IOSIF TON Curs de istorie crestina

Iasi 03 oct 2005

Gabi Lupescu – Fiecare credincios trebuie să studieze Biblia într-un mod disciplinat

Într-o lume perfectă, fiecare credincios trebuie să studieze Biblia într-un mod disciplinat (2 Timotei 2:15) şi în dependenţă prin rugăciune de iluminarea Duhului Sfânt. Aşa cum se poate vedea foarte clar, – aceasta nu este o lume perfectă !!! . Nu toţi care au Duhul Sfânt Î-l şi ascultă cu adevărat. Sunt creştini care Î-l întristează pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30). Întrebaţi orice profesor: până …şi cel mai bun va spune că are elevi care se încăpăţănează să înveţe, indiferent de ce face el. Deci, unul dintre motivele pentru care oamenii interpretează diferit Biblia este că unii nu-L ascultă pe Învăţător, adică pe Duhul Sfânt. Mai jos sunt enumerate alte câteva motive pentru divergenţa mare de convingeri între învăţătorii biblici.

– 1. Necredinţa. Adevărul este că mulţi care pretind că sunt creştini n-au fost niciodată născuţi din nou. Ei poarta eticheta de “creştin”, însă nu a avut loc nici o schimbare reală a inimii. Multi care nici nu cred că Biblia este adevărată îndrăznesc sa îi înveţe pe alţii. Ei pretind că vorbesc despre Dumnezeu şi totuşi trăiesc într-o stare de necredinţă. Multe interpretări false ale Scripturii provin din astfel de surse.

Este imposibil ca un necredincios să interpreteze corect Scriptura. “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:14). Un om nemântuit nu poate înţelege adevărul Bibliei. El nu are iluminarea. Mai mult, chiar dacă cineva este păstor sau teolog, aceasta nu garantează că este mântuit.

Un exemplu de haos produs de necredinţă este găsit în Ioan 12:28-29. Iisus Se roagă Tatălui, spunând: “Tată, proslăveşte Numele Tău!”. Dumnezeu Tatăl răspunde cu o voce care se aude din cer, pe care toţi cei adunaţi au auzit-o. Observaţi, însă, diferenţele de interpretare: “Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” Fiecare a auzit acelaşi lucru, o afirmaţie inteligibilă venită din cer, şi totuşi fiecare a auzit ceea ce a vrut să audă.

– 2. Lipsa exercitiului şi a experienţei. Apostolul Petru îi avertizează pe cei care interpretează greşit Scripturile. În parte el a atribuit învăţăturile lor înşelătoare faptului că ei sunt “neştiutori” (2 Petru 3:16). Lui Timotei i s-a spus: “Caută să te înfăţisezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Nu există scurtătură către interpretarea biblică corespunzătoare. Suntem obligaţi să studiem.

– 3. Hermeneutica slabă. Au fost promovate multe erori datorită unui simplu eşec de a aplica hermeneutica corectă (ştiinţa interpretării Scripturii). Luarea unui verset din contextul lui imediat, poate aduce mari pagube intenţiei cu care a fost scris. Ignorarea contextului mai larg al capitolului sau al cărţii, sau eşuarea înţelegerii contextului istoric şi cultural, de asemenea va duce la probleme în interpretare.

– 4. Ignoranţa întregului Cuvânt al lui Dumnezeu. Apolo era un predicator puternic şi elocvent, însă ştia doar despre botezul lui Ioan. El era ignorant în ce-L priveşte pe Iisus şi mântuirea Lui, astfel încât mesajul lui era incomplet. Aquila şi Priscila l-au luat la o parte şi “i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu”. Dupa aceea, Apolo L-a predicat pe Iisus Hristos. Unele grupuri sau indivizi au un mesaj incomplet astăzi fiindcă se concentrează pe anumite pasaje excluzându-le pe altele. Ei nu reuşesc să compare Scriptura cu….Scriptura !.

– 5. Egoismul şi mândria. Este trist să spunem că multe interpretări ale Bibliei se bazează pe preferinţele personale sau doctrinele favorite ale oamenilor. Unii văd oportunitatea avansării personale în promovarea “unei noi perspective” asupra Scripturii (Vezi descrierea învăţătorilor falşi din Epistola lui Iuda).

– 6. Imaturitatea creştină. Când creştinii nu sunt maturi cum ar trebui să fie, este afectat modul în care folosesc Cuvântul lui Dumnezeu. “V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi” (1 Corinteni 3:2-3). Un creştin imatur nu este pregătit pentru “hrana tare” din Cuvântul lui Dumnezeu. Observaţi că dovada caracterului lumesc al corintenilor au fost separările din biserica lor (versetul 4).

– 7. Accentul exagerat pe tradiţie. Unele biserici pretind că cred Biblia, însă interpretarea lor este întotdeauna trecută prin filtrul tradiţiilor stabilite de biserica lor. Atunci când tradiţia şi învăţătura Bibliei sunt în conflict, întâietatea este acordata tradiţiei. Lucrul acesta neagă efectiv autoritatea Cuvântului şi acordă supremaţie conducerii bisericii.

– În ce priveşte adevărurile fundamentale, Biblia este extrem de clară. Nu este nimic ambiguu despre divinitatea lui Hristos, realitatea cerului şi a iadului, cât şi mântuirea prin har şi credinţa. Totuşi, cu privire la unele subiecte mai puţin importante, învăţătura Scripturii este mai putin clară, iar acest lucru conduce în mod natural la interpretări diferite. De exemplu, nu avem nici o poruncă biblică directă referitoare la frecvenţa Cinei Domnului sau stilul de muzică pe care să-l folosim. Trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că creştinii pot avea interpretări diferite la pasajele referitoare la aceste teme periferice.

Ceea ce este important este să fim fermi atunci când Scriptura este fermă şi să evităm să fim categorici atunci când nici Scriptura nu este categorică. Creştinii trebuie să se străduiască să urmeze modelul Bisericii primare din Ierusalim: “Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2:42). În Biserica primară a fost unitate deoarece ea a fost fidela învăţăturii apostolilor. În biserică va fi din nou unitate când ne întoarcem la învăţătura apostolilor… şi renunţăm la alte învăţături, capricii şi şarlatanii care s-au strecurat de-a lungul timpului !!!

   Isus Hristos ne-a avertizat că vor veni …“falşi hristoşi şi falşi profeţi” care vor încerca să îi înşele  chiar şi pe cei aleşi de Dumnezeu (Matei 24:23-27; 2 Petru 3:3; Iuda 17-18). Metoda cea mai bună de a te apăra de învăţături şi învăţători falşi este aceea de a cunoaşte adevărul. Pentru a evidenţia un lucru contrafăcut, trebuie să studiezi originalul. Orice credincios care “împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15), şi care studiază cu atenţie Biblia, poate identifica o doctrină falsă. De exemplu, un credincios care a studia despre faptele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt din Matei  3:16-17, va pune sub semnul întrebării orice doctrină care neagă Sfânta Treime, sau Trinitatea. Prin urmare, primul pas este… să studiezi Biblia şi să examinezi orice învăţătură prin comparaţie cu ceea ce spune Scriptura !!!

 
Domnul Hristos a spus că …“un copac se cunoaşte după roada lui” (Matei 12:33). Atunci când te uiţi la “roadă”, sunt- trei teste particulare- care se aplică oricărui învăţător pentru a determina acurateţea învăţăturii lui prin comparaţie cu Scriptura :1) Ce spune acest învăţător despre Domnul Iisus Hristos? În Matei 16:15, Iisus întreabă: “dar voi cine ziceţi că sunt?” Petru a răspuns: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu,” şi pentru acest răspuns, Petru este numit “binecuvântat”. În 2 Ioan 9 citim că “Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.” Cu alte cuvinte, Isus Hristos şi lucrarea Lui de răscumpărare reprezintă învăţătura de cea mai mare importanţă; atenţie la cei care neagă faptul că Iisus este egal cu Dumnezeu, la cei care diluează sau neagă rolul substitutiv al morţii lui Hristos, sau la cei care neagă umanitatea ori dumnezeirea lui Hristos. 1 Ioan 2:22 spune: “Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul ?. Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.”2) Predică acest învăţător… Evanghelia curată ?.
 
Evanghelia este definită ca vestea bună …a morţii, îngropării şi învierii lui Isus Hristos, conform Scripturilor (1 Corinteni 15:1-4). Chiar dacă pot să pară calde… şi atrăgătoare, delaraţiile de genul “Dumnezeu te iubeşte”, “Dumnezeu vrea să îi hrănească pe cei înfometaţi” sau “Dumnezeu vrea ca tu să fii sănătos”, – NU – reprezintă mesajul complet al Evangheliei !!! . După cum apostolul Pavel ne avertizează în Galateni 1:7, “sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Nimeni, nici măcar cel mai mare predicator, nu are dreptul să schimbe mesajul pe care Dumnezeu ni l-a dat. “Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema” (Galateni 1:9).3) Arată acest învăţător în viaţa lui publică şi privată un caracter care Îl glorifică pe Dumnezeu? Vorbind despre falşii învăţători, Iuda 11 spune: “Vai de ei ! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core”. Cu alte cuvinte, un fals învăţător poate fi recunoscut după mândrie (răzvrătirea lui Cain faţă de planul lui Dumnezeu), poftă, dorinţă de câştig (profeţiile pentru bani ale lui Balaam) şi răzvrătire (promovarea lui Cora de către el însuşi peste autoritatea lui Moise).
 
Pentru a studia mai multe despre cum să distingi învăţăturile false, studiază următoarele cărţi ale Bibliei care au fost scrise în mod particular pentru a combate învăţătura falsă în interiorul Bisericii: Galateni, 2 Petru, 2 Ioan şi Iuda. Este adesea dificil să identifici un fals învăţător sau fals profet. Despre aceasta se vorbeşte atunci când se spune în Biblie despre “lupi în blană de oaie”. Satan şi demonii săi se prefac în “îngeri de lumină” (2 Corinteni 11:14), iar cei care îi slujesc adesea se prefac în slujitori ai neprihănirii (2 Corinteni 11:15). Doar prin a fi familiar cu adevărul ne putem feri de învăţăturile false şi putem distinge contrafacerile de original.
 
 

Piper, Driscoll, and Ferguson (Desiring God 2008 National Conference)

2008 conference – panel discussion, moderator Justin Taylor of the GospelCoalition.org

Sinclair Ferguson, ordained as a minister in Scotland in 1971 recalls how he came to Christ at the age of 14 and being called into the ministry to preach. He remembers how most other ministers, including his own at the time in Scotland, did not believe the full counsel of the Bible and therefore did not preach from the entire Bible. They were very wary of him as he preached the full authority of the entire Bible.

Mark Driscoll speaks about the criticism he has received and about the true friends who have mentored him (i.e. Piper, Mahaney) and whose constructive criticism has helped him. He talks about reading Billy Graham’s book „Leadership Secrets” and learning from Graham how to turn his critics into coaches by examining whether their criticism was warranted. He states that we live in a world where communication is 1)instant -out there immediately 2)constant -not like days of old where you could just write to a newspaper to complain, but you couldn’t harass someone like you can online today 3) global -the whole world will hear it and 4)permanent – it will be out there forever.

John Piper speaks on the work of the tongue and states that there will be tears one day when we meet God because we will be judged for all that we have spoken (the good-not enough, the bad-too much)in our earthly life. 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

1st collector for Panel Discussion – Piper, Driscoll, and Ferguso…
Follow my videos on vodpod

Christians and Halloween via David Mathis Desiring God

You can read entire article here at DesiringGod.org
What if a crisp October wind blew through “the way we’ve always done things” at Halloween? What if the Spirit stirred in us a new perspective on October 31? What if dads led their households in a fresh approach to Halloween as Christians on mission?
What if spreading a passion for God’s supremacy in all things included Halloween—that amalgamation of wickedness now the second-largest commercial holiday in the West?
Loving Others and Extending Grace
What if we didn’t think of ourselves as “in the world, but not of it,” but rather, as Jesus says in John 17, “not of the world, but sent into it”?
And what if that led us to move beyond our squabbles about whether or not we’re free to celebrate All Hallows’ Eve, and the main issue became whether our enjoyment of Jesus and his victory over Satan and the powers of darkness might incline us to think less about our private enjoyments and more about how we might love others? What if we took Halloween captive—along with “every thought” (2 Corinthians 10:5)—as an opportunity for gospel advance and bringing true joy to the unbelieving?
And what if those of us taking this fresh approach to Halloween recognized that Christians hold a variety of views about Halloween, and we gave grace to those who see the day differently than we do?
Without Naiveté or Retreat
What if we didn’t merely go with the societal flow and unwittingly float with the cultural tide into and out of yet another Halloween? What if we didn’t observe the day with the same naïveté as our unbelieving neighbors and coworkers?
And what if we didn’t overreact to such nonchalance by simply withdrawing? What if Halloween wasn’t a night when Christians retreated in disapproval, but an occasion for storming the gates of hell?
The Gospel Trick
What if we ran Halloween through the grid of the gospel and pondered whether there might be a third path beyond naïveté and retreat? What if we took the perspective that all of life, Halloween included, is an opportunity for gospel advance? What if we saw Halloween not as a retreat but as a kind of gospel trick—an occasion to extend Christ’s cause on precisely the night when Satan may feel his strongest?
What if we took to the offensive on Halloween? Isn’t this how our God loves to show himself mighty? Just when the devil has a good head of steam, God, like a skilled ninja, uses the adversary’s body weight against him. It’s Satan’s own inertia that drives the stake into his heart. Just like the cross. It’s a kind of divine “trick”: Precisely when the demonic community thinks for sure they have Jesus cornered, he delivers the deathblow. Wasn’t it a Halloween-like gathering of darkness and demonic festival at Golgotha, the place of the Skull, when the God-man “disarmed the powers and authorities [and] made a public spectacle of them, triumphing over them” at the cross (Colossians 2:15)?

Ary Scheffer: The Temptation of Christ, 1854

Image via Wikipedia

Marching on Hell
What if we were reminded that Jesus, our invincible hero, will soon crush Satan under our feet (Romans 16:20)? What if we really believed deep down that our Jesus has promised with absolute certainty, “I will build my church, and the gates of hell shall not prevail against it” (Matthew 16:18). What if we realized that the gates-of-hell thing isn’t a picture of a defensive church straining to hold back the progressing Satanic legions, but rather an offensive church, on the move, advancing against the cowering, cornered kingdom of darkness? What if the church is the side building the siegeworks? What if the church is marching forward, and Jesus is leading his church on an aggressive campaign against the stationary and soon-to-collapse gates of hell? What if we didn’t let Halloween convince us for a minute that it’s otherwise?
What if Ephesians 6:12 reminded us that “we do not wrestle against flesh and blood, but against the rulers, against the authorities, against the cosmic power over this present darkness, against the spiritual forces of evil in the heavenly places”? What if we remembered that it’s not our increasingly post-Christian society’s Halloween revelers who are our enemies, but that our real adversary is the one who has blinded them, and that we spite Satan as we rescue unbelievers with the word of the cross?
Resisting the Devil
What posture would Jesus have us take when we are told that our “adversary the devil prowls around like a roaring lion, seeking someone to devour” (1 Peter 5:8)? Naïveté? Retreat? Rather: “Resist him, firm in your faith” (verse 9). What if we had the gospel gall to trust Jesus for this promise: “Resist the devil, and he will flee from you.” (James 4:7)? And what if resistance meant not only holding our ground, but taking his?
What if we hallowed Jesus at Halloween by pursuing gospel advance and going lovingly on the attack? What if, like Martin Luther, we didn’t cower in fear, but saw October 31 as a chance to serve notice to the threshold of evil? What if we didn’t turn out our lights as if hiding, but went pumpkin-smashing on the very doorstep of the King of Darkness himself?
Orienting on Others
What if we saw October 31 not merely as an occasion for asking self-oriented questions about our participation (whether we should or shouldn’t dress the kids up or carve pumpkins), but for pursuing others-oriented acts of love? What if we capitalized on the opportunity to take a step forward in an ongoing process of witnessing to our neighbors, co-workers, and extended families about who Jesus is and what he accomplished at Calvary for the wicked like us?
What if we resolved not to join the darkness by keeping our porch lights off? What if we didn’t deadbolt our doors, but handed out the best treats in the neighborhood as a faint echo of the kind of grace our Father extends to us sinners?
Giving the Good Candy
What if thinking evangelistically about Halloween didn’t mean just dropping tracts into children’s bags, but the good candy—and seeing the evening as an opportunity to cultivate relationships with the unbelieving as part of an ongoing process in which we plainly identify with Jesus, get to know them well, and personally speak the good news of our Savior into their lives?
And what if we made sure to keep reminding ourselves that our supreme treasure isn’t our subjective zeal for the mission, but our Jesus and his objective accomplishment for us?
The harvest is plentiful but the workers are few. Ask the Lord of the harvest, therefore, to send out workers into his harvest field.
– Jesus in Matthew 9:37–38

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari