Stire Alfa Omega TV – Indemn la rugaciune pentru poporul Israel – Sept 2011

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Stire Alfa Omega TV – Indemn la rugaciune pentr…, posted with vodpod

Understanding Durban -despre recunoasterea statului Palestinian de catre ONU

(via) AlfaOmegaTV

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Understanding Durban -despre recunoasterea stat…, posted with vodpod

Update 04 Septembrie, 2011 de la ziarul Adevarul

SUA amână recunoaşterea statului palestinian

Liderul Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, se pregăteşte să ceară luna aceasta aderarea cu drepturi depline a statului său la ONU şi recunoaşterea Palestinei în cadrul frontierelor stabilite la 4 iunie 1967, înainte de războiul de Şase Zile (Cisiordania, Fâşia Gaza şi Ierusalimul de Est).

Potrivit „New York Times” administraţia americană a prezentat părţilor israeliană şi palestiniană o nouă propunere de reluare a tratativelor de Pace. SUA vor să-l împiedice astfel pe Abbas să depună, la 20 septembrie, în Adunarea Generală a ONU cererea privind noul stat palestinian.

Veto american

Americanii i-au transmis liderului Palestinian, că recunoaşterea statului trebuie să fie o consecinţă a unor negocieri directe cu Ierusalimu şi nu o rezoluţie ONU. Potrivit presei isareliene SUA au asigurat Israelul că vor face uz de dreptul lor de veto în Adunarea Generală a ONU. Discuţiile de Pace între israelieni şi palestinieni stagnează de aproximativ un an.

Israelul se pregăteşte de înfrângere

Ierusalimul se aşteaptă însă la un vot masiv la ONU în favoarea unui stat palestinian, în ciuda opoziţiei sale şi a SUA. O arată o telegramă a lui Ron Prosor, ambasadorul israelian la ONU, obţinută de cotidianul „Haaretz”. „Cel mai bun lucru la care putem spera este ca un grup de state care să se abţină sau să nu se prezinte la vot”, scrie diplomatul israelian.

Germania şi Olanda, de partea Ierusalimului

Potrivit „Haaretz”, doar cinci ţări au anunţat Israelul până acum că vor vota împotriva aderării unui stat Palestinian. Este vorba de Statele Unite, Germania, Italia, Olanda şi Cehia. Prin urmare, ministerul israelian de Externe estimează că circa 140 din cele 193 de state membre să voteze în favoarea unui stat al Palestinei, însemnând o majoritate de două treimi.

Build Your Library – Books on the Puritans

For the beginner wanting to build a Classic library, or for someone who has not yet encountered any Puritanical writings here come some recommendation as to where to start from The Banner of Truth Trust, UK:

When thinking ‘Puritan,’ we will limit ourselves to the period 1600–1688 (alas, no Ryle!). In addition to the evangelical party of the Church of England (‘the Puritans’ proper), we ought also to consider the works of Independents, Presbyterians, Baptists, etc. My goal here is to whet your appetite from each of three areas: the praying Puritan, the contented Puritan, and the frowning Puritan. Then I’ll suggest a Puritan companion. Perhaps you’ll want to read more from the Puritans to learn better how to live the pilgrim life in this hostile world, for the alien life wasn’t just the lot of the patriarchs of Genesis or the saints of the New Testament church — it will ever be the life of Christ’s people until he comes. No one has produced better reflections upon the pilgrim life than the Puritans.

1. A wonderful introduction to the Puritan at prayer is the collection edited by AArthur Bennett, The Valley of Vision. Meditate on a prayer each day upon first waking, and allow a great saint to lead you into God’s presence. Get the little leather edition, if you can.

2. The Puritans were pre-eminently preachers of the heart. And they could warm a right stony heart at that. Try this little gem: Thomas Watson, All Things for Good. He preached these messages on Romans 8:28 in 1663, the year after two thousand pulpits were vacated by order of the Crown.

3. The Puritans carried the rod to the pulpit as well. Prepare to be quite stunned upon reading Joseph Alleine, A Sure Guide to Heaven (sometimes entitled Alarm to the Unconverted). Am I really a Christian after all?

4. Lastly, what sort of companion do you want? Frequently chosen over the years have been John Bunyan’s The Pilgrim’s Progress (you can’t go wrong if you get the story of your life from the pen of the tinker, for we are all pilgrims on our way to the heavenly city), William Guthrie’s The Christian’s Great Interest, Samuel Rutherford’s Letters, William Gurnall’s The Christian in Complete Armour, Henry Scudder’s The Christian’s Daily Walk, Thomas Brooks’s Precious Remedies against Satan’s Devices, and John Owen’s The Glory of Christ.

Most of these books have been reprinted by Banner of Truth and are extremely reasonably priced.


Gems from Richard Sibbes (1577-1635) Puritan Series

via Banner of Truth Trust UK

1. When we come to be religious, we lose not our pleasure, but translate it. Before we fed on common notions, but now we live on holy truths.

2. The whole life of a Christian should be nothing but praises to God.

3. Is it not an unreasonable speech for a man at midnight to say, It will never be day? It is as unreasonable for a man in trouble to say, O Lord, I shall never get free; it will be always thus!

4. Having given up ourselves to God, let us comfort our souls that God is our God. When riches, and men, and our lives fail, yet God is ours. We are now God’s Davids, God’s Pauls, God’s Abrahams. We have an everlasting being with him, as one with Jesus Christ his Son.

5. God takes it unkindly if we weep too much for the loss of a wife, or child, or friend, or for any cross in this life; for it is a sign that we do not fetch our comfort from him. Nay, though our weeping be for sin, we must keep moderation, with one eye looking on our sins, and the other on God’s mercy in Christ. If, therefore, the best grief should be moderated, how much more the other!

6. That is spiritual knowledge which alters the relish of the soul; for we must know there is a bitter opposition in our nature against all saving truths; especially, there is a contrariety between our nature and that doctrine which teaches us we must deny ourselves and be saved by another. The soul must relish before it can digest.

7. When thou art disappointed with men, retire to God and to his promises; and build upon this, that the Lord will not be wanting in anything to do thee good.

8. Faith makes us kings, because thereby we marry the King of heaven. The church is the queen of heaven, and Christ is the king of heaven.

9. If we have a time of sinning, God will have a time of punishing.

10. If the touch of Christ in his abasement upon earth drew virtue from him, certain it is that faith cannot touch Christ in heaven but it will draw a quieting virtue from him which will in some measure stop the issues of an unquiet spirit.

11. Sin is not so sweet in the committing as it is heavy and bitter in the reckoning.

12. He wants no company that hath Christ for his companion.

13. Most of our disquietness in our calling is that we trouble ourselves about God’s work. Trust God and be doing, and let him alone with the rest.

14. God is never nearer his church than when trouble is near.

15. Every Christian may truly say, God loves me better than I do myself.

16. God hath two sanctuaries; he hath two heavens: the heaven of heavens and a broken spirit.

* An extract from Words Old and New: Gems from the Christian Authorship of all Ages
selected by Horatius Bonar
408 pages, paperback
£5.50, $9.00
ISBN 978 0 85151 643 1

The Trust publishes The Works of Richard Sibbes in 7 volumes, and the following titles taken from them:

In the Puritan Paperbacks series:
The Bruised Reed
Glorious Freedom

Who was Richard Sibbes

Richard Sibbes (1577-1635)

Image via Wikipedia

Excerpt from Meet the Puritans
by Dr. Joel Beeke and Randall J. Pederson

Richard Sibbes was born in 1577 at Tostock, Suffolk, in the Puritan county of old England. He was baptized in the parish church in Thurston, and went to school there. As a child, he loved books. His father, Paul Sibbes, a hardworking wheelwright and, according to Zachary Catlin, a contemporary biographer of Sibbes, was “a good, sound-hearted Christian,” but became irritated with his son’s interest in books. He tried to cure his son of book-buying by offering him wheelwright tools, but the boy was not dissuaded. With the support of others, Sibbes was admitted to St. John’s College in Cambridge at the age of eighteen. He received a Bachelor of Arts degree in 1599, a fellowship in 1601, and a Master of Arts degree in 1602. In 1603, he was converted under the preaching of Paul Baynes, whom Sibbes called his “father in the gospel.” Baynes, remembered most for his commentary on Ephesians, succeeded William Perkins at the Church of St. Andrews in Cambridge.

Sibbes was ordained to the ministry in the Church of England in Norwich in 1608. He was chosen as one of the college preachers in 1609 and earned a Bachelor of Divinity degree in 1610. From 1611 to 1616, he served as lecturer at Holy Trinity Church, Cambridge. His preaching awakened Cambridge from the spiritual indifference into which it had fallen after the death of Perkins. A gallery had to be built to accommodate visitors in the church. John Cotton and Hugh Peters were converted under Sibbes’s preaching. During his years at Holy Trinity, Sibbes helped turn Thomas Goodwin away from Arminianism and moved John Preston from “witty preaching” to plain, spiritual preaching.

Sibbes came to London in 1617 as a lecturer for Gray’s Inn, the largest of the four great Inns of Court, which still remains one of the most important centers in England for the study and practice of law. In 1626, he also became master of St. Catharine’s College, Cambridge. Under his leadership, the college regained some of its former prestige. It graduated several men who would one day serve prominently at the Westminster Assembly: John Arrowsmith, William Spurstowe, and William Strong. Soon after his appointment, Sibbes received the Doctor of Divinity degree at Cambridge. He became known as “the heavenly Doctor,” due to his godly preaching and heavenly manner of life. Izaac Walton wrote of Sibbes:

Of this blest man, let this just praise be given,
Heaven was in him, before he was in heaven.

In 1633, King Charles I offered Sibbes the charge of Holy Trinity, Cambridge. Sibbes continued to serve as preacher at Gray’s Inn, master of St. Catharine’s Hall, and vicar of Holy Trinity until his death in 1635.

Sibbes never married, but he established an astonishing network of friendships that included godly ministers, noted lawyers, and parliamentary leaders of the early Stuart era. “Godly friends are walking sermons,” he said. He wrote at least thirteen introductions to the writings of his Puritan colleagues.

Sibbes was a gentle man who avoided the controversies of his day as much as possible. “Fractions breed fractions,” he insisted. His battles with Archbishop Laud, Roman Catholics, and Arminians were exceptions. He also remained close friends with many pastors and leaders who wanted more radical reform than he did for the Church of England.

Sibbes was an inspiration to many. He influenced Anglicanism, Presbyterianism, and Independency, the three dominant parties of the church in England at that time. He was a pastor of pastors, and lived a life of moderation. “Where most holiness is, there is most moderation, where it may be without prejudice of piety to God and the good of others,” he wrote.

The historian Daniel Neal described Sibbes as a celebrated preacher, an educated divine, and a charitable and humble man who repeatedly underestimated his gifts. Yet Puritans everywhere recognized Sibbes as a Christ-centered, experiential preacher. Both learned and unlearned in upper and lower classes profited greatly from Sibbes’s alluring preaching.

Sibbes wrote, “To preach is to woo…. The main scope of all [preaching] is, to allure us to the entertainment of Christ’s mild, safe, wise, victorious government.” He brought truth home, as Robert Burns would say, “to men’s business and bosoms.” Catlin wrote of Sibbes, “No man that ever I was acquainted with got so far into my heart or lay so close therein.” In our day, Maurice Roberts says of Sibbes, “His theology is thoroughly orthodox, of course, but it is like the fuel of some great combustion engine, always passing into flame and so being converted into energy thereby to serve God and, even more, to enjoy and relish God with the soul.”

David Masson, biographer of John Milton, wrote, “No writings in practical theology seem to have been so much read in the mid-seventeenth century among the pious English middle classes as those of Sibbes.” The twentieth-century historian William Haller said Sibbes’s sermons were “the most brilliant and popular of all the utterances of the Puritan church militant.”

Sibbes’s last sermons, preached a week before his death, were on John 14:2, “In my Father’s house are many mansions…. I go to prepare a place for you.” When asked in his final days how his soul was faring, Sibbes replied, “I should do God much wrong if I should not say, very well.” Sibbes began his will and testament, dictated on July 4, 1635, the day before his death, with “I commend and bequeath my soul into the hands of my gracious Savior, who hath redeemed it with his most precious blood, and appears now in heaven to receive it.” William Gouge preached Sibbes’s funeral sermon.

Monergism offers several of Sibbes written works here as well as links to his 7 volume set in .pdf form-

Ziua cercetarii – 9/11 in coltul meu din Chicago

National Geographic – click photo for website

Mi-a trebuit sa astept 10 ani ca sa vizionez toate documentarele (exista vreo 10 care sint de calitate) despre evenimentul 9/11.Nu ca m-am ferit, caci am vizionat toate programele de stiri in zilele dupa 9/11, ba chiar le urmaream non-stop (fara oprire) de parca cumva daca tot ascultam explicatii atunci evenimentul tindea sa se departeze din  memorie si sa devina mai putin infricosator…Motivul a fost ca acea zi a provocat o examinare a mea personala care a durat citiva ani in care am cautat, citit, si studiat mai adinc Cuvintul lui Dumnezeu. Au mai fost citeva evenimente care mi-au marcat viata, dar acesta a fost inceputul unei carari pe care am umblat in cautarea unor raspunsuri care sa imi dea liniste sufletului meu.

Nu cred ca este posibil ca cineva sa nu stie ce inseamna expresia  9/11, dar am sa incerc sa explic semnificatia acestui termen pentru mine. Acum 10 ani 9/11 a simbolizat teroare, incertitudine si o  provocare la o reexaminare a vietii mele. Am crescut si am facut parte toata viata in Biserica. Am citit si am cunoscut foarte bine Cuvintul lui Dumnezeu (Biblia) dar desi cunostinta m-a ajutat in circumstantele acelei zile, totusi niciodata pina in acea zi nu am fost confruntata cu posibilitea de a muri din cauza unor evenimente asupra carora nu aveam nici un control si doream foarte mult ca sa fiu sigura de viitorul sufletului meu. Certitudinea imi lipsea acum 10 ani…Astfel s-au desfasurat evenimentele care m-au pus pe gindit si pe studiat:

In ziua de 9/11 urma sa plec la serviciu pe la ora 10:30 dimineata. Ma bucuram de zilele cind lucram schimbul acesta (12-11) caci ma sculam linistita si nu  trebuia sa ma grabesc. Cu citeva luni in urma am fost promovata ca sa lucrez ca Marketing Manager la noul magazin pe care compania noastra la construit in centrul orasului. In timp ce ma pregateam am observat ca fiica mea statea in picioare in fata televizorului si urmarea stirile. Cind am fost gata sa plec mi-a zis, „Mami nu ai vazut ce s-a inimplat? Un avion a lovit unul dintre ‘Twin Towers’ de la World Trade Center’ si se presupune ca e o lovitura de teroristi. Am mai discutat putin impreuna si i-am povestit cum acelasi complex a fost atacat tot de teroristi cu bombe in anul 1993, si apoi eu am plecat la serviciu.

Cind am urcat pe trenul de ‘Metra’ am vazut o atmosfera de ingrijorare pe fata tuturor. Majoritatea ce calatoreau pe Metra erau din suburbii, dar eu urcam de la a doua statie inainte de centrul orasului. Oamenii vorbeau in soapta, dar din cind in cind cineva afla ceva nou din convorbirea lor de pe celular si apoi repetau cu voce tare ca sa auzim toti. Nu am vazut loc liber si m-am decis sa merg inapoi in vestibulele trenului unde se aflau doar 3 persoane. O femeie asculta la radio cu casca la ureche si dintr-o data fata i sa facut alba si ne-a spus, „Al doilea bloc la World Trade Center a fost lovit de un alt avion si toate zborurile din tara sau din afara tarii au fost oprite de Departamentul de Aparare (Department of Defense). Ba mai mult se crede ca toate orasele mari sint in pericol si se fac evacuari chiar de aici din centrul orasului Chicago. Toti am petrecut ultimele 10 minute in tacere si in sfirsit ajunsesem in centrul orasului.

Sears Tower

Cind am coborit la ‘Union Station’ si am urcat scarile la nivelul strazii am vazut o scena ca in filme de groaza. Eu si probabil inca vreo 10 persoane mergeam in directia de est, unde este centrul orasului, aproape de lac, iar zeci de mii de persoane veneau invers catre ‘Union Station’ si umpleau trenurile care paraseau orasul. Ma rugam in gindul meu ca sa fim si noi lasati sa plecam acasa cind voi ajunge la servici. Dar, nici vorba de plecat. Sears Tower, Board of Trade, Bancile,majoritatea firmelor mari au fost evacuate. Magazinele si restaurantele inca erau in functie.

Desi doua blocuri ‘zgirie nori’ au fost lovite de avioane, desi tara era in panica si se anunta amenintari credibile impotriva tuturor oraselor mari, inclusiv Chicago, erau multi care inca isi traiau viata ca si cum nimic nu s-a intimplat. Magazinul avea cumparatori, unii probau si cumparau haine, altii televizoare si daca clientii erau gata sa cheltuie banii, noi personalul magazinului, eram gata sa le luam banii. Seful nostru vorbise deja cu sefii lui mai mari de la sediul companiei si din competitie si ni s-a spus ca nu vom inchide magazinul cit timp celelalte magazine vor ramine deschise. Pe la vreo 2 dupa amiaza aflasem ca dupa ce cele doua cladiri in New York s-au prabusit de la impactul avioanelor, toate celelalte magazine din centrul orasului Chicago  s-au inchis si si-au trimis muncitorii acasa ca sa fie impreuna cu familile lor. Noi tot il rugam pe seful nostru sa comunice si sa obtina permisiune sa inchidem si noi, dar permisiunea nu a venit.

Am trait citeva momente de panica cind seful m-a trims pe mine si sefa de Human Resources sus in birouri ca sa sunam pe cei din schimbul 2 sa le spunem sa nu mai vina la servici, iar apoi seful nostru s-a gindit ca ar trebui sa stam acolo vreo 2 ore in caz ca suna alti angajati, sa fie cineva care sa le raspunda la telefon. Problema era ca daca se oprea curentul sau era explozie sau foc, nu puteam folosi liftul si singurile scari de evacuare erau departe de sediul birourilor noastre si era posibil sa nu avem nici o iesire sau scapare daca cele doua holuri inspre scari ar fi fost blocate de incendiu. Pentru prima data in viata mea m-a apucat o mare frica.Am stiut de incendiile din blocurile din centru in care si-au pierdut viata altii. Acum ma rugam ca Dumnezeu sa ma pazeasca de asa ceva.

Multi dintre muncitorii nostri ne-au spus ca pleaca acasa daca nu inchidem magazinul si neavind ce sa le facem, le-am dat permisiune sa plece in timp ce noi citiva manageri patrolam 4 etaje de marfa si ajutam noi clientii care isi mai faceau cumparaturi in mod foarte lejer. In tot timpul acesta, fiecare, cind puteam mergeam la sectiunea unde vindeam televizoare si ne mai uitam sa vedem ce se intimpla. Era ceva de necrezut. Mintea nu inregistra imaginile care le vedeam la televizor. Aici sint doua secvente asemanatoare cu cele pe care le-am vizionat la serviciu pe televizoarele mari care erau expuse pentru vinzare, chiar inainte de a afla ca chiar magazinul nostru va primi un avertisment de atac:

Video 1-

Video 2-

Copiii erau la scoala, sotul era si el la servici. In tot timpul acela pentru ca functionam intr-un magazin cu 4 etaje cu doar o mina de oameni, nu am reusit sa vorbesc cu ei, sa vad daca au ajuns acasa cu bine, daca sint speriati, daca….daca… ci mi-am facut JOBUL (slujba).

Cind mi s-a parut ca totul s-a mai linistit, ne-a chemat seful pe toti impreuna si ne-a avertizat ca magazinul nostru a primit o amenintare telefonica de la un barbat cu accent din Orientul Mijlociu, ca o bomba a fost plasata in magazin si va fi detonata. Seful a sunat politia si politia ne-a instruit ca sa luam noi initiativa pentru ca ei nu au suficienti politisti ca sa ne asiste pentru ca toti sint in garda la blocurile orasului, statului, a guvernului si a blocurilor ‘landmark’ ca si Sears Tower. Nu ne-a venit sa credem ca trebuia sa patrolam noi tot magazinul si sa cautam pachete suspicioase pe sub mese, pe la colturi, prin orice loc retras, unde se putea ascunde un pachet.

Deja umblam ca prin vis, suparata ca mi se cere sa caut ‘BOMBA’. Dupa ce toti ne-am facut datoria , si nu am descoperit nici un pachet suspicios parca ne-am mai relaxat putin si am inceput sa glumim si sa facem un pic de hazna pentru ca ne-am dat seama cit de stresati eram.

Ziarele din zona Chicago editia doua 9/11

Acum telefoanele nu mai mergeau cum trebuie. Nu mai puteam sa vorbesc cu nimeni. Izolata in centru, singura la etajul meu pe care il patrolam, ma simteam foarte vulnerabila. Cind aveam citeva momente de gindit, viata imi trecea prin fata ochilor. Imi aminteam cum am dorit atit de mult pozitia care o detineam aici la care peste 200 de persoane au candidat, si seful meu mi-a aratat teancul de resume’s (CV’s) cind mi-a oferit pozitia si mi-a spus, „Rodica, trebuie sa fi bucuroasa! Uite aici citi oameni am intervievat, unii sefi de departamente, altii directori de companii mici, dar sti de ce te-am ales pe tine? Pe linga faptul ca toti liderii din district te cunosc, te respecta si s-au bucurat de decizia mea de a te angaja  pe  tine in aceasta pozitie noua, ce m-a impresionat si  mai mult este  bucuria launtrica care tu o ai, si care radiaza din tine atunci cind vorbesti. Ca marketing manager aici, unde clientii nostri vor fi avocati, arhitecti, businessmen care lucreaza la stock market, doctori, etc… atitudinea asta este exact ceea ce am cautat in persoana care sa imi fie marketing manager.

Ce bucurie am avut cind am fost promovata la acea pozitie. Ce nu mi-am dat seama a fost faptul ca pozitia imi va lua tot timpul meu pretios, si nu numai la servici ci si acasa, unde imi duceam manualele de sute de pagini care apareau lunar. In curind, nu mai aveam timp sa citesc Biblia, abia aveam timp sa imi fac lucrul pe acasa si sa dorm.

Iar, la 9/11/01 eram printre putinii  oameni ramasi intr-un centru unde era ‘un ghost town’- parasit. Deja toate magazinele noastre din toata tara erau inchise de la orele de amiaza, dar noi, singurul magazin in centrul orasului Chicago, in sfirsit am inchis la ora 5 .  Am iesit afara si cineva zicea ca statia Metra era deja inchisa de citeva ore pentru ca si ei au primit amenintari de bombardare. M-am dus sa astept la statia de autobuz si fiindca toate autobuzele plecasera afara din oras a trebuit sa iau ruta in revers- sa merg 1/2 ora invers si apoi sa iau ruta catre casa. Am observat ca nu era nici un business deschis decit niste cafenele ale aceluiasi patron care au ramas deschise peste tot in centru. Drumul autobuzului ne-a  facut sa trecem pe linga Centrul de Apa si Sanitatie unde am vazut mai multe trocuri care erau parcate ca baricada impotiva unui atac potential. Eram doar o mina de pasageri pe autobuz si mergeam in tacere uitindu-ne pe geam ca la un oras parasit. Mi sa parut ca si cum ma gaseam intr-o zona de razboi.Toti locuitorii erau in case si apartamente lipiti de televizor incercind sa descifreze aceasta zi neprevazuta.

Acasa, copiii deja au vazut tot ce se intimplase la televizor. Eram asa de obosita (mai ales emotional) ca abia a doua zi m-am uitat si eu. Cind am vazut cum s-au prabusit cele doua blocuri am cazut jos pe genunchi si am plins. Am plins pentru miile de oameni care si-au intilnit ziua cercetarii si ma gindeam oare citi dintre ei au pierdut ultima sansa de a se impaca cu Dumnezeu. Tot ma gindeam si eu la viata mea si cite intrebari aveam si eu.  Da daca…..Da daca se intimpla sa fie atacat si magazinul nostru? Magazinul avea acelasi nume ca si Sears Tower, pina in anul 1998 era cel mai inalt zgirie nori din lume si una din tintele principale ale teroristilor. Eram pregatita si eu oare?

Nu am fost sigura. Asta era raspunsul trist. Sint convinsa ca de multe ori sintem obsedati cu evenimente de gen ‘sfirsitul lumii’ pentru ca ne este frica de evenimente care ne-ar lua viata din simplul motiv ca nu stim, nu sintem absolut siguri ca vom pleca in vesnicii sa ne intilnim cu Mintuitorul nostru. Mai vrem timp ca sa ne pocaim, mai vrem timp sa mai facem ceva fapte bune ca sa ne cistigam mintuirea, sau sa ne mai anulam din pacatele in care lincezim. Vrem timp. Problema este ca, daca am fi siguri pe mintuirea noastra, am actiona diferit. Ne-am face timp ca sa facem ceea ce ne indeamna Cuvintul, si am lucra din rasputeri in raspindirea Evangheliei la orice faptura. Am lasa faptele firii si am trece la roadele Duhului.

Am invatat sa ma bazez pe Cuvintul lui Dumnezeu si sa am credinta sau sa fiu sigura de-

  1. Iertarea pacatelor prin jerfa Domnului Isus – Coloseni 2:13-14 13Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne -a iertat toate greşalele.   14A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l -a nimicit, pironindu-l pe cruce.
  2. Duhul depune marturie cu duhul nostru ca sutem copii ai lui DumnezeuRomani 8:15-17 15 pentru că voi n-ați primit un duh care să vă înrobească din nou în teamă, ci ați primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba!” – „Tată!”    16 Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.    17 Dacă suntem copii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.
  3. Nimeni nu ne va smulge din mina Sa – Ioan 10:27-30  27 Oile Mele ascultă vocea Mea; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează –   28 și Eu le dau viața veșnică, așa că nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți – și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu 30 Eu și Tatăl suntem una.”
  4. Sa ne examinam si sa ne traim viata de zi de zi cu fidelitate Cuvintului si conform roadelor Duhului ca sa nu ajungem ca si acesti oameni din exemplul Domnului Isus – Matei 7:22-23  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Dar tu, esti sigur de destinul tau?

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!

România – LIVE webcams de la orase mari