la Biserica Penticostala #5 Albini Cluj-Napoca. Textul 1 Imparati 17.
Una dintre problemele care ne creeaza multe necazuri in viata desi poate nu suntem constienti de faptul acesta, este ca de multe ori, in loc ca noi sa semanam cu Dumnezeu, incercam sa-L facem pe Dumnezeu sa semene cu noi. Sunt multe situatii in care oamenii isi dau cu parerea despre ce ar trebui sa faca Dumnezeu, sau despre ce gindeste Dumnezeu, sau care este parerea lui Dumnezeu cu privire la unul sau altul din lucrurile pe care le avem.
Noi am fost daruiti de la Dumnezeu o Scriptura. Si sa stiti ca nici nu ar trebui sa depui un mare efort sa afli ce gindeste Dumnezeu, este cuprins in Scriptura. Avem tendinta, si de prieteni dar si de noi insine, poate mai putin de oameni de care nu ii placem. Avem tendinta sa vorbim despre un Dumnezeu care este tare la indemina omului. Citeodata ma mir si ma gindesc cu oarecare temere daca nu cumva am ajuns sagindim ca Dumnezeu este atit de disponibil, atit la indemina oastra caci cu un singur semn al nostru, Dumnezeu sa ne faca vrerea si sa ne implineasca voile.
Ajung sa vad cum exista un Dumnezeu al iertarii repetate. Duminica de Duminica, un Dumnezeu la care este suficient daca ai strivit o lacrima si ti-ai cerut iertare a douazeci si mia oara ca ai cazut in acelasi pacat si Dumnezeu ne iarta in mod generos.
Exista un Dumnezeu pe care il creiem si il propovaduim, avind o mare ingaduinta fata de noi. Atit de ingaduitor este Dumnezeu cu noi (dar) aspru cu altii. Dar, cu noi este foarte ingaduitor. Dumnezeu este foarte bun cu noi.
Eram la rugaciune odata unde o femeie (care il cunostea pe Dumnezeu in felul ei) si am ramas tablou. Ea se ruga: „Doamne, si te rog cu toata inima, oricit as pacatui eu, de aici incolo, Tu sa ma ierti pentru toate pacatele pe care le voi face.” M-am gindit cu groaza ca a ajuns sa semene Dumnezeu (zic eu) cu inima noastra, cu felul nostru de a gindi.
