John Wycliffe – o scurta biografie

Biografia lui John Wycliffe de la ViataVesnica.Ro:
John Wycliffe, care a trăit în timpul domniei regelui Edward III, în 1372, a fost profesor la Universitatea din Oxford. Într-o vreme în care doar puţini oameni s-au bucurat de educaţie, Wycliffe a fost cunoscut pentru erudiţia sa în filozofie şi religie.În această perioadă creştinismul era într-o situaţie tristă. Deşi toată lumea cunoştea numele Cristos, putini îi înţelegeu învăţătura. Credinţa, mângâierea, folosul Legii,lucrările lui Cristos, slăbiciunea omenească, Duhul Sfânt, puterea păcatului, lucrările harului, mântuirea prin credinţă si libertatea creştinului nu au fost pomenite niciodată în Biserică. În schimb, Biserica era preocupată doar de ceremoniile vizibile şi tradiţiile omeneşti. Oamenii îşi petreceau toată viaţa îngrămădind ceremonie după ceremonie în dorinţa de a căpăta mântuirea, fără să ştie că o puteau primi doar cerând-o. Oamenii simplii, needucaţi, care nu cunoşteau Scriptura, se mulţumeau să cunoască ce le spuneau pastorii, iar aceştia erau preocupaţi să îi înveţe doar lucrurile venite de la Roma, majoritatea învăţăturilor fiind date spre folosul propriului lor ordin şi nu pentru slava lui Cristos.Văzând că Evanghelia lui Cristos este pângărită de greşeli şi invenţii ale acestor episcopi şi călugări, s-a hotărât să facă tot ce-i stă în putere ca să schimbe situaţia şi să-i înveţe pe oameni adevărul. S-a luptat mult ca să declare în mod public faptul că intenţia sa era doar să scape Biserica de idolatrie, mai ales în ceea ce priveşte sacrementele şi împărtăşania.

Image via Wikipedia

Acest lucru a înfuriat desigur pe călugări, ale căror ordine au devenit avute în urma câştigurilor intrate din oficierea cereminiilor şi plata serviciilor lor. În curând preoţii şi episcopii s-au alăturat nemulţumiţilor, urmaţi de arhiepiscopul Simon Sudbury, care a întrerupt salarizarea lui Wycliffe şi i-a poruncit să nu mai predice împotriva Bisericii. Când nici măcar acest lucru nu s-a dovedit eficient, arhiepiscopul a apelat la Papă. Însa Wycliffe a continuat să-şi expună gândurile în predicile adresate poporului; regele Edwar purta simpatie faţă de predicile sale dar s-a putut bucura şi de spijinil unor nobili ca John de Gaunt, Ducele de Lancaster, fiul regelui şi Lordul Henry Percy.

Învaţăturile lui Wycliffe pot fi sumarizate în următoarele puncte, preluate din predicile sale:

– Sfânta euharistie, după rugăciunea de consacrare, nu este chiar trupul lui Cristos;

– Biserica Romei nu este mai importantă decât orice altă Biserică, şi lui Petru nu i-a fost dată mai multă putere de către Cristos decât altor apostoli;

– Papa nu are mai multă putere decât orice alt preot;

– Evanghelia este suficientă fiecărui om, fără alte reguli adăugate de oameni şi fără adăugiri la Evanghelie;

– Nici Papa şi nici o altă faţă bisericească nu are puterea sau dreptul de a pedepsi pe păcătoşi.

În 1377 i s-a ordonat lui Wycliffe să apară în faţa episcopilor săi şi să răspundă acuzaţiilor aduse de aceştia, din moment ce el a continuat să predice despre aceste lucruri deşi i se interzisese. Wycliffe s-a înfăţişat înaintea lor în ziua de joi, 19 februarie 1377, însoţit de patru călugări învăţaţi, Ducele de Lancaster şi Lordul Henry Percy, care era Lord Mareşalul Angliei.

Catedrala Sf.Pavel a fost înconjurată de o mare mulţime care s-a adunat ca să ajungă la Capela Doamnei Noastre, unde autorităţile bisericeşti erau în aşteptare. După câteva minute, Ducele de Lencaster şi lordul Percy s-au implicat într-o discuţie fierbinte cu episcopul, cu privire la Wycliffe, dacă el ar trebui să stea în picioare sau să şadă în timpul audierilor. În curând cearta a lăsat loc ameninţărilor, toţi cei prezenţi s-au alăturat grupurilor antagoniste şi conciliul a trebuit să fie dizolvet încă înainte e ora 9. Wycliffe a scăpat astfel de pedeapsa pentru cazurile sale. În curând a murit regele Edward III şi tronul a fost ocupat de nepotul său, Richard al II-lea. Ducele de Lancaster şi Lordul Percy au renunţat la slujbele lor guvernamentale şi s-au retras din viaţa publică, dar Wycliffe încă se putea bucura de sprijinul multor nobili. În 1377 Papa Grigorie a trimis un mesaj la Universitatea din Oxford, în care o mustra pentru că a lăsat ca învăţăturile lui Wycliffe să prindă rădăcină şi cerea ca Wycliffe să fie redus la tăcere. Acest lucru l-a încurajat pe arhiepiscopul de Canterbury şi pe elţi episcopi, care s-au hotărât să se întâlnească şi să cadă de acord asupra modului în care va fi pedepsit Wycliffe.

În ziua în care acesta urma să fie audiat, un bărbat pe nume Lewis Clifford, care era un membru al Curţii, fără însă a avea prea multă putere, s-a dus la episcopi şi i-a avertizat foarte serios să nu îl condamne sub nici o formă pe Wycliffe. Episcopii au fost atât de uluiţi de această cerere încât nu au luat nici o atitudine împotriva lui Wycliffe în acea zi.

Secta lui (oamenii neaprobati de regele Angliei si episcopii Bisericii Anglicane) a început să creasca în ciuda opoziţiei Bisericii. Unele persoane autoritare de le Oxford au încercat să îl facă să tacă, alţii l-au sprijinit cât au putut, iar Biserica [Catolica] l-a declarat eretic şi i-a ameninţat pe partizanii lui cu excomunicarea. O perioadă de timp Wycliffe ori a stat exilat, ori a stat ascuns, dar s-a întors în parohia sa înainte de a muri in 1384.

În 1415 Sinodul de la Constanz l-a declarat eretic notoriu pe Wycliffe, care a murit în erezia sa [anti Catolica] şi s-a dispus mutarea oaselor sale din pamântul sfinţit. În 1425 ramaşiţele sale au fost deshumate, oasele i-au fost arse si aruncate în râu, Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărul învăţăturii lui John Wycliffe nu vor fii nimicite niciodată.

Deşi regele Richard s-a lăsat influenţat de Papa Urban şi Papa Bonifaciu IX si a publicat câteva decrete împotriva doctrinelor protestante, nu exista nici o mărturie ca cineva să fi fost condamnat la moarte pentru doctrine în timpul domniei sale.

12 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Istoria Martirilor de John Foxe – Capitolul 3 – John Wycliffe, Sir William Sautre, John Badby, William Thorpe, Jan Huss, Ieremia din Praga, William White, Joan Boughton si Girolamo Savonarola « agnus dei – english + romanian blog
  2. alex
    mai 18, 2011 @ 09:09:07

    Multumesc! 🙂

    • rodi
      mai 18, 2011 @ 10:01:17

      Alex, cu toata placerea! Multumesc pentru comentariul tau; comentariile ma ajuta sa planific resurse folositoare pe viitor. Am adaugat 3 link-uri sub articol-primul este mai nou- ce a fost scris despre Wycliffe de John Knox in cartea sa ‘Istoria’ Martirilor (un serial care il public, capitol cu capitol pe blog) iar al doilea contine un film despre viata lui Wycliffe care este in limba Engleza, dar merita vizionat si de cei care nu cunosc limba Engleza pt. ca se cam intelege din imagini. Dumnezeusa fie cu tine!

  3. Trackback: Credincioasă până la moarte de E. Hott (carte online) « agnus dei – english + romanian blog
  4. John3:16 Isaia53
    mart. 16, 2013 @ 17:02:44

    Multumesc si eu!
    Si mai ales pt cartea martirilor!
    Dumnezeu sa va binecuvanteze!

    • rodi
      mart. 16, 2013 @ 18:11:07

      si eu iti multumesc pentru comentariul tau si ma bucur intotdeauna cand se bucura si altcineva de aceste resurse pretioase care ne ajuta pe calea credintei. Domnul sa fie cu tine!

  5. misucroitor
    mart. 17, 2014 @ 10:58:11

    Reblogged this on misucroitor.

  6. misucroitor
    apr. 11, 2014 @ 02:40:13

    „Secta lui a început să creasca în ciuda opoziţiei Bisericii.”

    _despre ce sectă e vorba ?

    „În 1415 Sinodul de la Constanz l-a declarat eretic notoriu pe Wycliffe, care a murit în erezia sa…”

    _despre ce erezie e vorba ?

    • rodi
      apr. 11, 2014 @ 07:50:13

      Misu,
      secta (ceea ce noi am numi denominatie, astazi) a fost Lolarzii. Ei au fost urmasii lui Wycliffe, in frunte cu Jan Hus (martirizat si el) si secta s-a format dupa moartea lui Wycliffe. De notat – secta in limba engleza nu e la fel ca secta in limba Romana- este o denumire de un grup religios care se desparte de grupul principal a acelei religii, dar cuvantul secta nu denota ca grupul este eretic. Deci are o definitie diferita in Limba Engleza.

      Wycliffe, pe langa ca a luptat impotriva unor doctrine eretice imprumutate de la catolici de preotimea Anglicana, desigur ca a fost o mare problema in ochii papalitatii, in special ca facea toate astea de la Oxford si pentru asta a fost declarat eretic de Anglicani, care atunci sustineau invataturile papei de la Roma. Cartea Tragedia Veacurilor scrie: „Wycliffe susţinea doctrinele distinctive ale protestantismului: mântuirea numai prin credinţa în Hristos şi Biblia ca unică şi infailibilă regulă de viaţă şi credinţă. Aproape jumătate din populaţia Angliei a ajuns să accepte învăţăturile lui.” De aceea Wycliffe este numit ‘Luceafarul Reformei Protestante”. El a fost primul ca sa lupte pentru crezul protestant.

      Apoi, Wycliffe a fost primul care sa traduca in intregime Noul Testament in Limba Engleza, ceea ce i-a atras o si mai mare ura din partea clerului din Anglia si al papei Catolic. Tot un prieten de-al lui Wycliffe a tradus Vechiul Testament, sub supravegherea lui Wycilffe si astfel au pus Biblia in mana Englezilor laici s-a schimbat cursul istoriei. Vezi aici un fragment despre Wycliffe si Lolarzi de la http://www.comori.org/articol.php?item=183:

      Lolarzii

      În timpul vieţii sale, Wycliffe nu a organizat nici o sectă, dar puterea învăţăturii sale s-a arătat în numărul şi zelul discipolilor săi după moartea lui. Din cocioaba ţăranului până în palatul regal, ei se găseau peste tot desemnaţi prin numele vag “lolarzi”. Mari mulţimi se strângeau în jurul predicatorilor lor. Ei negau autoritatea Romei şi susţineau supremaţia absolută a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei susţineau că slujitorii lui Hristos trebuie să fie săraci , simpli şi să ducă o viaţă spirituală şi predicau public împotriva viciilor clerului. Pentru un timp ei s-au bucurat de atât de multă simpatie şi au avut un asemenea succes încât şi-au închipuit că reforma avea să triumfe atunci în Anglia.

      În anul 1395, urmaşii lui Wycliffe au avut îndrăzneala de a face o petiţie către Parlament pentru “abolirea celibatului, a transsubstanţierii, a rugăciunilor pentru morţi, a darurilor aduse la imagini şi a confesiunii auriculare,” împreună cu multe alte abuzuri ale papistaşilor şi au bătut în cuie această petiţie la poarta Sf. Paul şi Westminster Abbey. Dar aceste murmure ale unui popor împovărat şi asuprit nu au mai fost luate în seamă după detronarea şi moartea regelui Richard al II-lea, fiul apreciatului Prinţ Negru, şi înălţarea pe tron a lui Henry al IV-lea, primul din dinastia Lancaster.

      Când pe tron a venit Henry, fiul renumitului Duce de Lancaster, care fusese prietenul şi protectorul lui Wycliffe, lolarzii s-au aşteptat, în mod firesc, ca regele să fie un sprijinitor al principiilor lor. Dar ei au fost complet dezamăgiţi în această privinţă deoarece arhiepiscopul Arundel, vrăjmaşul neînduplecat al lolarzilor, avea multă influenţă asupra lui Henry. Arhiepiscopul contribuise mai mult decât toţi ceilalţi la răstrurnarea de pe tron a lui Richard şi la uzurparea lui Henry, avea o mare influenţă, era dintr-o familie nobilă, mândru, fără scrupule, politician abil şi versat în viclenia şi cruzimea specifică preoţimii. Prin influenţa pe care o avea, el l-a determinat pe rege să ia hotărârea de a-i sacrifica pe lolarzi. Aproape primul lucru pe care l-a făcut Henry al IV-lea a fost acela de a se declara luptător pentru drepturile clerului, ale călugărilor şi împotriva vrăjmaşilor lor periculoşi.

      • misucroitor
        apr. 14, 2014 @ 04:32:35

        Cunoașteți despre Reforma protestantă mult mai mult decât mine..
        Dar cred că ar trebui adaptată la limba română noțiunea de sectă sau erezie(mă refer la formularea textului acestui articol).De aceea am intervenit.

        J. Wycliffe _ „the champion of truth”

        • rodi
          apr. 14, 2014 @ 11:38:26

          e foarte bun acest video. Multumesc pentru el. Problema e ca oamenii nici Biblia nu o mai citesc, dar sa mai citeasca istoria crestinismului? Daca ar citi macar Biblia, Duhul Sfant care ne lumineaza sa intelegem Cuvantul lui Dumnezeu i-ar lumina ca sa vada raul cand le sta in fata, dar fara cunoasterea Cuvantului, nu e nici calauza Duhului si usor, crestinii o sa accepte orice.
          Am adaugat in paranteza cateva notite in articolul de fata, care sa clarifice istoria, pentru ca, cred ca ai dreptate- cine nu cunoaste istoria lui Wycliffe nu o v-a intelege cum trebuie.

  7. Trackback: MARGARETA -Credincioasă până la moarte de E. Hott (carte online)-O motivatie de a invata Evanghelia dupa Ioan pe dinafara | Ioan17 - John 17
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: