Gabi Lupescu – departe de mine gindul sa ma laud cu altceva…decit cu crucea lui Hristos

– Ce vrea sa ne comunice Pavel…atunci cand le scrie credinciosilor din biserica Galatiei: “ In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Iisus Christos…” ?. Ce intelegea Pavel prin “cruce” ?. Insemna pentru el acea bucata de lemn stropita cu sange, care urma sa putrezeasca asemenea oricarui lucru pamantesc… sau Pavel vede dincolo de materia pieritoare ?…

Pe tanarul Saul din Tars…il intalnim pentru prima data in istoria biblica a Noului Testament cu ocazia martiriului lui Stefan ( Faptele apostolilor 7, 58 ). Scriptura spune ca , in acea ocazie, martorii care l-au invinuit si ucis pe Stefa…n si-au depus hainele la picioarele lui Saul, un tanar educat in scoala lui Gamaliel ( un mare erudit al lumii antice ). Nu cunoastem alte amanunte…Nu stim daca Saul a participat activ la uciderea lui Stefan, insa complicitatea cu cei care l-au ucis este evidenta. Apoi, dupa declansarea persecutiei impotriva crestinilor, Saul s-a remarcat printr-o ravna demna de o cauza mai buna. El insusi marturiseste : “Am aruncat in temnita pe multi sfinti, caci am primit puterea aceasta de la preotii cei mai de seama; si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor. I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor , ii prigoneam pana si in cetatile straine.” ( Faptele apostolilor 26, 10-11 )
Nu stim daca Saul a ucis vreun crestin, insa intentia exista. Pe drumul spre Damasc , drum facut cu acelasi scop de starpire a dispretuitei secte nou aparute, Saul are o intalnire inedita. Iisus Mantuitorul i se descopera si , contrar asteptarilor, nici nu-l nimiceste , nici nu-l ameninta pe Saul pentru ceea ce facea, ci doar il intreaba cu durere in glas: “Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti ?” ( Faptele apostolilor 9, 4 )
Cu siguranta ca, in acele clipe, Saul a avut simtamantul ca intreg cerul se prabuseste peste el. A fost nevoie doar de o singura clipa pentru ca acest tanar plin de zel in persecutarea crestinilor sa-si vada intreaga vinovatie si sa simta grozavia pacatului. Intr-o singura clipa, tot ce cladise pana atunci se prabuseste in tarana, iar el, vestitul fariseu de pana atunci, se vede un mare pacatos care nu are alta perspectiva decat sa astepte pedeapsa divina. Si Saul se prabuseste la pamant, asteptandu-si pedeapsa…
In acele clipe de tensiune maxima, care pentru Saul par o vesnicie, se intampla insa ceva neasteptat. In loc sa fie nimicit, Saul aude acelasi glas, spunandu-i: “Scoala-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci !”
Si Saul se scoala…Dar e orb, desi are ochii deschisi…Insotitorii sai il iau de mana si il duc la Damasc unde, timp de trei zile, Saul nu vede, nu mananca si nu bea nimic. La sfarsitul lor, un ucenic pe nume Anania , trimis de Domnul in urma unei viziuni , il viziteaza pe Saul, il vindeca de orbire, ii transmite Duhul Sfant si il boteaza. Din acel moment, Saul, fostul fariseu, devine Pavel, marele apostol al crestinismului.
Acolo, pe drumul spre Damasc, Saul a trait momente dramatice a caror incarcatura… noi nu o vom putea intelege niciodata. Sa simtit ca tot ce a cladit in intreaga viata… se prabuseste intr-o singura clipa, sa devii constient ca nu esti acel neprihanit pe care il admira oamenii, ci, dimpotiva, esti cel mai josnic pacatos, sa simti dintr-o data ca nu esti nimic, desi credeai ca esti cineva – iata drama pe care o traia Saul in acele momente teribile. Cu toate acestea, desi meritai sa dispari pentru vesnicie la un singur cuvant de condamnare a lui Iisus… El te ridica din tarana in care ai cazut si iti deschide o alta perspectiva a vietii.
Acolo, in praful drumului… Saul a inteles adevarata semnificatie a crucii : -Crucea lui Iisus inseamna iertare !!! … inseamna har !!! … inseamna o noua sansa !.
Scriptura ne descopera un Dumnezeu drept , neprihanit si sfant, ai carui ochi “nu pot sa vada raul”
( vezi Habacuc 1, 13 ) Insa aceeasi Scriptura ne vorbeste despre un Dumnezeu milos, indurator, dispus sa ierte orice si oricui, un Dumnezeu …care nu oboseste iertand. Crucea de pe Golgota este cea mai mare dovada in acest sens. Cand suntem iertati si ni se acorda har, in realitate ni se acorda… viata cu imprumut. Intrebarea pe care Dumnezeu o va pune fiecarui suflet la judecata finala va fi aceasta:
“Ce ai facut cu iertarea pe care ti-am oferit-o ? Cum ai folosit sansa cea noua …de care te-ai bucurat ? Cum ai trait viata pe care ti-am imprumutat-o…din viata Fiului Meu care a murit pe cruce pentru tine ? “
– Ce vom face cu viata… pe care Mantuitorul ne-a imprumutat-o cu un pret atat de
mare ?. In fata crucii lui Christos… nu va mai fi nicio scuza. Absolut niciuna !
Atat cat vom mai trai pe acest pamant, dar si in vesniciile care ne asteapta , sa nu uitam ca viata noastra… se datoareaza crucii lui Christos si , asemenea lui Pavel, sa fie singurul nostru motiv temeinic de lauda.
“ In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva… decat cu crucea Domnului nostru Iisus Christos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume.”
Galateni 6, 14 – Amin.

While I’m waiting – from Fireproof

John Waller

I’m waiting, I’m waiting on You Lord
And I am hopeful, I’m waiting on You Lord
Though it is painful, but patiently I will wait
And I will move ahead bold and confident
Taking every step in obedience
While I’m waiting I will serve You
While I’m waiting I will worship
While I’m waiting I will not faint

I’ll be running the race even while I wait
I’m waiting, I’m waiting on You Lord
And I am peaceful, I’m waiting on You Lord
Though it’s not easy no, but faithfully I will wait
Yes, I will wait

And I will move ahead bold and confident
Taking every step in obedience
While I’m waiting I will serve You
While I’m waiting I will worship
While I’m waiting I will not faint
I’ll be running the race even while I wait

I will move ahead bold and confident
I’ll be taking every step in obedience, yeah

While I’m waiting I will serve You
While I’m waiting I will worship
While I’m waiting I will not faint

And I will serve You while I’m waiting
I will worship while I’m waiting
I will serve You while I’m waiting
I will worship while I’m waiting
I will serve You while I’m waiting
I will worship while I’m waiting on You Lord

I will serve You while I’m waiting
I will worship while I’m waiting
I will serve You while I’m waiting
I will worship while I’m waiting

Lyrics from Lyricsmode.com

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

While I’m waiting – Fireproof, posted with vodpod

David Platt – Repenting of sin and returning to God

Pastor David Platt of Brook Hills Church preaches from Joel:

Throughout history there have been times among God’s people when there has been an acute, keen, humble, even an emotional sensitivity to sin. You look at Ezra. At one point he is so overwhelmed by his sin and the sin of God’s people that he falls on his face and he’s weeping. He’s unable to even lift his head before God. You look in the book of Nehemiah and you see a time when God’s people were simply listening to the word being read and that’s all it took; they heard His word, they were convicted of sin and all of the people fell down on their faces, weeping over their sin.

Then you look in church history. I’ve read about times when in the context of a worship gathering, conviction of sin would just simultaneously sweep across an entire congregation. People would fall on their faces and knees, weeping,  grieving over sin. Times where God would revive His people in a fresh way. It was a clear demonstration of the power of His Spirit.

So we see those times and then we see times in history where God’s people have been desensitized. Tp sin, in some senses, dulled to sin.; participating in religious activity but never stopping, pausing to grasp the depth of sin and to mourn over it; where sin is treated casually and worship is treated routinely.

And, as I look at the state of the contemporary church, and I don’t want to keep it that general, As pastor I want to say, as I look at the state of Brook Hills, I see us much closer to the latter than the former. A dangerous, religious dullness to sin. Desensitivity. Even we, we can sit for hours in ront of the TV or movie listening to God’s name in vain and it doesn’t even register with us. We can gossip and call it ‘ just normal’. In church, we can let our minds wander on the internet and in our imagination, in lust and impurity and think, ‘Well, that’s just the way men are  in our day. Our marriage and our divorce rate matches that of our culture. And we run after greed and status and success. and money just like everyone else around us and we NEED TO WAKE UP and pray that God will wake us up to weep over sin.To grieve over offense against God.To HATE sin. To RUN FROM IT.  I want to be a part of a people, in my own  life, in our lives, in the days ahead where sin is not treated casually. Cornelius wrote a classic book on sin in which he said: ‘The awareness of sin; a deep awareness of disobedience and painful confession of sin used to be our shadow. Christians hated sin. They feared it, fled from it, they grieved over it. God’s people agonized over their sins

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

David Platt – Repenting of sin and returning to…, posted with vodpod

Cele mai cautate cuvinte pe internet: P-O-R-N-O-G-R-A-F-I-E

de Gabi Lupescu

Cele mai căutate cuvinte pe internet în zilele noastre sunt legate de : P O R N O G R A F I E !. Pornografia …este de nestăpânit în zilele noastre…în special în răndul tinerilor , şi nu numai… şi de multe ori , se găsesc a se uita la ele …”şi aşa zişi creştini ” ! . Dorinţa mea …este că dacă cineva se regăseşte în aceste ” murdării „, să se întoarcă la Domnul …şi să renunţe la ceea ce Cuvăntul Domnului , numeşte : PĂCAT !!! . – Poate mai mult decât orice altceva, Satan a reuşit să devieze şi să pervertească scopul relaţiilor sexuale. El a luat ceea ce este bun şi drept (relaţiile sexuale în cadrul căsătoriei dintre soţ şi soţie) şi a înlocuit cu pofta trupească, pornografia, adulterul, violul şi homosexualitatea. Pornografia este primul pas pe o cale alunecoasă şi rapidă de creştere a imoralităţii şi ticăloşiei (Romani 6:19). Întocmai cum un utilizator de droguri este condus în dependenţă de doze mai mari şi tot mai mari de droguri tot mai puternice, tot aşa pornografia târăşte oamenii în dependenţă de pofte sexuale, dorinţe păcătoase şi ticăloşii dintre cele mai greu imaginabile.

– Cele trei categorii principale de păcate sunt: pofta trupească, pofta ochilor şi mândria sau lăudăroşenia vieţii (1 Ioan 2:16). În mod sigur, pornografia îi determină pe oameni să aibă pofte trupeşti şi fără îndoială pofte ale ochiului. Pornografia cu siguranţă nu poate fi un lucru la care ne putem chiar gândi: “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). Pornografia creează dependenţă şi reprezintă dependenţă (1 Corinteni 6:12; 2 Petru 2:19), este distrugătoare (Proverbe 6:25-28; Ezechiel 20:30; Efeseni 4:19) şi conduce la răutăţi şi păcate în creştere (Romani 6:19). A pofti în mintea noastră către alte persoane (esenţa pornografiei) este un lucru din cale-afară de jignitor şi ofensator la adresa lui Dumnezeu (Matei 5:28). Atunci când o persoană capătă obişnuinţa de a se preocupa de pornografie, aceasta demonstrează că persoana în cauză nu este mântuită (1 Corinteni 6:9). – Domnul să ne cerceteze , iar noi să ne lăsăm ” în controlul Lui , şi să nu mai păcătuim ” .

Crestinul este totusi un om care traieste intre doua lumi – cetatean al cerurilor si „razboinic” cu pacatul aici. Biblia ne arata in textul de fata ce privilegii am primit pe cealalta (unde suntem asezati in locurile ceresti impreuna cu Isus; Efes.1), in acelasi timp ne arata ce se intimpla cu noi aici (ati murit) si ce indatorire ne revine aici: „umblati dupa lucurile de sus”, „ganditi-va la ele”, si subliniez aici, „omoriti”!!

– Un anume pacat nu devine obisnuinta decat in imprejurarile favorabile pe care noi i le cream. Nu devine obisnuinta decat daca profita de niste avantaje particulare. Firea omeneasca este stricata in mod egal in toate partile ei si nu trebuie sa dam vina pe personalitatile noastre pentru acele pacate carora le cedam usor si le repetam.

– Exemplu: pentru unele pacate multi obisnuiesc sa spuna, „asa sunt eu”, sau, „eu am caracter puternic, astfel ma enervez usor”!?
Deci, un pacat nu dobindeste un statut de obisnuinta si prinde putere (ajungand sa ne stapaneasca) in vietile noastre decat daca-i oferim ocazii favorabile specifice. Nu voi starui asupra lor, dar cineva nu trebuie decat sa se intrebe cand pacatuieste si in ce situatii, la ce ore, unde, privind la ce, sau in timp ce facea ce ? …

CE A-R TREBUI SA FACA ACELA CARE SE TREZESTE CUPRINS DE PUTEREA UNUI PACAT DEVENIT OBISNUINTA ?
– Aceasta infrangere lamentabila in fata pacatului poate aduce rusinarea noastra publica, si umilirea noastra, poate alunga pacea launtrica, sau linistea constiintei, sau poate sa ne umple de indoieli asupra partii noastre alaturi de Hristos, fie in lucrarea Lui din lumea aceasta fie in primirea noastra in vesnicie (cazul extrem; pierderea sigurantei mantuirii). Ce-i de facut?

1. In primul rand, teme-te si ingaduie fricii sa patrunda in mintea ta! Obisnuieste-ti mintea cu ideea cauzei si efectului. Deci, la orice faci, exista niste urmari, niste repercusiuni.

Este o misiune imposibila sa ne dam seama singuri cat de subtil este pacatul in puterea lui de a ne convinge ca nu ne ameninta nici un pericol real! De aceea sa facem totul in puterea noastra sa ne amintim ca pacatul duce la moarte, iad si pedeapsa vesnica. Nu va gasiti linistea in rationalizarea situatiei si in speranta nebuneasca ca “totul va fi bine la urma”! Poate ca situatia celui care este invins de un pacat ce i-a devenit obisnuinta nici nu este atat de stabila precum pare!?

Potrivit este aici sa spun ca fricosii nu intra in Imparatia lui Dumnezeu!!!!!!

Apocalipsa 21:8 Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scirbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, ADICA MOARTEA A DOUA.”
2. Constiinta sa va fie incarcata si simtiti-va vina!

Iacov 4:9 Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare…
Constiinta amortita de pacatul devenit obisnuinta este inceata, extrem de inceata in perceperea pericolului real reprezentat de pacat. In plus, nu este deloc dispusa sa poarte vinovatia timp foarte indelungat. De aceea, noi incercam sa-i inabusim glasul si sa-i scuzam vina. Dar, este momentul sa o ascultam si sa vedem gravitatea vinovatiei noastre inaintea ochilor lui Dumnezeu si nu ai nostri!

Isaia 22:12, 13 Si totus Domnul, Dumnezeul ostirilor, va cheama in ziua aceea sa plangeti si sa va bateti in piept, sa va radeti capul si sa va incingeti cu sac. Dar iata, in schimb, veselie si bucurie! Se junghie boi si se taie oi, se mananca la carne si se bea la vin: ,Sa mancam si sa bem, caci maine vom muri!’ –
3. Odata ce ne-am dat seama de gravitatea pacatului nostru si simtim povara vinii noastre, trebuie sa ne rugam pentru scapare din cursa lui.

Astfel ar trebui sa-i cerem lui Dumnezeu ajutor, cu strigate mari si cu gemete :

Psalmul 32
2 Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea, si in duhul caruia nu este viclenie!
3 Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii.
5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: ,,Imi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
6 De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjuri cu cantari de izbavire.
8 ,,Eu – zice Domnul – te voi invata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea indreptata asupra ta.”
9 Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe cari-i strunesti cu un frau si o zabala cu cari-i legi, ca sa nu se apropie de tine.
10 De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul, este inconjurat cu indurarea Lui.
Plangerile lui Ieremia
4 Mi-a prapadit carnea si pielea, si mi-a zdrobit oasele.
5 A facut zid imprejurul meu, si m-a inconjurat cu otrava si durere.
6 Ma aseaza in intunerec, ca pe cei morti pentru totdeauna.
7 M-a inconjurat cu un zid, ca sa nu ies; m-a pus in lanturi grele.
8 Sa tot strig si sa tot cer ajutor, caci El tot nu-mi primeste rugaciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, si mi-a strambat cararile.
10 Ma pandeste ca un urs si ca un leu intr-un loc ascuns.
11 Mi-a abatut caile, si apoi s-a aruncat pe mine, si m-a pustiit.
12 Si-a incordat arcul, si m-a pus tinta sagetii Lui.
13 In rarunchi mi-a infipt sagetile din tolba Lui.
14 Am ajuns de rasul poporului meu, si toata ziua sunt pus in cantece de batjocura de ei.
15 M-a saturat de amaraciune, m-a imbatat cu pelin.
16 Mi-a sfaramat dintii cu pietre, m-a acoperit cu cenusa.
17 Mi-ai luat pacea, si nu mai cunosc fericirea.
18 Si am zis: ,,S-a dus puterea mea de viata, si nu mai am nici o nadejde in Domnul.”
19 ,,Gandeste-Te la necazul si suferinta mea, la pelin si la otrava!”
20 Cand isi aduce aminte sufletul meu de ele, este mahnit in mine.
21 Iata ce mai gandesc in inima mea, si iata ce ma face sa mai trag nadejde:
22 Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat,
23 ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!

Hristos poate veni in ajutorul celor neputinciosi, si, desi ni se pare greu de indurat, faptul ca nu mai putem, recunoasterea pacatului ii aduce multa slava lui Dumnezeu. Recunoasterea prinderii noastre in capcana pacatului il dezarmeaza pe diavol si-i abate sagetile otravitoare, deschide izvoarele cerului si face sa ploaie neprihanire asupra noastra!

Filipeni 4:13. Pot totul in Hristos care ma intareste

Lust not for men only

by Carolyn McCulley (via) DesiringGod.org

We’re well into the heat of summer now, and that means many churches across the American landscape have, at some point, reiterated the modesty message for the good church ladies everywhere.

Wait. I can actually see that eyeroll of yours even from here. But, friends, don’t click away just yet. Because I am going to go where large swaths of American church culture need to go on this topic … but often don’t.

I’m talking about lust. And women.

For the past eight years, I’ve had the privilege of writing two books and hundreds of articles and blog posts for women, which then led to numerous speaking engagements. Right from the start, I noticed a trend at each event, whether in the U.S. or abroad. Invariably, one woman would wait to talk to me until the bitter end, because she wanted to confess something that made her feel doubly shameful. She wanted to talk about her lust and sexual sin, a struggle she was sure was hers alone among the women in church.

How did these women arrive at this conclusion? Because for years most churches herded the men off to talk about lust, while gathering the women to discuss modesty. While those are valid and much needed messages, they are incomplete for the culture in which we now live.

To understand the times, let’s look at the messages women have absorbed in recent years. There are stripper pole classes at the gym and women’s magazines with screaming headlines about sex and seduction techniques. The morning talk shows candidly discuss sex toy parties. „Sex and the City” becomes a major franchise while „Girls Gone Wild” captures drunken sexual escapades among college students. Abercrombie & Fitch markets push-up bikini tops to 8-year-old girls. Lady Gaga bursts onto the pop music scene wishing she could shut her Playboy mouth. Not one item is sold in the mall without an erotic image. And women are increasingly immersed in online porn.

This highly sexualized culture is the new normal for young women who grew up in the ethos of third-wave feminism’s pro-porn, pro-sex work stance. So normal that when I spoke at a Christian college earlier this year, one woman raised her hand to ask, „So are you saying that it’s bad that there’s too much pornographic influence in our culture? But shouldn’t women embrace their sexuality?”

Um, yes. And yes. That answer highlights the problem: the counterfeit has usurped the authentic. Sex is God’s idea and his good gift to be properly stewarded within his design. For that reason, the church should be the most pro-sex group there is. We have a message of hope and redemption in the morass of sexual confusion. But first we need to help the women who are confused and in our churches right now. Here are four points on how to do that:

1. Give the truth about sex and why it’s attacked.

Let’s start with that modesty message. If it’s framed as a simple „don’t tempt men” message, it is incomplete and easily dismissed. We need to back up and explain first what is good about God’s gift and how it is distorted in a myriad of ways. We should equip young women to be discerning about the spiritual battle raging around sexuality. The Adversary has no need to improve upon his first character assassination of God. Contradicting God’s boundaries and insinuating that he is holding out on his creatures is nearly foolproof.

2. Teach young women not to mistake broken for normal.

Then we need to teach young women how rapidly our culture became porn-saturated in only one generation. That’s often news to those who grew up in it and therefore they often don’t understand the brokenness that follows in the wake of the sexual imagery they accept as normal. As John Piper says, lust is the realm of thought, imagination, and desire that leads to sexual misconduct—and young women often overlook how their drive to be sexually desirable is smack in the middle of that realm.

When young women understand the cosmic consequences of sexual sin, the worldviews that shape our consumption of sexual messages today, and how God’s glory is under spiritual attack, they will not mistake any modesty message for a frumpy fashion campaign. Nor will they resent the men around them for being impediments to whatever is stylish. Instead, they will be sobered by how Satan still „prowls around like a roaring lion, seeking someone to devour” (1 Peter 5:8)—and that men and women alike are fair game.

3. Stop thinking that only men have seeing problems.

Let’s not assume that immodesty only affects the eyes of men. Women are becoming increasingly visualized as well, and can be distracted in similar, though perhaps not identical, ways. We also need to remember and help those women who wrestle with same-sex attraction. After I mentioned this recently at a large conference, several women came up to say this is their temptation and how hard it is for them to be open about it in the church. They fear misunderstanding, judgment and gossip.

4. Create a culture of light.

We need to clearly teach that lust is a human condition, not just a masculine one. Knowing God’s glory is at stake, we need to create humble church cultures where secret sin is not kept in the dark, but rather brought into the light. If we rightly understand the doctrine of sin, we should never be surprised by our own temptations nor by the confessions of others. We should want to create „safe harbors” for God’s people to confess, repent, and welcome accountability for change. The roaring lion waits in the cover of darkness to attack what he finds there, but „whoever lives by the truth comes into the light, so that it may be seen plainly that what they have done has been done in the sight of God” (John 3:21).

Let us help the women in our churches experience the freedom of living in the light.

Carolyn McCulley is an author, speaker, and documentary filmmaker. She has written more about third-wave feminism in her book, Radical Womanhood: Feminine Faith in a Feminist World.

Iosif Ton – Cei doi stapani; Stapanul cel bun (2/2)

Vizionati Iosif Ton – Cei doi stapani; Stapanul cel rau Part 1 aici

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Iosif Ton – Cei doi stapani; Stapanul cel bun (…, posted with vodpod

Gabi Lupescu – ‘Samson’ sintem noi….

1) Samson L-a iubit pe Dumnezeu. L-a iubit mult, cu pasiune chiar. Vedem lucrul acesta din faptele lui marete, demne de un adevarat erou national, asemenea lui Hercules al grecilor. Problema lui a fost aceea ca s-a iubit pe sine mai mult decat pe Dumnezeu, iar pe femei le-a iubit mai mult decat pe sine.

Samson a uitat textul din Geneza 2, 24: “De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa; si cei doi se vor face un singur trup.” El a interpretat acest principiu, stabilit de Creator inca din primele zile ale existentei lumii noastre, intr-un mod cu totul personal si original: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de … nevestele sale…” , incercand sa obtina acelasi rezultat: “ sa fie un singur trup.” Numai ca schimbarile facute de om in ecuatia lui Dumnezeu nu duc la acelasi rezultat …

Si iata-l pe Samson incheindu-si viata, pe cand era in deplina maturitate si putere fizica si intelectuala, singur si parasit de aceia si acelea pe care i-a iubit.

2) Al doilea lucru pe care il invatam din trista experienta a lui Samson este acela ca Dumnezeu nu-si abandoneaza copiii atat de usor pe cat credem noi.

Stiti cat timp a fost Samson judecator in Israel ? Douazeci de ani ! In tot acest timp Dumnezeu a aratat indelunga rabdare fatza de copilul sau rebel, incercand pe toate caile sa-i indrepte pasii pe calea cea buna. L-a sprijinit cand a avut nevoie, l-a avertizat, a ingaduit sa vina in viata lui Samson tot felul de incercari si suferinte, dar nu l-a abandonat. Dumnezeu stia ca in inima lui Samson , oricat de lumeasca parea, mai licarea o scanteie de credinta si dragoste dupa neprihanire.

Daca noi am fi fost in locul lui Dumnezeu, am fi rabdat toate escapadele lui Samson ? Am fi asteptat douazeci de ani ca omul numarul 1 al natiunii si al bisericii din acea vreme sa-si vina in fire si sa-si indrepte caile ? Si totusi, Dumnezeu il rabda, il ajuta in momentele dificile, iar in final, cand Samson se trezeste la realitate, ii asculta ultima rugaciune si face prin el o lucrare pe care nu o facuse intreaga viata.

Cat de adevarat este cuvantul care spune: “Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul…” ( Exod 34, 6.7 pp. ) !

3) Samson a avut un caracter dificil. Poate tocmai datorita acestui fapt, in prestiinta Sa, Dumnezeu a dat parintilor lui instructiuni cat se poate de clare cu privire la cresterea lui – legea nazireatului. Insa, desi avea ochi, Samson era orb d.p.d.v.spiritual. Samson nu-si vedea defectele, nu-si recunostea slabiciunile si inclinatiile pacatoase… nu lua aminte la indemnurile celor din jurul sau… de a merge pe calea cea buna !.

Ce legatura exista intre viata lui Samson …si noi, fiii veacului al XXI-lea ? Ce semnificatie au infrangerile si biruintele lui Samson pentru biserica noastra, acum, la sfarsit de timp si de istorie ?

Samson este un prototip… al b…isericii Laodicea. Samson suntem noi, cei carora Dumnezeu ne-a facut o chemare atat de sfanta si pentru care El are planuri atat de marete. Ca si in cazul parintilor lui Samson, bisericii asteptatoare a revenirii Mantuitorului i s-au dat instructiuni detaliate cu privire la cum sa ne comportam in familie si societate, cum sa ne hranim sanatos, cum sa ne recreem, cum sa lucram pentru Domnul.

Din nefericire, Laodicea, asemenea lui Samso … are ochi dar nu vede !. Suntem orbi fata de ocaziile oferite de Dumnezeu, orbi fata de nevoia noastra de Duh Sfant, orbi cu privire la defectele noastre de caracter, orbi fata de chemarea facuta de Dumnezeu, orbi fata de rasplatirea promisa celor mantuiti.

Samson a fost un urias cu simturile morale amortite. Cand s-a trezit insa, zguduit de lucrarea Duhului in constiinta, dar si de curgerea evenimentelor din viata sa… Samson a biruit.

Biserica Laodicea …este un urias care doarme !. Cand Dumnezeu va considera ca a sosit timpul, El o va trezi din somnul mortii si va folosi acest “urias’ pentru a-Si aduce la ideplinire planurile si pentru ca Numele si Adevarul Sau… sa fie reabilitate in fata intregului univers !.

Isus Bisericii Laodicea: Iata eu stau la usa si bat

Timpul acela nu este departe de noi. Samson si-a incheiat viata cu o biruinta castigata …cu un pret urias. La fel, la incheierea istoriei acestei lumi, Laodicea, ultima biserica ce va juca ultimul act al luptei dintre bine si rau, va fi biruitoare. Daca nu ar fi asa, cum ar fi dat Iisus, Martorul credincios si adevarat, cea mai frumoasa fagaduinta acestei biserici : “ Celui ce va birui… ii voi da sa sada cu mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” ? ( Apocalipsa 3, 21 ).

Problema este ca Laodicea este astazi o biserica inca luptatoare… nu biruitoare. In ea se gasesc si grau si neghina, si pesti buni si pesti rai, si robi buni si robi rai, si fecioare intelepte si fecioare neintelepte…
Din care clasa… crezi ca faci parte ?. Sa umblam deci cu Dumnezeu , si sa-l slujim cu scumpatate !. Amin.

Apocalipsa 3:14-22

14 Îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i:”Cel care este Amin, Martorul credincios și adevărat, originea a ceea ce a creat Dumnezeu, spune astfel:

15 Îți cunosc faptele, știu că nu ești nici rece, nici în clocot. Ce bine-ar fi să fii rece sau în clocot!

16 Dar așa, întrucât ești călduț – nici rece, nici în clocot – te voi vărsa din gura Mea!

17 Pentru că spui: îSunt bogat, am adunat avere și n-am nevoie de nimic!î, dar nu-ți dai seama că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol,

18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc – ca să fii bogat, haine albe – ca să te îmbraci, ca să nu ți se vadă goliciunea și să fii expus rușinii, și alifie pentru ochi – ca să poți vedea!

19 Eu îi mustru și-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc – deci fii devotat și pocăiește-te!

20 Ascultă, Eu stau la ușă și bat – dacă cineva Mă aude și-Mi deschide, voi intra și voi lua masa cu el și el cu Mine.

21 Celui victorios îi voi da un loc împreună cu Mine pe tronul Meu, la fel cum Eu am fost victorios și am stat împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui.

22 Luați aminte la ceea ce le spune Duhul bisericilor!”

Ruinele "Laodicea"

Holy Ghost Fire

by Rev. Allen Baker – Pastor of Christ Community Presbyterian Church in West Hartford, Connecticut. From Banner of Truth Trust, UK (11/2010)

And there appeared to them tongues as of fire distributing themselves, and they rested on each one of them. (Acts 2:3)

If Brett McCracken’s observation is correct — that seventy per cent of those age eighteen to twenty-two, who grew up in the church, leave it never to return again,1 then surely we can agree that the evangelical church is in big trouble. Ever since the late 1970’s when evangelicalism began to suffer the loss of members, she has tried numerous schemes to stop the bleeding. First it was the church growth movement with its emphasis on homogeneity, that we ought to worship with people ‘just like us.’ Then came the seeker friendly movement with its use of drama and ‘how to’, psycho-therapeutic sermons, seeking to reach the Baby Boomer generation who was bored with church. Then came, for a brief period of time, the Emerging Church movement which sought to connect the Generation X culture with the ancient past. And now we have hipster Christianity where pastors don metro-sexual dress, sport $80 haircuts, and use shocking speech and address even more shocking topics from the pulpit in order to reach the Millennial generation.

In each of these movements there can be no doubt that some were truly converted, and surely mega-churches, for good or for ill, have come out of all these approaches. The question, however, is this — are these offerings of strange fire to the Lord? God was terribly displeased with Nadab and Abihu, Aaron’s sons, when they brought their strange fire on the altar (Num. 3:4). He killed them on the spot. There are at least three underlying false assumptions in each of these movements. Consequently the embrace of any or all of them will fail to bring the substantial, biblical growth evangelicalism wants and needs. What are they and what is the remedy? First, each of these movements assumes a semi-Pelagian view of man. Pelagius, the fourth century A.D. heretic, denied the doctrine of original sin, believing that mankind therefore was not corrupted by Adam’s fall into sin. In other words, man was completely free to choose or reject the overtures of the gospel. The semi-Pelagian (modern day Arminianism) does not go that far. It says that while man was definitely and adversely affected by Adam’s fall, he still has some ability to decide on his own free will to follow Christ. The moment one takes this position is the moment he becomes a pragmatist in gospel work. If man has the key to the jailhouse of his sin in his pocket, then we ought to use any method necessary to coerce or seduce him to use it. So, anything goes in church services with entertainment, music, sermons. If a sixty year old pastor wants to reach the Millennial and X generations then why not bring his wife on the platform, having a bed there as a prop, and talk openly and specifically about sexual intercourse, urging the married couples to engage in that activity every night for a week?2

The second false assumption is that the Word of God preached is insufficient to get the job done. No evangelical pastor will admit this of course, but this is the practical outcome. Therefore sermons are becoming shorter and shorter, more and more devoid of solid Biblical exposition and content. The emphasis in many churches seems to be on the unbeliever, ‘dumbing down’ the sermon in order to appeal to him, leaving the rest of the congregation spiritually malnourished. No wonder, then, that the problems of marital infidelity, divorce, wayward children, and varied addictions are as rampant inside the church as outside it.

And the third false assumption is that the Word of God is sufficient. ‘Al, what are you saying? Are you contradicting yourself? Didn’t you just say that many today believe the preached word is insufficient? Which is it?’ Here’s what I mean — some who hold to the sufficiency of the preached Word of God believe that is all that is required, that all a preacher needs to do is stand up, open his mouth, after studying well and preparing a good, solid Biblical sermon, and all will be well, that God will bless the simple preaching of the Word. Sounds good, doesn’t it? But this also is a faulty assumption. I hear it all the time from Reformed types. This, however, was not enough for Martin Luther, John Calvin, John Knox, John Owen, Jonathan Edwards, George Whitefield, Charles Spurgeon, or Martyn Lloyd-Jones. Did they believe in the total inability of man to believe the gospel? Absolutely! Did they believe in the complete sufficiency of Scripture? Yes, of course. But they also believed in the preached Word energized by the Holy Spirit. Their preaching and their lives were marked by Holy Ghost fire. What is that? John the Baptist, the forerunner of the Lord Jesus, said that One was coming who would baptize them with the Holy Spirit and fire (Matt. 3:11). Isaiah said that an angel came and touched his depraved mouth with coals of fire from the altar (Isa. 6:6-7). The men on the road to Emmaus, after hearing Jesus open the Scriptures to them about himself said that their hearts burned within them (Luke 24:32). Malachi said that the coming of the Lord would be like a refiner’s fire (Mal. 3:2-3). Applying the words of the Psalmist, the writer to the Hebrews says that God makes his messengers a flame of fire (Heb. 1:7, Psa. 104:4) Paul tells us that we will be saved by fire (1 Cor. 3:15). Hebrews exhorts us to worship the Lord with reverence, for our God is a consuming fire (Heb. 12:29). And Luke says that one of the manifestations of the coming Holy Spirit was tongues that resembled fire (Acts 2:3). This was the fulfilment of John’s words (Luke 3:16).

What does this mean? Fire in the Bible is symbolic of three things — purity, power, and passion. Isaiah is purified by altar coals. Jesus’ baptism of the Spirit and fire promises the coming power of God. And God’s messengers are a flaming fire, filled with passion to take the gospel to the nations. By all means, we ought to reject semi-Pelagianism and what comes from it; but we must also reject the notion that all we need is the sufficiency of the Scripture. We need both the Scripture and the Spirit. We need to take up the sword of the Spirit which is the Word of God (Eph. 6:17) but we must also pray with all perseverance and petition in the Spirit for all the saints, that the Word may go forth with boldness (Eph. 6:18-20). How do we get there? We must have Holy Ghost fire. We must have the unction of the Spirit (1 John 2:20). There is only one way, and that is earnest prayer and supplication, pouring out our hearts to God in repentance, asking for the Holy Spirit (Luke 11:13), seeking his presence and power until we get it (James 4:8). If you are a preacher then make this your highest priority in ministry. If you support your preacher in prayer, and surely you should do so, then pray that the unction, Holy Ghost fire, will come with fulness in purity of motives, power in preaching, and passion in pursuit of ministry. I know — it looks strange, decidedly uncool in our day when hip and laid back is in — but we ought to go to church and watch our pastor burn with Holy Ghost fire as he stands to proclaim the unsearchable riches of Christ. This is not a casual thing. This is not a ‘maybe you ought to think about it’ proposition. This is life and death (2 Cor. 3-4). Our words are a savour of life unto life or death unto death (2 Cor. 2:15-16).

Samuel Chadwick said that when the church talks a lot about its problems, when conferences increase then she is in trouble. She is looking to activities to overcome the lack of true spiritual power. ‘We are acting as though the only remedy for decline were method, organization, and compromise.’3 Surely we can do better. Surely we must do better. We must have Holy Ghost fire!

Free John Piper electronic books in the German language + Malawi & Russian (Carti ‘gratis’ de John Piper in Limba Germana)

Pentru fratii Romani din Germania si Europa- mai jos veti gasi link-uri la carti scrise (online) de John Piper cu traducerea in Limba Germana. Dati-le mai departe si prietenilor si cunostintelor care cunosc si vorbesc Limba Germana sau Rusa.

For all of our Romanian brothers and sisters in Germany and Austria, as well as the rest of Europe, here is a list to pass along to your German speaking friends and colleagues.

This is the link they should bookmark for this list – http://www.desiringgod.org/blog/posts/a-new-gospel-network-in-europe-and-free-piper-ebooks-in-german?utm_source=Desiring+God&utm_medium=email&utm_campaign=9ecf95120c-RSS_EMAIL_CAMPAIGN

Desiring God is working to serve the German-speaking world through the recent addition of seven online books (PDF) in German, which you can download from our website for free. Thanks so much to Christliche Literatur-Verbreitung (CLV) for providing them to us!

Recent posts from International Outreach —

In Lumine has also made many of their Russian titles available in digital format, which you can download from the DG website:

Christ-Exalting Resources in Russian and Ukraine

Iosif Ton – Cei doi stapani; Stapanul cel rau (1/2)

(via) AlfaOmegaTV
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Iosif Ton -Cei doi stapani;Stapanul cel rau (1/2) , posted with vodpod

Gabi Lupescu – Parabola Tramvaiului

Poate ati auzit parabola tramvaiului-…o parabola moderna in care am putea sa ne regasim ca individ… dar si ca biserica:
Intr-o statie se afla un tramvai oprit. Usile sunt deschise, conductorul se afla la carma, iar pe o tablita sunt scrise destinatia si traseul. Oamenii urca si se aseaza pe scaune, insa tramvaiul nu porneste… Calatorii incep sa discute, se uita la ceas, apoi iar discuta, asteptand ca sa plece din clipa in clipa. Insa tramvaiul tot nu porneste…

Oamenii se gandesc ca poate conductorul lor nu este bun si cer sa li se dea un altul. Noul conductor- un om cu o experienta impresionanta in domeniu, vine, se aseaza pe scaunul lui, dar tramvaiul tot nu porneste…
La un moment dat, calatorii se gandesc ca, daca tot nu porneste tramvaiul, ar fi bine sa schimbe scaunele, sa puna pe jos o mocheta noua si sa vopseasca tramvaiul pe dinafara. Zis si facut ! Tramvaiul este reinnoit , reconditionat, adaptat noilor cerinte, insa el tot nu porneste…

Unii calatori se gandesc ca tramvaiul lor nu va porni pana ce nu vor fi ocupate toate locurile. Ca urmare, ei coboara din tramvai si se duc pe la colturi de strada , convingandu-i pe oameni sa urce si ei in acelasi tramvai. Unii se lasa convinsi si urca, scaunele se umplu, insa tramvaiul tot nu porneste…
Se mai incearca o solutie, propusa de unii calatori preocupati de situatia neplacuta in care se aflau: coboara si imping tramvaiul o bucata de drum, dar tramvaiul tot nu porneste…
Descurajati, cei mai multi se decid sa coboare si sa se urce intr-un alt tramvai, cand, un trecator se uita la ei, se uita la tramvai si le spune:

“Mai, oameni buni ! …Nu vedeti ca tramvaiul vostru… nu atinge reteaua de alimentare ?”
Parabola acesta ne face sa zambim… insa pe plan spiritual, poate ca nu suntem prea departe. Oricate ceremonii si ritualuri am inventa in biserica …si oricat de confortabile am face locasurile de cult, daca nu suntem conectati la sursa puterii spirituale- Iisus Christos- “tramvaiul” nu va inainta nici macar un pas.

Ian Hamilton – Christ is All and in All

via Banner of Truth Trust, UK
John Brown was one of the most illustrious Bible commentators of the nineteenth century. The Banner of Truth publishes his commentaries on Galatians and Hebrews in the ‘Geneva’ series, and his 3-volume work on The Discourses and Sayings of our Lord. Also published by Banner of Truth, but currently out of print, is his 2-volume commentary on 1 Peter. Why mention him at the beginning of my pastoral letter? For this reason: While recently perusing Brown’s commentary on 1 Peter, I came across this wonderful paragraph that I wanted to share with you. He is commentating on the opening verses of 1 Peter 2 and in particular on the Christ-saturated content of these verses:

The religion taught in the New Testament, of which our text is a fair specimen, is Christianity in the most emphatic and peculiar sense of the term, ‘Christ is all in all’. It is his religion. It is all by him; it is all about him; he is its author, he is its substance; he is the sum of this system, the soul of this body. Every thing is viewed in its connexion with him. Every doctrine and every precept, every privilege and every duty, every promise and every threatening. The ground of acceptance is his sacrifice; the source of light and life, holiness and peace, his Spirit; the rule of duty, his law; the pattern for imitation, his example; the motives to duty, his authority and grace; the great end of all, his glory, God’s glory in him . . . let the language of our hearts be that of the dying martyr: ‘None but Christ, none but Christ’. [1 Peter, Volume 1, pp. 238-239]

Are these not stirring, moving, and true words?

In essence, Brown is telling us that Christianity is Christ. He is the ‘so great salvation’ that God holds out to us in the gospel. This was something Jesus himself was self-consciously aware of. When you read through the Gospels you cannot miss that he preaches himself. This is seen perhaps most startlingly in Matthew 11:28-30 ‘Come to me all you who are weary and burdened and I will give you rest . . .’ Jesus does not prescribe for the weary and burdened some spiritual panacea; he prescribes himself. Jesus’ personal sense of his comprehensive ability to meet the needs of a broken, sin-weary world is staggering: ‘Come to me’!

Now, why am I saying this? For one simple reason, to encourage you (and me) to look alone to our Lord Jesus for the comfort, help, strength, reassurance, and hope that we all need to sustain us in our walk with God. It is in Christ that God has blessed us with every spiritual blessing (Eph. l:3). God has nothing else to give you, for in his Son he has given you everything. Not just everything you need, but everything!

This is but another way of saying what our Lord himself tells us in John 15: ‘I am the vine, you are the branches.’ He is our life. To live by faith is to live ‘out of Christ’ (see Gal. 2:20). Faith is like a bucket that we drop into the inexhaustible riches and depths of our Saviour, to draw up out of him all we need to live a godly, God-pleasing, gospel-useful life. Do you lack wisdom? Go to Christ who is the wisdom of God. Do you lack patience? Go to Christ the epitome of godly patience. Do you lack constancy? Go to Christ who was obedient unto death. Do you lack courage? Go to Christ ‘who endured the cross’. John Calvin puts this truth beautifully in The Institutes (2.16.19):

We see that our whole salvation and all its parts are comprehended in Christ (Acts 4:12). We should therefore take care not to derive the least portion of it from anywhere else. If we seek salvation, we are taught by the very name of Jesus that it is ‘of him’ (1 Cor. 1:30). If we seek any other gifts of the Spirit, they will be found in his anointing. If we seek strength, it lies in his dominion; if purity in his conception; if gentleness, it appears in his birth . . . If we seek redemption, it lies in his passion; if acquittal, in his condemnation; if remission from the curse, in his cross (Gal. 3:13) . . . In short, since a rich store of every kind of good abounds in him, let us drink our fill from this fountain, and from no other.

Now that is theology at its most biblical and glorious. Ponder that. Thank God for that. Live in the great good of all that Jesus Christ is.


(Post #1,000 ) All glory, laud and honor to the Redeemer King!

Ephesians 1:18-19

I pray that the eyes of your heart may be enlightened in order that you may know the hope to which he has called you, the riches of his glorious inheritance in his holy people, 19 and his incomparably great power for us who believe.

Perry Stone The Jerusalem Prophecies

An excerpt from a profile and interview done with Perry Stone by Charisma magazine:

Perry Stone is a study in contrasts. He has limited formal education for someone sought after as a Bible expert, yet he’s written over 40 books. A Southerner, he’s popular in the Northeast. He bases his ministry in a small Tennessee town, yet he impacts the world through television. He is a fourth-generation Pentecostal preacher whose largest group of followers are Baptists-and Roman Catholics are in the top four.

Best known as a teacher of end-times Bible prophecy, his biggest pleasure is pouring over the Scripture-he claims to have put in 60,000 hours of study. Stone also defies nearly every stereotype leveled at Pentecostals. Affiliated with the Church of God ( Cleveland, Tennessee) he can preach like a Pentecostal but usually teaches in a more academic style. He’s on thousands of TV stations, yet he never asks for money.

As one of America’s foremost experts on biblical prophecy, Stone often is invited as the keynote speaker at internationally attended prophecy conferences. But don’t expect him to agree with those who dub his prophetic teaching „end time theology”.

„I just call it New Testament Theology,” he says,”It’s basically three main points.

  • No. 1: There comes a time of end; not the end of time, but a time of the end. Our basic theology is to understand there is a time of the end and an end generation.
  • No. 2: There are specific signs [in the Bible] indicating when that generation is to come.
  • No. 3: is to preach those signs to encourage people to come to know Christ.

„Those are the three simple ways that I look at what I do”. To read the entire Charisma magazine interview online – click here.

Perry Stone website –Voice of Evangelism

Charisma Magazine (online edition) site

The following is a  2 1/2 hour seminar held in Jacksonville,Florida with historical and prophetic implications for the nation of Israel from the beginning to the end generation. Perry weaves historical events with and through the prophetic writings of the Old and New Testaments, as well as the Dead Sea Scrolls and rabbinical prophetic writings. The series is available on Perry Stone’s Voice of Evangelism website here. Or click on photo and it will take you to the videos:

Click for videos from Perry Stone on his website http://media.voe.org/2213993

Ramona (Ibanescu) Lup -As vrea sa zbor spre tine + 2 cintari

Catalin si Ramona (Ibanescu) Lup

As vrea sa zbor spre tine

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

1st collector for Ramona Ibanescu-As vrea sa zbor
Follow my videos on vodpod

Fa din mine ce ai vrea sa fiu

Cine-i oare mester mare in intregul univers?
Care sa ma modeleze, dandu-mi chipul Sau ceresc

R: Fa din mine ce ai vrea sa fiu
O vioara a iubirii Tale
Sa cant pe coarda harului ceresc
Si tot mai mult in dragoste sa cresc
Fa din mine ce ai vrea sa fiu
O simfonie a iubirii tale
Sa cant pe coarda mea Lui ceresc
Si tot mai mult in dragoste sa cresc

El e piatra lepadata de zidar sus pe calvar
Doar El poate sa ne faca pietre vii in sfant altar

Azi purtama-n vasul slavei, maretia Domnului
Maine insa transformate vom fi sus in casa Lui

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

1st collector for Ramona Fa din mine ce ai vrea sa fiu
Follow my videos on vodpod

Ce mare esti

Tu din vânturi faci solii,
Tu ai înãltat muntii,
Doamne, lãudat sã fii.
Faci din flãcãri slujitori,
Tu-aduci ploaie, Tu-aduci nori,
Mare, esti, sfânt creiator.

Ce mare esti, ce mare esti,
Si nimeni nu-I ca Tine Doamne-n univers,
Ce mare esti, ce mare esti,
O Domnul meu, o Domnul meu,  o Domnul meu.

Tu ai creiat soarele,
Mari îti sunt lucrãriile.                                                                                                                Tu-ai tras linia zãrilor,
Ai-pus hotare mãrilor,
Tu esti Domnul domnilor.
Chemi pe nume stelele,

Toate câte Le-ai creiat,
Îþi dau slavã ne-ncetat,
Doamne, Fi-n veci lãudat.
Vãi si dealuri si câmpii,
Pãsãrele, mii si mii,
Toate-si spun: slãvit sã fii.

Peste veacuri Tu domnesti,
Din vecii acelasi esti,
Domn al slãvilor ceresti.
Tu în glorii locuiesti,
Doar Tu Doamne poruncesti,
Sfânt, Sfânt, Sfânt vesnic estï.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

1st collector for YouTube- Ramona Ibanescu – Ce mare Esti
Follow my videos on vodpod

Renunta La Pacat Sau Vei Pieri by Tim Conway

(via) ibhglobal

Iată întrebarea pe care vreau să o pun acum: de ce pocainta si credinta sunt lucruri atat de greu de realizat? De ce implica atat zbatere? De ce sunt asa multi oameni care-si doresc sa intre? Cine nu va putea să intre? Si, de ce?

Acum, asculta foarte atent, am de gând să-ţi spun un alt verset. Acest verset se gaseste la sfârşitul Bibliei şi te-as ruga sa remarci felul in care se incheie Biblia prin felul in care se incheie aceasta ultima carte a Noului Testament, iar ultimul lucru pe care Domnul Isus vrea sa-l faca cunoscut acestei lumi este acesta: „celui ce ii este sete, să vină! cine vrea sa ia apa vietii fara plata, sa vina!

Da-mi voie sa te intreb ceva: „este oare poarta care duce spre cer, spre Imparatia lui Dumnezeu prea ingusta? Da, este îngusta. Este chiar foarte îngusta. Dar Eu vă spun acest lucru: Este suficient de largă si suficient de deschisă pentru ca orice persoana care vrea sa intre sa poata intra prin ea! Garantat, oameni buni! Orisicine, care este insetat sa mearga şi sa bea. Dumnezeu nu a închis usa pentru a nu putea fi salvat. Chiar, dimpotriva, EL o tine larg deschisa pentru toti cei care sunt insetati. El spune: Dacă ai dorinta de a veni inauntru, Vino! Acesta este adevarul. EL spune: „Vino.” Este atât de simplu. Nu te intrebi cateodata: „Dacă e atât de uşor de ce suna atat de complicat? Ne este aratata uşa, suntem indemnati sa intram prin ea, in Imparatia lui Dumnezeu. Toţi cei care doresc pot intra. Asa de usor si totusi, sună atât de greu!

Imaginati-va ca poarta catre Împărăţia lui Dumnezeu este ca o capcană pentru maimuţe. Stiu că unii dintre voi au auzit despre acest lucru. Acest tip de capcana pentru prins maimuţe despre care voi vorbi in continuare nu este un basm, o poveste. Acest lucru este real. Acest lucru este real iar maimutele se comporta cu adevarat in felul acesta. Stiti cu totii ca daca cineva vrea sa prinda o maimuta cu intentia de a o manca, nu este interesat in a prinde maimuta nevatamata, ci pur si simplu trage o sageata prin ea si o pune apoi pe farfurie. Dar, cei care doresc să captureze maimuţe pentru grădinile zoologice, doresc ca maimuţa sa ramana nevătămata. Ei au o anumita tehnica. Ei bine, cum? In principiu, ei folosesc fie un dovleac sau o nucă de cocos sau o sticlă. Să utilizam flaconul de sticla în aceasta ilustraţie. Se foloseste o sticla ce are o deschizatura prin care maimuta poate sa-si bage mana inauntru, iar inauntru se pun nuci, dar doar nuci pe care maimutele le consuma in mod obisnuit. Ce se întâmplă, de fapt? Maimuţa pune mâna prin gâtul sticlei, ajunge la nuci, şi apucă una dintre nuci. Ei bine, exista o problema acum. Pentru ca are nuci în mână, pumnul ei inchis e prea mare pentru a ieşi din gâtul sticlei. Acum v-ati gandi in felul urmator : maimuţă lasa nuca din mana si fuge ! Asa ar fi normal dar, spre surprinderea voastra, braconierii au descoperit ca maimuta nu lasa niciodata nuca din mana. Si chiar si atunci cand braconierii vin iar maimuta ii vede si incearca disperata sa fuga, nici macar atunci nu da drumul nucii din mana. In final, braconierii o prind si o baga in sac. Şi sa ştiţi, vă voi spune din nou, aceasta nu este o legenda. Acesta este modul în care braconierii captureaza maimute, am citit despre el pe internet. Nu am vazut cu ochii mei asa ceva dar am toate motivele sa cred ca este adevarat.

Usa prin care se intra in Împărăţia lui Dumnezeu este exact la fel. Este destul de mare pentru tine pentru a putea trece prin ea daca arunci afara acesti ochi şi lasi din mana acele nuci pe care Hristos iti cere sa le lasi. Asta e ideea. Dacă nu smulgi ochii nu vei putea trece prin usa. Dacă nu renunti la acele nuci, nu poti trece prin usa. oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:33). Usa este destul de larga pentru a putea trece prin ea doar daca renunti la tot ce ai. Dar dacă există chiar şi un singur lucru în viaţa ta la care nu esti dispus să renunti, un idol în viaţa ta, la care nu vrei sa renunti, Nu vei putea trece. Idolii şi păcatul sunt prea mari pentru a putea trece prin aceasta usa Esti chemat sa intri pe poarta, esti poftit inauntru, esti invitat, esti rugat, ti se poruncesti sa intri. Ti s-a poruncit sa te pocaiesti si sa crezi. Ti se porunceste sa treci prin acea usa. În unele cazuri, Dumnezeu insista ca păcătosul sa intre prin acea uşa. În alte cazuri, Dumnezeu pledează, prin slujitorii Săi, să intri prin acea uşa. EL iti porunceste asta El o face în cel mai afectuos mod posibil. El vine de fapt jos, la nivelul păcătosului şi spune: „Veniţi să ne judecăm împreună!” Inseamnă că EL este dispus sa aiba de-a face cu păcătoşii. El ne porunceşte: „Vino.” El a oferit o modalitate prin care sa venim, Dumnezeu nu a închis uşa pentru nimeni.

Problema este ca cei mai multi oameni au cate o nuca in mana la care nu renunta. Cei mai mulţi oameni ar renunta la multe lucruri pentru a mosteni cerul dar nu ar fi dispusi sa renunte la TOT. Ei au acele una sau doua nuci mai deosebite la care nu vor renunta. Ei nu le vor da drumul, cu toate ca stiu cat de periculos este acest lucru, chiar dacă aud că există un astfel de lucru ca iadul. La fel ca acea maimuţă atunci când vede braconierii ca vin si vede pericolul chiar in fata ei stiind ca acesti oameni o vor lua si o vor duce intr-un loc in care nu si-ar dori sa mearga Şi chiar şi atunci când păcătosul stie ca Dumnezeu o să vină dupa el şi o sa-l arunce intr-un loc unde nu-si doreste sa mearga. Chiar şi atunci când va vedea pericolul, el nu-i va da drumul!

De ce nu-i va da drumul? De ce oare? Raspunsul se gaseste in cartea Evrei. Evrei 3:13 si se numeste înşelăciunea păcatului. Daca stam sa ne gandim, stiti de ce oamenii nu se vor pocăi? Deoarece ei nu cred. Asta e problema, ei nu cred cu adevărat. A crede o miciuna inseamna a fi un necredincios. Pacatul este înşelător. Practic, fiecare păcătos care nu va intra. De ce credeti ca exista toate aceste mulţimi de oameni care încearca sa intre si nu pot? Vă voi spune de ce, deoarece acestia au cate o nuca în mâna lor. Ei vor veni spunand „am încercat să fiu salvat. Am strigat catre Dumnezeu pentru a fi mântuit. ” Lasă-mă să-ţi văd mâna. Da asta e ceea ce m-am gândit, nu pot sa-si traga mana afara, deoarece au o nuca în mâna lor şi vor veni, cu ochii în lacrimi spunand „am chemat pe Domnul, dar EL m-a salvat, si fac si asta, si cealalta si vin si la biserica si EL tot nu ma salveaza. Stii de ce? Ai nuca în mână. Da drumul nucilor chiar acum si scapa-ti viata!

Ştiti ceva? Cu 19 de ani în urmă, am avut anumite păcate în viaţa mea la care nu am vrut sa renunt şi am ştiut, pentru că Dumnezeu mi-a arătat: „Vei merge in iad pentru aceste păcate”. Si am ştiut ca merit asta, dar au existat anumite pacate de care nu am vrut sa scap. Acum am să vă spun acest lucru, că, in acea noapte de 4 iulie 1990, când am deschis mâna, BANG, am fost salvat. Aşa de repede!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Related articles

Al Baker – Why are we Losing our Children?

Via Banner of Truth Trust, UK (05/11 issue)
It was a turn of events from God. (2 Chronicles 10:15).

In his book, Already Gone: Why your kids will quit church and what you can do to stop it, author Ken Ham sites a survey that says two-thirds of evangelical young people will leave church by their early twenties.1 Surprisingly, Ham has found that those who attend Sunday School are the most likely to leave the church. Why? The children are more than likely told that God made the world out of nothing (so far so good) but their exposure to atheism in general and evolution in particular in public schools and in television and movies undermines what they hear at church. That’s because pastors, parents, and Sunday School teachers are not giving their children a reason for the hope that is in them (1 Pet. 3:15). These twenty somethings are living with a gross inconsistency and they opt for the broad way that leads to destruction (Matt. 7:13-14).

While no doubt true, there is also a deeper cause for this apostasy. In 2 Chronicles 10 we are told that after Solomon’s death, Jeroboam, the son of Nebat, who had been in exile since Solomon’s attempt to murder him, ventures back into Israel with hopes of repairing the rift between him and Solomon’s administration. Rehoboam, the son of Solomon, is made king after his father’s death, and Jeroboam comes to him, hat in hand as it were, agreeing to serve him if he will ‘lighten up’ on Jeroboam and his friends. Rehoboam tells him to go away for three days and then return for his answer. Rehoboam consults the older men who had been his father’s consultants, asking them what they thought he should do. They said that by all means he should go easy on them. If he did so, then they would serve him forever. We are told twice, however, that Rehoboam did not listen to their counsel, and instead consulted with the young men who grew up with him and served him. They told him to be hard on them. In their sophomoric bravado they, in essence, were saying, ‘You are the king. You must show your power and authority. Anything less is a sign of weakness not becoming such a great, young king.’ Jeroboam returned for Rehoboam’s answer and he said, ‘My father made your yoke heavy, but I will add to it; my father disciplined you with whips, but I will discipline you with scorpions.’ The people naturally rebelled saying, ‘What portion do we have in David? Every man to your tents, O Israel!’

If we stop here then we may conclude that the moral of this historical narrative is to listen to wise counsel coming from older people and reject ungodly counsel coming from young people. But not all older people give wise counsel and not all young people give foolish counsel. Something deeper is brewing here and that’s where verse 15 comes into play. A vast portion of the kingdom was taken from Solomon and given to Jeroboam. Why? ‘It was a turn of events from God that the Lord might establish his word, which he spoke through Ahijah the Shilonite to Jeroboam the son of Nebat,’ (1 Kings 11:29-39). Why was God upset with Solomon? We are told in 1 Kings 3:3 that as he began his reign Solomon loved the Lord and walked in the statutes of his father. By 1 Kings 11:1, however, he loves foreign women and has gone after their gods. More specifically, Solomon brought to Israel Ashtoreth, the goddess of the Sidonians, the female counterpart of Baal, the fertility god and goddess. In order to ensure prosperity by having many children, animals, and crops people regularly engaged in cult prostitution to appease Ashtoreth. Solomon also built a high place for Chemosh, the god of the Moabites, on the Mount of Olives, the place where Jesus would sweat drops of blood for us some nine hundred years later. Solomon did so for geo-political reasons. He felt threatened by the Moabites and needed a way to keep them in check. But the worst of all was the Ammonite god Milcom, a bronze god with a bull’s head, having outstretched arms with a hole in its belly. This god was made red hot with fuel and while drums were beating to drown out the cry of babies, parents regularly placed their infants in Milcom’s arms, rolling them down into his belly, they being burned alive as sacrifices to their parents’ desire for pleasure.2

Solomon forfeited ten of the twelve tribes because of his idolatry. This came not merely as a divine fiat. Cause and affect are always in play. Rehoboam grew up in a household where he heard his father Solomon say one thing, but do another. He said that he loved Yahweh, but in addition to Yahweh he also bowed down to Ashtoreth, Chemosh, and Milcom. So Rehoboam never considered the fear of Yahweh as important. Instead he was prejudiced against the counsel of the older men. He considered himself to be one with the young men in their sophomoric bravado. He was filled with pride too. He loved the idea of running roughshod over Jeroboam. After all, he was the king. He could do as he pleased.

Solomon turned his heart away from God

As with Solomon and his idolatry, the big three of sex (cultic prostitution through Ashtoreth), power (geo-political security through Chemosh), and money (sacrificing children to Milcom to allow a woman the lifestyle she chooses or sacrificing one’s children for one’s career) are very much at play today. So bottom line — we are losing our children, just as Rehoboam lost most of the kingdom, because of our idolatry. Sex, power, and money still plague us, threatening to destroy our children, seeking to tear them from our covenantal grasp.

Are you bowing to the god of sex? Women, are you dressing immodestly? Are you spending too much time and money on the way you look? Men, are you secretly on the internet looking at pornography? Sin always costs us dearly. You may think you are getting away with your actions but your sins will eventually find you out. You will be exposed. It will negatively impact your children. Count on it! Are you worshipping at the high place of power? Do you compromise biblical convictions to get to the next level in your company? Women, are you buying into the world’s lie that you get your worth from your career, that staying home with young children is boring and below your gifts and talents? Are you seeking the god of wealth? Jesus says that you cannot serve both God and mammon, that you will love the one and hate the other (Matt. 6:24). Do you sacrifice your young children’s spiritual lives by placing them in public schools because you want to work outside the home? Is there no other alternative?3 Have you really thought about the implications of exposing your children to seven hours per day, one hundred and eighty days a year, to godless atheism? As I am wont to say from time to time — just raising the question. Can there be anything more precious to us than our children and grandchildren! We lose our children, as Rehoboam lost the kingdom, because of idolatry. May God give us grace to tear down these altars that threaten to undo us all!



Notes:

1. Pages 37ff address this ‘Sunday School Syndrome.’

2. Can you see the parallel today with these abhorrent gods? Worship of Ashtoreth, the fertility goddess, observed through sexual perversion, reminds us of our god of sex. Setting up Chemosh on the Mount of Olives to solidify geo-political power smacks of worshipping at the altar of power. And sacrificing children to Milcom reminds us of a woman’s ‘right’ to her own body, aborting her children because she wants nothing to get in the way of her career; of men sacrificing their children’s nurture by working ridiculous hours to make more money and gain more financial security. As Solomon says, ‘There is nothing new under the sun’ (Eccles. 1:9). Man still pursues the big three — sex, power, and money.

3. Sometimes there is no alternative. A single mother must work. Perhaps the husband does not make enough money to put the children into a Christian school. Perhaps the mother does not have the gifts or patience to home school her children. And it may be that older children, say teens, are able to ‘stand above the crowd’ and go to public schools, having been firmly grounded on the Christian world view. My intent here is to challenge you to your present way of thinking on these matters.

Rev. Allen M Baker is Pastor of Christ Community Presbyterian Church in West Hartford, Connecticut. His sermons are available at sermonaudio.com

Marturie – un fost securist care a persecutat Penticostalii la Bucuresti

O marturie impresionanta a fratelui Samuel Gheorghita Stratulat de la Hunedoara,care in timpul comunismului a fost maior de ‘Securitate’. El ne marturiseste despre persecutia securitatii romane din acea vreme, impreuna cu el, impotriva fratilor Penticostali despre care ei credeau ca sint cei mai periculosi dintre toate confesiunile religioase din Romania ideologiei ateiste a regimului de atunci.  Le erau frica de Penticostali, declara dinsul, pentru ca acestia aveau ceea ce nici o alta miscare religioasa din Romania nu o aveau – Duhul Sfint, motiv pentru care Securitatea a dorit sa stirpeasca cu desavirsire pe Penticostali. El personal schingiuaia in bataie pe frati si pe surori, pina intr-o zi cind o sora batrina l-a vizitat si i-a spus ca ea are un medic care poate sa- i ajute fetita lui care nu putea sa umble si era surdo-muta. Cind sora i-a spus ca pe medicul care poate  sa-i vindece fetita il cheama Isus, el plin de furie si-a prins bastonul si i-a spus batrinei ca ii arata el dumnezeul lui (bastonul) si cind acesta a ajuns la un metru de sora batrina, a cazut la pamint la picioarele ei, foarte bolnav. Ea i-a spus atunci ca medicul Isus ii va vindeca fetita. La scurt timp dupa aceasta, printr-un alt frate arestat si batut a avut loc vindecarea. Fratele Gheorghita ne povesteste viata lui de dinainte si dupa ce l-a primit pe Hristos.

Printre relatarile sale el spune ca daca cumva vreo biserica isi marea incaperea cu un metru sau doi pe de-ascuns, spionii ii pirau iar persoana responsabila era arestata si platea pentru lucrare cu bataie si cu citiva ani de inchisoare sau uneori chiar cu moartea in crematoriul de la Bucuresti. Erau oameni ai securitatii care chiar se botezau numai ca sa fie printre pocaiti dindu-se drept fratii lor ca sa poata sa adune informatii despre fiecare din ei.
Ultima relatare este despre”pocaitii” care fugeau din Romania. Gasim cum un sot care a incercat sa treaca frontiera a fost prins si bagat in inchisoare , la fel si sotia care chiar daca nu a fost la frontiera sa fuga, a fost si ea bagata in inchisoare iar copii acestei familii erau luati si dusi la casa de copii. Aceste lucruri se intimplau de regula din ordinul, spune el, al lui Elena Ceausescu.(la minutul 45) Vom asculta si vom plinge impreuna cu acest frate de cainta lui si de ceea prin care au trecut multi din fratii nostri penticostali intr-un timp de intunerec si de presecutie din Romania.

Uploaded by

Gabi Lupescu – Fa plinul

– Indicatorul rezervorului de benzina este la zero. Este greu sa apreciezi cati kilometri mai poti merge cu masina. Oricum, nu peste mult timp, ultimele picaturi de benzina ajung la carburator si motorul moare. Asta iti este foarte clar, dar totusi ai o intalnire foarte importanta cu seful de personal al unei institutii prestigioase. Bine-nteles ca asteapta de la tine sa fii punctual. Decat sa intarzii, mai bine sa nici nu mergi la el. N-ai timp sa treci pe la Peco. Poate ca totusi iti va ajunge benzina!
Te asezi la volan si pornesti motorul. Bine-nteles! Tinerii iubesc aventura. Cu rotile scartaind, o taie la drum. Arunci o privire cu coada ochiului la nivelul de combustibil: nici o modificare! Acul indicator e tot la zero. Poate ca s-a blocat. Lovesti usor cu pumnul gemuletul de plastic, dar nu se misca nimic. Ba da, din nefericire! Motorul incepe sa trepideze. Masina incepe sa se zgaltaie, parca ar fi un taur, apoi se opreste. Exact in mijlocul intersectiei. Soferii claxoneaza plini de furie. Nimeni nu are nici macar un strop de intelegere. Iti vine sa intri in pamant de rusine insa trebuie sa iesi din masina pantru a o impinge. Trebuie sa degajezi intersectia. Nimeni nu te ajuta; poate ca spiritul de solidaritate este un termen strain pe aici.
La vreo o suta de metri mai incolo se vede o benzinarie. E adevarat ca nu-i una dintre cele de marca, dar asta conteaza prea putin acum. Important este ca masina sa mearga din nou. Cei o suta de metri pana la statia de benzina ti se par acum kilometri. Transpiri din greu si-ntr-o clipita, hainele au ajuns leoarca de sudoare. Masina e mult mai grea decat ti-ai imaginat.
In sfarsit ai reusit! Rezervorul e plin si bonul platit. Poate ca mai ai o sansa sa mai ajungi in timp util la intalnire. Cu sperante renascute, invarti cheia in contact, dar culmea: nu raspunde decat elecromotorul. Motorul propriu-zis e ca si mort. “Imposibil! Nu poate fi adevarat!” – iti spui. Mai incerci inca odata si inca odata. Degeaba. Ca din intamplare, privirea ti se opreste pe inscriptia de pe pompa de la care ai facut alimentarea: “Diesel!” E clar! Masina ta avea nevoie de benzina super, fara plumb!.

Societatea noastra a devenit dependenta de automobile. Daca ar disparea masinile, economia s-ar prabusi. Pentru ca rotile autovehiculelor sa se invarta, e nevoie de energie. Nici un motor nu functioneaza… cu aer sau cu dragoste. Fara comb…ustibil, masina nu-i decat o cutie de tabla pe niste roti. Indiferent cati cai putere sunt sub capota, nu se va intampla nimic.
Si credinta crestina este rigida si lipsita de viata daca-i lipseste energia spirituala. De aceea, unele biserici arata ca niste cimitire de masini. Nu este viata, nu-i miscare, nici progres, pentru ca lipseste puterea spirituala.
Isus a promis ca va pune capat crizei de energie. El iti ofera un “combustibil super” care va da scanteie de viata intregii tale fiinte. Aceasta este puterea Duhului Sfant. Fara El, nimic nu functioneaza in viata de crestin. Dar daca Duhul lui Dumnezeu te va umple, atunci vei fi plin de putere.
1. Duhul Sfant e mult mai mult decat combustibilul super al credintei tale. Iti arata “petele negre” (Ioan 16,8) si te convinge sa mergi la spalatoria lui Dumnezeu, pentru ca mizeria din viata …ta sa dispara.
2. Duhul Sfant este acel tini…chigiu …care nu se da inapoi nici de la reparatia unei masini total distruse. El iti faca masina nou-nouta. El transforma hotii in oameni cinstiti si pe cei certareti in oameni impaciuitori, pe cei destrabalati in sfinti, pe cei mincinosi in oameni demni de incredere. Pentru Duhul Sfant nu exista cazuri fara speranta, nerezolvabile.
3. Duhul Sfant este acel avocat care iti sustine cazul (Ioan 14, 16-17) textual: “Mangaietor, Aparator”. Daca Il rogi pe Isus, Duhul Sfant al lui Dumnezeu va lucra in viata ta. El accepta orice caz, nu doar greselile marunte si iti pune din nou viata in ordine. Indiferent cate pacate s-au ingramadit in dreptul tau, Dumnezeu te va considera drept, pentru ca Isus a purtat deja pacatele tale, iar Duhul Sfant a produs in tine transformarea.
4. Duhul Sfant i-a facut pe scriitorii Bibliei capabili sa transmita Cuvantul lui Dumnezeu (2 Petru 20-21) El a contribuit si la alcatuirea hartii credintei si a supravegheat acest proces.
5. Duhul Sfant este calauza ta. El iti spune incotro sa mergi. Te avertizeaza cand vrei sa o iei pe o scurtatura inselatoare… si iti arata acel drum care e de acord cu vointa lui Dumnezeu, ca sa nu te ratacesti prin toate fundaturile, sau sa te impotmolesti in noroi.
6. Pe langa toate acestea Duhul Sfant e in stare sa realizeze in viata ta mai mult decat ar fi posibil in mod normal. Datorita Lui …vei putea fi asemenea unui motor care dezvolta mai multa putere decat ar fi firesc potrivit cartii tehnice.(1Corinteni 12, 4-11.28). Duhul Sfant iti ofera daruri si aptitudini mai mult decat iesite din comun. El te face in stare sa ajuti, sa organizezi, iti da elocventa si capacitatea de a transmite cunostintele. De ce? Ca sa-i poti ajuta pe semenii tai !!! … ca sa devii util lui Isus si comunitatii Sale.
7. Duhul Sfant nu numai ca iti amplifica aptitudinile, dar El iti amelioreaza si temperamentu. Indiferent daca te consideri…o masinuta tamponata si uzata, sau o limuzina aratoasa… El te poate transforma pe deplin.
E important sa recunosti sincer ca ai nevoie de schimbare. Cel care crede despre sine ca este numarul unu in cursa vietii, acela nu doreste sa se schimbe; afara de cazul ca nu e silit sa traga pe dreapta de semnalul politiei, sau, poate nici chiar atunci.
Analizeaza cu atentie… trasaturile de caracter enumerate mai jos! Toate aceste schimbari, ba chiar multe altele, pot surveni in viata ta, daca Il rogi pe Isus sa iti ierte greselile, sa te salveze din pacat si sa te trensforme prin Duhul Sfant. Roaga-L aceasta in fiecare zi! Fii cat mai concret in exprimare! Numeste pacatul… pe nume; la fel si acele insusiri pe care doresti sa ti le insusesti! Atunci viata ta se va innoii si in curand vei fi de nerecunoscut. Duhul Sfant… te va face un om nou. El aduce in viata ta… bucurie, iubire si energie.Amin.

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari