va puteti trage respiratia din pricina greutatii? Multi. Dar nu poti sa spui, “Doamne, opreste viata, vreau sa cobor.” Vine un moment in viata cand zilele sunt iuti, intr-o viteza si cu o repeziciune care aproape ca nu-ti da ragaz sa te gandesti. E dinamica vietii. Va trebui sa trecem pe aici. Nu va temeti. Vine si vremea linistei. Vine si timpul cand o sa stai sa-ti bei ceaiul, in casa in care ai facut-o. Dar, asta o sa o faci cand Dumnezeu da viteza mare la roata. Si o sa spui, “Doamne nu mai pot de ametit ce sunt, sunt lesinat. Nu mai pot. Examene dupa examene. Ai vrea uneori sa pui stop, pauza, sa ai putin ragaz. Spune Dumnezeu, “Cand ai pornit, exista un singur buton – In fata.” Dupa care in cer la Dumnezeu.
3 B. Modelarea lutului – curata cu bucata de metal tot ce e in plus
Fichiasele- sunt niste bucati de metale. Si incepe roata sa se invarta cu viteza mare. Tu esti acolo ancorat si incepe procesul de modelare. Ce face Dumnezeu cu fichiaselele acestea? Zice: E in plus, celulita spirituala. E in plus, asta trebuie sa o dam jos. La care noi zicem, “Nu-mi da jos, ca drag mi-a fost visul asta. Doamne, numai la asta sa nu renunt.” Si vine Dumnezeu cu bucata de metal si curata si da jos si face vasul sa fie pe dinafara frumos. Ce e in plus iti va rupe articulatiile. Stiti ce inseamna vise care sunt firesti? Orice vis firesc este un mort pe care-l porti in spate. Il porti si zici, “da, nu mai pot.” Dar Dumnezeu iti spune, “Ti-am spus ca e in plus. Nu mai purta mortii in spate. Lasa-ma sa-ti dau viata.” Si Dumnezeu vine cu metalul acela si curata ce e in plus. (50:00)
Cateodata, cand stai pe roata vin mainile olarului si incep sa ia lutul si sa-l stranga. Si spui, “Nu mai pot.” Dar, ce se intampla cand te strange olarul e ca iti iei zborul. In viata, nu am invatat multe lectii asezat pe fotoliu. Am invatat multe lectii si m-am invatat prin suferinta. Stiti care mi se pare cosmarul vietii? Sa mori in fotoliu cu pisica in brate. Cum credeti ca luati inaltime?
4. Lutul este pus in cuptor
Te baga Dumnezeu in cuptor. Asa e procesul. Dupa ce ti-a dat forma, te baga in cuptor la uscat. O sa spuneti: Eu nu vreau cuptor. Fratii mei, ascultati ce va spun. In viata aceasta ori te arde focul lui Dumnezeu, ori te parleste Satana. De ars, tot vei arde. Hristos a spus ca mladitele care nu aduc rod le ia si le arunca in foc. Deci, in viata aceasta, ori focul lui Dumnezeu este in tine si te modeleaza, ori, daca nu esti parlit de catre cel rau. Biblia spune ca, oricum focul acesta va fi in viata noastra. Numai ca este o desosebire: Focul lui Dumnezeu arde in timpul vietii si focul Satanei arde dupa viata. Va trebui sa te gandesti in viata aceasta ce faci. Cuptorul lui Dumnezeu este incins pentru o vreme, pe cand focul Gheenei este o eternitate, o vesnicie. Oricum noi vom fi sub acest test al focului. In viata, ca esti sau nu pocait, focul tot va veni. Mai bine sa stau in cuptorul Tau, decat sa stau in focul acela care va arde linistea si va arde tot ce este nefolositor. Imi doresc mai bine Doamne sa dai Tu focul la cuptor, Tu sa ma modelezi, decat sa fiu aruncat la groapa de gunoi si sa-mi dea foc Satana.
Am vazut atatea vieti ispravite, am vazut oameni impatimiti care nici in ceasul mortii nu au vrut sa se intoarca la Dumnezeu, Stiti cum i-am vazut? Atat de rau. Pentru ca in viata, oricum va arde un foc. Si as dori din toata inima sa lasi cuptorul lui Dumnezeu sa ardasi sa usuce ce este nevoie pentru ca tu sa poti iesi de acolo cu o forma.
5. Finisarea lutului
Dupa ce iesi din cuptor, ce bine e ca am iesit. La care te ia Dumnezeu si zice, “Gata?” “Nu.” “Dar, ce faci?”Ia Dumnezeu oxizi si incepe sa smaltuiasca. Dar, de ce Doamne? Pentru ca Dumnezeu spune, “Tu nu trebuie sa ramai doar un simplu lut.” Stiti cum este vasul din cuptor? Este nefinisat si Dumnezeu face procesul de smaltuire. Ia nisip, pietris, freaca si pune oxizi pentru ca acestia dau culoare- stralucire. Ce suntem noi? Doar un simplu lut? Pe pamantul acesta, omul lui Dumnezeu trebuie sa aibe culoare si stralucire. Omul lui Dumnezeu trebuie sa aibe finete. Omul lui Dumnezeu trebuie sa aiba o anumita frumusete in ceea ce este. Dumnezeu nu este numai un “Da”. Dumnezeu nu este numai un “Loveste”. Dumnezeu este acela care creeaza in noi frumusete. Unde-i frumusetea? Unde-i culoarea? Unde este acel deosebit al tau? Unde este acea finete pe care Dumnezeu trebuie sa o faca? Pentru ca noi refuzam smaltuirea. (Zicem)”Bine ca am iesit din cuptor.” Ar trebui sa spunem, “Doamne, adu si fa vietii mele ceea ce crezi Tu ca trebuie s afie. Toti suntem diferiti si slava lui Dumnezeu ca suntem diferiti. Ca fiecare trebuie sa ne gasim acea unicitate si va indemn pentru indurarea Domnului Isus Hristos: Fiti oameni care sa aveti stralucire in Hristos. Cautati acest lucru in Hristos, care este extrem de important. Lasati ca Dumnezeu sa vina si sa dea vaselor noastre aceasta smaltuire, de care este nevoie. (59:00)
6. Inapoi in cuptor
Se termina dupa smaltuire. Dar, dupa smaltuire, Dumnezeu zice, “Inapoi in cuptor.” (Zicem) “Nu mai vreau. Gata, ajunge. Nu mai pot.” La care Dumnezeu spune, “Trebuie ca aceasta culoare sa se fixeze. Trebuie ca acest smalt sa se fixeze.
M-am intalnit cu oameni si nu-mi place credinta lor. E o credinta butucanoasa. O credinta care musca mai mult. De ce? Pentru ca au refuzat sa intre in cuptor ca sa li se fixeze acea frumoasa culoare si acel smalt. Daca esti al lui Hristos, cum trebuie sa fi? Un om deosebit. Doamne, eu nu vreau sa fiu un simplu lut, ca exista deosebire intre lut, ceramica, portelan. Se face- ceramica la 900+ grade, portelanul la 2000 de grade
Ardeti mai mult pentru Dumnezeu. Lasati ca focul lui Dumnezeu sa ne atinga. Daca noi nu vom lasa ca Dumnezeu sa dea focul mai mare, noi nu vom ajunge sa fim mai mult (calitativ) decat suntem. (63:00)
Trace Jesus Passion Week Google Maps Isus- Saptamina Patimilor cu harta Google
Filmul Isus (vizionati in limba Romana / choose any language to watch the ‘Jesus’ film)
RICHARD WURMBRAND – English/Romanian
Global Persecution Watch
Christian movies & Beautiful nature shots – Filme crestine si Filmari din natura pe Youtube Channel
PREDICI – Florin Ianovici
PREDICI – Vladimir Pustan
PREDICI – Nelu Brie
Cristian Barbosu Arad – PREDICI
Biserica Gloria Arad Bujac Transmisie Live
Pagina – Predici
Faceti click pe poza pt. site – Administrat In Romania
PREDICI de la A 44-a Conventie USA/CANADA la Seattle, Washington 2012
Predici de la Congresul Bisericilor Baptiste USA si Canada 2012 Cleveland Ohio
Biserica Baptista Speranta Oradea
Vasile Oprea Interviu, Cintari – Nou: Serviciul de Florii 2012
NEW PAGE – All family related articles and videos – on being single, marriage, intimate relations, on raising kids…
Jesus said, “For what will it profit a man if he gains the whole world and forfeits his soul?” Matthew 16:26. Isus a zis: “Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?”
Corul studentilor crestini, Grupul Excelsis, Remus Alazaroae, Corneliu Meci, Rahela Ciobanu
Nemultumirea – mereu nemultumiti, bombanind. Iertati-ma va rog, eu vin din Romania. Dar, cand va aud pe dumneavoastra ca sunt vremuri grele, din punct de vedere economic, mie imi vine si sa plang si sa rad. Iertati-ma, poate ca nu inteleg si de aceea am zis sa ma iertati si v-as ruga sa va si invatati. Stiu ca este greu, dar chiar asa de greu incat sa cartim si sa fim nemultumiti? Le spuneam odata, unor frati din Romania, pe care-i vedeam tare cartitori, “Stiti ce v-ar trebui voua? Ar trebui sa va ia cineva intr-un avion si sa va lase in Somalia, in niste pantaloni scurti, fara telefon, fara nimic la voi, fara un ban. Apoi sa va urce intr-o masina si sa va duca acolo in cel mai indepartat trib. Si sa fiti lasati 6 luni. Si dupa 6 luni de stagiu in Somalia, daca veti mai putea supravietui, sa va aduca inapoi in Romania si dupa ce a-ti ajuns in Romania, in ultimul sat din Romania, cate zile pe pamant mai aveti sa multumiti lui Dumnezeu ca v-ati nascut Romani.” Nemultumirea.
Vezi – Florin Ianovici – Conferinta din Barcelona, Spania 15-16 Februarie – 3
) pentru acest video:
Ce n-am inteles noi e urmatorul lucru: Dupa ce Isus Hristos ne-a mantuit, ne-a smuls Dumnezeu, ne-a ridicat din fundul mocirlei si ne-a asezat pe o stanca tare. Dupa ce Hristos m-a luat pe mine, ghemul acesta de tarana, Hristos spune: De aici incolo tu nu trebuie sa te relaxezi. “O, m-am mantuit. Viata mea e salvata.” Dupa ce Dumnezeu te-a salvat, zice, “Vino sa-ti fac cunostinta cu Tatal meu.” Si Dumnezeu ia acest lut si-l duce in casa olarului. Si Hristos zice, “De aici incolo tu nu mai esti un lut oarecare.” Tu intri intr-un proces de prelucrare, un proces de transformare.
Se bate lutul. Se ia un mai, un instrument cu care se bate lutul de olar- de Dumnezeu. Am stat si m-am intrebat: De ce bati Doamne? Stiti care este explicatia tehnica pentru care bate olarul lutul? Daca nu bati bine lutul, raman niste bule de aer in ele. Dupa ce a stat in apa, raman niste bule de aer inlauntru lutului. Si vine olarul si dai cu maiul. Si-l bate bine si-l tranteste si atunci strigi: Nu ma mai iubeste Dumnezeu. Daca m-ar iubi Dumnezeu, nu m-ar mai bate. Si Dumnezeu bate si bate. De ce? Pentru ca vine ziua cand va trebui sa fi gata. Si daca intri in cuptor cu bule de aer (vei avea) fisuri in toate partile. Cine sunt eu Doamne? De ce-s asa crapat, de ce-s asa fisurat? De ce sunt in felul asta in care nu ma mai recunosc? Pentru ca ai fugit de maiul Meu. Si ai cerut tot timpul, “Doamne, nu.” Stiti ce spune Biblia? Iov 16:12
(1) Pregatirea (2) Framantarea (3) Modelarea. Stiti ce frumos e la modelare? Dupa ce te bate cu maiul, sa scoata bule de aer, te ia si te pune pe roata- pe centru cu toate reflectoarele pe tine. (Zici).. ma iubeste Dumnezeu. Si ma uit la fratele meu si spun, ‘Frate nu stiu cum te iubeste Dumnezeu pe tine, sa vezi ce ma iubeste pe mine.” Avem gandul acesta ca suntem speciali. Cand te pune Dumnezeu pe centrul rotii Lui, esti prioritatea Lui. Biblia spune ca Dumnezeu vrea sa ia chip in noi. Dumnezeu coboara la fiecare si spune, “Aici pe mijlocul rotii esti tu.” Dar stiti ce inseamna lucrul asta? Atunci cand esti pe mijlocul rotii si esti centrul atentiei a lui Dumnezeu, mai exista un lucru.
Te baga Dumnezeu in cuptor. Asa e procesul. Dupa ce ti-a dat forma, te baga in cuptor la uscat. O sa spuneti: Eu nu vreau cuptor. Fratii mei, ascultati ce va spun. In viata aceasta ori te arde focul lui Dumnezeu, ori te parleste Satana. De ars, tot vei arde. Hristos a spus ca mladitele care nu aduc rod le ia si le arunca in foc. Deci, in viata aceasta, ori focul lui Dumnezeu este in tine si te modeleaza, ori, daca nu esti parlit de catre cel rau. Biblia spune ca, oricum focul acesta va fi in viata noastra. Numai ca este o desosebire: Focul lui Dumnezeu arde in timpul vietii si focul Satanei arde dupa viata. Va trebui sa te gandesti in viata aceasta ce faci. Cuptorul lui Dumnezeu este incins pentru o vreme, pe cand focul Gheenei este o eternitate, o vesnicie. Oricum noi vom fi sub acest test al focului. In viata, ca esti sau nu pocait, focul tot va veni. Mai bine sa stau in cuptorul Tau, decat sa stau in focul acela care va arde linistea si va arde tot ce este nefolositor. Imi doresc mai bine Doamne sa dai Tu focul la cuptor, Tu sa ma modelezi, decat sa fiu aruncat la groapa de gunoi si sa-mi dea foc Satana.
Dupa ce iesi din cuptor, ce bine e ca am iesit. La care te ia Dumnezeu si zice, “Gata?” “Nu.” “Dar, ce faci?”Ia Dumnezeu oxizi si incepe sa smaltuiasca. Dar, de ce Doamne? Pentru ca Dumnezeu spune, “Tu nu trebuie sa ramai doar un simplu lut.” Stiti cum este vasul din cuptor? Este nefinisat si Dumnezeu face procesul de smaltuire. Ia nisip, pietris, freaca si pune oxizi pentru ca acestia dau culoare- stralucire. Ce suntem noi? Doar un simplu lut? Pe pamantul acesta, omul lui Dumnezeu trebuie sa aibe culoare si stralucire. Omul lui Dumnezeu trebuie sa aibe finete. Omul lui Dumnezeu trebuie sa aiba o anumita frumusete in ceea ce este. Dumnezeu nu este numai un “Da”. Dumnezeu nu este numai un “Loveste”. Dumnezeu este acela care creeaza in noi frumusete. Unde-i frumusetea? Unde-i culoarea? Unde este acel deosebit al tau? Unde este acea finete pe care Dumnezeu trebuie sa o faca? Pentru ca noi refuzam smaltuirea. (Zicem)”Bine ca am iesit din cuptor.” Ar trebui sa spunem, “Doamne, adu si fa vietii mele ceea ce crezi Tu ca trebuie s afie. Toti suntem diferiti si slava lui Dumnezeu ca suntem diferiti. Ca fiecare trebuie sa ne gasim acea unicitate si va indemn pentru indurarea Domnului Isus Hristos: Fiti oameni care sa aveti stralucire in Hristos. Cautati acest lucru in Hristos, care este extrem de important. Lasati ca Dumnezeu sa vina si sa dea vaselor noastre aceasta smaltuire, de care este nevoie. (59:00)
Recent Comments / Comentarii