Vremuri „apocaliptice“ (via Semnele vremurilor)

Vremuri „apocaliptice“ Termenul din titlu apare din ce în ce mai frecvent în titlul ziarelor și în conversațiile cotidiene. Oameni care nu citesc Biblia au ajuns să accepte acest limbaj chiar dacă nu cred în Dumnezeu. Când aud această formulă, majoritatea se gândesc automat la … „sfârșitul lumii“. Din cauza aceasta expresia are încărcături semantice de teroare, finalitate, pedeapsă, deznădejde. Trist este că până și credincioșii biblici și-au însușit acest punct de vedere.

N-ar trebui însă să fie așa! Apocalipsa este cartea veștilor bune. Ea ne spune câteva lucruri menite să ne dea speranță, bucurie și binecuvântare: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!“ (Apoc. 1:3)

Reacția pe care o așteaptă Dumnezeu dela noi, destinatarii Apocalipsei, este entuziasmul strigătelor de bucurie care anticipează viitorul, nu fiorii groazei care paralizează orice activitate. De ce? Pentru că, în limbajul original, termenul „apocalipsis“, nu înseamnă final, ci „descoperire“! Apocalipsa este „descoperirea lui Isus Christos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan“ (Apoc. 1:1).

Ce descoperiri ne face Dumnezeu prin această carte?

Descoperirea că Dumnezeu este Suveranul absolut al istoriei, iar Isus Christos este Cel hotărât să domnească asupra turturor lucrurilor! (Apoc. 1)

Descoperirea că atotștiința divină a cunoscut înainte de desfășurarea ei toată… Citeste mai departe

via Semnele vremurilor

The Bible and Neuroscience on Promiscuity by J.P.Moreland

Dr. Moreland’s blog header Bible verse:

For whosoever will save his life shall lose it: and
whosoever will lose his life for my sake shall find it.
Matthew 16:25

J.P.Moreland is the Distinguished Professor of Philosophy at Talbot School of Theology, Biola University in La Mirada, California. I have four earned degrees: a B.S. in chemistry from the University of Missouri, a Th.M. in theology from Dallas Theological Seminary, an M. A. in philosophy from the University of California-Riverside, and a Ph.D. in philosophy from the University of Southern California.

During the course of his life, he has co-planted three churches, spoken and debated on over 175 college campuses around the country, and served with Campus Crusade for Christ for 10 years. For eight years, he served as a bioethicist for PersonaCare Nursing Homes, Inc. headquartered in Baltimore, Maryland.

In his post Dr. Moreland quotes from , Hooked: New Science on How Casual Sex is Affecting our Children.and starts out by affirming what we, as Christians now and believe about the impact of the Bible (the Word of God):

The Bible is the greatest source of wisdom for life in all of humanity.  If followed, its teaching regularly and without rival leads to human flourishing.  It is important to keep this in mind, because, since the beginning of the twentieth century in the United States, current after current of alleged thought has told us to jettison scriptural teaching in favor of some recent, more updated findings.  This has especially been true in the sexual revolution, which tells us that traditional biblical morality is stifling and repressive.  However, if the Bible is true, one would predict that. In fact, following its teachings would lead to flourishing, and disobeying its teachings would have a deleterious effect on people.

Then he proceeds to discuss the surprising  findings in the book (surprising that is, if you are an unbeliever):

So far as I know, neither author is a believer, and if he or she is, neither’s religious views form a part of his/her arguments.  The thesis of the book is that, given current brain research, is it now beyond reasonable doubt that sexual promiscuity (basically, any intense sexual activity, including, but not limited to, intercourse) has a negative impact on one’s brain chemistry, one’s health, one’s ability to enjoy sex, and one’s ability to connect emotionally and relationally with someone.  They argue that only in the context of traditional marriage can sexual relations be life-giving.

Click here to read the rest of this article.

(VIA)Brett Kunkle Stand To Reason

Two video sermons on the struggle with (and freedom from) lust

I have come across these two videos recently that are made for the Christian community by ‘Ill be honest’ . Please watch them, especially if you have kids, and understand that this particular temptation (i.e. pornography) which according to science,  is more insidious and addictive than drugs or alcohol, and our kids (and us) have access to it like never before with all the shame and stigma removed from it, because it is easily accessible in the privacy of our homes.

As missionary/evangelist Paul Washer says, „I flee from lust, why do you not flee? Do you think you are stronger than I am?”

1st video – Tim Conway Live Free, pure from lustful thoughts

2nd video – James (founder of I’ll be honest, will you?) Freedom from pornography

Dr. Ravi Zacharias – Who is God ? from Bangalore, India

from Godworkstv – blip.tvBethel AG International Worship Centre is headed by Rev. Johnson Varghese. It is located in the garden city of Bangalore; India. Worship Services are conducted in languages, English and Kannada (20 minutes) Mentions a conversation with Francis Collins (who spear headed the project to to locate and map every gene in human DNA by 2003) at minute 17.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dr. Ravi Zacharias – Who is God in Bangalore, …, posted with vodpod

How many surviving New Testament manuscripts are there?

46 is the earliest (nearly) complete manuscrip...

{46} is the earliest (nearly) complete manuscript of the Epistles written by Paul in the new testament.

How Many and How Old? (bold type emphasis mine) From Stand to reason website (Greg Koukl) www.str.org

The ability of any scholar to do effective textual criticism depends on two factors.  First, how many existing copies are there to examine and compare?  Are there two copies, ten, a hundred?  The more copies there are, the easier it is to make meaningful comparisons.  Second, how close in time are the oldest existing documents to the original?

If the numbers are few and the time gap is wide, the original is harder to reconstruct with confidence.  However, if there are many copies and the oldest existing copies are reasonably close in time to the original, the textual critic can be more confident he’s pinpointed the exact wording of the autograph.

To get an idea of the significance of the New Testament manuscript evidence, note for a moment the record for non-biblical texts.  These are secular texts from antiquity that have been reconstructed with a high degree of certainty based on the available textual evidence.

The important First Century document The Jewish War, by Jewish aristocrat and historian Josephus, survives in only nine complete manuscripts dating from the 5th Century–four centuries after they were written.[3] Tacitus’ Annals of Imperial Rome is one of the chief historical sources for the Roman world of New Testament times, yet, surprisingly, it survives in partial form in only two manuscripts dating from the Middle Ages.[4] Thucydides’ History survives in eight copies.  There are 10 copies of Caesar’s Gallic Wars, eight copies of Herodotus’ History, and seven copies of Plato, all dated over a millennium from the original.  Homer’s Iliad has the most impressive manuscript evidence for any secular work with 647 existing copies.[5]

{P 52} is the oldest known surviving manuscript of the New Testament

Bruce’s comments put the discussion in perspective:  „No classical scholar would listen to an argument that the authenticity of Herodotus or Thucydides is in doubt because the earliest manuscripts of their works which are of any use to us are over 1300 years later than the originals.”[6]

For most documents of antiquity only a handful of manuscripts exist, some facing a time gap of 800-2000 years or more.  Yet scholars are confident of reconstructing the originals with some significant degree of accuracy.  In fact, virtually all of our knowledge of ancient history depends on documents like these.

The Biblical Manuscript Evidence

By comparison with secular texts, the manuscript evidence for the New Testament is stunning.  The most recent count (1980) shows 5,366 separate Greek manuscripts represented by early fragments, uncial codices (manuscripts in capital Greek letters bound together in book form), and minuscules (small Greek letters in cursive style)![7]

Among the nearly 3,000 minuscule fragments are 34 complete New Testaments dating from the 9th to the 15th Centuries.[8]

Uncial manuscripts provide virtually complete codices (multiple books of the New Testament bound together into one volume) back to the 4th Century, though some are a bit younger.  Codex Sinaiticus, purchased by the British government from the Soviet government at Christmas, 1933, for £100,000,[9] is dated c. 340.[10] The nearly complete Codex Vaticanus is the oldest uncial, dated c. 325-350.[11] Codex Alexandrinus contains the whole Old Testament and a nearly complete New Testament and dates from the late 4th Century to the early 5th Century.

The books of the New Testament were copied and distributed widely during the lifetime of the apostles. Any early changes would have been resisted by them. After their death, there were already copies spread throughout the Roman world. To have changed them all so as to completely eliminate the original readings would have required a tremendous effort. As a result, those who claim that text has been change must face a major problem with their theory.

The Roman Empire

From PBS Frontline

The most fascinating evidence comes from the fragments (as opposed to the codices).  The Chester Beatty Papyri contains most of the New Testament and is dated mid-3rd Century.[12] The Bodmer Papyri II collection, whose discovery was announced in 1956, includes the first fourteen chapters of the Gospel of John and much of the last seven chapters.  It dates from A.D. 200 or earlier.[13]

The most amazing find of all, however, is a small portion of John 18:31-33, discovered in Egypt known as the John Rylands Papyri.  Barely three inches square, it represents the earliest known copy of any part of the New Testament.  The papyri is dated on paleographical grounds at around A.D. 117-138 (though it may even be earlier),[14] showing that the Gospel of John was circulated as far away as Egypt within 30 years of its composition.

Keep in mind that most of the papyri are fragmentary.  Only about 50 manuscripts contain the entire New Testament, though most of the other manuscripts contain the four Gospels.  Even so, the manuscript textual evidence is exceedingly rich, especially when compared to other works of antiquity.

Ancient Versions and Patristic Quotations

Two other cross checks on the accuracy of the manuscripts remain:  ancient versions and citations by the early church Fathers known as „patristic quotations.”

Early in the history of the Church Greek documents, including the Scriptures, were translated into Latin.  By the 3rd and 4th Centuries the New Testament was translated into Coptic, Syriac, Armenian, Georgian, etc.  These texts helped missionaries reach new cultures in their own language as the Gospel spread and the Church grew.[15] Translations of the Greek manuscripts (called „versions”) help modern-day textual critics answer questions about the underlying Greek manuscripts.

In addition, there are ancient extra-biblical sources–characteristically catechisms, lectionaries, and quotes from the church fathers–that record the Scriptures.  Paul Barnett says that the „Scriptures…gave rise to an immense output of early Christian literature which quoted them at length and, in effect, preserved them.”[16] Metzger notes the amazing fact that „if all other sources for our knowledge of the text of the New Testament were destroyed, [the patristic quotations] would be sufficient alone for the reconstruction of practically the entire New Testament.”[17]

The Verdict

What can we conclude from this evidence?  New Testament specialist Daniel Wallace notes that although there are about 300,000 individual variations of the text of the New Testament, this number is very misleading.  Most of the differences are completely inconsequential–spelling errors, inverted phrases and the like.  A side by side comparison between the two main text families (the Majority Text and the modern critical text) shows agreement a full 98% of the time.[18]

Of the remaining differences, virtually all yield to vigorous textual criticism.  This means that our New Testament is 99.5% textually pure.  In the entire text of 20,000 lines, only 40 lines are in doubt (about 400 words), and none affects any significant doctrine.[19]

Greek scholar D.A. Carson sums up this way:  „The purity of text is of such a substantial nature that nothing we believe to be true, and  nothing we are commanded to do, is in any way jeopardized by the variants.”[20]

This issue is no longer contested by non-Christian scholars, and for good reason.  Simply put, if we reject the authenticity of the New Testament on textual grounds we’d have to reject every ancient work of antiquity and declare null and void every piece of historical information from written sources prior to the beginning of the second millennium A.D.

Has the New Testament been altered?  Critical, academic analysis says it has not.

The early spread of the Gospel

The Jewish Diaspora

By the end of the first century BCE, Rome had taken over the eastern Mediterranean and the Jewish population was spread through many cities of the east. In the third and fourth centuries CE there were substantial Jewish settlements in most major eastern cities and many western provinces as well.


Related articles:

  1. …some Church history – Spread of the Bible
  2. The Bible- bestselling book of all time Part 1
  3. The Bible- bestselling book of all time Part 2
  4. Ignatius (35 AD-107 AD)- Bishop of Antioch (used gospel in his 1st century writings)
  5. Athanasius (296 A.D.-373 A.D.)- defending orthodoxy
  6. J.I.Packer- the interpretation of Scripture

[2]Bruce, F. F., The New Testament Documents:  Are They Reliable? (Grand Rapids:  Eerdmans, 1974), 19.

[3]Barnett, Paul, Is the New Testament History? (Ann Arbor:  Vine Books, 1986), 45.

[4]Geisler, Norman L., Nix, William E., A General Introduction to the Bible (Chicago:  Moody Press, 1986), 405.  Note:  Bruce records two existing copies of this document (p. 16) but Barnett claims there’s only one (p. 45) and that single copy exists in partial form.  To be conservative, I’ve cited Geisler & Nix’s statistics.

[5]Metzger, Bruce M., The Text of the New Testament (New York and Oxford:  Oxford University Press, 1968), 34.  This number consists of 457 papyri, 2 uncials and 188 minuscule manuscripts.

[6]Bruce, 16-17.

[7]Geisler & Nix, 402.


[9]Metzger, 45.

[10]Geisler & Nix, 392.

[11]Ibid., 391.

[12]Ibid., 389-390.

[13]Metzger, 39-40.

[14]Geisler & Nix, 388.

[15]Barnett, 44.

[16]Ibid., p. 46-47.

[17]Metzger,  86.

[18]Wallace, Daniel, „The Majority Text and the Original Text:  Are They Identical?,” Bibliotheca Sacra, April-June, 1991, 157-8.

[19]Geisler and Nix, 475.

[20]Carson, D.A., The King James Version Debate (Grand Rapids:  Baker, 1979), 56.

Schimbarea gandirii noastre de Iosif Ton

Cei care ați citit cu atenție articolele de până acum ați putut vedea că eu lucrez cu întreaga Biblie. Fac lucrul acesta deoarece ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).

Este momentul să formulez aici mai sistematic modul meu de abordare a Scripturii. Punctul meu de plecare este învățătura Domnului Isus din cele patru Evanghelii. Domnul Isus îmi dă cadrul general al concepției mele despre lume și viață. Domnul Isus este atât Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, care S-a întrupat și ne-a adus învățătura direct de la Dumnezeu Tatăl, cât și Omul Isus din Nazaret care și-a format  gândirea totalmente din cărțile lui Moise (Legea), din prooroci și din Psalmi.  Acesta este miracolul Celui care este în același timp Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cât și Om adevărat din Om adevărat.

Apostolii Pavel, Iacov, Petru, și Ioan au înțeles perfect învățătura Domnului Isus și au continuat-o și au explicat-o pentru primii creștini și pentru toată lumea de atunci încoace. Nu există contradicție între Vechiul Testament și Noul Testament și nu există contradicție între Evanghelii și epistole.

Dar pe primul plan și ca punct de plecare, trebuie să fie pus întotdeauna Domnul Isus și învățătura Lui, fiindcă El este ”Domnul meu și Dumnezeul meu”, așa cum a exclamat Toma când L-a văzut înviat din morți.  Și mai important, așa cum zice Dumnezeu: ”De El să ascultați!”

Cu acestea ne întoarcem la învățătura Domnului Isus din cele patru Evanghelii. Domnul Isus ne învață să privim lumea aceasta ca fiind alcătuită din două împărății aflate în conflict: împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu. Prin decizia lui Adam și  Eva, de a-l asculta pe Satan, omenirea a fost invadată de răutate și de stricăciune (corupție) și se află sub stăpânirea celui rău. Dumnezeu n-a abandonat omenirea, ci a continuat să-și găsească oameni care L-au ascultat și care au umblat cu El, așa cum a fost Enoh, Noe, Iov și alții. Apoi, Dumnezeu l-a ales pe Avraam, ca prin poporul care se va naște din el să binecuvânteze toate popoarele lumii și l-a format pe Israel ca poporul prin care să lucreze pentru toate popoarele. Toate acestea, adunate în scrierile Vechiului Testament, au fost pregătite pentru momentul istoric când Dumnezeu Însuși a intrat în omenire prin întruparea Fiului Său în Omul Isus din Nazaret.

Fiul lui Dumnezeu aduce cu Sine Împărăția lui Dumnezeu așa încât cine Îl primește pe Fiul lui Dumnezeu primește Împărăția lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Îl primește pe Dumnezeu Însuși.

Un alt element de bază în această concepție despre lume și viață este că Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce încărcat cu păcatele omenirii și prin actul acesta a anulat dreptul lui Satan de stăpânire peste oameni și a satisfăcut justiția lui Dumnezeu, făcând astfel posibil ca Dumnezeu să-i primească la Sine pe cei ce vor să se întoarcă la El. Jertfa lui Isus este astfel poarta de trecere din împărăția lui Satan în Împărăția lui Dumnezeu.

Aceasta este imaginea generală care trebuie să ne stea întotdeauna în față.

Acum urmează o întrebare de cea mai mare importanță: Ce trebuie să facem noi când stăm în fața acestor două împărății? Pentru a primi răspunsul, vom merge înapoi la începutul lucrării Domnului Isus, așa cum ne-o prezintă Marcu:
”Isus a venit în Galilea și predica Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: ”S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:14-15).

Să ne gândim bine care era atunci situația. Domnul Isus mergea din loc în loc și predica ”Vestea bună a lui Dumnezeu”, anunțându-i pe oameni că Împărăția lui Dumnezeu a venit până la ei și ei sunt invitați să intre în Împărăție, sau, după chiar cuvintele Domnului Isus, ”să o ia cu năvală” (Matei 11:12), sau să dea năvală ca să intre în ea (Luca 16:16).

Când cei din Capernaum vor să-L țină numai la ei, Domnul Isus le spune:
”Trebuie să vestesc Evanghelia (Vestea bună) Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți; fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4:43).
Și, așa cum scrie Matei, ”Isus străbătea toată Galilea învățând poporul în sinagogi și predicând Evanghelia Împărăției…” (Matei 4:23).

Ce predica Isus despre Împărăția lui Dumnezeu? Matei ne transcrie o asemenea ”predică a Împărăției” în Matei 5-7, în ceea ce noi numim ”predica de pe munte”. Luca ne transcrie și el o asemenea predică în Luca 6:17-49, numită de noi ”predica de pe câmpie”. După ce ținea o asemenea predică, era de așteptat ca oamenii să se întrebe: Acum că am auzit tot ce ne-ai spus despre Împărăția lui Dumnezeu, sau Împărăția cerurilor, ce trebuie să facem noi?

Marcu ne spune ce le zicea Isus după ce predica Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu: ”Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” Să ne uităm acum la aceste două chemări ale Domnului Isus:

Să începem cu partea a doua, deoarece înțelesul ei este mai vizibil. ”Evanghelie” înseamnă ”Veste bună” și toată predica era ”Vestea bună a Împărăției”. În încheiere, Domnul Isus le spunea simplu: ”Credeți această Veste bună”, și Vestea care trebuia crezută era întreaga predică!

Să facem acum un exercițiu mintal: Să citim încă o dată predica de pe munte și apoi să-L auzim pe Predicator spunându-ne: ”Credeți predica aceasta!” Ce înseamnă să crezi predica de pe munte? Înseamnă să crezi tot ce ți-a spus El în predică: tot ce ți-a spus despre Dumnezeu, despre tine însuți, despre fericirea ta, despre poruncile pe care ți le-a dat El, despre viața ta aici pe pământ și despre viitorul tău în cer. Dar, mai ales, să crezi concluzia predicii: ”De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă” (Matei 7:24).

Să crezi predica de pe munte înseamnă să crezi că ea poate fi trăită și înseamnă să pornești la drum și să-ți trăiești viața după toate instrucțiunile pe care le conține!

Am mai spus că problema noastră este că noi nu putem crede ce ne spune Domnul Isus și de aceea nici măcar nu începem să trăim sistematic după ceea ce ne predică El! Acesta este motivul pentru care, drept chemare la încheierea predicii, ne spune: Credeți predica aceasta!

Să ne întoarcem acum spre prima parte a chemării Lui: ”Pocăiți-vă!”

Traducerea în limba română a acestui cuvânt este departe de înțelesul original al cuvântului. ”A te pocăi” este un cuvânt slavon, care vine de la ”caiti”, adică a te căi, a-ți pare rău, a regreta. Dar cuvântul în limba greacă este metanoieite, care înseamnă ”schimbați-vă felul de a gândi”, de la substantivul metanoia, care înseamnă ”schimbarea gândirii”.

Să repetăm exercițiul mintal sugerat mai sus: Să citim iarăși predica de pe munte și apoi să-L auzim pe predicator, zicându-ne fiecăruia: ”Schimbă-ți felul de a gândi, adică asimilează tot ce ți-am spus, învață să gândești după această predică. Fă ca această predică să devină modul tău de a gândi și modul tău de a trăi!”

În articolul precedent am înfățișat pe larg gândirea Fiului lui Dumnezeu în contrast cu gândirea pe care i-a sugerat-o Satan lui Adam. Pentru a simplifica lucrurile, putem spune că există o gândire adamică și o gândire cristică.

Gândirea adamică spune așa: Cel mai mare lucru este să-mi fiu propriul stăpân, adică să gândesc pentru mine însumi. Voința mea este supremă: eu decid pentru mine însumi. În felul acesta, eu sunt eu însumi. În felul acesta sunt liber și sunt împlinit.

Gândirea cristică spune așa: Eu și Tatăl suntem una. Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine. Totul Îmi vine de la Tatăl. El Îmi stabilește ce să fiu și ce să fac – să fiu ce este El și să fac ce face El. Eu aleg în libertate și vreau să se facă în Mine voia Lui. Când Mă dau astfel să-L ascult, sunt cu adevărat liber. Aceasta este suprema împlinire în Dumnezeu!

Când Domnul Isus ne cheamă la metanoia, El ne cheamă să trecem de la gândirea adamică la gândirea cristică. Predica de pe munte și cea de pe câmpie nu sunt altceva decât gândirea cristică, atât ca viață a minții cât și ca trăire practică.

(VIA) IosifTon.Eu

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!

România – LIVE webcams de la orase mari