Vladimir Pustan – Seara Tineretului 28.01.2012 Biserica Sion Graz

1 Petru 2:21

¹ Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi, si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. ²² „El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug.”²³ Cind era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri, si cind era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea Dreptului Judecator.²⁴ El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire: prin ranile Lui ati fost vindecati.²⁵ Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v-ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre.

Vladimir Pustan:

Cine mai poate sa fie sfint astazi? 

Dumnezeu nu a venit numai sa ne mintuiasca ci si sa ne arate o cale pe care sa mergem, un model. Marea noastra problema este cu modelul acesta. Cum trebuie sa traim ca sa fim buni credinciosi?  Trebuie sa fim Penticostali, Ortodoxi, Baptisti, Catolici? Cum trebuie sa ne imbracam?  Cum trebuie sa ne purtam, sa ne imbracam, sa vorbim? Si, de fiecare data daca vrem sa ne scapam de ceilalti  venim si spunem, tot cu fatalismul Romanesc: Cine mai poate sa fie sfint astazi?  Numai Hristos este pocait. Cu adevarat.

Dar a venit in urma cu 2000 de ani un tupeist, numit Pavel si a spus in felul urmator: Calcati pe urmele mele ca si eu calc pe urmele lui Hristos. Pentru asta trebuie sa ai obraznicie foarte mare sau sa fi foarte sfint. Cum trebuie sa traim? Ca si Isus vorbim si Il aratam, inspre El. Indrazniti odata crestinilor sa ziceti: Traiti cum m-ati vazut pe mine traind. Tu ca si Pastor in Biserica sau slujitor sa spuneti: Cind ma veti vedea pe mine birfind, sa birfiti si voi la Biserica; sa fiti o biserica de birfitori. Tu ca tata sa spui: Cind ma veti vedea pe mine mintind, sa mintiti si voi copii mei acasa. Cind veti vedea pe mama voastra spunind: Nu-s acasa, cind suna telefonul; sa spuneti si voi asa si sa mintiti si voi. Sa fiti rai si lacomi.

 Vorbim de un Hristos care e sus in ceruri pe care tot il aratam cu degetul

Copii nostri nu au nevoie de noi ca parinti sa ne facem noi un rost in lumea aceasta. Copii nostri au nevoie de noi ca parinti sa fim un model pentru ei. Nu putem sa ne mintim la nesfirsit: Priviti la Hristos, si eu ca sot sa nu seaman cu El. Si eu ca tata sa nu seaman cu El. Si eu ca slujitor in Biserica sa nu seaman cu Hristos. Vorbim de un Hristos care e sus in ceruri pe care tot il aratam cu degetul. Dar e un model care poate sa fie irelevant pentru noi daca nu il aratam aici. Zice Domnul Isus Hristos: Cum am trait Eu pe pamintul acesta, asa trebuie sa traiti si voi.

Cind vorbim despre modele lumea alearga si are modele ei astazi. Dar lumea asteapta un altfel de model, model a unor oameni sfinti si nu stiu daca ma credeti, a fi sfint e cu putinta. E posibil sa fi sfint.

Spune Petru: La aceasta a-ti fost chemati pentru ca Hristos a suferit pentru voi- si va lasat ce? O pilda. Un model de vietuire pe pamintul acesta, ca sa calcati si voi pe urmele Lui. Si Pavel spune mai incolo: Calcati pe urmele Mele, ca si eu calc pe urmele lui Isus Hristos.

In ce e Isus model pentru noi?

Domnul Isus este model pentru noi in a face voia Tatalui in toate. Nu vi se pare ciudat ca noi cautam voia Tatalui oriunde. Dati un telefon in Romania ca aveti o linie scurta acolo. Stiti ca e enervant sa vedeti ca un popor intreg cauta voia Tatalui in afara de cartea asta (Biblia)?  Oare ce ar vrea Dumnezeu de la tine sau de la mine? Stiti cum e cu voia aceasta a Tatalui. Vreau sa va spun ca e grea. Si este dusmanul firii pamintesti, acea ce e in mine. Cind ma uit in cartea aceasta (biblia) ma supara ca toata voia Tatalui mi se pare cumplit de grea pentru ceia ce tipa in mine si n-a murit, pe care trebuia sa fi ucis de mult. Ii dureroasa voia Tatalui, dar voi nu sinteti chemati sa Il slujiti pe Dumnezeu numai cind Il intelegeti pentru ca pe Dumnezeu de cele mai multe ori nu-L intelegem dar trebuie sa Il ascultam.

Cum sa-L intelegi pe Dumnezeu cind iti spune ca trebuie sa stai departe de lumea aceasta? Cum sa-L intelegi pe Dumnezeu cind iti spune ca trebuie sa-I pui tineretea la picioare si tu ai vrea sa o pastrezi pentru tine? Voia Tatalui e un drum ciudat. Voia Tatalui e de multe ori sa ti se inchida toate caile in fata, toate usile si Dumnezeu sa nu-ti mai deschida poate nici o usa la inceput si nici o fereastra pe care sa sari. Sa se intimple sa pic de doua ori la facultate, sa pic la o mina de uranium si ani de zile sa invat in fundul pamintului, la un kilometru si jumatate. Trebuia sa ma umilesc, sa stau intre oamenii aceia care cel mai mult aveau un liceu. Sa inteleg ca trebuie sa pierd enorm de multe lucruri in viata, sa nu mai am nimic si sa ramin dupa aceia somer si eu si sotia mea si sa aud intr-o seara vocea aceasta care mi-a spus: Nu-ti ajunge? Sa moara primul copil, sa piarda si a doua sarcina. „N-ai inteles ca vreau sa-Mi slujesti? Unde fugi? De ce alergi de Mine? Iona…” Care-i voia Tatalui pentru mine?” „Sa te pocaiesti!”

Poate esti pentru prima data aici (in Biserica Sion Graz). Care-i voia Tatalui pentru tine? Sa-ti marturisesti pacatul ca nu vezi ca stai cu el in spate de ani de zile? Il duci, il tii cu tine pe banca, il duci la scoala, il duci acasa; oftezi si cind te intreaba cei de linga tine „Ce-i?” Tu Taci, si carnea sfisie, de ce oasele nu mai raspund? Te-ntrebi de ce nu mai ai pace si nu mai poti dormi. Nu te mai intreba ca in locul acesta (Biserica) este locul unde sa lasi jos poverile. Locul in care sa ii spui la Dumnezeu: Doamne eu nu mai pot purta rusinea aceasta cu mine.

Cu fiecare generatie trebuie sa existe pocainta

Pe fiecare generatie trebuie sa o invatam de la zero pentru ca Dumnezeul tatalui meu nu e suficient; trebuie sa am Dumnezeul meu si Domnul meu. „Daca voieste cineva sa vina dupa mine'” spune sfinta Scriptura, „sa se lepede de mine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze.”  Cind vorbea Isus cu ucenicii ce cruce vedeau ei?  Crucile alea pe care Romanii ii agatau. Stiau ca aia nu sint inca morti, vor muri in doua zile mincati de pasari. In clipa aia ce intelegeau ei ca e crestinismul? Moartea! Cind te-ai pocait ai murit fata de lume; nu mai traiesti. Traiesti fata de Hristos si Hristos traieste in tine. Asta au invatat. Crestinismul inseamna moarte fata de lume, cind te-ai pocait. Crestinismul inseamna moarte si la propriu si la figurat pentru ca la propriu a dovedit inca pe vremea lui Nero.

Nu vi se pare ciudat ca am inceput sa avem fata de Biblie cel mai putin respect?

Domnule noi nu prea avem timp cu Biblia, noi cu Facebook-ul. O sa zica Domnul Isus la judecata: Pe astia sa-i lasam. Asta-i generatia care nu siteste nimic, numai revistele astea cu reclame care vin de la magazin in posta. Nu vi se pare ciudat ca am inceput sa avem fata de Biblie cel mai putin respect desi sintem o generatie care o avem si pe telefonul mobil? Nu-i dureros? Dumnezeu va judeca lumea aceasta nu dupa visele Penticostale, nu dupa tradita ortodoxa; Dumnezeu va judeca dupa Evanghelie, spune sfintul apostol. Cind vom ajunge in fata judecatii nu se vor deschide alte carti, ci asta (Biblia). Voia Tatalui o gasiti aici.

Trebuie sa il urmam pe Isus Hristos nu numai in a urma voia Tatalui ci si in curatia vietii. Sa fim curati ca El traind pe pamintul acesta. A fost Isus Hristos Domnul acasa la vamesi; a stat la masa cu tot felul de oameni ciudati. Daca s-ar fi angajat undeva, ar fi lucrat cu ei; ar fi mers pe santierele lor dar n-a pacatuit. Spune sfinta scriptura in Evrei 4:15 „In toate lucrurile,” si unul dintre profesorii nostri a fost intrebat: Cum adica in toate lucrurile? Dumneavoastra sinteti profesor de greaca. Ce inseamna „in toate lucrurile”? Si alea de care mi-e greu cind vorbim, despre ispita clasica? La care ne-a spus doar atit: Cind si-a inceput lucrarea a avut doar 30 de ani. Cind si-a sfirsit-o pe acest pamint la 33 de ani si jumatate era inca tinar. Daca Biblia zice ca „a fost in toate lucrurile ispitit,”  si vreau sa va spun ca daca atunci era televizor, i-ar fi pus Satana in fata si un televizor. In toate lucrurile a fost ispitit. A fost ispitit si incercat de la nastere pina la moarte si ultima ispita puternica din Ghetsimani, dar a ramas curat inaintea lui Dumnezeu.

Isus ne-a invatat cum sa iertam, cum sa traim, cum sa ne iubim, cum sa ne rugam pentru ca va trebui sa fim curati in lumea aceasta murdara si Biserica este chemata sa arate cum poti trai curat intr-o lume murdara. Sa avem o generatie de tineri care se uita la vedete, care de care mai pacatoase. Vedem dupa aceia o generatie de tineri in care o gramada de tineri in lumea aceasta si-au inceput viata sexuala  la 12, 13 ani. Cind vedem o lume decazuta, imorala, pacatoasa in care orice pas esti prezentat cu o femeie goala. Cind vii intr-o lume murdara pina la ultima fibra, pina la ultima celula, oare putem sa traim curati intr-o lume murdara? Isus Hristos, vreau sa va spun ca a trait tot intr-asemenea lume murdara ca si noi astazi si ne-a demonstrat ca se poate. A locuit printre pacatosii aceia dar nu s-a contaminat.

In al treilea rind Isus Hristos ne-a invatat sa calcam pe urmele Lui si va trebui sa Il urmam cu slujirea altora. In lumea in care traim noi, important este acel om, cu cit este mai mare cu at it il slujesc mai multi oamenii. Dar a venit Isus Hristos si a zis: Mare esti atunci cind slujesti la mai multi oameni. Stiti de ce vor pleca unii crestini in focul vesnic? Pentru ca am fost in temnita si nu a-ti fost pe la Mine. Pentru ca am fost bolnav in spital si n-ati venit intre programele Bisericii sa ma vizitati ci a-ti dormit si v-ati uitat la serialul preferat. Plecati in focul cel vesnic pentru ca va fost cusute buzunarele. Plecati de la Mine pentru ca nu a-ti spus o vorba buna, desi a-ti avut nenorocitele de telefoane mobil si cind omul a fost singur si avea nevoie de incurajare, n-ati spus-o; a-ti tacut. Plecati de la Mine va spune Isus Hristos pentru ca am fost singur  si cea mai grea boala a lumii acesteia e singuratatea si n-ati venit pe la Mine.

Dar totusi ce au facut oamneii astia de au ajuns in iad? Nimic. Au reusit performanta sa ajunga in iad si sa faca nimic. N-ati facut, n-ati mers, n-ati umblat, n-ati vorbit, n-ati ridicat. N-ati facut nimic. Va spune cineva: Eu nu ma bag. Asta e cea mai spurcata filozofie, cea mai anticristica filozofie. Dar daca zicea Isus asa, Eu nu ma bag in lumea asta; mintuiasca-se singura. Fratilor, crestinismul inseamna sa te bagi. Crestinismul inseamna sa intri…nu-i viata mea, nu-i copilul meu…”Cum, zice Pavel, „unii dintre voi sa mearga spre iad, cum adica eu sa vad ca fumeaza, ca vad ca spune prostii, sa vad ca minte si sa spun, „Nu-i pruncul meu, faca ce-o vrea, moara.

Oamenii astia n-au fost pacatosi ordinari care au plecat in iad. N-au fost homosexuali, ca noua asta ne pare… cind auzim de homosexuali. Oamenii astia nu au fost criminali in serie, oamenii astia au ajuns in iad fara sa faca nimic.

Uploaded by SionGraz on Feb 7, 2012 vizitati situl Bisericii: http://www.siongraz.at

Poezii recitate de Traian Dorz

Vezi Biografia lui Traian Dorz mai jos. Sursa Resurse Crestine.Ro (via Daniel M) De asemeni vezi link-urile de mai jos, inclusiv link la cartea biografica „Hristos Marturia Mea” scrisa de Traian Dorz.

Faceti click pe titlul poiezii si cind intrati pe pagina respectiva faceti click pe sageata la Asculta online:   si poezia va porni.

1. O, cate binecuvantari
2. E-n trupul meu durerea
3. Increde-te puternic
4. Pe treptele acestea
5. Ca o fantana dulce
6. Cuvantul despartirii
7. Cel drept n-ajunge
8. O, cerul meu cel tanar
9. Doamne-n saptamana asta
10. Mi-a devenit povara
11. 0, vesnicie
12. Ce-Ti voi spune oare Tie
13. Nu-mi acoperiti mormantul
14. Isuse, mergi cu mine
15. Nu mi-a fost usoara viata
16. Fii slavita, Mana Sfanta
17. Cand ti-am venit in casa
18. O, ma-ntorc si plang, Parinte
19. Te-ai dus, Isuse Dulce
20. Deschide-te-n spre Domnul
21. Ce taine-mi sunt
22. Au inflorit maslinii
23. Eu Iti predau, Isuse
24. Iubirea mea Iisuse
25. O, dupa-a Ta iubire
26. Iisuse pentru cele doua
27. Tot drumul meu pana la Tine
28. Noi am aflat comoara
29. Cred ca de-aceea m-am nascut
30. Sa nu ne fie teama
31. Doamne, dintre cate jertfe
32. Acum slobozi in pace
33. O, sa nu mor, Isuse
34. Prin nasterea in lumea asta
35. Sunt fericit Iisuse
36. Doamne sunt pe lume oameni
37. Sa regasesti puterea
38. Pot sa vad cum altul are
39. O, de m-as face-o iarba

Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase.

Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor sapte clase primare, sustinut la Beius în 7 iunie 1930, a fost premiat, iar preotul care preda Religia, pentru raspunsurile exemplare la aceasta disciplina, i-a dat ca premiu special cartea Corabia lui Noe, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul si conducatorul pamântesc al Miscarii Oastea Domnului, înfiintata la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o lucrare de regenerare moral-spirituala a poporului nostru în granitele ortodoxiei strabune. Cartea l-a zguduit puternic pe proaspatul absolvent. În 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cartii, simti ca trebuie sa-si schimbe viata, asa cum autorul, în final, o propunea fiecarui cititor.

Printr-o scrisoare adresata centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Parintele Iosif Trifa sa-l înscrie si pe el în rândurile ostasilor si sa-i trimita foaia ŤOastea Domnuluiť, suplimentul duhovnicesc al saptamânalului ŤLumina Satelorť. Ambele erau redactate de catre preotul sibian.

Frecventarea cartilor din biblioteca scolii si pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut doua consecinte importante asupra adolescentului. Prima era aceea ca poate sa aspire la ceva mai mult decât majoritatea tinerilor de vârsta lui si deci sa iasa din perimetrul vietii rurale. Ca urmare, fara stirea parintilor, se prezinta la examenul de admitere la “Scoala de Arte si Meserii” din Beius. Reuseste printre primii, dar tatal sau îi da de urma si-i interzice sa urmeze cursurile acestei scoli. La fel pateste si în urma reusitei la “Liceul Militar” din Târgu Mures. Sunt primele interdictii care intervin în viata lui.

A doua consecinta, si cea mai importanta, a fost aceea ca lectura cartilor Oastei Domnului si a foilor ei religioase i-a trezit pe nesimtite dorinta si disponibilitatea sufleteasca de a scrie el însusi versuri spre slava lui Dumnezeu. Astfel trimite primele sale încercari Parintelui Iosif Trifa, iar acesta, intuindu-i talentul si evolutia viitoare, i le publica în ŤLumina Satelorť. Exercitiul acesta creator însemna pentru el o descarcare si o împlinire, în acelasi timp. În spiritul ostasiei, începe deplasarile prin satele din jurul Beiusului, în misiune cu cartea si cu propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Când a împlinit vârsta de 18 ani, parintii îl silesc sa se casatoreasca, crezând ca întemeierea unei familii va pune capat plecarilor sale misionare. Dimpotriva, situatia familiala se înrautateste. În lucrarea sa autobiografica “Hristos – marturia mea” (3 vol.) sunt înfatisate aceste framântari care, în cele din urma, sfârsesc prin chemarea pe care i-o face Parintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alaturi de mentorul sau, va începe o bogata activitate publicistica, lucrând la redactarea periodicelor Oastea Domnului, Isus Biruitorul, Ecoul, Glasul Dreptatii, Ostasul Domnului etc. Tot la Sibiu îi va aparea si primul volum de versuri, “La Golgota”. Din 1938 si pâna în 1943, împreuna cu învatatorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din tara al publicatiilor religioase: Ogorul Domnului, Viata Crestina, Misionarul Vietii Crestine, Familia Crestina, precum si al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o scoala, dar va evolua spiritualiceste ca un autodidact de elita, pâna ce Dumnezeu îl va chema la El.

Timp de mai bine de sase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist si propovaduitor neînfricat. Blestemul interdictiilor a planat însa mereu asupra lui, parca pentru a-l împiedica cu orice pret sa-si împlineasca chemarea pentru care Dumnezeu l-a rânduit. Aproximativ optsprezece ani, parintii si sotia, care nu i-au înteles aceasta chemare, au iscat fel si fel de oprelisti pentru a-l împiedica sa-L vesteasca pe Iisus Hristos asa cum cerea Biserica cea Luptatoare. Începând cu anul 1948, când regimul necredintei a preluat puterea politica, sugrumând libertatile religioase, si pâna la moartea sa, în 20 iunie 1989, interdictiile s-au permanentizat si diversificat. Oastea Domnului, miscare a ortodoxiei militante, a fost declarata “secta cea mai periculoasa” si scoasa în afara Legii pentru ca nu voia sa renunte la crezul ei crestin, ci, dimpotriva, sa-l mentina viu în constiinta credinciosilor Bisericii noastre bune si strabune. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presarata cu scurte pauze, poetul a totalizat peste saisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la saptesprezece ani de munca silnica pentru întreaga lui activitate. Decretul de gratiere generala din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însa supravegheat pas cu pas si împiedicat sistematic sa scrie si sa-si manifeste convingerile sale. Domiciliile fortate, chemarile inopinate la organele de securitate îl vor tine mereu într-o stare de alerta. Interdictiile devin acum si mai suparatoare si umilitoare.

Cândva, într-un trecut de trista amintire, a nu stiu câta “sectie” dintr-un nechemat si obtuz “Comitet Central” al Partidului Comunist, care avea pretentia sa ia locul lui Dumnezeu în lume, a hotarât, într-o sedinta de pomina, “axata pe problemele muncii scriitoricest- ca numitul Traian Dorz, fiind un mistic retrograd, n-are dreptul sa scrie, ba, mai mult, n-are nici talent!” Era ca si cum cineva ar porunci soarelui sa nu mai lumineze sau izvorului cristalin sa nu mai curga, sau vulcanului sa nu mai erupa”

Astfel, dupa cum afirmam în rândurile precedente, mai bine de saptesprezece ani si alti ani grei de presupusa libertate, acesti oameni nesabuiti s-au jucat “de-a privighetoarea si colivia” cu poetul Traian Dorz. Dar cântaretul încatusat n-a putut fi oprit. El a devenit, cum spunea un admirator al sau, “o harfa spânzurata de-o streasina de închisoare”, vorbind întregii lumi despre credinta în Hristos si despre calvarul României crestine.

În pauzele de “libertate”, cu domiciliul obligatoriu la Livada BeiusuŹlui, trudind din zori si pâna-n noapte la muncile câmpului, seara, întors acasa istovit, “cu mâini batatorite de sapa si de ger”, dupa o cina frugala, se aseza în pat, unde, acoperindu-se complet cu patura, la lumina lanternei, îsi scria poeziile si meditatiile crestine. Militianul sau paznicii de noapte, daca zareau cumva vreo luminita înauntru, bateau în geam, aducându-i aminte ca “n-are voie sa scrie!”. Trebuia sa doarma, sa fie bun de munca a doua zi pe “ogoarele înfratite si înfloritoare ale colectivei”.

Astfel si-a petrecut multe nopti, plângând, rugându-se si scriind, acest trandafir al Golgotei, despre care calaii veacului, zdrobindu-l, n-au stiut ca-i vor spori si raspândi si mai mult mireasma gândului si a simtirii sale.

Nu mai vorbim de cele aproape 200 de poezii create în închisoare fie scriindu-le pe câte un ciob de sticla gasit din întâmplare si apoi memorate, fie bazat numai pe memorie. În aceste conditii grele de neînchipuit, cu multe sacrificii, lipsuri si riscuri de tot felul, au fost create în închisoare si lagare de munca fortata ori în precarele pauze de libertate cele aproximativ 100 de titluri de lucrari. Unele volume din aceasta vasta opera cuprind eseistica religioasa, meditatii crestine, altele sunt niste avântate pledoarii pentru pastrarea credintei, iar altele, povestiri pentru copii – de toate vârstele. Poeziile sale totalizeaza un numar de peste 5000 de titluri, la care se mai adauga 7000 de proverbe versificate, din întelepciunea româneasca si aceea a diferitelor popoare.

Din toata aceasta opera, doar câteva volume de poezii au vazut lumina tiparului, pâna în 1947. Creatia poetica a acestor ani este strânsa în voŹlumul “Spre Tara dragostei”, aparut în 1947. Dupa 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tiparit în tara nici o carte dorziana. În schimb, precum în Evul Mediu, a înflorit epoca tenace a copistilor. Manuscrisele erau copiate cu mâna sau la masina de scris, în clandestinitate si în conditii de mare risc. Existenta acestor actiuni dovedeste cât de mare era setea dupa literatura crestina în catacombele Estului. Tot atât de primejdioasa si ilegala era raspândirea operei prin benzi magnetice.

Totusi macar o parte din opera poetica a lui Traian Dorz a vazut lumina tiparului, în strainatate, prin bunavointa si dragostea mai mult sau mai putin dezinteresate ale unor credinciosi neoprotestanti. Mentionam ca acceptul pentru tiparirea acestor lucrari a fost dat de catre autor numai dupa repetatele încercari de publicare esuate în România.

Tiparirea în afara tarii a acestor carti a atras mânia autoritatilor comuniste care, în ciuda tuturor asteptarilor, tocmai într-o perioada de o mai mare deschidere spre Occident prin relatii economice si culturale, în 1982, l-au arestat pe poet si l-au condamnat la doi ani de închisoare pentru delictul de tiparire si raspândire de literatura interzisa. Probabil, trebuia ca jertfa sa fie dusa pâna la desavârsire. În urma interventiei publice din strainatate, a fost eliberat dupa câteva luni.

Ajuns din nou în mijlocul fratilor sai de credinta, eroul crestin îsi va continua lupta cu si mai multa dârzenie pentru apararea adevarului si pentru recunoasterea Miscarii Oastei Domnului în adevarata ei lumina de catre autoritatile de stat si de catre pastorii si ierarhii de atunci ai Bisericii Ortodoxe.

Tema majora a creatiei dorziene o constituie Golgota – izvorul netarmuritei si vesnicei iubiri – si biruinta învierii lui Iisus cel Rastignit. Pentru unii, poetul ar putea sa para o lira monocorda: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe aceasta lira, cântarea poetului ne face sa simtim adâncimile inefabile ale credintei. Aceasta, pentru ca în Iisus, asa cum ne spune apostolul neamurilor, “sunt ascunse toate vistieriile întelepciunii si ale cunostintei” (Col. 2, 2-3) si de aici, îndemnul aceluiasi apostol: “Iar peste toate acestea, îmbracati-va în dragoste, care este legatura desavârsirii” (Ibid. 3, 14). Iar daca Dumnezeu este iubire, atunci întelegem de ce acest poet este un cântaret înfocat al Iubirii. Din acest ocean fara margini izvorasc toate apele creatiei sale lirice. Realitatile vietii si ale istoriei devin, pe harfa sa, tot atâtea râuri care, transfigurate si primind aura vesniciei, se reîntorc tot în el, gasindu-si si împlinirea, si desavârsirea.

În volumul “Locurile noastre sfinte” – o îmbinare fericita între poezie si proza – locurile, evenimentele si personalitatile istoriei noastre nu sunt vazute doar sub aspectul lor real. Poetul scoate la lumina tocmai planul spiritual al acestora, facându-ne sa vedem partea lor nevazuta cu ochiul omenesc, dar care devin palpabile prin ochiul credintei. Astfel, toate aceste realitati primesc o dimensiune hieratica, devenind niste uriase fresce în catedrala istoriei noastre. Mesterul Manole, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia, Alba Iulia, Târgu Jiu, Curtea de Arges, Muresul, Oltul, bisericile si troitele maramuresene, toate acestea se transforma în personaje sau în locuri emblematice ale spatiului nostru mioritic, ducându-ne în final spre Patria de dincolo de zare. În acest fel, aceasta carte-album se transforma într-un manual de educatie a tuturor generatiilor, autorul devenind un pedagog national.

La fel de original în valentele sale spiritual-morale este si volumul “Minune si Taina”, dedicat Maicii Domnului. Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, în viziunea poetului, este în acelasi timp si modelul de mama pentru toate femeile din lume. Maica Domnului înfatisata de poetul transilvanean traieste sub cerul românesc, în tara aceasta din care a facut o gradina a sa. De aceea si gesturile sale, si grija pentru Pruncul Sfânt ne aduc în fata imaginea mamei dupa cea mai buna si sfânta traditie a acestor meleaguri. Din acest unghi spiritual, poetul a “românizat” întreaga imagine a Maicii Domnului în cel mai nobil înteles al cuvântului.

Într-o vreme ca aceea a zilelor noastre, în care interesul pentru poezie scade tot mai mult, publicul gasind alte cai pentru a-si hrani si desfata sufletul si pentru a-si satisface setea de frumos, poezia psalmistului bihoŹrean are o mare putere de a misca inimile si constiintele, de a le transforma, înnoindu-le, prin Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

La peste o mie din poeziile sale li s-au creat melodii adecvate, intrând astfel în biserici, în mânastiri si în alte medii religioase din tara si de peste hotare. Dovada ne-o ofera cea de-a opta editie a acestor cântari nemuritoare, ce apare sub titlul “Sa cântam Domnului”.

Cu toate ca poetul a cunoscut suferinta pe toate treptele ei, el ramâne un poet al luminii, al iubirii, al credintei si smereniei. Versurile sale îmbraca expresia imnului si a odei sau devin, când e cazul, cântec de lupta care apara drepturile lui Dumnezeu într-o lume în care cel rau se sileste pe orice cale sa apere drepturile omului la pacat, adica la desfigurarea sa moral-spirituala. Asadar, aceste versuri au devenit niste cântari luptatoare.

În noaptea spre dimineata zilei de 20 iunie 1989, Traian Dorz se întâlnea cu Luceafarul Diminetii. Sufletul lui îsi anunta rasaritul pe firmamentul altei lumi, acolo unde îl asteptau bratele deschise al Mirelui sau Ceresc, de a Carui întâlnire i-a ars în dor nestins întreaga viata. El i-a luat de pe umar crucea si i-a asezat pe frunte stralucitoarea cununa a biruintelor. Privighetoarea a parasit cuibul ei de lut, spre a se aseza pe una din crengile pomului vietii vesnice.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creata de Traian Dorz îl situeaza în constelatia unor mari creatori ai sensibilitatii religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotatiile mistice, de ce nu, si cu Daniel Turcea.

Putem afirma cu toata convingerea ca poetul interzis Traian Dorz de-abia acum, dupa moartea lui, îsi începe cariera literara.

Related articles

• Traian Dorz, poet crestin, un urias al credintei
• Traian Dorz – Cristos, marturia mea- Carte online (format pdf) via Cristianet
• Poezie Traian Dorz – Anii trec ca norii
• Vad chipul tau draga mama, Ruben Filoti si poezia Mama, de Traian Dorz
• Mama …poezie de Traian Dorz
• Traian Dorz recita poezii (1)
• Traian Dorz recita poezii (2)
• Traian Dorz – Nu-i Nimeni Mai Dator ca Mine
• Recita Traian Dorz – Te-ai dus Isuse dulce… (via) Ana Badiu
• Doua Poezii recitate de Traian Dorz si Cintarea: Din tine am venit iubire…
• Invata de la toate – poezie si cintare de Traian Dorz
• Traian Dorz – poezia “Fa-ti timp
• Voi care traiti iubirea – versuri de Traian Dorz, Marian Marcus
• Vivaldi – Anotimpurile – Primavara, Traian Dorz – Primavara

Unusual Music (7) Highland Cathedral

This song was written in 1982. As much as the world is trying to move into a more secular direction, it is nice to still see (proposed) national anthems addressed to our God, as this anthem is and to call one’s country a cathedral.

What makes this song  unusual  is that most of us probably never witnessed the live playing of the beautiful bagpipes. (In my town we can hear them at parades and the live sound is just magnificent)

Highland Cathedral (Lyrics)

Land of our fathers, we will always be
Faithful and loyal to our own country
In times of danger, we will set you free
Lead you to glory and to victory

Hail, Caledonia, to our ancient prayer
In this Highland Cathedral, let our standards, bear
Joining, together, with one dream to share
God bless the people of this land so fair

Chorus:

Gone is the past, let us start a new

Let this hope of peace, always remain

Spirit of Scotia, be strong and true

Then your children will smile again.

Rise, Caledonia, let your voices ring
In this Highland Cathedral of our God and King
Whom, joy and liberty, to all, will bring
Come; let your heart, with love and courage, sing

Chorus:

Lonely the exile, o’er distant seas,

The home of their birth, gone from their eyes.

Bring back their souls o’er the ocean breeze

To the land where their fathers lie.

Uploaded by NikonFstopper Photography in this video was taken by the uploader. Beautiful! Played by The Royal Scots Dragoon Guards

 

More unusual songs:

• Unusual Music 1 – Jesus Culture – Holy, You are Holy
• Unusual Music 2 – Misty Edwards – The Harlot
• Unusual Music 3 – Freddy Hayler – Healing Waters
• Unusual Music 4 – Matt Gilman – Kiss my heart
• Unusual Music 5 – Misty Edwards – Soul Cry
• Unusual Music 6 – The Disciples – Still (Indonesian)

Video of the week – Psalm 150 Misty Edwards set to Hubble Telescope images

Uploaded by professorschwann on Jun 14, 2011

A video I made for my small group a while back.

Music by Misty Edwards

Psalm 150

1: Praise the LORD. Praise God in his sanctuary; praise him in his mighty heavens.

2: Praise him for his acts of power; praise him for his surpassing greatness.

3: Praise him with the sounding of the trumpet, praise him with the harp and lyre,

4: Praise him with tambourine and dancing, praise him with the strings and flute,

5: Praise him with the clash of cymbals, praise him with resounding cymbals.

6: Let everything that has breath praise the LORD. Praise the LORD.

http://www.manifestblog.com

Matt Chandler – 20/20 Southeastern Baptist Theological Seminary Conference 2010

via sebts.edu Matt Chandler preaching from Colossians 1:13-23, Chandler challenges us to clearly define the Gospel. This message was preached for the 2010 20/20 collegiate conference at Southeastern Baptist Theological Seminary. Chandler, who was in the middle of chemotherapy for brain cancer, prerecorded this message.

• Matt Chandler SERMONS – New Blog Page Created