George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani

Prin vara anului 1942, la virsta de 6 ani, cel de-al doilea razboi mondial incepuse. La noi, in timpul vacantei de vara, venise un verisor din Caransebes, numit Ilie. Il stimam si il iubeam foarte mult pe acest verisor pentru ca era un povestitor neintrecut.  Stia multe, caci citise mult. Avea o facultate terminata. Venirea lui a fost un prilej deosebit si un inceput nou pentru mine.

Unul din planurile lui Ilie a fost ca sa ma invete sa citesc, vazind dorinta mea de a cunoaste multe lucruri.  Acesta a fost inceputul meu de a indragi cartile. Acum, mie mi-a ramas sa-mi formez o biblioteca asa cum am vazut si la preotul si la pastorul din comuna si cum vazusem si la verisorul meu Ilie.

Umblind prin casele multor oameni din sat vazusem carti care erau puse sub oale ca ele sa nu se murdareasca masa sau alte carti care erau puse peste oale ca sa nu intre mustele in ele. Vazind aceasta, mi-a venit in gind o idee geniala. Am luat firezul si am inceput sa tai bucati de scinduri de marimea cartilor. Am pus aceste scinduri intr-o traista si am pornit la drum prin casele oamenilor din comuna. Le-am cerut permisiunea de-a schimba cartile de sub oale si de pe oale cu aceste scindurele.

Ideia mi-a lucrat. Facind asa mi-am adunat multe carti. Am vizitat dupa aceia pe preot si pe pastor si le-am aratat dorinta mea de a-mi forma o biblioteca. S-au aratat binevoitori, ba chiar mi-au donat si carti de-ale lor. Apoi, am inceput sa vizitez casele unde am stiut ca erau copii la facultate. Si de la aceste familii am primit multe carti.

Astfel la virsta de 12 ani, aveam o biblioteca frumoasa. In biblioteca mea aveam romane istorice, carti de calatorii, carti de aventuri, istorie etica si de religie.

In Curtici eram un grup de prieteni care studiam filozofia si teologia. Avind ca lideri pe tinarul Niculita, care era student la facultatea de filozofie si teologie, si pe Petrica care era student la facultatea de istorie. Toti frecventam o biserica evanghelica. Aveam cu noi in grup si un tinar adventist si doi ortodocsi.  In acest grup am invatat multe lucruri.

Relatia mea cu satenii in comuna a fost una din cele mai bune. Parintii mei m-au invatat ca sa respect oamenii fara deosebire. Colaboram si cu Biserica Baptista unde am avut si eu un rol. Fratii Baptisti, la cererea noastra, ne-au format formatii muzicale (cor, fanfara si orchestra) si au format totodata si dirijori pentru aceste formatii. Si cu fratii ortodocsi eram in relatii de ajutor reciproc la nevoie. In general, cu toti oamenii practicam ‘iubirea de oameni’ si ‘dragostea de frati’.

Tata si mama au fost primii pedagogi in viata mea si-n al doilea rind biserica, iar in al treilea rind, cartile pe care le studiam. Printre aceste carti pun pe locul intii Biblia, apoi  ‘Fi om de caracter’ , ‘Educatia vointei’ si altele. Taica meu era disperat ca eu iubesc asa de mult cartile, caci el vroia ca sa ma invete o meserie caci noi aveam acasa un atelier mecanic de masini unelte, dar eu uram sculele pe care cind eram copil mic, le luam si le aruncam in fintina  din gradina noastra. Eu iubeam mult cartile…

Acum, in anul 1971, cu mintea formata, eram pregatit pentru viata, si cu o vointa dirza am planuit si am pus in aplicare un plan masiv al vietii mele.

Biblioteca de azi (de la Romanian Television Network):

VA URMA…

Reclame

2 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: George Galis…o privire in trecut…sosirea in Statele Unite « agnus dei
  2. Lucian I. Dobre
    feb. 07, 2011 @ 23:46:18

    Unchiule Gyuri sint asa de fericit sa citesc aceste pagini pline de istorie, locurile natale, Curtici-ul, Arad, Gradiste vor fi mereu intiparite in memoria mea.
    Strada Mierlei din Gradiste a fost aproape de casa unde Rodi, Gigi veneau pe la noi si copii fiind eram plini de bucurie cind mergeam inspre Ioan Slavici unde locuia fam Vacean. Aveam impresia ca parca tot cartierul Gradiste era locuit numai de oameni credinciosi. Din Arad am plecat cu dorinta de a sluji Domnului in fanfara Bisericii. Astazi am cu mine aici in Sacramento un euphonium Made in Romania, marca Doina de care am mare grija.
    Domnul sa va binecuvinteze munca si efortul de a intretine Biblioteca dumitale, Domnul sa binecuvinteze pe Rodi care face prin intermediul website-ului acesta informatiile publice. Ce fericit trebuie sa fie Gigi cu asa Biblioteca de valoare!
    Thank you Rodi for sharing !

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: