Emil Mestereaga – Intre echipare si motivatia slujirii

Emil Mestereaga este Pastor al Bisericii Vestea Buna – Bucuresti, Profesor de Limba Greaca la Institutul Teologic Penticostal si Pastorul Studentilor (ITP).

  • „Am venit la institut in anul 1990 pentru nevoia slujirii in zona Simeria. Obiectivul meu a fost sa ma pregatesc pentru slujirea pastorala si apoi sa revin in zona respectiva si sa slujesc ca Pastor, ceia ce s-a si intimplat in primii ani. In anul 1993 cind am absolvit institutul am pastorit 4 biserici nou formate in judetul Hunedoara. Imprejurarea prin care am venit la institut a fost plecarea profesorului de limba Greaca, fratele John Tipei. Acesta a fost primul obiectiv cu care am venit sa predau limba Greaca, care este o mare unealta a exegezei si interpretarii Noului Testament.

Cind eu am raspuns chemarii lui Dumnezeu de a sluji oamenilor nu am avut nici un fel de preferinta. In momentul in care am fost solicitat sa predau Limba Greaca am socotit asta o slujire care avea impact asupra multor tineri care apoi vor fi folositori si vor sluji in bisericile in care se vor intoarce si unde vor fi implicati in slujire.

Erorile care vin din interpretare vin tocmai din aceste erori ce tin de scoaterea din context. In procesul interpretarii este foarte importanta exegeza care trebuie sa porneasca de la limba originala, limba in care a fost scris textul. Stim cu toti ca orice traducere implica si o interpretare.

Exegeza – este procesul in care in interpretarea Scripturii de la textul biblic ajungem la mesajul pe care textul acesta transmite. Exegeza are in sine mai multe actiuni, in primul rind traducerea. Un exeget trebuie sa traduca din original cuvintul, expresiile, textul. Pe linga traducere, pentru aducerea sensurilor la intelegerea sau semnificatia pe care le au in vremea noastra in care le citim si le transmitem mesajul este foarte important ca ceia ce am tradus sa devina o invatatura folositoare, relevanta. Acest proces de la exegeza trebuie sa ne duca la ce a intentionat autorul sa scrie si ce au inteles primii destinatari . Apoi in procesul interpretarii sintem preocupati si ce relevanta si ce seminificatie are pentru vremea in care aplicam Cuvintul respectiv. Acest proces intreg se numeste interpretare sau ermeneutica, daca folosim terminologia din cuvintul grecesc care inseamna a interpreta.  Chiar si toti cei ce citesc Biblia si spun ceva si transmit un mesaj din ea, interpreteaza.

  • Am invatat Greaca, Ebraica si Engleza pentru ca la scoala am facut doar Franceza si Rusa. Nu mi-a fost usor dar Dumnezeu m-a binecuvintat cu abilitati de a invata toate 3 limbile paralel in cei trei ani la ITP.
  • Paralel cu predarea Limbii Grecesti, eu am venit la institut si am avut surpriza ca rectorul de atunci, fratele Trandafir Sandru mi-a spus: „Sa pregatesti si cursul de exegeza cursului Noul Testament. Am facut un curs, a trecut un an si in anul urmator pentru ca altcineva a venit si preda exegeza m-am trezit cu cerinta sa i-au si cursul de Etica Biblica (Crestina) si a trebuit sa ma opresc si sa fac un curs de etica. Dupa cursul de etica a fost nevoia de cursul de ermeneutica. Apoi fratele Trandafir s-a imbolnavit si am preluat cursul fratelui Trandafir. Odata cu predarea cursului de teologie pastorala am preluat si cursul de practica pastorala care inseamna indrumarea studentilor in practica prin care sint formati ca pastori. E foarte complex lucrul acesta pentru ca dincolo de formarea omiletica, care vine din exercitiul lor din predicare si la capela aici si in bisericile unde sint repartizati, era vorba de a-i ajuta cu deprinderi ce tin de slujirea pastorala mai mult decit predicare, adica cum pot sa devina un model celora carui le predica, ce raspunsuri si ce sfaturi pot sa ofere celor care vin sa solicite.
  • Cind fratele Trandafir nu a mai putut sluji la scoala, eu am preluat slujba pastoratiei a studentilor care inseamna acest indrumator a practicei pastorale si apoi in viata studentilor inseamna indrumarea lor in procesul formarii. Aceasta se refera la ajutorul acordat studentilor in situatiile in care au dileme cu privire la directia in care sa se indrepte, sa se accentele pe care trebuie sa le puna pe cursuri, echilibrul intre pregatirea teologica si cea practica. Ispita unui student la teologie este sa vina sa se preocupe foarte mult de dezvoltarea sa intelectuala, de echiparea in acest domeniu si sa neglijeze partea spirituala. Eu cred ca in procesul acesta a formarii ca slujitori trebuie sa fie in paralel echiparea teoretica, teologica si cea spirituala. Formarea spirituala fiind felul in care el creste, de la statutul de credincios care incearca sa vada cae este aportul lui si voia lui Dumnezeu pentru viata lui in comunitate pina la statutul de slujitor, care inseamna mai mult si ce statura spirituala are in fel asa cit sa poata deveni un model pentru ceilalti, sa poata fi ocupat de nevoile lor, sa poata anticipa nevoile lor, sa le poata oferi solutii si indrumare pentru viata lor- de la trecerea de la membru in biserica incercind sa-si implineasca rolul in trupul lui Hristos la cea de slujitor, in care ai atentia indreptata asupra celorlalti  de ai sprijinii; trebuie sa existe o transformare, o crestere.

Uploaded by  on Jan 29, 2012

Calea, Adevarul si Viata 366  cu Emil Mestereaga (ITP)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: