Rebeca : – Mamă, mamă! Ascultă-mă, să-ţi spun… Când veneam de la fântână, un om a alergat înaintea mea cerându-mi să-i dau apă…
Mama : – Şi ce-ai făcut?
R. – Eu?!… M-am oprit şi i-am aplecat vadra pe mână, zicându-i: „Bea, domnul meu!”, iar când l-am văzut bătrân, am umplut repede adăpătoarea şi pentru cămilele lui.
M. – Dar drumeţul, ce a zis?
R. -Să vezi! Când s-au săturat cămilele de băut, omul acela a scos darul acesta, mi l-a dat şi a întrebat: „A cui fată eşti?”
M. – Şi tu i-ai spus, desigur!???
R. – Da… şi i-am mai spus că avem nutreţ din belşug pentru cămilele lui şi-ar putea rămâne la noi peste noapte… Atunci omul acela s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu!”
M. – Şi unde ai lăsat pe omul acela?
R. – S-a dus fratele meu să-l aducă. Iată-i că vin !.
Povestitorul: – În atmosfera aceasta de animaţie, un călător intră în casă. Îmbrăcămintea lui şi a celor ce-l însoţeau, mărturiseau că erau de departe. N-a vrut să stea jos, n-a vrut să mănânce ci voia să le povestească ceva însemnat. Le spuse mai întâi cine este, de unde vine, cine l-a trimis şi cum a ajuns aici. Toţi îl priveau fără să-l înţeleagă prea bine. Înălţându-şi capul, călătorul zise :
Călătorul : – Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă doreşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: Dă-mi, te rog să beau puţină apă din vadra ta! şi care îmi va răspunde: Bea tu însuti, şi voi da de băut şi cămilelor tale, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”. Cunoasteti aceasta istorioara ,din Sfanta Scriptura putin explicata mai pe intelesul nostru …???
Noi, contemporanii, de regulă nu găsim elemente comune …cu acest fel de a gândi şi proceda. Nici nu ştii cum e tânărul, cum arată, dacă e înalt, prezentabil! Ce situaţie are… Apoi riscul de a merge pe meleaguri străine, fără prieteni şi… cunoscuţi. Nu e aşa că e prea de tot?
Oare o fată nu s-ar trage speriată înapoi? Şi care părinţi nu ar spune: „Du-te bătrâne, cum să ţi-o dăm în asemenea condiţii? Sunt multe fete pe lume…”
Dar nu! După clipe de linişte solemnă, tatăl se ridică şi spune: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu putem spune nici rău nici bine; ia-o şi du-te ca să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”
„Domnul a spus!” Dar Domnul e Acelaşi! Domnul încă mai poate vorbi!
În această atât de delicată problemă a căsătoriei, cu urmări ce ating veşnicia, venim înaintea Ta Doamne, şi Te rugăm, arată Tu copiilor Tăi, celor ce caută lumina în acest hăţiş, arată-le Tu drumul cel drept pregătit pentru fiecare, după măsura cea mare a iubirii Tale!.Simti tu tanar si tanara , ca este ceasul sa te casatoresti ??? Cum vei proceda …?
Întemeiaţi pe Biblie şi având în dreapta noastră experienţa fericită a sfinţilor, noi rămânem în convingerea că pasul căsătoriei stă direct în mâna lui Dumnezeu. Nu omul, ci Dumnezeu!
Când omul nici nu se gândea, Dumnezeu a făcut o feme…ie şi tot El a adus-o la om. El pune la cale, El aduce la îndeplinire, iar omul, înţelegând voia Sa, doar primeşte darul şi e fericit.
Experienţa primei căsătorii perpetuează exact aceleaşi prevederi din Eden. Fiecare pas spre căsătorie, are în spate un program divin de îndeplinit, de care depinde totul.
Dumnezeu şi astăzi rânduieşte pentru robul Său, ca şi pentru Isaac şi Rebeca, un ajutor potrivit. Pentru că aşa stau lucrurile vom avea multe de întrebat şi multe de spus, pentru că toţi cei ce vin în urma noastră să cunoască secretul fericirii familiale.
Eclesiastul 3:1 „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru sub ceruri îşi are ceasul lui.”Să nu mire pe nimeni faptul că începem discuţia problemelor ce privesc căsnicia sau chestiunea vârstei celui ce doreşte după un cămin.Căci, cu toate că vârsta este un aspect secundar faţă de discernământul spiritual, faţă de alegerea partenerului şi aprobarea divină, totuşi de amănuntul acesta se leagă esenţialul, poate al tuturor celorlalte aspecte.V-aţi gândit de ce patriarhii se căsătoreau aşa târziu… deşi atingeau maturitatea fizică tot aşa de repede ca şi noi? Cercetaţi genealogia şi veţi observa că nici unul nu se căsătorea mai devreme de 60 de ani înainte de potop, iar cei de după potop le urmează îndeaproape exemplul. Isaac avea 40 de ani când o ia pe Rebeca de soţie. Chiar Moise trecu de 40 de ani când o lua în căsătorie pe Sefora. „Căsătoriile timpurii… să nu fie încurajate. Băieţi şi fete păşesc în legământul căsătoriei cu iubire necoaptă… cu judecată neîmplinită, fără sentimente nobile şi înălţătoare, şi iau asupră-le binecuvântarea căsătoriei conduşi …doar de pasiuni copilăreşti.”
O, câte nenorociri blestemate s-au plămădit din neînţelegerea adevărului că orice lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui…
Fraţii mei tineri, aşteptaţi cu răbdare potolirea vânturilor. Să nu daţi crezare gândurilor frământătoare… Păstraţi cu tărie înţelepciunea aceasta, căci este ştiut: Aceea care scutură pomul cu scopul de a culege fructele coapte mai repede, niciodată nu se vor bucura de binecuvântările şi dulceaţa rodului …pe care le află culegătorul răbdător.
Iată un tânăr care vrea să se căsătorească. Declaraţia lui răsunătoare este importantă prin aceea că aduce în discuţie două probleme de căpătâi care confruntă pe orice t…ânăr în cauză.
Prima problemă: priveşte criteriile prin care se face o alegere.A doua problemă: priveşte legătura dintre afectiv şi raţional, sau dintre pasiune şi judecată.
Le vom cerceta pe rând.„Ia-mi-o că-mi place!”
Indiscutabil, lui Samson îi plăcea persoana pentru nişte însuşiri ale ei. De ce ordin erau acestea? Timp, n-avusese s-o cunoască. Era prea „june” pentru o gândire profundă. Filisteanca era frumoasă, şi nu este frumuseţea un criteriu, regina tuturor criteriilor? Oare nu din contemplarea frumuseţii se zămislesc toate pasiunile şi legăturile afective? Şi nu gândeşte toată lumea aşa?Să vedem cât de îndreptăţită este această mentalitate.
Proverbe 31:30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
Iată o persoană: este frumoasă, apreciată şi iubită pentru aceasta. Şi vine o boală ce o desfigurează. Peste noapte preţuirea şi aprecierea celor din jur se răceşte şi dispare. Dar este drept? Nu a rămas omul de fapt acelaşi, cu acelaşi suflet şi calităţi?
Cât de amar trădează vicleana frumuseţe… Câte tragedii pe motivul acesta. Toţi cei ce o accepta drept criteriu, vor sorbi odată şi odată veninul ei, căci chiar şi fără boală, timpul jefuieşte pe fiii oamenilor de acest dar trecător.
Articole de acelasi autor
- Gabi Lupescu – Mila noastra fara fapte e ca o fantana fara apa
- Gabi Lupescu – Cum arata un frate mincinos
- Gabi Lupescu – ” Si, din pricina inmultirii faradelegii… dragostea celor mai multi se va raci !”. (Mat.24:12)
- Reactii cind suntem provocati (via) Gabi Lupescu
- Gabi Lupescu – Orbire Spirituala
- Gabi Lupescu – Cum sa-ti revii din starea… de abatere a inimii
- Gabi Zagrean – Intre crapatura stancii si coapsele Lui Dumnezeu
- Gabi Lupescu – Fierarul si fierul nefolositor
- Gabi Lupescu – Avem o imagine idilica si utopica despre familiile crestine
- Gabi Lupescu –Solutii …pentru cei deprimati !
- Cele mai cautate cuvinte pe internet: P-O-R-N-O-G-R-A-F-I-E
- Gabi Lupescu – ‘Samson’ sintem noi….
- Gabi Lupescu – Parabola Tramvaiului
- Gabi Lupescu – Fa plinul
- Gabi Lupescu – Cum poti sa cunosti voia lui Dumnezeu?
- De ce ne “dezbraca” Dumnezeu? (Part 1) via Gabi Lupescu
- Cu ce ne imbraca Dumnezeu ca sa lucram in via Sa – Partea 2 (via) Gabi Lupescu
- Gabi Lupescu – Eu Domnul te voi invata si-ti voi arata CALEA !!!
- Curiculum Personal al unui Crestin (via Gabi Lupescu)
- Gabi Lupescu – Te intreb …ti-ai incheiat socotelile cu Dumnezeu ???
- Gabi Lupescu – Singurul Nostru Motiv Temeinic de Lauda
- Gabi Lupescu – departe de mine gindul sa ma laud cu altceva…decit cu crucea lui Hristos
- Gabi Lupescu – Misionarul William Carey
- Gabi Lupescu – Este cineva pescar… daca nu prinde niciun peste?
