Viata lui SADHU SUNDAR SINGH – Capitolul 6 In Tibet din nou

Sadhu Sundar Singh a disparut undeva pe colinele de la poalele muntilor Himalaya in 1929. Fiind un martor crestin a fost in aceeasi masura bine primit, persecutat si chiar lasat sa moara. Multi misionari si chiar lideri crestini indieni l-au considerat ca fiind un convertit foarte excentric deoarece umbla in roba lui galbena si cu turban, nefiind in pas cu crestinismul contemporan. Si totusi, chiar daca nu auzise de cuvantul “indigenizare”, in prima jumatate a secolului al XX-lea el a facut mai mult decat oricare alt om pentru a stabili ca “Isus apartine Indiei.” El a aratat ca crestinismul nu este ceva de import, strain, vreo religie indepartata ci este indigen nevoilor, aspiratiilor si credintei indiene. Ramane unul dintre figurile importante ale crestinismului indian.

Citeste

Capitolul 6, IN TIBET DIN NOU:

,,Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor pentru Numele Domnului Isus”

Faptele Apostolilor 21:13

In primii ani ai lucrarii sale, Sundar Singh a ajuns intr-un tirg numit Doniwala. Cu totul epuizat de lungul mers, avea mare nevoie de hrana si mai ales de repaos. El cauta un adapost pentru noapte, dar de indata ce au inteles ca era crestin, orice ajutor i-a fost refuzat. Ploua si era frig. Foarte obosit pentru a putea merge mai departe, intra intr-o biata coliba parasita, fara usi si ferestre, unde intinzind patura in coltul ce i-a parut mai putin umed, dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru acest adapost, a adormit infometat. Cind se destepta in zori deodata observa pe patura sa in penumbra, o mare pata negricioasa si rotunda; el privind cu mai multa atentie, a vazut un cobra enorm, incolacit aproape de dinsul. Atunci s-a ridicat repede, a iesit afara si s-a reintors fara sa faca zgomot; apucind patura dintr-un capat scutura de pe ea marele sarpe veninos, care desteptat cu bruschete, a mers lenes sa se incolaceasca  intr-alt colt al colibei, fara sa se sinchiseasca de acela ce l-a tulburat. Sundar binecuvinta pe Dumnezeu care il aparase in timpul somnului.

Leopardul, unul dintre animalele pe care le-a intimpinat Sundar Sing in calatoriile lui. Din poza, leopardul care a sfasiat 6 oameni inainte de a fi prins in 2010.

Odata, povesteste un elev al Colegiului Teologic din Delhi, cind stam impreuna cu Sadhu la Bereri, aproape de Kotgarh am vazut inainte de a ne culca, miscandu-se lumini in vale. Fara indoiala erau oameni in urmarirea unui leopard.

La miezul noptii, Sundar se destepta si iesi afara coborind pe scara de lemn auzindu-i scirtaeturile. Stiind  ca deseori Sundar isi petrecea orele noptii in rugaciune, nu am fost surprins, dar vazind ca timpul trece si amintindu-mi de leopardul care da tircoale prin imprejurimi, am devenit nelinistit. M-am sculat si am privit la marginea padurii prin fereastra. Sadhu se gasea la mica distanta de casa, cu privirea indreptata spre valea intunecoasa. Noaptea era splendida, stelele scaparau pe cerul fara nori si un vint usor facea sa fosneasca frunzele arborilor. Eu fixam cu privirea silueta linistita a lui Sadhu, cind deodata privirile mi-au fost atrase de ceva care se misca la dreapta sa. Un animal se apropia de el; am recunoscut un leopard. Ingrozit, am ramas intepenit, incapabil sa strig. Atunci Sadhu se intoarse spre animal si-si intinse mina cu un gest tacut. Intocmai ca un ciine credincios, leopardul se culca nu departe de el si-si pleca capul subjugat de o putere nevazuta.

A fost o scena stranie pe care niciodata no o voi putea uita. Putin dupa aceia Sadhu, se reintoarse si se culca numaidecit; eu insa am ramas treaz, intrebindu-ma cine dadea acestui om o astfel de putere asupra salbaticiunilor?

Dimineata, tinarul barbat intreba pe Sadhu, daca n-a fost infricosat in fata fiarei? Pentru ce mi-ar fi facut rau acest leopard, raspunse, eu nu-i eram dusman si apoi adauga: ,,Atit timp cit ma incred in Isus Christos, n-am motiv sa-mi fie frica!”

Insusi Sadhu a marturisit apoi ca intr-o alta imprejurare a fost pentru o clipita inghetat, cind desteptindu-se subit in grota unde se adapostise, a vazut un enorm leopard dormind foarte aproape de el. Imediat isi revine din sperietura si iesi incet afara, multumind lui Dumnezeu ca l-a pastrat in viata.

Gonit dintr-o localitate, se aseza pe o stinca si acolo cufundat in meditatii nu a observat marea pantera neagra, care se apropia tirandu-se, gata sa sara asupra lui. Cind o vazu, cu inima batind, dar plin de incredere in Dumnezeu, s-a sculat in liniste si s-a indepartat de acolo. Reintorcandu-se in acel tirg a povestit aventura sa; umplind de mirare pe acei negustori: ,,Acea pantera a omorit pe multi dintre ai lor. Acest ,,sadhu” au gindit ei, trebuie sa fie un barbat foarte sfint si din acel moment si-au schimbat total atitudinea lor fata de el. Ei se stransera in jurul lui bucurosi sa auda de acel Isus care este totdeauna cu servitorii sai si care iubeste pe toti oamenii”.

-,,Niciodata un animal salbatic nu mi-a facut cel mai mic rau”- va spuns Sundar mai tirziu.

Lincsi

Tibetul poseda pisici salbatice, tigri, leoparzi, lincsi, yacki. Daca yackul cind este domesticit, este un animal foarte util ca purtator de samar, nesuferind de rau de munte ca si calul sau catirul, in schimb in stare salbatica este foarte periculos.

Sundar a fost atacat odata de un yack salbatic, care s-a napustit asupra sa. El si-a gasit apararea si scaparea pe virful unei stinci pe care a escaladat-o cu multa agilitate. Cind insotitorul sau tibetan a vazut animalul asteptand la piciorul stancii, incepu sa ricneasca , ceea ce a facut sa se abata acolo o banda de tilhari. Acestia au omorit yackul apoi au jefuit pe cei doi calatori de tot ce aveau si apoi ii dusera la ascunzatoarea lor. Acolo Sadhu prinse momentul ca sa le vorbeasca despre Dumnezeul in sjujba caruia era. Ei au fost viu impresionati, inapoindu-le tot ceia ce le-au furat si le-a oferit apoi hrana si loc de dormit.

Tibetanii beau un ceai de culoarea ciocolatei, cu sare si unt, care n-are nimic comun cu cel de-al nostru. Ei isi curata farfuriile si cestile lingandu-le. Cunoscind acest obicei, Sadhu le zice: Voiti sa-mi dati voie sa-mi curat cana? Atunci unul din ei, luindui-o inainte, isi scoate limba lunga si mare cu care a ajuns fara osteneala pina la fundul castronului. Nu mai era nimic de facut decit sa astepte ca operatia sa fie terminata.Cind ceaiul a fost varsat, Sadhu in loc sa bea, se folosi de prilej ca sa curete la rindu-i blidul aceluia. Tibetanii foarte mirati au inceput sa rida, gindind fara indoiala ca oaspetii lor sunt foarte ciudati. Insotitorul lui Sundar le explica ca un hindus nu poate sa bea dintr-o ceasca, care n-a fost purificata; la care tilharii raspunsesera ca daca trebuia sa spele canile si farfuriile , acelasi lucru ar trebui sa faca in fiecare zi cu stomacul lui, ceea ce nu se putea.

Casele Tibetanilor, construite din piatra si valatuci, sunt foarte mici si murdare. Vesmintele lor, cu toate ca sunt facute din lina alba, sunt complect negre, nefiind niciodata curatate. Intr-o zi pe cind Sadhu si insotitorul sau tibetan isi spalau hainele intr-un piriu aproape de orasul tibetan, Kiwa, locuitorii se adunara foarte curiosi sa vada un lucru atit de extraordinar. Lama din partea locului ii mustra zicindu-le: miseii nu fac ceva rau sa-si curete hainele insa pentru sfinti intr-adevar lucrul este foarte daunator; este usor de imaginat ce chin a fost pentru un barbat obisnuit  cu o curatenie rafinata, sa traiasca in mijlocul acestui popor de o murdarie indescriptibila.

Tilharii erau intotdeauna un subiectde temut. – ,,Ar trebui sa porti o arma, i se spunea lui Sadhu, o sabie sau o pusca, caci foarte multi oameni au fost omoriti in aceasta regiune”. ,,Am Biblia si o patura; Cuvintul lui Dumnezeu este sabia mea; Domnul vietii este cu mine si el ma va scapa” -raspunde el.

– ,,Intr-adevar, aceiasi tilhari care au savarsit atitea omoruri, multumita lui Dumnezeu, veneau la noi si nu ne faceau nici un rau. Caci in ciuda violentei si felului lor respingator de trai, tibetanii au o inima buna si sunt prin natura foarte religiosi, fiul cel mare al fiecarei familii este destinat ca sa devina lama”.

Atunci cind predica intr-un oras tibetan numit Rasar, a fost prins intr-o zi si adus in fata sefului lamalelor. Acuzat fiind de a propaga crestinismul, el a fost declarat vinovat si condamnat la moarte. Un fel de executie a unui criminal fara sa fie ucis direct – altfel se calca legea budista – consta in aruncarea lui intr-un put si a-l lasa incet sa piara in mijlocul osemintelor si cadavrelor putrezite. Sadhu urmat de o multime turbulenta si avida de un asemenea spectacol, a fost condus la marginea unui put adinc de patruzeci de picioare si inconjurat de un zid circular. Cu o cheie mare poarta cea grea ce astupa gura acelei gauri a fost deschisa si apoi, ca sa nu existe nici o posibilitate de scapare pentru prizonier, inainte de a-l arunca in groapa, i-au frint bratul sting. Cele doua porti, acela a zidului imprejmuitor si aceia a putului, au fost inchise cu grija si Sadhu a fost parasit in intunerecul acestui mormant oribil al carui miros gretos iti intorcea stomacul pe dos.

– ,,Am ramas trei zile fara sa mananc si sa beau, bratul imi dadea suferinte crincene, insa in fundul acestei inchisori am facut cunostinta cu o pace si o bucurie inefabila, caci prezenta Mintuitorului imi schimba infernul acela cu cerul insusi. Gindeam ca Dumnezeu ma va lua la El”.

A treia zi insa, Sundar a auzit o cheie invartindu-se in in broasca usii si o unda de aer proaspat patrunse pina la el. O voce ii ordona ca sa apuce coarda care i-a fost aruncata. Apoi el s-a simtit ridicat usor dar cu tarie si scos afara din put. Se intunecase si asfel el nu a putut sa recunoasca pe acel salvator, pe care-l lua drept soldat tibetan venit sa-l duca la un nou supliciu.Capacul greu a fost  pus la loc si incuiat cu cheia cea mare. Cind Sadhu a sarit peste zidul cel imprejmuitor nu a vazut pe nimeni. El astepta in zadar si simtea o viata noua cum il cuprindea, iar durerea bratului disparuse cu desavirsire. Tot ceea ce putea face, a fost sa multumeasca lui Dumnezeu pentru miraculoasa lui scapare. Oare nu-si trimitea Dumnezeu ingerul dupa vechile promisiuni ale Cuvintului Sau?

Sadhu reintra in Rasar si in ziua urmatoare a inceput sa predice pe strazile orasului. Cind locuitorii il vazura viu inaintea ochilor lor pe acela pe care il credeau mort, au ramas stupefiati. Vestea aceasta extraordinara a fost raportata de graba lui lama, care a crezut ca vreun tradator l-a eliberat pe condamnat. El a poruncit ca Sundar sa fie adus la el, care la rindu-i povesteste ce i se intimplase. Unul dintre ei a fost trimis sa verifice daca putul era incuiat. Totul era in perfecta ordine. Singura cheie care exista, se gasea ca de obicei legata la centura lamalei. Acesta nu se mai simtea in largul lui, si-i ceru lui Sundar sa-i arate bratul. El il intinse fara greutate si isi aminti ca la iesirea din put, salvatorul sau i-a pus mina pe brat si ca a fost vindecat. Atunci lama i-a zis: Dumnezeul tau este un Dumnezeu puternic, El te-a ajutat si noi nu mai vrem sa-ti facem vreun rau; pleaca din locurile noastre, ca sa nu ne loveasca blestemul.

Oare nu credem ca citim Faptele Apostolilor si-l auzim pa Sadhu spunind ca Petru: ,,Vad acum in mod sigur ca Domnul a trimis pe ingerul Sau, care m-a eliberat din mina lui Irod si de la ceea ce poporul astepta”.

– ,,Timpul minunilor n-a trecut, spunea Sundar, ci numai timpul credintei”. Nimenea dintre acei care au avut prilejul sa-l asculte, nu mai pot sa se indoiasca ca Dumnezeu nu mai face inca minuni si in zilele noastre.

In foarte multe circumstante, Dumnezeu intr-o maniera supranaturala, a venit in ajutorul credinciosului Sau serv.

Astfel in localitatea Kamyan, nimenea nu parea doritor sa-l asculte si nici o bucatica de piine nu i-a fost data. Cind s-a lasat noaptea, obosit si flamind, nu a gasit nici un adapost sa doarma si nici fructe salbatice ca sa-si potoleasca foamea. El se culca sub un arbore si adoarme. La miezul noptii a fost desteptat de o atingere usoara si a vazut doi oameni stind in picioare de-o parte si de alta a sa, oferindu-i mincare si apa. Crezind ca erau doi negustori mai compatimitori decit altii el a luat cu recunostinta ceea ce i s-a oferit, insa cind a vrut ca sa multumeasca binefacatorilor sai, acestia au disparut fara urma.

Altadata, predicind la Khantz, oamenii au fost atit de furiosi pe el, ca l-au prins si l-au legat strins in patura sa si l-au azvirlit afara din tirg. Un strain trecind pe acolo, a avut mila de el si l-a ajutat sa se dezlege.In ziua urmatoare, Sadhu se reintoarce in acelasi loc, predicind pe Christos ca mai inainte. De data aceasta locuitorii exasperati l-au legat de miini si de picioare si l-au tintuit cu sfori de tulpina unui copac. Orele traceau si Sundar slabea fiind epuizat de strinsoarea madularelor sale si de foame.Deasupra lui atirnau fructe, dar ii era imposibil ca sa le atinga. A venit noaptea si istovit de oboseala, a adormit. Cind s-a desteptat, spre marea lui mirare, el s-a gasit culcat la radacina copacului, eliberat din legaturi. Cineva i-au taiat funiile si pe pamint la indemina lui se gaseau citeva fructe asezate pentru el.

Intr-o zi a fost anuntat ca sint unii care vor sa-l auda vorbind si a plecat ca sa-i intilneasca. Dar luind o directie gresita, s-a ratacit in jungla. Ajuns la malul unui riu, nu l-a putut trece din cauza curentului puternic de apa. Incepea sa se insereze, si in padurea apropiata incepeau sa se auda fiarele care umblau in cautarea prazii. Ce putea sa faca singur si dezarmat, decit sa-si reverse inima lui Dumnezeu printr-o rugaciune fierbinte. Atunci, odata cu ultimile lumini ale zilei, el distinge de cealalta parte a riului un barbat care-i striga:

– ,,Vin in ajutorul tau”. Omul acela s-a azvirlit in apa, a inotat cu repeziciune pina la Sadhu, l-a luat pe spate si l-a trecut pe malul celalalt.Acolo era aprins un foc zdravan si Sadhu a putut sa-si usuce vesmintele. Deodata ciudatul sau salvator a disparut si a ramas singur la adapost de salbaticiuni, minunat inca odata de dragostea si de ingrijirea Dumnezeului sau.

Gonit dintr-un loc in care a incercat zadarnic sa predice Evanghelia, a gasit adapost intr-o pestera. Torturat de foame si de sete, el a cerut ajutorul lui Dumnezeu, dupa care a gasit in apropiere citeva buruieni, care i-au parut ca fiind cea mai deliciosa mincare gustata vreodata si care i-a redat fortele. Putin dupa aceia a vazut o ceata de oameni inarmati cu ciomege si pietroace, apropiindu-se de refugiul sau. Reculandu-se el se roaga: -,,Faca-se voia Ta, in miinile Tale Doamne imi incredintez spiritul”. Curind s-a facut liniste in jurul lui, deschide ochii si vede gloata indepartandu-se. Oare ce se intamplase? Se culca apoi si adoarme. A doua zi aceiasi multime de 50 – 60 de insi reapar, dar de data aceasta fara ciomege si fara pietroaie; el acum era sigur ca ei vroiau sa-l omoare. ,,Iata-ma, sunt fericit sa-mi dau viata pentru Mintuitorul, faceti din mine ce voiti”. Un barbat se apropie si incepe sa-i vorbeasca: ,,Am vrut sa te omorim aseara, insa astazi am venit sa te intrebam ceva. Noi am vazut pina acum oameni din multe tari, chinezi, hindusi, europeni. Pe toti ii deosebim dar asa oameni ca aceia care inconjurau ascunzatoarea ta nu cunoastem. Am vrea sa stim din ce tara sunt. Niciodata n-am vazut fapturi mai minunate.Ei stateau roata in jurul pesterii tale si nu atingeau pamintul, astfel ca nu am avut curajul sa ne napustim asupra ta”. Atunci Sadhu a inteles ca Dumnezeu a trimis ingerii Sai sa-l pazeasca. El nu i-a vazut, dar in ochii acelei multimi au fost vizibili. Acei oameni l-au invitat apoi pe Sundar sa vina la ei si l-au rugat sa-i invete despre Dumnezeul lui si mai multi au fost adusi sa cunoasca pe Christos.

Ura contra crestinismului si in general contra tuturor strainilor se intalneste de asemenea in afara Tibetului si in satele limitrofe ale Indiei. Cu riscul vietii, Sundar patrunde in Nepal, stiind bina ca poate nu va mai iesi de acolo in viata.

Nepalul este o vale lunga intinzandu-se intre doua siruri inalte de munti ale lantului Himalaian. Aceasta vale este locuita pe linga altii si de un trib mindru al gurkasilor. Pretutindeni Sadhu a intilnit o dusmanie aprinsa. Sosit de putin timp in orasul Ilom, i se ordona sa taca. El nu se supune si a fost atacat de un indigen foarte iritat, caruia Sadhu i-a dat un exemplar dupa Evanghelia lui Marcu. Acesta a sfisiat cartea  si s-a dus sa denunte pe Sundar la politie. A fost arestat si condamnat la sase luni de inchisoare.

Aruncat in temnita la un loc cu hotii si ucigasii, Sundar i-a gasit pe acesti oameni dispusi sa asculte viata Aceluia care s-a numit prietenul pacatosilor. Pacea lui Dumnezeu a coborit in acest loc de mizerie si saminta de-a curmezisul durerii a produs un rod bogat. Multi au acceptat pe Christos ca Mintuitorul lor. Temnicerul vazind schimbarea care se facea prin Sadhu, ii ordona sa nu mai vorbeasca. ,,N-am sa pot caci trebuie sa ma supun Stapanului meu si sa vestesc vestea cea buna, orice suferinte m-ar astepta”.Temnicerul se intoarce atunci catre osinditi si-i opreste sa mai asculte pe Sundar, dar ii raspunde ca ei au fost inchisi cu scopul sa devina mai buni. Sadhu prin invatatura data, a desteptat in ei adevarata cainta, pentru faptele lor rele. Cum ar putea sa constituie aceasta o injurie pentru oricine ar fi? Temnicerul deveni perplex. Nestiind ce sa raspunda s-a dus la guvernator. Acesta ii da ordinul sa transfere pe Sundar intr-o inchisoare unde sa fie singur. Nu s-a gasit decit un grajd cu o singura usa si fara fereastra. In acest loc infectat si imputit, Sundar a fost dezbracat de vesminte si ferecat cu miinile si picioarele legate de un stilp. Pentru a-i mari si mai mult chinurile, un oarecare a adus din jungla lipitori si a acoperit cu ele corpul gol al lui Sundar. Aceste lighione lacome ii sugeau singele. In torturile si durerile sale isi inalta inima catre Dumnezeu si o mare pace a venit peste el. Cu o voce tare a inceput sa intoneze o cintare de lauda catre Dumnezeu. Poporul s-a adunat la usa grajdului si el acum putea sa-L vesteasca pe Isus. In aceasta multime se gasea si cel care l-a denuntat si  din cauza caruia sau atras asupra lui toate aceste persecutii. Uimit de ceea ce auzea, el a zis temnicerului: – ,, Ce gindesti de acest om, care este atit de vesel in ciuda acestor chinuri?” ,,Trebuie sa fie un nebun”- raspunde temnicerul. -,,Daca este un nebun, si poate avea o pace atit de profunda, atunci si eu as vrea sa fiu la fel si nu numai eu, ci toti locuitorii pamantului ar trebui sa fie, deoarece acest fel de nebunie ar schimba lumea intreaga intr-un paradis!”

Temnicerul din ce in ce mai tulburat si mai intimidat se intoarce la guvernator zicind: ,,Am sperat sa-l facem pe omul acesta sa sufere si sa-l impiedicam sa predica, insa noi n-am reusit decit sa-i marim bucuria; scopul nu ni l-am atins”.  -,,Este un nebun, i-a raspuns guvernatorul, lasa-l sa plece”.

Sadhu a fost eliberat. El era foarte slabit, pierzind mult singe. Cu toate acestea a gasit puterea sa cutreere orasul vestind mesajul crucii cu o noua infocare. O mare incurajare i-a fost data. Omul care i se aratase a fi cel mai inversunat dusman, il intreba daca nu ii este rusine sa mai predice Evanghelia care ii aducea astfel de  suferinte. „Cind eram un hindus ca dumneata, nu mi-a fost rusine ca sa sfisii Biblia, cum deci m-as rusina astazi sa spun tuturora ceea ce Christos a facut pentru mine?” Atunci omul acela, ii ceru un alt exemplar din Evanghelia pe care o sfisiase mai inainte, ca sa cerceteze el insusi secretul pacii si bucuriei ce se manifesteaza de-a lungul celor mai mari incercari. In Noul Testament a lui Sundar, s-au gasit aceste cuvinte: ,,Nepal 7 iunie 1914, prezenta lui Christos mi-a transformat inchisoarea intr-un cer veritabil; atunci cum va fi sus in cer?”

– ,,Binecuvantez pe Dumnezeu, pentru ca m-a ales din tinerete, nedemn cum eram, sa pun la dispozitia serviciului Sau, zilele viguroseniei mele. La botezul meu, am cerut lui Dumnezeu sa-mi arate drumul, si El care este calea, adevarul si viata, m-a chemat sa-I slujesc ca ,,sadhu” si sa predic numele Lui sfint. Si acum, cu toate ca am suferit foamea, frigul, caldura, temnita, nenorociri, betesuguri, persecutii si rautati fara numar, eu i-L binecuvantez pentru ca prin harul Lui, inima mea este prea plina de bucurie. Dupa zece ani de experiente repet fara cea mai mica sovaire, ca anume, crucea poarta pe cei ce o poarta”.

John Piper – The Shame of Sin

Sexual Sin in the Ministry

by Harry Schaumburg from DesiringGod John Piper Ministries March 6, 2012

For the last twenty years thousands of men from across America struggling with sexual sin have come to our intensive counseling workshop. Over half were pastors and missionaries.

I wish our experience was unique.

Several years ago a seminary professor told me: “We no longer ask our entering students if they are struggling with pornography, we assume every student is struggling. The question we ask: ‘How serious is the struggle?’”

VIDEO by I’ll Be Honest

One missions agency told me that 80% of their applicants voluntarily indicate a struggle with pornography, resulting in staff shortages on the field.

Pornography is just one level of sin, a form of visual sex, or heart adultery. Physical adultery includes an affair, multiple affairs, prostitution, and homosexuality. Other sexual behaviors within the ministry are such heinous “unfruitful works of darkness . . . it is shameful even to speak of the things that they do in secret” (Ephesians 5:11–12). To face the crisis we must correctly understand the nature of the problem, ask God to search our own hearts, and be committed to restore each one caught in sexual sin “in a spirit of gentleness” (Galatians 6:1).

I have pondered long and hard two questions: Why do people repeatedly return to sexual sin and why do people turn away from sexual sin?

CLICK here to read the entire article at the Desiring God website.

The persecuted church – 200 million Christians living with persecution

If the Lord leads you to pray for His persecuted church on a regular basis her is a website founded with the Romanian living martyr Richard Wurmbrand that you can subscribe to and get updates on where  the specific need for prayer is on a weekly basis. The websites are www.persecution.com/ and www.prisoneralert.com/

Voice of the Martyrs Facebook Page

Please pray for our brothers and sisters in Christ who are facing threat and persecution every day. Remembering and praying for them always puts our own lives in a more relistic perspective.

Special thanks to Virginia Brasov for this video and see the problems faced in other parts of the world with faithfulness and true faith in God:

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari