Caramizile casniciei (Part 2) Scopul lui Dumnezeu in Casnicie

click to read book

fa click sa citesti carti

O carte pentru familii crestine:

  1. Part 1 Legamintul
  2. Part 2 Scopul lui Dumnezeu in casnicie
  3. Part 3 Timpul
  4. Part 4  Dragostea
  5. Part 5 Rolul sotului si a sotiei
  6. Part 6 Reguli pentru o lupta dreapta
  7. Part 7 Finantele
  8. Part 8 Viata Spirituala

de Scot & Cheri Scheer

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”… Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om” (Geneza 2:18,21-23). Cu toate că ştim că în Grădina Edenului, pe când omul se afla singur, starea lui era perfectă, Dumnezeu aruncă o privire şi văzu că omul avea nevoie de ajutor.

Planul lui Dumnezeu pentru om a fost femeia şi Dumnezeu a făcut femeia din om. Dumnezeu S-a implicat în căsătorie. Căsătoria este parte a minunatului plan al Dumnezeului Creator care a ştiut ce este mai bine pentru om şi ce anume i-ar aduce împlinire în viaţă, în sens strict, după cum rezultă din acest text, omul este incomplet fără nevasta sa.

Pe la începutul anilor şaptezeci, am citit despre o misiune în care erau foarte mulţi celibatari, convinşi că Dumnezeu le spusese să nu se căsătorească, pentru a lucra pentru Domnul. Ne-a fost destul de greu să credem că Dumnezeu ar spune aşa ceva. E interesant de remarcat că astăzi, cei mai mulţi din acel grup sunt căsătoriţi.

În acest capitol vom studia şase scopuri biblice pentru căsnicie. Deşi căsătoria este mult mai complexă, acest studiu concentrat va oferi o bază bună de la care să putem porni. Cu cât lucrăm mai mult la această temă, cu atât suntem mai convinşi de taina planului şi scopurilor lui Dumnezeu în această sfântă unire.

PRIETENIE

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Adam şi Eva au trăit o experienţă unică în sensul că nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice şi psihologice. În lipsă de altcineva, ei şi-au fost prieten şi iubit unul altuia. Dacă avea loc o conversaţie, ea trebuia să aibă loc între ei doi. Dacă exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celălalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori că luna de miere ideală ar trebui să se petreacă pe o insulă pustie.

Dacă ne uităm mai atent la acest text, vedem că el spune „a lăsa şi a se lipi”. Lista celor pe care trebuie să-i laşi include prietenii, fraţii sau surorile, echipa şi asociaţii. Verbul „a se lipi” înseamnă literalmente a fi nedespărţit unul de celălalt. Partenerul de viaţă ţi-a fost dăruit de Dumnezeu pentru a-ţi fi cel mai bun prieten. El trebuie să-ţi fie sfătuitor, coleg de echipă, primul la care să alergi în nevoie, primul cu care să-ţi împărtăşeşti biruinţele şi eşecurile.

„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:9-12).

Una dintre cele mai serioase probleme pe care le întâmpină cuplurile în a deveni prieteni este aceea a unor deprinderi relaţionale neformate în momentul încheierii legământului, în general, oamenii nu ştiu cum să fie prieteni buni. Cele mai multe familii şi exemplele care se dau nu funcţionează bine în această privinţă. Copilul de cinci sau şase ani s-a confruntat deja cu durerea respingerii şi a înşelării în relaţii. Este uşor să construieşti ziduri care să dureze o viaţă fără a fi instruit în acest sens.

Dacă relaţiile se rup (unul dintre parteneri fiind afectat emoţional sau fizic). când rănile încă nu au fost vindecate, poate pune bariere în calea prieteniei din familie. În doi este mai bine decât de unul singur. Dacă faci din partenerul tău cel mai bun prieten, vei avea o bună răsplată. Merită efortul să încerci tu însuţi cum să fii un prieten bun şi apoi să lucrezi la relaţia ta de căsnicie, în aşa fel încât să devii cel mai bun prieten al soţului/soţiei tale. O prietenie sănătoasă cere timp şi efort, dar beneficiile pe care le aduce sunt mari.

photo via visualphotos.com

ÎMPLINIRE SEXUALĂ

Dumnezeu a gândit într-un mod minunat sexualitatea. Nu uitaţi, sexualitatea este îngăduită numai în cadrul căsătoriei. Dumnezeu este Cel care a creat organele genitale, la fel ca şi hormonii şi dorinţele. Legătura fizică dintre soţ şi soţie este ceea ce face ca relaţia lor să fie unică şi specială. Prin pofte trupeşti, abuzuri şi perversiuni, duşmanul a încercat să distrugă darul acesta preţios. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat” (Evrei 13:4).

Ideea de bază este că, în cadrul căsătoriei, tot ceea ce nu se opune Cuvântului lui Dumnezeu este în asentimentul celor doi şi este făcut din dragoste, poate fi socotit demn de onorat. O relaţie sexuală puternică este fundamentală pentru împlinirea omului în cadrul unei căsnicii sănătoase. Intimitatea sexuală este parte a procesului de regăsire a adevăratei unităţi şi de a deveni unul într-o relaţie sexuală sănătoasă, fiecare poate găsi împlinirea emoţională şi eliberarea de stres.

ÎMPLINIRE UMANĂ

„Iată aceea care este os din oasele mele…” (Geneza 2:23). Actul propriu-zis al facerii femeii din bărbat denotă planul lui Dumnezeu privind relaţia de căsătorie, în căsătorie, omul devine complet, în esenţă, întregindu-se cu partea care-i lipsea „Nu este bine ca omul să fie singur” Putem ajunge aşadar la concluzia că este bine să fii căsătorit, , Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un harpe care-l capătă de la Domnul” (Proverbe 18:22).

Cel mai minunat şi de altfel unicul drum spre împlinirea şi întregirea fiinţei umane este drumul căsniciei. Asta nu înseamnă că o persoană necăsătorită nu poate fi împlinită şi nu-şi poate găsi mulţumirea în viaţă. Cu toate acestea, Biblia arată limpede că o parte din planul lui Dumnezeu pentru căsătorie era ca prin această unire doi oameni să-şi găsească mai multă împlinire decât ar avea dacă ar fi singuri. Cuplurile căsătorite folosesc adesea expresia „cea mai bună jumătate a mea” când vorbesc despre partenerul de viaţă, în căsătorie, unu şi cu unu fac tot unu.

Este o taina minunată cum e cu putinţă ca doi indivizi să se poată uni atât de complet, încât Dumnezeu să îi privească drept unul singur. Numai o relaţie personală cu Cristos poate fi comparată cu pacea, dragostea, bucuria şi împlinirea pe care o căsătorie inspirată de Dumnezeu le poate aduce. Orice fel de nevoie emoţională poate fi împlinită printr-o astfel de căsătorie.

ÎNMULŢIREA

„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:28). în planul lui Dumnezeu era cuprinsă şi ideea ca bărbatul şi femeia să aibă copii. Una dintre ereziile de astăzi este propaganda că lumea este suprapopulată.

Mulţi creştini au căzut în cursa minciunii că datoria noastră este să reducem numărul persoanelor din familiile noastre. Reducerea numărului membrilor unei familii în zilele noastre poate fi motivată în primul rând de egoism. Foarte multe cupluri tinere de astăzi trăiesc cu sentimentul că un copil le-ar întrerupe modul de viaţă; ei nu ar mai putea să se bucure de plăcerile şi bogăţiile statutului actual dacă intervine un copil în existenţa lor. Probabil că nu greşesc, dar gândirea lor este pervertită şi seamănă a egoism. Dumnezeu doreşte ca noi să avem familii copii pe care să-i creştem în dragoste şi temere de El. Pentru aceasta este nevoie de muncă, dar este probabil momentul să ne întoarcem la standardele biblice şi la modelele ei, în loc să rămânem la stilul nostru de viaţă egoist. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul” (Psalmul 127:3).

Nu există nimic altceva în experienţa umană care să depăşească mândria de a avea propriul tău copil. Este o extraordinară experienţă să fii capabil să creşti un copil şi să ai grijă ca el să crească în frică şi temere de Dumnezeu. Cât de mare este entuziasmul de a-ţi conduce propriul copil la Isus şi de a-i arăta cum să îl iubească pe Dumnezeu. Ce mare binecuvântare să vezi cum creşte acest copil, ştiind că poartă în el genele tale şi sistemul tău de convingeri către generaţia care va veni. Una dintre cele mai mari oportunităţi pe care le ai pentru a aduce o schimbare în lume şi a lăsa posterităţii ceva de valoare constă în a creşte un copil credincios. Familia care descoperă de la bun început această revelaţie şi are mulţi copii este o familie binecuvântată.

STABILIREA AUTORITĂŢII

„…şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16). În planul creator al lui Dumnezeu, femeia a fost destinată să se supună soţului ei care îi este cap şi conducător. Nici un bărbat nu-şi poate supune nevasta. În schimb, soţia poate fi iubită, cinstită, respectată şi protejată, pentru că în felul acesta ea alege să se supună bărbatului ei. Un bărbat îşi poate îndeplini rolul de conducător manifestându-şi şi puterea şi tandreţea în acelaşi timp. El poate fi o persoană în care soţia sa să aibă încredere, căreia să i se supună de bună voie.

Bărbatul trebuie să-şi conducă, să-şi iubească şi să-şi apere nevasta, aşa cum face păstorul cu turma sa. În căsătorie, fiecare învaţă să-şi dezvolte şi să practice aceste deprinderi legate de autoritate. „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Cristos” (Efeseni 5:21). „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Cristos este capul Bisericii” (Efeseni 5:23).

Una dintre cele mai mari lecţii de viaţă este cea a crucii. A învăţa arta propriului sacrificiu este esenţa succesului oricărui tip de relaţie. A muri faţă de tine şi a învia pentru gloria lui Isus Cristos e suprema ţintă a unui creştinism care aduce roade, în căsătorie, Dumnezeu a stabilit într-un fel anume autoritatea: Dumnezeu are autoritate asupra bărbatului, iar bărbatul are autoritate asupra femeii.

Atât bărbatul cât şi femeia se supun lui Dumnezeu, apoi unul altuia. Poziţia de cap a bărbatului este asemenea celei pe care o are Cristos faţă de Biserică. Fiind capul, El iubeşte, îngrijeşte, protejează şi hrăneşte Biserica; la cruce, El Şi-a dat viaţa pentru ea. Revolta înseamnă ignorarea autorităţii şi este exact opusul supunerii. Dacă-l înveţi pe copil care este atitudinea corectă faţă de autoritate şi care este adevăratul înţeles al supunerii, ai putea să-i formezi caracterul în aşa fel încât să fie fericit şi să aibă o căsnicie reuşită. În caz de divorţ sunt citate multe cauze, dar cea mai des amintită este revolta: refuzul de a se supune.

Modelul lui Cristos

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare „vorbesc despre Cristos şi despre Biserică” (Efeseni 5:31-32). Textul biblic care ne vorbeşte despre Cristos ca despre un mire şi despre biserica sa ca despre o mireasă ne atrage atenţia asupra unicităţii acestei legături. În rugăciunea rostită de Isus Cristos în Ghetsimani, El S~a rugat pentru ca trupul lui Cristos să fie una, , tot aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una.

De aceea soţul şi soţia trebuie să devină una. Pavel le spune efesenilor că aceasta este o taină. A fi una în Cristos şi în căsătorie este ceva supranatural, care poate fi înţeles numai prin credinţă. Credinţa noastră în Dumnezeu şi dragostea noastră pentru El se dezvoltă pe măsură ce ne maturizăm în cadrul familiei. Adevărata noastră dragoste faţă de Dumnezeu se dovedeşte prin dragostea pe care o arătăm soţiei sau soţului. O persoană care crede că îl poate iubi pe Dumnezeu fără sa-şi iubească partenerul de viaţa se înşeală singură, în experienţa noastră de viaţă ca soţ şi soţie, am ajuns să ne dezvoltăm calităţi precum dragostea, grija faţă de celălalt, iertarea, dăruirea şi acceptarea care sunt necesare unei vieţi creştine pline de succes.

ADAM ŞI EVA

Foarte mulţi oameni au o părere greşită faţă de ce ar trebui să fie cu adevărat o căsnicie reuşită. Ei şi-au format o înţelegere şi anumite păreri despre căsătorie, urmărind exemplele părinţilor lor sau a altor cupluri pe care le-au luat drept modele. Filmele de genul „fericiţi până la adânci bătrâneţi” pot să îi determine sa-şi dorească aşa ceva, dar Hollywood-ul în general nu se ridică la înălţimea idealului.

Să ne reîntoarcem puţin la Grădina Edenului. Grădina descrie planul iniţial al lui Dumnezeu pentru căsătorie, în lipsa conştiinţei binelui şi răului, nu exista pe atunci gelozie, rivalitate, mânie, cicălire, egoism, condamnare, indiferenţă, nevoie de performanţă, tensiune etc. Sună ca în cer? Acesta a fost planul iniţial al lui Dumnezeu. Puterea creatoare a lui Dumnezeu, în plenitudinea sa, a fost peste acel loc şi acel cuplu.

Avem aici tabloul unei armonii perfecte între Dumnezeu şi natură. Grădina şi prezenţa divinităţii a împlinit orice nevoie senzuală, fizică, emoţională şi spirituală. Adam şi Eva nu aveau ce să-şi mai dorească. Câtă vreme au avut grijă de grădină, zilele lor au fost lipsite de griji. Mediul era perfect şi inocenţa de dinainte de păcat le îngăduia libertatea de a nu folosi hainele. Se lăsau învăluiţi de plăcerile oferite de grădină. Eva a fost cu adevărat aleasa lui Adam şi numai a lui. El nu avea cu cine să fie comparat. Mintea lui nu a fost deranjată de vederea unei alte femei. S-a întâmplat oare ca ei să se plimbe într-o zi prin grădină, de-a lungul râului, şi să fi făcut dragoste în plină zi? Eva râdea când Adam alerga după ea şi o purta către malul râului, ca apoi s-o arunce în apă. Înotau împreună şi sfârşeau prin a adormi între florile sălbatice. Imaginaţi-vă o căsnicie fără nici o zi proastă, fără cuvinte acre, fără presiuni din afară… pace desăvârşită, dragoste, libertate, bucurie şi acceptare. Noi nu putem decât să ne imaginăm cum a fost; putem noi oare să facem din acest tip de relaţie un scop pentru căsnicia noastră?

Isus a venit ca să ne salveze. El a venit ca să redea omului ceea ce diavolul a furat de la el. Prin cruce noi putem experimenta propria noastră poveste de dragoste din Grădina Edenului. Stabiliţi-vă ţeluri cât mai înalte. Dumnezeu v-a lăsat să întrevedeţi ce înseamnă căsătoria încă din ziua în care v-aţi căsătorit. Primele zile de după căsătorie sunt atât de importante, pentru că fiecare dintre cei doi descoperă intimitatea cu celălalt. Luna de miere este de obicei un timp când te străduieşti să-i faci plăcere celuilalt, să-i întâmpini nevoile şi să abandonezi pe deplin orice dorinţă egoistă şi orice punct din agenda ta. Ca şi creştini, viaţa de căsătorie ar trebui să continue să fie la fel de frumoasă. Nu vă împăcaţi cu mai puţin, pentru că Cristos a plătit pentru aceasta cu viaţa Sa.

Teme de casă:
1. Ce crezi că este un prieten?
2. Cât de mult preţuieşti prietenia?
3. Ce urmăreşti prin împlinirea sexuală în cadrul familiei?
4. Ce anume consideri a fi o viaţă sexuală perfectă?
5. Cum crezi că vei fi împlinit prin căsătorie?
6. Cum crezi că te va propulsa căsnicia la un nivel mai înalt în celelalte domenii ale vieţii? (de ex. afaceri, prieteni etc.).
7. Cum crezi că îţi vor aduce copiii împlinire în căsnicie?
8. Ce înseamnă pentru tine supunerea?
9. Cum vezi relaţia ta de căsătorie în contextul relaţiei dintre Cristos şi Biserică?

Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. viorica
    Iul 14, 2011 @ 15:34:45

    Nu exista nici o indoiala,intr-un anumit sens,ca Biblia ne invata supunerea ,dar oare ce anume inseamna acest lucru si ce relevanta are el pentru casatoria dintre crestini ? In primul rand Biblia ne invata ca trebuie sa ne supunem autoritatilor statului care poate sa fie sau nu o monarhie .
    In al doilea rand ii invata pe sclavi sa asculte de stapini lor pamintesti cu respect si teama
    In al treilea rand Biblia ii invata pe copii sa fie supusi parintilor lor .
    In al patrulea rind sotiilor li se spune sa fie supuse sotilor lor .
    Apoi supuneti-va unii altora in frica lui Hristos .
    Aceste sant date ca ilustratii ale modului in care supunerea generala reciproca trebuie sa opereze intre credinciosii crestini.
    Dumnezeu sa ne ajute sa ne supunem din dragoste nu fortati de cineva .

    • rodi
      Iul 14, 2011 @ 15:49:41

      Amin, aveti perfecta dreptate si ma bucur de cite ori scrieti si in alte forumuri, pentru ca aveti nu numai cunoasterea Cuvintului lui Dumnezeu dar si experienta din care sa invatati tinara generatie. Domnul sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca!

    • Mihai Cristea
      Dec 27, 2015 @ 00:58:57

      Cand îl vei iubi pe Domnul Isus cu adevarat te vei supune din dragostea pe care o ai ptr. El (Isus) si nu veì căuta sa ai motivul (supunetivă uni altora ) ci tu vei împlini din dragoste ptr Hristos porunca supuneri Amin fiti binecuvantata
      Si sotul nu va pretinde supunere ptr ca el trebuie sa fie Hristos în casa lui (sa-si iubească sotia ca si Hristos biserica Amin

  2. Trackback: Caramizile Casniciei (Part 3) Timpul « agnus dei – english + romanian blog
  3. Trackback: Caramizile Casniciei (Part 4) Dragostea « agnus dei – english + romanian blog
  4. Trackback: Caramizile Casniciei (Part 5) Rolul soţului şi al soţiei « agnus dei – english + romanian blog
  5. Trackback: Caramizile Casniciei (Part 6) Reguli pentru o luptă dreaptă « agnus dei – english + romanian blog
  6. Trackback: Caramizile Casniciei (Part 7) Finanţele « agnus dei – english + romanian blog
  7. Trackback: Caramizile Casniciei (1) Legamintul « agnus dei – english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: