Iosif Ton – De ce m-am asociat cu Strajerii

sursa Iosif Ton Mesaje Europa website.

Acum sunt pregătit să reiau scrierea articolelor mele. Voi începe cu un articol mai larg despre mișcarea Străjerilor.

>

>

Faceti click pe poza ca sa ascultati predica fratelui Iosif Ton la Atlanta. (VIDEO)

>

De ce m-am asociat cu Strajerii

În cartea mea ”Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus, sub călăuzirea Duhului Sfânt,” am inclus o lungă introducere cu titlul ”Bazele teologice ale vieții spirtituale”. În această introducere, discut starea spiritulă a bisericilor evanghelice din România. Consider că este important să vă semnalez aici câteva dintre observațiile făcute acolo. Iată o observație de principiu:
”În întreaga mea carieră de predicator al Cuvântului lui Dumnezeu, un scop principal al predicilor mele a fost acela de a produce oameni de caracter! Acum când am văzut că toată Biblia este doar istoria modului în care Sfânta Treime lucrează să formeze oameni după chipul şi asemănarea Lor, am început să lucrez şi mai sistematic la lecţii despre transformarea caracterului şi despre schimbarea comportamentului.” (pag.27)

Când vorbesc despre caracter și comportament, am în gând persoane cu pasiune pentru integritate și cu aversiune față de păcat. Dar, iată ce am constatat în bisericile noastre din România.

Citez din nou din ”Introducere”:
”Când vine cineva din lume într-o biserică evanghelică (baptistă, creştin după Evanghelie sau penticostală) şi vede că toată lumea cântă şi aude rugăciuni înflăcărate ale unor credincioşi şi apoi aude predica, are impresia că a intrat într-un colţ de cer. El sau ea înţelege lucrarea de mântuire a Domnului Isus, Îl primeşte pe Domnul Isus în inimă şi trăieşte o adevărată convertire şi naştere din nou. Consecinţa imediată este bucuria mântuirii, dragostea dintâi şi o viaţă curată, plăcută Domnului. Dar, ceva mai târziu, persoana aceasta observă că şi cei credincioşi, adică membrii acelei biserici pe care îi credea sfinţi, se vorbesc de rău, sau se ceartă, sau mint, sau înşeală. Lucrul acesta o şochează şi îl întreabă pe un credincios: „Dar, cum, şi între pocăiţi se întâmplă asemenea lucruri?” La care, cel credincios răspunde pios. „Dragă, dar nimeni nu poate fi sfânt în lumea aceasta! Toţi avem defecte şi toţi greşim. Dar, dacă ne cerem iertare, Domnul este bun şi ne iartă.”
Persoana de curând întoarsă la Domnul trăieşte un şoc. Unii sunt atât de dezamăgiţi, sau chiar scandalizaţi, încât se întorc înapoi în lume. Alţii, însă, îşi pierd doar pasiunea pentru o viaţă curată şi acceptă că nu-i o tragedie prea mare dacă încep şi ei din nou să mintă, să înşele, să se certe, etc., numai să aibă grijă ”să mărturisească”, „să se pocăiască”, în sensul de a-și cere formal iertare printr-o rugăciune, pentru ca apoi să continue în practici păcătoase. Desigur, ei continuă apoi să vină la adunare şi să participe la toate activităţile din adunare.

Să ne oprim şi să căutăm să înţelegem ce se întâmplă pe plan spiritual în această persoană. Lucrul pe care l-a primit această persoană când s-a convertit a fost relaţia sau părtăşia personală cu Dumnezeu. Bucuria mântuirii îi venea din această relaţie vie, reală cu Dumnezeu. Această relaţie cu Dumnezeu dădea conţinut nou vieţii ei spirituale. Dar noi am citit deja că avem părtăşie cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt numai câtă vreme umblăm în lumină! În momentul în care începem să minţim, să înşelăm, să vorbim de rău, Îl întristăm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:25-32 şi 5:1-6). Păcatul ne separă de Dumnezeu şi înainte şi după convertire! Persoana aceasta care „s-a dat pe brazdă”, a învăţat să facă compromisuri, să tolereze păcatul în propria viaţă, L-a supărat pe Duhul Sfânt şi şi-a pierdut părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul. Pierzând această părtăşie, care dădea conţinut şi plinătate vieţii, persoana aceea intră din nou în golul spiritual pe care îl avea înainte de convertire! Dragostea dintâi dispare. Bucuria mântuirii nu mai este. Citirea Cuvântului şi rugăciunea nu mai sunt atrăgătoare, fiindcă părtăşia cu Dumnezeu este blocată. Persoana aceasta trăieşte o panică, dar repede învaţă să accepte golul acesta, fără însă să spună cuiva – poate nu-şi spune nici ei însăşi – că îl are. Ea continuă să vorbească evlavios, participă la tot ce se întâmplă în adunare, dar toate acestea sunt acum forme goale de conţinut.

Acesta este golul spiritual din multe biserici evanghelice. Viaţa abundentă, clocotitoare şi împlinitoare a dispărut şi au rămas doar formele fără conţinut. Astăzi, când atâţia credincioşi – şi chiar şi pastori – au intrat in diferite afaceri şi în diferite forme de corupţie. Iată de ce viaţa adevărată din biserici s-a stins și totul este rece, fără putere, fără lumină.

Un credincios aflat într-o astfel de stare şi o biserică ajunsă în situaţia aceasta are nevoie de ceea ce noi numim trezire spirituală. În limba engleză i se spune revival, care se poate traduce prin „reînviere”, sau „revitalizare.” Întotdeauna o trezire, sau o reînviere sau revitalizare, începe prin recunoaşterea că păcatele niciodata nu sunt după voia lui Dumnezeu, și că nu sunt tolerabile în viața credinciosului; dar de la acestea se trece imediat și categoric la ruperea categorică cu orice păcat din propria viaţă, însoțită de o nouă predare totală Domnului şi de o dorinţă şi hotărâre răvăşitoare după sfinţenie.” (Pag. 30-32)

Repet apoi întrebarea, pentru mine obsedantă și chinuitoare:
„Pentru mine personal, aceasta a fost multă vreme o întrebare chinuitoare: De ce nu producem noi oameni de mare caracter? Este adevărat că eu am văzut legătura dintre relaţia personală cu Dumnezeu şi trăirea în lumină, adică trăirea unei vieţi morale, dar am ajuns să văd şi faptul că eu sunt o voce singulară în a predica acest lucru. Am văzut că majoritatea teologilor şi a predicatorilor evanghelici se limitează în mare măsură la predici despre răscumpărare, despre iertare, despre dragostea şi îndurarea lui Dumnezeu şi nu trec de la acestea, printr-o legătură logică, la formarea caracterului cristic şi la trăirea morală.

Semnificativ pentru mine a fost faptul că acum vreo cinci ani am predicat într-o biserică baptistă şi am explicat marea noastră deficienţă că noi ne concentrăm pe iertare şi nu trecem de la aceasta la transformare şi am repetat de mai multe ori că noi vrem iertare fără transformare. Pastorul bisericii este, după părerea mea, unul dintre cei mai buni şi mai spirituali pastori baptişti din ţară. Am fost surprins că după ce am încheiat eu, s-a ridicat şi a spus bisericii cu mare mirare dar cu totală acceptare că într-adevăr noi ne limităm la iertare şi nu punem accentul necesar pe transformare. Desigur că m-a bucurat faptul că el a acceptat aşa de total afirmaţia mea, dar m-a întristat faptul că această lipsă a accentului necesar pe transformare venea pentru el ca o noutate!

Realitatea este că marea majoritate a teologilor evanghelici fac din răscumpărare centrul teologiei lor şi au mare dificultate în a include în mod logic şi structural în sistemul lor teologic a lucrării de sfinţire a vieţii, ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, transformarea caracterului şi moralitatea vieţii.

De ce-i aşa? De unde vine această limitare la lucrarea de mântuire de păcate, fără a o lega organic şi logic de lucrarea de sfinţire a vieţii?” (Pag. 34-35)

Pot să rezum totul spunând că întristarea mea venea din faptul că vedeam că o mare parte a credincioșilor evanghelici nu se lasă convinși să o rupă cu păcatul și să urmărească cu pasiune o trăire în sfințenie.

Pe fundalul acestei întristări am ajuns să fac cunoștință cu mișcarea ”Străjerilor”.

Lucrarea lor principală a căpătat numele de ”vindecare prin eliberare”. Ea a început prin doi predicatori englezi, Derek Prince și Peter Horobin. Acesta din urmă a descris această lucrare într-un volum masiv, întitulat chiar așa: ”Vindecare prin eliberare” (publicat și în românește la Oradea în 2009).

Iată ideile teologice principale ale mișcării ”Străjerilor”:
1. În spatele fiecărui păcat stă un duh necurat: duh de minciună, duh de mânie, duh de curvie, duh de ceartă, duh de gelozie, etc..
2. Când o persoană, care este deja întoarsă la Dumnezeu, comite un păcat, duhul acelui păcat capătă ”un prilej” (Efeseni 4:27), o intrare, un cap de pod în acea persoană. Principiul spiritual fundamental în acest domeniu este formulat de Pavel în Romani 6:16 (adresat credincioșilor!): ”Nu știți că dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați?” Când credinciosul comite păcate, el se dăruiește duhurilor acelor păcate, care pun stăpânire pe el. Ilustrația cea mai clară este în cuvintele apostolului Petru adresate lui Anania: ”Pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sânt?” (Fapte 5:3).
3. Duhurile necurate intrate în cel credincios, în cele din urmă, rup legătura credinciosului cu Domnul Isus și Îl scot afară pe Duhul Sfânt. Aceasta este partea teologică cea mai contestată a acestui sistem de gândire teologică, dar ea poate fi clar argumentată biblic și o vom face în altă parte.
4. Duhurile necurate intrate în cel credincios pot produce și adeseori produc boli. Între textele folosite pentru justificarea acestei afirmații sunt: ”Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi și nu puțini dorm” (1 Corinteni 11:30) și ”Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5:14).
5. Când un credincios a ajuns în situația să fie bolnav datorită duhurilor rele care au intrat în el prin păcate (nu toate bolile sunt produse astfel!), atunci se poate reversa situația: când păcatele sunt identificate și se produce adevărata pocăință, când se obține spălarea lor prin sângele Domnului Isus, când duhurile rele sunt alungate afară și este readusă în lăuntru prezența Duhului Sfânt, are loc și vindecarea de boala (sau bolile) produsă (sau produse) prin păcate și prin duhurile rele.
6. Un credincios bine informat despre aceste lucruri poate să se pocăiască, să se elibereze și să se vindece direct, prin dialog cu Domnul Isus și prin puterea Duhului Sfânt. Dar, în cele mai multe cazuri este nevoie de un consilier spiritual care să-l ajute pe credincios în tot procesul acesta. Uneori se organizează ”școli de vindecare” de câteva zile, în care unui număr de bolnavi li se explică toate aceste fenomene și în final sunt ajutați, fie individual, fie în grup, să facă pașii necesari pentru a ajunge la vindecare prin eliberare.
7. La sfârșitul procesului și după obținerea eliberării și a vindecării, consilierii îi spun celui vindecat: ”Du-te și să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple mai rău”. Există multe cazuri în care cel vindecat se întoarce, după o vreme, la vechile păcate și… își pierde vindecarea, îi revine boala!

Aceasta este Credința și practica ”Străjerilor” din România.
Gândiți-vă că eu eram preocupat de fenomenul trăirii în păcat a multor credincioși din bisericile noastre și nu știam cum să-i conving să se oprească din a nu mai păcătui! Și iată că, prin ceea ce făceau ”Străjerii”, descopeream cel mai puternic argument împotriva ”jocului” cu păcatul!
Iată de ce m-am asociat cu această mișcare!
Încerc aici să mă exprim cât mai clar cu putință. Întreg procesul acesta de consiliere, de pocăință, de eliberare și de vindecare este important în sine însuși, deoarece în bisericile noastre sunt foarte mulți credincioși care sunt ”apăsați de diavolul” (Fapte 10:38). Iată de ce consider că ceea ce fac ”Străjerii” pentru eliberarea credincioșilor evanghelici de păcate și de duhurile acestor păcate este o acțiune necesară și binevenită.

Aici este necesară o precizare foarte importantă. ”Străjerii” nu afirmă că toate bolile ar fi produse de păcate. În expunerile lor, ei arată că unele boli au cauze fizice, cum ar fi lipsa unor substanțe în organism (iod, calciu, etc.), sau intrarea unor microbi sau viruși în organism; alte boli sunt produce de păcate sau vicii (alcoolism, vrăjitorie, etc.) ale înaintașilor (părinți, bunici, străbunici); alte boli sau handicapuri au fost permise de Dumnezeu ca prin ele ”să se arate lucrările lui Dumnezeu” (cazul orbului din naștere, Ioan 9: 1-3); dar medicii în general spun că o mare parte dintre boli nu au cauze fizice, ci ”psihice” , ceea ce înseamnă de fapt ”spirituale.”
Afirmația că ”străjerii” ar spune că toate bolile sau handicapurile s-ar datora unui păcat sau unor păcate specifice în viața bolnavului sunt făcute de cei care nu ascultă cu atenție ce se spune și care au intenția să blămeze și să discrediteze cu orice preț această mișcare.
Conducătorii acestei mișcări nu sunt oameni perfecți. Ei fac și greșeli. Dar, a scoate în evidență greșelile lor ca indivizi și a le trâmbița pe bloguri și apoi a spune că aceste greșeli definesc și compromit întreaga mișcare este o metodă de discreditare care poate fi folosită împortiva oricărei mișcări, ba chiar și împotriva oricărui cult religios. Cei care o folosesc ar trebui să știe că ea este ca un bumerang: se întoarce spre cel ce-l aruncă.
Date importante despre mișcarea ”Străjerii.”

În România, mișcarea aceasta a început acum șase ani (2005) prin câțiva pastori baptiști. Aceștia organizează întruniri în diferite orașe din țară. De obicei, mai întâi au trei zile de ”scoală de vindecare”, în care vin bolnavii care sufăr de diferite boli. Pastorii ”străjeri” le țin cursuri în care le explică bazele vieții creștine și procesul prin care credinciosul, practicând diferite păcate, ajunge sub stăpânirea duhurilor acestor păcate. Li se explică necesitatea pocăinței de aceste păcate, despre spălarea de păcate prin sângele Domnului Isus, despre împăcarea cu Dumnezeu și re-umplerea cu Duhul Sfânt și despre eliberare și vindecare. La urmă sunt învățați să proclame o serie de învățături biblice despre ceea ce suntem noi în Cristos și despre libertatea noastră în Cristos. Prin aceste declarații, se așteaptă eliberarea și vindecarea lor.
După această ”școală de vindecare”, se face o conferință de trei zile de post și rugăciune pentru trezire spirituală, în cadrul căreia se țin predici și studii pe teme legate de trezirea spirituală.
La aceste întruniri participă persoane din toate cultele. S-a calculat că până în toamna anului trecut (2010), numărul total de participanți la aceste întruniri a fost apropximativ 50.000 (cincizeci de mii) de persoane.

O precizare foarte importantă: ”Străjerii” nu sunt o organizație, ci sunt o mișcare. Dacă ar fi o organizație, ar avea un statut și o mărturisire de credință, și ar avea membri, care ar trebui să accepte și să semneze mărturisirea de credință. Fiindcă sunt o mișcare, toți participanții la întruniri, inclusiv vorbitorii, vin acolo cu propria lor credință (teologie) și nimeni nu le impune să accepte o altă credință (teologie). Chiar și între pastorii care conduc această mișcare există diferențe teologice. Ei și le cunosc, dar se acceptă unii pe alții așa cum sunt și se unesc doar pentru a promova vindecarea bolnavilor și pentru trezire spirituală.

O altă precizare foarte importantă: Unii dintre conducătorii ”Străjerilor” au fost în Africa, la pastorul Chris Oyakhilome, în Nigeria și în Africa de Sud, și au fost puternic influențați de acest pastor. Alți conducători ai ”Străjerilor” n-au fost în Africa și nu sunt de acord cu unele dintre învățăturile și practicile de acolo. Aceasta este o puternică dovadă că nu toți ”Străjerii” au aceeași teologie, dar se acceptă unii pe alții în ciuda diferențelor lor.
La o întâlnire a conducătorilor ”Stăjerilor” din decembrie 2010 s-a formulat și s-a publicat o declarație că mișcarea ”Străjerilor” din Romania nu este legată de nici o organizație din străinătate și în aceasta s-a cuprins și organizația pastorului Chris din Africa.
După ce am anunțat asocierea mea cu ”Străjerii”, pe multe site-uri și bloguri au fost publicate clipuri cu pastorul Chris și cu unii conducători ai ”Străjerilor” (în special de la o întâlnire a acestora la Târgu Mureș) și apoi s-a spus: ”Iată cu cine s-a asociat Iosif Țon.” De la aceasta s-a făcut un salt uriaș și s-a afirmat că tot ce cred și tot ce practică oamenii aceștia crede și practică Iosif Țon. Aceste asocieri și aceste afirmații au fost făcute cu toate că cei ce le făceau știau că nu sunt adevărate, dar totuși le-au făcut pentru a speria și îndepărta frățietatea de Iosif Țon. Mă rog ca Domnul să nu le țină în seamă păcatul acesta!

În lunile aprilie-mai anul acesta (2011), am făcut un turneu prin România (Sebeș Alba, Brașov, Hațeg, Satu Mare, Negrești-Oaș, și Turnu Severin) împreună cu fratele Nelu Demeter. Eu am predicat pretutindeni despre sfințenia vieții, iar dânsul a explicat lucrarea de vindecare prin eliberare și s-a rugat pentru eliberare și vindecare. Dar temele acestea (sfințenia vieții, predicată de mine, și eliberările și vindecările, explicate de Nelu Demeter) sunt atât de diferite una de alta încât armonizarea lor într-o singură adunare a fost dificilă. Era clar că suntem doi oameni cu două chemări diferite. Cu toate acestea, noi am dus acest turneu până la capăt, cu armonie și dragoste.

Din noiembrie anul trecut și în cursul turneului din primăvara aceasta, am constatat că darul special al lui Nelu Demeter este acela de a lucra individual cu oamenii pentru consiliere, pentru descoperirea păcatelor care au dus la tulburări și la boli și pentru aducerea lor la pocăință, la eliberare și la vindecare. În domeniul acesta, Dumnezeu i-a dat multe biruințe.

În cazul acesta, ca în toate celelalte cazuri, noi trebuie să ne descoperim chemarea și înzestrările pe care ni le dă Duhul Sfânt, și să ne respectăm și să ne acceptăm în felul acesta.
Când ”Străjerii” încheie o lucrare de eliberări și vindecări, ei spun celui consiliat, eliberat și vindecat: ”Du-te și să nu mai păcătuiești!”

Pe mine personal mă interesează tocmai partea aceasta: Cum să-i educăm și să-i înzestrăm pe oameni cu puterea necesară pentru a nu se întoarce înapoi la viața păcătoasă, ci pentru a trăi de acum înainte în sfințenie?

Dar, este oare posibil ”să nu mai păcătuiești”? Răspunsul clar este că de vreme ce porunca aceasta o dă Fiul lui Dumnezeu, înseamnă că împlinirea ei este posibilă!

Cum este posibil să trăiești fără să mai păcătuiești? Cu această întrebare intrăm în învățătura Bibliei despre sfințenia vieții și, cu voia Domnului, voi dedica mult timp de aici înainte pentru această învățătură.

Why We Believe The Bible part 4 Pastor John Piper via Samuel Zwemer Theological Seminary

View Part 1  here– Inspiration, Inerrancy & Authority of the Bible

View Part 2 here- Which Books Make Up The Bible And Why? The Old and NewTestament Canon

View Part 3 here – Do we have the very words written by the Biblical authors? and Does It Matter Whether We Affirm the Verbal Inerrancy of the Original Manuscripts?

You can read the notes here on the Desiring God site including Seminar Notes for the entire (5 part) series

Part 4 below: What does the Bible claim for itself? The Old Testament claims for itself and The Truth and Authority of the Apostles; Jesus Created a Limited, Authorized Band of Apostles

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

1st collector for Why We Believe The Bible part 4 Pastor John Pip…
Follow my videos on vodpod

6. What Does the Bible Claim for Itself?
Jesus’ View of the Old Testament

Jesus Believed the Psalmist Spoke by the Holy Spirit

Mark 12:35-36
And Jesus answering began to say, as He taught in the temple, “How is it that the scribes say that the Christ is the son of David? David himself said in the Holy Spirit, ‘THE LORD SAID TO MY LORD, “SIT AT MY RIGHT HAND, UNTIL I PUT THINE ENEMIES BENEATH THY FEET.”’”

Jesus Believed That What Moses Wrote in the Law God Himself Said
Matthew 19:3-6
And some Pharisees came to Him, testing Him, and saying, “Is it lawful for a man to divorce his wife for any cause at all?” And He answered and said, “Have you not read, that He who created them from the beginning MADE THEM MALE AND FEMALE, and said, ‘FOR THIS CAUSE A MAN SHALL LEAVE HIS FATHER AND MOTHER, AND SHALL CLEAVE TO HIS WIFE; AND THE TWO SHALL BECOME ONE FLESH’? Consequently they are no longer two, but one flesh. What therefore God has joined together, let no man separate.”

And the man said, “This is now bone of my bones, And flesh of my flesh; She shall be called Woman, because she was taken out of Man.” For this cause a man shall leave his father and his mother, and shall cleave to his wife; and they shall become one flesh. And the man and his wife were both naked and were not ashamed. (Genesis 2:23-25)

Jesus Put the Authority of Scripture Above Satan and Above His Own Human Preferences

Matthew 4:3-4, 7, 10
And the tempter came and said to Him, “If You are the Son of God, command that these stones become bread.” But He answered and said, “It is written, ‘MAN SHALL NOT LIVE ON BREAD ALONE, BUT ON EVERY WORD THAT PROCEEDS OUT OF THE MOUTH OF GOD.’”
Jesus said to him, “On the other hand, it is written, ‘YOU SHALL NOT PUT THE LORD YOUR GOD TO THE TEST.’”
Then Jesus said to him, “Begone, Satan! For it is written, ‘YOU SHALL WORSHIP THE LORD YOUR GOD, AND SERVE HIM ONLY.’”

Jesus Believed That All Scripture Would Be Fulfilled

Matthew 5:17-18
Do not think that I came to abolish the Law or the Prophets; I did not come to abolish, but to fulfill. For truly I say to you, until heaven and earth pass away, not the smallest letter or stroke shall pass away from the Law, until all is accomplished.”

Jesus Saw Moses and the Prophets as Speaking Compelling Truth on How to Avoid Hell

Luke 16:28-31
“‘I have five brothers – that he may warn them, lest they also come to this place of torment.’ But Abraham said, ‘They have Moses and the Prophets; let them hear them.’ But he said, ‘No, Father Abraham, but if someone goes to them from the dead, they will repent!’ But he said to him, ‘If they do not listen to Moses and the Prophets, neither will they be persuaded if someone rises from the dead.’”

Jesus Believed That the Small Affirmations of Scripture Cannot Be Broken
John 10:33-36
The Jews answered Him, “For a good work we do not stone You, but for blasphemy; and because You, being a man, make Yourself out to be God.” Jesus answered them, “Has it not been written in your Law, ‘I SAID, YOU ARE GODS’? If he called them gods, to whom the word of God came (and the Scripture cannot be broken), do you say of Him, whom the Father sanctified and sent into the world, ‘You are blaspheming,’ because I said, ‘I am the Son of God’?”

Jesus Put the Authority of Moses Above the Distortions of the Scribes
Matthew 23:1-3
Then Jesus spoke to the multitudes and to His disciples, saying, “The scribes and the Pharisees have seated themselves in the chair of Moses; therefore all that they tell you, do and observe, but do not do according to their deeds; for they say things, and do not do them.”

Jesus Taught That Moses’ Writings Are to Be Believed
John 5:39 –47
“You search the Scriptures, because you think that in them you have eternal life; and it is these that bear witness of Me; and you are unwilling to come to Me, that you may have life. I do not receive glory from men; but I know you, that you do not have the love of God in yourselves. I have come in My Father’s name, and you do not receive Me; if another shall come in his own name, you will receive him. How can you believe, when you receive glory from one another, and you do not seek the glory that is from the one and only God? Do not think that I will accuse you before the Father; the one who accuses you is Moses, in whom you have set your hope. For if you believed Moses, you would believe Me; for he wrote of Me. But if you do not believe his writings, how will you believe My words?”

Jesus Contrasted the Traditions of Men with the Word of God in the Old Testament
Mark 7:9-13
He was also saying to them, “You nicely set aside the commandment of God in order to keep your tradition. For Moses said, ‘HONOR YOUR FATHER AND YOUR MOTHER’; and, ‘HE WHO SPEAKS EVIL OF FATHER OR MOTHER, LET HIM BE PUT TO DEATH’; but you say, ‘If a man says to his father or his mother, anything of mine you might have been helped by is Corban (that is to say, given to God),’ you no longer permit him to do anything for his father or his mother; thus invalidating the word of God by your tradition which you have handed down; and you do many things such as that.”

Jesus Believed That Knowing the Scriptures Would Keep You from Doctrinal Error
Mark 12:19-24
“Teacher, Moses wrote for us that IF A MAN’S BROTHER DIES, and leaves behind a wife, AND LEAVES NO CHILD, HIS BROTHER SHOULD TAKE THE WIFE, AND RAISE UP OFFSPRING TO HIS BROTHER. There were seven brothers; and the first took a wife, and died, leaving no offspring. And the second one took her, and died, leaving behind no offspring; and the third likewise; and so all seven left no offspring. Last of all the woman died also. In the resurrection, when they rise again, which one’s wife will she be? For all seven had her as wife.” Jesus said to them, “Is this not the reason you are mistaken, that you do not understand the Scriptures, or the power of God? For when they rise from the dead, they neither marry, nor are given in marriage, but are like angels in heaven. But regarding the fact that the dead rise again, have you not read in the book of Moses, in the passage about the burning bush, how God spoke to him, saying, ‘I AM THE GOD OF ABRAHAM, AND THE GOD OF ISAAC, AND THE GOD OF JACOB’? He is not the God of the dead, but of the living; you are greatly mistaken.”

Jesus Devoted His Life to Fulfilling the Scriptures About the Messiah
Face set toward Jerusalem: Luke 18:31
And He took the twelve aside and said to them, “Behold, we are going up to Jerusalem, and all things which are written through the prophets about the Son of Man will be accomplished.”

Cleansing of the temple: Mark 11:15-17 (compare to Isaiah 56:7)
And they came to Jerusalem. And He entered the temple and began to cast out those who were buying and selling in the temple, and overturned the tables of the moneychangers and the seats of those who were selling doves; and He would not permit anyone to carry goods through the temple. And He began to teach and say to them, “Is it not written, ‘MY HOUSE SHALL BE CALLED A HOUSE OF PRAYER FOR ALL THE NATIONS’? But you have made it a ROBBERS’ DEN.”

Even those I will bring to My holy mountain, and make them joyful in My house of prayer. Their burnt offerings and their sacrifices will be acceptable on My altar; for My house will be called a house of prayer for all the peoples. (Isaiah 56:7)

The people’s blindness in response to the parables fulfills the prophecy of Isaiah: Matthew 13:13-14

“Therefore I speak to them in parables; because while seeing they do not see, and while hearing they do not hear, nor do they understand. And in their case the prophecy of Isaiah is being fulfilled, which says, ‘YOU WILL KEEP ON HEARING, BUT WILL NOT UNDERSTAND; AND YOU WILL KEEP ON SEEING, BUT WILL NOT PERCEIVE …’”

His ministry is fulfillment of the Old Testament: Luke 4:16-21
And He came to Nazareth, where He had been brought up; and as was His custom, He entered the synagogue on the Sabbath, and stood up to read. And the book of the prophet Isaiah was handed to Him. And He opened the book, and found the place where it was written, “THE SPIRIT OF THE LORD IS UPON ME, BECAUSE HE ANOINTED ME TO PREACH THE GOSPEL TO THE POOR. HE HAS SENT ME TO PROCLAIM RELEASE TO THE CAPTIVES, AND RECOVERY OF SIGHT TO THE BLIND, TO SET FREE THOSE WHO ARE DOWNTRODDEN, 19 TO PROCLAIM THE FAVORABLE YEAR OF THE LORD.” And He closed the book, and gave it back to the attendant, and sat down; and the eyes of all in the synagogue were fixed upon Him. And He began to say to them, “Today this Scripture has been fulfilled in your hearing.”

The ministry of Jesus and John the Baptist are being played out according to Scripture: Mark 9:11-13
And they asked Him, saying, “Why is it that the scribes say that Elijah must come first?” And He said to them, “Elijah does first come and restore all things. And yet how is it written of the Son of Man that He should suffer many things and be treated with contempt? But I say to you, that Elijah has indeed come, and they did to him whatever they wished, just as it is written of him.”

Jesus saw his betrayal as fulfillment of Scripture: Mark 14:21; John 3:18

“For the Son of Man is to go, just as it is written of Him; but woe to that man by whom the Son of Man is betrayed! It would have been good for that man if he had not been born.”

“I do not speak of all of you. I know the ones I have chosen; but it is that the Scripture may be fulfilled, ‘HE WHO EATS MY BREAD HAS LIFTED UP HIS HEEL AGAINST ME.’”

Jesus saw the disciples abandonment as fulfillment of Scripture: Mark 14:27
And Jesus said to them, “You will all fall away, because it is written, ‘I WILL STRIKE DOWN THE SHEPHERD, AND THE SHEEP SHALL BE SCATTERED.’”

Jesus saw his arrest as a criminal as fulfillment of Scripture: Luke 22:37; Matthew 26:53-54

“For I tell you, that this which is written must be fulfilled in Me, ‘AND HE WAS NUMBERED WITH TRANSGRESSORS’; for that which refers to Me has its fulfillment.

“Or do you think that I cannot appeal to My Father, and He will at once put at My disposal more than twelve legions of angels? How then shall the Scriptures be fulfilled, that it must happen this way?”

Jesus taught that we should not be slow to believe all that the Old Testament prophets have spoken: Luke 24:25
And He said to them, “O foolish men and slow of heart to believe in all that the prophets have spoken!”

7. The Old Testament Claims for Itself – God’s Very Words Are Delivered to Man and Recorded


Mai mult

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari