Florin Ianovici la Biserica Betania, Arad,Gradiste la Saptamina de Evanghelizare

Saptamana de evanghelizare la Biserica Betania din Arad, cartierul Gradiste 26 Ianuarie,2012. Pastorul Bisericii – Pavel Rivis Tipei.

Numeri 14:24

24Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s’a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.

Puncte din predica:

  • Diferenta dintre omul care este al lui Dumnezeu si omul care nu-l cunoaste pe Dumnezeu este ATITUDINEA. Omul lui Dumnezeu va fi intotdeauna insufletit de un alt fel de duh.
  • Modalitatea de raspuns in fata problemelor vietii te recomanda cine esti. Modul la care te raportezi la evenimentele din jur arata cita tarie ai tu si cit de mult te-ai ancorat in ceia ce se numeste Hristos.
  • Multi oameni nu au succes pentru ca nu stiu sa se evalueze. Sa nu parem ceia ce nu suntem. Daca ne recunoastem putem primi solutii de la Dumnezeu.
  • Pentru fiecare din noi se apropie un test al examinarii credintei noastre. Va trebui sa raspundem intrebarilor puse de Dumnezeu. Sa ne facem si noi acest test si sa nu fugim de intrebarile grele.
  1. Ce facem noi cu temerile noastre in fata greutatilor?  Noi nu ne luptam doar cu circumstantele economice, nu ne luptam doar cu o mentalitate Romaneasca, ci noi ne luptam cu duhurile rautatii, cu capeteniile si duhurile care sunt in locurile ceresti. (Aici fratele Ianovici discuta ce inseamna fraza „afara sunt fricosii”. Daniel 6:13 – Cel mai important lucru cind imi este frica e sa fug la Dumnezeu in rugaciune. Curajul e o frica care si-a spus rugaciunea. Alearga la rugaciune. Lipsa de rugaciune expune omul la tactici ale celui rau. In momentul cind vin in viata noastra necazurile ne loveste o ciudata amnezie. Cel rau are puterea asta sa ne faca sa ne centralizam atit de mult pe necaz ca nu  mai vedem nimic in viata noastra. O femeie a dorit sa stie daca sinuciderea este pacat de neiertat. Da, pentru ca raiul nu este o evadare de greutatile pamintului ci o continua pregatire pentru a intra acolo unde Dumnezeu ne-a chemat. Raiul nu este un loc pentru oameni invinsi ci pentru oameni invingatori. Cind nu te rogi se intimpla un lucru ciudat pe care l-am vazut in viata de multe ori si de aceia noi nu avem acel dug si acea tarie launtrica-Uiti ca esti copilul lui Dumnezeu.
  2. Ce inseamna sa ai un altfel de duh? Daca spuneam ca va trebui sa fim mai intii realisti si sa apreciem lucrurile intr-un mod obiectiv, in al doilea rind va trebui sa faci un lucru. Va trebui sa nu mai pierzi timpul cu VORBARIE. Ce lucruri triste sa stai sa comentezi si sa ai dispute, timp in care toata energia noastra se consuma. Mai bine decit sa-ti consumi energia vorbind, acumulind informatii de la televizor, mai bine te ridici in Numele Domnului Isus Hristos si mai faci un pas in lupta care iti sta inainte. Este mult mai de folos sa iti consumi energia facind si luptind decit vorbind si sa n-ajungi la niciun inteles pina la urma.
  • In fiecare zi murim din cauza compromisurilor. In fiecare zi murim pentru ca nu stim pentru ce sa traim. Orice om al lui Dumnezeu nu va trebui sa traiasca doar pentru binele lui si comfortul sau. In viata, trebuie sa fi insufletit de un gind, de o motivatie, de un tel. Traiesc pe pamintul acesta pentru ca eu nu sunt un purtator jalnic de cuvinte si pareri omenesti. M-am nascut cu un destin de la Dumnezeu si Biblia a spus ca „va trebui sa fi o lumina pe pamintul acesta, o sare a pamintului acesta, un cetatean al cerului, un purtator de Dumnezeu, un om care sa raspindeasca o viata catre viata, un om care sa aduca mingaiere si cuvintele lui Dumnezeu.
  • Unii simt fiorul mortii in fiecare zi – cu fiecare infringere, cu fiecare compromis, cu fiecare cedare vin oamenii si mai smulg un pic din tine. In fiecare zi te inmorminteaza altii. Nu o sa mai aiba ce sa puna in sicriu caci cu fiecare zi ne-am ingropat credinta, ne-am ingropat valorile, si-am cedat…si-am cedat…si am muscat din noi si am ramas foarte putin. Dar zic in seara aceasta, Doamne daca va fi necesar sa stam in fata ta sa dam un raspuns pe pamintul acesta, ajuta-ma sa mor o singura data, nu de mai multe ori. Sunt satul ca in fiecare zi sa experimentez sentimentul acela de zadarnicie. Recunoasteti, iubitii Domnului, ca apatia noastra de multe ori, lipsa noastra de orizont spiritual se datoreaza faptului ca am acceptat sa murim putin cite putin. Biblia spune ca trebuie sa traim o altfel de lege, a Duhului de viata.
  • Venim Duminica dimineata si spunem, „Iarta-ma Doamne de 70,000 de ori ca am pacatuit, si am zis una si am facut alta.” Ipocriziile noastre ne ucid stima noastra de noi insine. Ne ucide oglinda aceasta sufleteasca. Noi nu mai credem in noi insine. De ce? Pentru ca ar trebui sa inveti sa traiesti vertical. Cu fiecare fapta dincolo de care n-ai cedat, creste in tine taria si puterea si curajul. (Matei 16:25)
  • Satana va minte. Cu fiecare fapta a credintei, nu veti muri ci veti trai. Cu fiecare fapta a credintei veti urca, nu veti cobori si va creste in voi vigoarea si veti fi mai tari si in omul dinlauntru si in omul din afara. Oameni buni, sa iesim din aceasta ilogica a noastra. Dezertam casatoriile, slujbile noastre. Adevaratul curaj nu este sa mergi pe drumul pe care il merit uneori in viata. Pentru ca daca esti un om care ti-ai facut datoria bine si ai trait cinstit in viata aceasta, ar trebui sa inaintezi. Dar Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu care a zis, „Va las la jumatatea de drum,” pentru ca Biblia spune ca Isus i-a iubit pe ai Sai si i-a iubit pina la capat. Dumnezeu nu te abandoneaza pe drum. Dar uneori viata iti ofera surprize. Dar, adevaratul curaj nu este sa mergi inainte fara sa-ti pese nimic. Uneori curajul adevarat e sa ramii intr-o casnicie falimentara si sa lupti de dragul lui Dumnezeu. Sa ramii intr-un loc in care nu doresti. Un loc pe care nu-l meriti, un loc in care n-ar trebui sa fi dupa cum traiesti. Dar este un curaj deosebit sa ramii si sa lupti in continuare.
  • Transmite visul, nu virusul.Frati cu perii albi, noi nu ne vom putea ruga niciodata ca voi. Nu vom fi pocaiti cum veti fi voi si nu suntem pocaiti cum sunteti voi, dar, ramine sa transmiteti visul si nu virusul. Nu loviti in ceia ce reprezinta tinara generatie. Vorbitile despre Isus al vostru. Faceti-i sa fie indragostiti de ceia ce voi a-ti experimentat. Nu le dati in cap spunind, „Pe vremea noastra…” asta-i virus nu-i vis. Incurajati-i pe cei de linga voi pentru ca impreuna, cu ajutorul lui Dumnezeu, intr-o zi vom pasi acolo! Suntem slabi. Atunci ajutati-ne sa fim tari. Generatia tare sa ridice generatie slaba. Invatati-ne sa stam in picioare cu ajutorul lui Hristos. Dar, transmiteti-ne visul, nu virusul! Asa cum sunt, si asa cum suntem, Dumnezeu se va folosi de generatia asta. Nu stiu cum, dar, Dumnezeu va trezi El intr-un fel sau altul. Dumnezeu va ajuta si vom ajunge si noi la capatul credintei.
  • Predica

    Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

  • Trebuie sa fim insufletiti de o altfel de ATITUDINE. Noi nu ne mai dam nici Penticostali, nici Baptisti, nici Ortodoxi. Noi trebuie sa avem o viata care sa semene cu a lui Isus. Si, ca sa semene cu a lui Isus, noi trebuie sa avem atitudinea lui Isus.
  1. Mai intii de toate am inteles ca am voie pe pamintul acesta sa imi fie frica. Dar, o frica care si-a spus rugaciunea. Mi-e frica, alerg la rugaciune. Mi-e frica, ma duc sa spun Domnului. Si fac o lista. Eu am o lista cu tot ce imi este frica. Linga fiecare raspunsul este „isus”.
  2. In al doilea rind, in viata aceasta am inteles caci curajul inseamna sa simti gustul mortii doar odata in viata.
  3. In al treilea rind am inteles ca curajul in viata inseamna sa faci un lucru. Sa cobori cind ar trebui sa urci.
  4. In ultimul rind, cea mai inalta forma de curaj e sa recunoastem ca nimic bun nu locuieste in noi. Fara Dumnezeu, pur si simplu nu suntem nimic. Cel mai mare curaj e sa spui: Doar Dumnezeu daca are mila de mine voi sta si eu in picioare.

Programul in intregime:

Cantari crestine

O pagina noua realizata – usor accesibila – puteti intra pe aceasta pagina de la orice alta pagina. Doar cautati aceasta poza in partea dreapta a blogului si faceti click pe ea ca sa intrati aici. Aici vom adauga linkuri la pagini cu ‘muzica crestina’, programe speciale, cantareti crestini si articole la subiect.

photo via feature pics.com

Citeste-

Exemplu: „No stim ca inchinarea cea mai adanca nu se intampla atunci cand ridicam mainile si strigam „Aleluia”, sau cand cantam acele cantece la care se poate bate din palme. Inchinarea cea mai adanca se produce atunci cand ne predam mereu si mereu pe noi insine lui Dumnezeu.” si

„…slujba noastra nu este sa facem spectacol ci sa conducem oameni in prezenta lui Dumnezeu. De fapt, Biblia nu spune absolut nimic despre un grup de credinciosi care sa urce pe o scena pentru a face un alt grup de credinciosi sa se simta bine. Imparatul David nu a cantat si nu a dansat inaintea Domnului pentru a-i distra pe oameni ci pentru a se inchina lui Dumnezeu. Oricat de mult ai cauta, nu vei gasi nicaieri in Biblie conceptul de concert sau spectacol. Lucrarea noastra este sa ii conducem pe oameni spre o intalnire cu Isus Cristos. Pentru noi, sa dam un spectacol, ar fi un pas urias in jos. Insa nu ii putem conduce pe oameni la Dumnezeu daca mai intai nu I-am permis sa ne umple pe noi insine de Duhul Sau cel Sfant si de dragostea Sa.”  citeste mai mult aici – http://www.eldad.ro/

 

Christian Biography

William Wilberforce (1759-1833)

Image via Wikipedia

Here’s a tribute to William Wilberforce, written by John Piper in 2007, on the 200th anniversary of the abolition of the British slave:

It was 4 A.M. February 24, 1807. Wilberforce was the chief human instrument in God’s hands for overturning what he called “this horrid trade.” In honor of this anniversary it is fitting to take a few glimpses at the man. Two glimpses encourage us to be ready to give our encouragements to good causes. John Newton, author of the hymn „Amazing Grace,” and John Wesley gave crucial words to Wilberforce. Here’s a snapshot.

To resolve the anguish Wilberforce felt over what to do with his life as a Christian, he resolved to risk seeing John Newton on December 7, 1785—a risk because Newton was an evangelical and not admired or esteemed by Wilberforce’s colleagues in Parliament. He wrote to Newton on December 2:

I wish to have some serious conversation with you. . . . I have had ten thousand doubts within myself, whether or not I should discover myself to you; but every argument against it has its foundation in pride. I am sure you will hold yourself bound to let no one living know of this application, or of my visit, till I release you from the obligation. . . . PS Remember that I must be secret, and that the gallery of the House is now so universally attended, that the face of a member of parliament is pretty well known. (Robert Isaac Wilberforce and Samuel Wilberforce, The Life of William Wilberforce, abridged edition [London,
1843], p. 47.)

It was a historically significant visit. Not only did Newton give encouragement to Wilberforce’s faith, but he also urged him not to cut himself off from public life. Wilberforce wrote about the visit:

After walking about the Square once or twice before I could persuade myself, I called upon old Newton—was much affected in conversing with him—something very pleasing and unaffected in him. He told me he always had hopes and confidence that God would sometime bring me to Him. . . . When I came away I found my mind in a calm, tranquil state, more humbled, and looking more devoutly up to God (ibid., p. 48).

Wilberforce was relieved that the sixty-year-old Newton urged him not to cut himself off from public life. Newton wrote to Wilberforce two years later: “It is hoped and believed that the Lord has raised you up for the good of His church and for the good of the nation” (ibid). One marvels at the magnitude of some small occasions. Think what hung in the balance in that moment of counsel, in view of what Wilberforce would accomplish for the cause of abolition.

Another encouragement came from John Wesley in the last letter he ever wrote before he died. When Wesley was eighty-seven years old (in 1790) he wrote to Wilberforce and said, “Unless God has raised you up for this very thing, you will be worn out by the opposition of man and devils. But if God be for you, who can be against you” (ibid.).Two years later Wilberforce wrote in a letter, “I daily become more sensible that my work must be affected by constant and regular exertions rather than by sudden and violent ones” (ibid., p. 116). In other words, with fifteen years to go in the first phase of the battle, he knew that only a marathon mentality, rather than a sprint mentality, would prevail in this cause. Thank God for Wesley’s counsel to Wilberforce. from www.desiringGod.org You can read further about Wilberforce here and here. You can also read John Piper’s online book Amazing Grace in the Life of William Wilberforce here.

Click on to enlarge to Full Screen. Then press Esc (Escape key) on your keyboard to resume page.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari