What’s News about Jesus, Lecture 2 with Drs. Darrell Bock, Dan Wallace, and Ben Witherington

EXTREMELY USEFUL information in these 2 lectures given at Dallas Theological Seminary by 3 of the foremost Evangelical New Testament Scholars. The second video’s discussion on theNew Testament Canon is one of the best I’ve heard and worth note taking as these scholars discuss the Canon within the Church Fathers context.Drs. Darrell Bock, Dan Wallace, and Ben Witherington discuss the current media coverage about Jesus and address issues concerning the “lost” tomb of Jesus, extra-biblical gospels, and the DaVinci Code. (76 minutes)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.


 

Jesus, Canon and Theology, Lecture 1 with Drs. Darrell Bock, Dan Wallace, and Ben Witherington

80 minute apologetics discussion from 2007:Drs. Darrell Bock, Dan Wallace, and Ben Witherington dialogue on the historical and biblical foundation for the person of Jesus, the formation of the canon, and the development of theology.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.


 

Vechi secrete ale Bibliei – ep.1/13 – Chivotul legamantului (documentar)

de la AlfaOmegaTV:

A.W.Tozer – Fugiti de Idolatrie

Dintre toate păcatele, idolatria este cea mai urâtă lui Dumnezeu pentru că ea este, în esenţă, o defăimare a caracterului divin. Reprezintă o părere proastă despre Dumnezeu şi, făcând reclamă acestei păreri, se face vinovată de răspândirea unui zvon plin de răutate despre mărirea din ceruri. Calomniază dumnezeirea. Nu e de mirare că Dumnezeu o urăşte.

Trebuie
să ne ferim de obiceiul confortabil de a presupune că idolatria se găseşte doar în ţările păgâne şi că oamenii civilizaţi nu sunt ameninţaţi de ea. Aceasta e o eroare care rezultă din mândrie şi gândire superficială. Adevărul este că idolatria se află peste tot unde există oameni. Oricine adoptă o concepţie nedemnă despre Dumnezeu, îşi deschide larg porţile inimii pentru păcatul idolatriei. Nu mai rămâne decât ca omul respectiv să-şi personalizeze defectuoasa imagine mintală despre Dumnezeu şi să-i adreseze rugăciuni, şi a devenit idolatru – indiferent dacă îşi dă sau nu numele de creştin.
Este de o importanţă vitală să avem o gândire sănătoasă despre Dumnezeu. Deoarece El este fundamentul tuturor crezurilor noastre religioase, înseamnă că dacă avem idei greşite despre El, ne vom rătăci şi în toate celelalte privinţe.

Dumnezeii falşi ai omenirii
au fost şi sunt mulţi –aproape la fel de mulţi cât închinătorii înşişi. Ar fi nevoie de o carte mare doar ca să facem o listă cu toţi zeii care au primit un nume şi cărora li s-au închinat oamenii pe parcursul timpului, în întreaga lume. Ca depravare pură, probabil cei mai josnici sunt obscenii zei ai antichităţii. Îi urmează, nu cu mult mai presus decât ei, scarabeul, şarpele, taurul şi o întreagă menajerie de păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. Pavel spune clar că o asemenea închinare degradată a apărut din închipuirile deşarte şi inimile întunecate, rezultate în urma respingerii cunoaşterii de Dumnezeu.
Mai sus pe această scară se află zeii mai nobili ai filosofilor şi religioşilor profunzi în gândire din Grecia, Persia şi India. Aceştia sunt reprezenţanţii celei mai sofisticate gândiri despre Dumnezeu, venite din partea unor serioşi căutători ai adevărului, însă ei n-au ajuns să corespundă cu Dumnezeul cel adevărat, pentru că şi-au avut originea în mintea unor oameni căzuţi şi nu au avut avantajul descoperirii de Sine al lui Dumnezeu, pentru a purifica şi corecta concepţiile lor. Închinarea la ei este idolatrie.

Ar fi o mângâiere
dacă am putea crede că astfel de eroi aparţin trecutului şi că îşi au loc în copilăria speciei noastre, ţinând de locuri şi vremuri apuse şi îndepărtate. Însă mă întreb dacă suntem îndreptăţiţi să tragem o astfel de concluzie.
Cum i-am putea clasifica pe numeroşii zei din prezent? Unde să-l clasăm pe slăvitul preşedinte al comitetului de oameni de afaceri americani? Sau pe jovialul zeu, plin de anecdote, al cluburilor? Sau pe zeul lat în umeri şi roşu la faţă care ascultă rugăciunile boxerilor puşi pe distrugere şi înavuţire? Mai există şi zeul cu ochi visători ai poeţilor neregeneraţi. Acest zeu este plăcut şi estetic şi îi place să stea prin preajma oricui are idei înalte şi crede în egalitatea socială.

Am mai putea menţiona
alţi doi zei moderni, diferiţi ca natură şi totuşi foarte asemănători prin aceea că amândoi sunt nişte zei falşi. Primul este zeul şmecher, lipsit de scrupule, al celor superstiţioşi. El este zeul celor care se ocupă cu “scrisorile sfântului Anton” (horoscoapele la noi, n.n.) şi al tuturor celor ce practică magia albă. Deşi e un zeu ieftin, de mâna a 14-a, are totuşi mulţi adepţi fanatici. Celălalt este zeul greoi, cu capul mare, al teologului neconvertit. El este cunoscut numai elitei intelectuale, îşi arată preferinţele pentru cei şcoliţi şi se bate pe burtă doar cu licenţiaţii cu multe diplome.
Scriptura este singura revelaţie de încredere a lui Dumnezeu şi dacă ne îndepărtăm de ea, facem asta pe riscul nostru. Natura ne spune câte ceva despre El, însă nu e destul, încât să ne salveze de posibile concluzii eronate. Ceea ce putem învăţa din natură trebuie completat şi corectat de Scriptură, dacă dorim să evităm concepţiile greşite şi nedemne despre Dumnezeu.

“Cerurile vestesc slava Ta, Doamne!
În fiecare stea străluceşte înţelepciunea Ta;
Însă, când ochii noştri privesc Cuvântul Tău
Îţi citim Numele cu litere mai clare!”
Şi, desigur, revelaţia finală a lui Dumnezeu este Hristos. ”Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”. ”El este chipul Dumnezeului nevăzut… oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui”. A-L cunoaşte şi a-L urma pe Hristos înseamnă a fi salvat de la orice formă de idolatrie.

A.W.Tozer – Cum ne sustinem convingerile

(sursa)

Prea multe dintre convingerile noastre religioase sunt negative. Acţionăm nu dintr-o convingere pozitivă că ceva este corect, ci dintr-un sentiment că opusul este greşit.

Devenim alergici la anumite credinţe şi practici şi reacţionăm în mod violent împotriva lor. Astfel, reacţiile noastre devin acţiunile noastre; adoptăm o poziţie sub impulsul vrăjmaşului, în loc de a fi duşi acolo de adevăr.

Raţionamentul greşit al acestei atitudini este presupunerea că, dacă un om greşeşte într-un lucru, greşeşte în toate; astfel, dacă aflăm că un creştin liberal sau un adept al vreunui cult apreciază un crez anume, respingem acel crez, nu pentru că ştim de ce este greşit, ci pentru că ştim cine îl susţine. în felul acesta, suntem mereu în defensivă; ne înfigem în poziţiile noastre ca nişte cai îndărătnici, în loc de a merge înainte ca nişte oi ascultătoare. Modalitatea de a proceda corect, ne gândim noi, este de a urmări duşmanul, de a descoperi ce-i place şi apoi de a alege contrariul.

Nu ar fi dificil de dovedit că multe dintre crezurile noastre apărate cu înflăcărare nu sunt altceva decât reacţii la ceea ce noi considerăm a fi doctrine false. Doctrina justificării prin fapte, de exemplu, ea însăşi o eroare gravă, i-a determinat pe unii învăţători să îmbrăţişeze eroarea la fel de dăunătoare a mântuirii fără o viaţă bună. Multor persoane le repugnă însăşi ideea de „fapte”, din cauza asocierii pe care o fac cu iudaismul sterp din perioada Noului Testament şi cu catolicismul din zilele noastre. Urmarea acestui lucru este că avem mântuire fără dreptate şi doctrină corectă fără fapte drepte. Harul este scos din contextul lui moral şi făcut motivul standardului scăzut al umblării în biserică.

De asemenea, frica de legalism i-a făcut pe unii dintre copiii lui Dumnezeu să adopte poziţii groteşti, de-a dreptul ridicole. Cu câţiva ani în urmă, într-un ziar religios am dat peste un exemplu de acest gen de doctrină negativă. Pentru a face clară deosebirea dintre lege şi har, autorul articolului susţinea că, dacă un ucigaş ar veni la el şi l-ar întreba cum să fie mântuit, el nu ar îndrăzni să-i spună: „întoarce-te de la viaţa ta cea veche, încetează să mai săvârşeşti omoruri şi crede în Isus Cristos”. Aceasta, a spus el, ar însemna amestecarea legii cu harul. Tot ceea ce el ar putea spune, ca să fie scriptural, ar fi: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit”. O asemenea învăţătură nesfântă nu putea să-şi aibă originea în Scriptură; ea putea proveni numai din retragerea înspăimântată a scriitorului din faţa ereziei mântuirii prin fapte.

Am remarcat că acest lucru se regăseşte, într-o măsură destul de mare, şi în atitudinea noastră standard faţă de ştiinţă, evoluţie şi di­verse filozofii, despre care credem că sunt contrare credinţei creştine. Reacţia noastră faţă de aceşti duşmani este una de fugă isterică. Folosim multe muniţii, dar le irosim într-o acţiune de ariergardă care poate, în cel mai bun caz, să încetinească ceea ce mult prea evident se dovedeşte a fi o retragere.

Adevărul este că creştinismul poate sta pe picioarele lui. Cristos nu are nevoie de apărarea noastră agitată. Biserica nu trebuie să se lase manipulată ca să lupte în războiul vrăjmaşului ei, îngăduind lumii să decidă ce anume trebuie să creadă ea, precum şi unde şi când trebuie să acţioneze.

Dacă face asta, ea se privează de privilegiile pe care le are în Cristos Isus.

„Veţi primi putere”, a spus Domnul nostru ucenicilor Lui, şi „putere” înseamnă „capacitatea de a face”. Scopul lui Dumnezeu este de a ne da putere îndestulătoare ca să ducem lupta cu vrăjmaşul, în loc să stăm deoparte pasivi şi să dăm voie vrăjmaşului să ducă lupta împotriva noastră. Dacă e ca cineva să treacă în defensivă, aceasta nu trebuie niciodată să fie Biserica. Adevărul se confirmă singur şi se înnoieşte singur; întreaga lui psihologie este una de atac. Propriul lui atac viguros este toată apărarea de care are nevoie.

S-ar putea oare ca motivul profund al acestei acţiuni defensive speriate din partea evanghelicilor astăzi să fie lipsa de experienţă spirituală adevărată a multor lideri?

Este greu de crezut că un om care a văzut cerul deschis şi a auzit glasul lui Dumnezeu vorbind inimii lui mai poate fi nesigur în privinţa adevărului pe care îl susţine sau a mesajului pe care trebuie să-l vestească.

Alte articole de interes:

A.W.Tozer – Biografie

A.W.Tozer – Opt lucruri pe care le tinjesc intr-o biserica

A.W.Tozer – Isus, capetenia credintei noastre

A.W.Tozer – Inchinare si distractie

A.W.Tozer – Citate despre inchinare

A.W.Tozer – John 1:1 In the beginning was the Word

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari