Mâna cea puternică

Engadin! – Numele sună a poezie.

Ne-am bucurat de frumuseţile acestei ţări minuate o zi întreagă de vară. Acum se lăsa înserarea. Ne-am mai plimbat puţin pe străzile oraşului Pontresina. Oamenii veniţi la tratament din toate ţările, tinerii angajaţi ai hotelurilor, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci – toţi însufleţeau străzile.

Brusc au trecut pe lânga noi doi bărbaţi puternici, care au atras privirile tuturor: masivi, bronzaţi, nici un gram de grăsime pe corp – au trecut cu paşi uşori, elastici şi indiferenţi prin mulţime.

— Sunt două călăuze renumite, a spus cineva.

Ne-am uitat după ei. Plana asupra lor o boare de aventură. Şi apoi discuţia a fost desigur despre călăuze.

În timpul discuţiei, privirile mele au zburat tot mereu spre piscurile înzăpezite ale munţilor care, învăluiţi în aburii înserării, ne salutau din spatele pădurii de brazi.

Prietenul meu elveţian mi-a urmărit privirea.

— Da, uite acolo creasta ascuţită! Este creasta Bianco. Unei călăuze i s-a întâmplat că unui american i-a venit ameţeala exact pe creastă. S-a ghemuit la pământ şi nu l-au mai putut urni, orice i-au spus. Până când călăuza a ridicat târnăcopul de alpinist şi a strigat la el: „Vă trag una să zburaţi de pe creastă, dacă nu vă mişcaţi imediat mai departe!” Americanul s-a speriat atât de tare, încât a sărit în picioare şi – ca să-şi salveze viaţa – a continuat înfricoşâtoarea drumeţie pe creasta muntelui. Când au ajuns din nou în vale, americanul bogat i-a dat călăuzei un bacşiş frumos. Căci a înţeles cât de mult l-a ajutat călăuza cu ameninţarea ei.

— Despre creasta Bianco mai ştiu şi eu o întâmplare frumoasă, a spus un alt prieten. Drumul urcă pieptiş prin zăpada tare, la stânga şi la dreapta sunt însă prăpăstii nesfârşite şi drumul urcă mereu până la un loc unde creasta se termină.

— Se termină aşa, pur şi simplu? am întrebat eu speriat.

— Ei bine, nu-i chiar atât de râu. Dar trebuie să sari, ceva mai mult de un metru, până unde se continuă creasta.

Nouă, celor de la şes, situaţia ni s-a părut înspăimântătoare. Dar prietenul meu a continuat:

— Pentru oamenii antrenaţi, nu este periculos. Deci acolo s-a întâmplat. Un grup de turişti vrea să facă creasta. Ajung la locul cu pricina. Călăuza sare prima. Următorul ezită. Ca să-l ajute, călăuza întinde mâna.

Fricosul se uită gânditor la mână – se gândeşte dacă să îndrăznească să sară. Atunci călăuza mişcă mâna musculoasă şi bronzată şi strigă: „Puteţi să săriţi liniştit. Această mână nu a lăsat încă pe nimeni să cadâ”.

Nu am mai auzit ce s-a discutat în continuare. Căci gândurile mele şi-au urmat calea lor. Am văzut aevea acea mână puternică în faţa mea şi am auzit acele cuvinte pline de mândrie: „Această mână nu a lăsat încă pe nimeni să cadă”. Dar în mintea mea, imaginea mâinii s-a schimbat. Mâna pe care am văzut-o eu era străpunsă.

Viaţa mea cu Isus este şi ea o drumeţie pe creastă. De când m-am legat de El, am mers adesea pe cărări abrupte şi periculoase. Şi tot mereu am ameţit. Inima mea disperată a spus tot mereu:

— Nu se poate trăi pur şi simplu, în ciuda tuturor aparenţelor, numai pe socoteala lui Isus.

Dar apoi, totul s-a repetat de fiecare dată ca în istoria de pe creastă. El mi-a întins mâna străpunsă pentru mine şi m-a încurajat: „Această mână nu a lăsat încă pe nimeni să cadă”.

Da, asta este. O, această mână puternică a lui Isus! Poţi să te încrezi în ea. În Evanghelia după Ioan, la capitolul 10, Isus ne promite: „Nimeni nu vă va smulge din mâna Mea”. Şi eu sunt sigur că nimeni şi nimic nu-l va putea transforma pe Isus într-un mincinos.

Mici Povestiri cu Wilhem Busch

Full video of ‘The Response’ – Texas Governor Rick Perry’s call to Prayer & Fasting for a Nation in Crisis

According to the website, these videos will be posted on the website only until the end of August.

RESPONSE: a call to prayer for a nation in crisis

You can read more about it on The Response website. (www.Responseusa.com)

The live event took place and was videotaped at Reliant Stadium in Houston, Texas. The videos are several hours each, and contain worship, prayer and preaching. The event took place August 6th, 2011 from 10 am-5pm.

Why a Solemn Assembly of Prayer and Fasting?

In Joel chapter two, an ancient Hebrew prophet speaks to a nation in crisis and gives her God’s solution: gather together, repent of their sins, and pray to God to intervene on their behalf. In that day the command was for everyone to stop what they were doing and gather for a sacred assembly to turn to God with all their hearts, „with fasting, with weeping, and with mourning” (Joel 2:12).

Why did God desire fasting, weeping, and mourning – or, to put it differently, contrition and humility – from the people? A „sacred assembly” (Joel 2:15) was a gathering that served a few purposes: first, in gathering, the people were acknowledging that their nation had drifted away from its foundations in morality and faith. Because of this moral decline, the people were not prepared to face the external threats rising up against them: economic, political, and military in nature. God wanted His people to understand that their internal threats (moral decline) were far greater than their external threats (economic crisis and military invasion).

In gathering together, God wanted the people instructed so that they would know why their nation was in peril. God wanted the people – from the children and nursing babes to the leaders and priests (Joel 2:16) – to all completely understand both the nature of the crisis at hand and the only solution that would deliver them from their great crisis: God Himself. God ordained in that hour of history that prayer would serve as the only way of escape from the mounting trouble. Why? Because only God had the power to solve both the internal moral decline and the external economic and military threats. All three were unsolvable by human means and human solutions – but God had a solution that could be found in His great mercy.

In gathering together, therefore, the people could cry out together with their leaders in humility and repentance led by their priests (Joel 2:17). There is power from heaven available to those who gather together and pray. We see a „Joel 2” gathering at the beginning of the book of Acts with a „Joel 2” answer in the outpouring of the Holy Spirit (Acts 2). The greatest missions movements in history – starting with the Apostle Paul – were launched out of prayer gatherings like the one in Acts 13. The great Catholic, Protestant, and Student Volunteer missions movements were all launched out of gatherings of prayer. The greatest revivals in history, such as the First and Second Great Awakenings, were also birthed out of sustained, persistent gatherings of prayer. Dramatic things have happened throughout many generations when the people of God come together and seek His face. Who knows what can happen in our generation when we gather together to worship Jesus, fast and pray, and believe for great change in our nation?

Part One.

Part Two.

Part Three.

Governor Rick Perry announces his candidacy for the Office of President of the United States of America:

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari