Sarbatoarea de Pasti – Invierea Domnului – Predici, Filme, Poezii, Cintari

Intrarea lui Isus in Ierusalim     Marcu 11:1–11     Matei 21:1–11      Luca 19:28-44 

^{LUCA 19:37}Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră. ³⁸Ei ziceau: ,,Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!„

Pe acesta pagina gasiti articole, filme, poezii si cintari despre patimile si marea sarbatoare a Inviereii Domnului Isus Hristos. Postari vor fi adaugate zilnic. Cautati aici, zilnic. Pagina aceasta va ramine afisata la topul blogului pina in data de 17 Aprilie, 2012

1. Drama patimilor lui Isus Hristos inscenata pe strada in Romania
2. Viata lui Isus din Nazaret (6 ore)
3. Patimile Lui Hristos (full 2 ore) (trailer de 7 minute aici)
4. Viata lui Isus (dialogul in L. Romana) Versiunea pentru copii (dialogul in L. Romana)
5. Quo Vadis (3 ore)
6. Cele zece porunci si Printul Egiptului (animat) (Moise a fost prototipul Domnului Isus)(ambele filme sunt in L. Engleza
7. Baraba (in Limba Engleza) (4 ore)

PREDICI:

1. Nelu Brie – Beneficiile Invierii
2. Nelu Brie – Mesajul Invierii
3. CEA MAI MARE SARBATOARE A INTREGII OMENIRI – de Avram Cuc
4. Vladimir Pustan – La zaruri linga crucea lui Isus
5. Florin Ianovici – Pastele
6. Florin Ianovici – Invierea lui Tabita
7. Iosif Ton –  Scopurile mortii Domnului Isus
   
8. Cristian Barbosu – Floriile (Invitat special Vasile Oprea)
9. Vladimir Pustan – Intrarea Domnului Isus in Ierusalim
10. John Piper – Omul Isus Hristos – Opt afirmatii uluitoare facute de Isus
11. Vladimir Pustan – De ce a intrat Isus in Ierusalim?
12. John Piper – Omul Isus Hristos – Niciodata nu a vorbit vreun om asa

POEZII:

1. Teodor Codreanu – O noapte preasfintita (Poezie de Pasti) – inregistrare video
2. Florin Ianovici – Tacerea
3. Traian Dorz – Doina Golgotei: Canta o pasare maiastra
4. Poezie de Vinerea Mare – Ti-aduci aminte Vinerea aceia (background music – Pe un deal departe (Instrumental)
5. Costache Ioanid – Carturari si Farisei

CINTARI:

1. Hristos a inviat – Chemati bucuria sa vina
2. Lacrimioara Asandoaie – Hristos a inviat! ♫ – Inaltati pe Domnul ♫
3. Este oare iertare?
4. Laura Stoica – Golgota-i trista…
5. Virginia, cintari pentru Vinerea Mare (1) Isus calvarul a urcat (2) De la Ana la Caiafa (3) Du-ma la cruce
6. Nicu Wagner – Isaia 53 (cintare noua 2011)
7. Serviciul de Florii la Biserica Metanoia – Predica Cristian Barbosu – Inchinare Vasile Oprea

Petrisor Bodea cinta „Chemati bucuria sa vina”

O, de nu-L mai iubeşti pe Domnul Poezie Traian Dorz

Din Cintarile Harului (1990) Nr. 511 Autor: Traian Dorz

1 O, de nu-L mai iubeşti pe Domnul,
Ce mai iubeşti Tu oare azi?
Ce, oare, când priveşti acuma,
Mai lumineaz-al Tău obraz?

Refren:
Dragul meu, ce iubeşti?
Ce iubeşti, dragul meu?
Dacă Tu nu mai vrei să-L iubeşti Pe Isus,
ce iubeşti, ce iubeşti,
Ce iubeşti dragul meu?

2 Tu astăzi nu mai mergi cu fraşii,
Dar unde duce calea Ta?
Ce slavă te aşteaptă în ceruri..-
Şi cum te-ai lepădat de ea!

3 De ce-ai dat altuia cununa,
Păstrată pentru tine sus?
Cum vei putea-ntâlni odată
Privirea Domnului Isus?

4 O, suflet, suflet scump, întoarce,
Incă mai poţi a te salva!
Dar mare cât a fost căderea
Să fie pocăinţa ta!

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana (Part 4) Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou

http://www.comorinemuritoare.ro

Memorialul Durerii – Documentar VIDEO despre Traian Dorz

VIDEO Traian Dorz la batranete – Duioase amintiri

1. Citeste Part 1 – Introducerea aici
2. Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
3. Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
4. Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou 
5. Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
6. Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
7. Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos

Temelia cea dintii pentru mintuirea sufletului nostru este sa-L cunoastem si sa-L primim oricare dintre noi in inima si in casa noastra pe Hristos.

Apoi cea de-a doua tot asa de insemnata, este munca si lupta noastra de a-i face pe toti oamenii sa-L cunoasca si sa-L primeasca in viata lor ca Mintuitor si Stapan pe El.

Nasterea din nou

Minunea descoperirii lui Hristos face in sufletul nostru o alta minune: lucrarea tainica si dumnezeiasca a nasterii din nou. Taina Pocaintei care este o lucrare a Duhului Sfint, recunoscuta ca una dintre cele sapte Taine a Bisericii, numita in altfel si taina convertirii, sau taina nasterii din nou – este acea lucrare dumnezeiasca pe care o face, – si trebuie s-o faca, – in viata fiecarui om, Duhul Sfint si Cuvintul Sfint.

„Daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu – a spus Mintuitorul catre Nicodim, adaugind ca daca nu se naste cineva din Apa si din Duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3-5).

Desigur, intelegind pentru aceasta nastere din nou prin Apa, Cuvintul lui Dumnezeu, Sfinta Scriptura, dupa cum explica insusi Mintuitorul in Ioan 4;14: „apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tisni in viata vesnica…” Si dupa cum arata si sfintii apostoli in epistolele lor: Sf. Pavel in Tit 3:5′ … El ne-a mintuit prin inoirea facuta de Duhul Sfint’. Sau in Romani 10:17: … credinta vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvintul lui Dumnezeu. Sf. Iacov in cap. 1:8: El de bunavoia Lui ne-a nascut prin Cuvintul Adevarului… Sf. Petru in Ep. 1 cap. 1:23: Fiindca a-ti fost nascut din nou nu dintr-o saminta care poate putrezi ci dintr-una care nu poate putrezi prin Cuvintul lui Dumnezeu care este viu si care ramine in veac… Sf. Ioan in Ep. 1 cap. 3:9 : Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste pentru ca saminta lui Dumnezeu ramine in el si nu poate pacatui fiindca este nascut din Dumnezeu.

Deci este vorba de acea tainica lucrare si schimbare pe care o face in viata aceluia care crede si care se intoarce, Cuvintul lui Dumnezeu Apa cea vie, si Duhul lui Dumnezeu, Puterea cea vie si cereasca. Aceasta lucrare e o taina si o minune dumnezeiasca dupa cum limpede a spus Mintuitorul: „… este ca si cu vintul caruia ii auziti vuietul dar nu stii nici de unde vine nici incotro merge” (Ioan 3:8) Sau… este ca si cu saminta care pusa in pamint… creste si rodeste totul. Sau este ca altoitul pus in pom: – schimba si inoieste totul. Sau este ca aluatul pus intr-o framintatura: – dospeste si imbunatateste totul.

Sufletul acela prin care Duhul Sfint vrea sa aduca pe altii la o stare dupa voia lui Dumnezeu

Aceasta schimbare si inoire o facuse Cuvintul si Duhul lui Dumnezeu mai intii in viata slujitorului Sau Iosif, de care se folosea acum spre a face acest lucru si in altii. Iar in el aceasta schimbare si inoire se adincise si se desavirsise mereu. Fiindca asa lucreaza totdeauna Domnul Isus: Sufletul acela prin care Duhul Sfint vrea sa aduca pe altii la o stare dupa voia lui Dumnezeu, trebuie sa fie el insusi mai intii nascut din nou, apoi curatit si sfintit spre a fi cit mai potrivit pentru lucrarea ce Dumnezeu vrea sa o faca prin el.

Dumnezeu in tot ce face, este intelept si bun: Lucrind, El Isi desavarseste mereu unealta prin care lucreaza. Invatind, El il face tot mai invatat pe invatatorul prin care invata pe altii. Ducind lumina, El il face tot mai luminos pe acela prin care lumineaza pe altii.

Precum un zidar trebuie sa se afle intotdeauna mai presus decit lucrarea pe care o face el, tot asa se cere neaparat sa fie si lucratorul lui Dumnezeu. Mai intii sa aiba si el o stare si o viata mai inalta, mai sfinta, mai smerita, si mai plina de roadele Duhului Sfint, caci numai dupa aceea va putea face ca aceste lucrari sa se faca si in altii.

Trebuie mai intii ca lucratorul Domnului sa se sfinteasca el insusi in toata fiinta si trairea lui, pentru ca apoi sa poata duce si pe altii la sfintirea fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei 12:14). Iata cum marturiseste Parintele Iosif despre nasterea sa din nou, despre schimbarea si inoirea facuta de Dumnezeu in starea si viata lui.

Parintele Iosif Trifa marturiseste despre nasterea sa din nou 

„…daca aceasta gazeta place, si daca scrisul ei a inceput sa cistige suflete pentru Hristos, apoi lucrul acesta nu sta in mestesugul penei de scris ci in sufletul care scrie aceasta gazeta. Puterea acestei gazete sta tocmai in aceea ca o scrie un suflet care s-a hotarit pentru Hristos. O scrie un suflet care si crede el insusi mai intii ceea ce scrie. Si care face el insusi mai intii ceea ce ii invata pe altii sa faca.

Caci si eu „m-am schimbat”, dupa ce m-am hotarit (dupa ce m-am nascut din nou – lucrul acesta este firesc, este normal. Ar fi foarte nefiresc sa fi ramas tot neschimbat si dupa ce m-am hotarit sa traiesc pentru Hristos. O hotarire ce nu schimba pe om n-ajunge nimic. E o hotarire fara Hristos si fara nici o putere.

Eu nu ma rusinez sa spun ca m-am schimbat dupa ce m-am hotarit sa traiesc cu Hristos si pentru Hristos. O, ce minunata schimbare s-a facut in sufletul meu dupa ce m-am hotarit sa traiesc asa cum spune Evanghelia”. din Gazeta Lumina Satelor Nr. 46 din 25 Noiembrie 1923 – „Si eu m-am hotarit„.

Desigur aceasta este taina si explicatia izbinzilor minunate ale parintelui Iosif si al Lucrarii Oastei. Aceasta va fi intotdeauna puterea si conditia fara de care nici un lucrator si nici o lucrare evanghelica nu poate avea roade..

O, daca ar crede si daca n-ar uita acest mare adevar nici unii din cei care au venit si vor mai vrea sa vina in aceasta Lucrare dumnezeiasca a Evangheliei in Hristos Domnul! O, daca s-ar incredinta cutremurator cu totii acei care vor sa lucreze in ea, ca fara o sfinta si totala schimbare si inoire in viata si in fiinta lor, nu vor putea sluji nici odata pe Domnul. Si nici nu vor putea vedea niciodata mintuirea Lui. 

Conditiile acestea puse celui mai dintii ostas si lucrator dintre noi, sint obligatorii si celui mai din urma. Pe urmele lui Hristoseste dator sa calce intocmai ca primul, oricare din cei care vin si doresc sa intre in aceasta lucrare – pina la sfirsit. Cine intra intr-o coloana dar nu tine cadenta si nici alinierea cu coloana – este un incurcat si un incurcator. Va sfirsi prin a fi in curind aruncat afara ca un netrebnic.

Phil Johnson at Shepherd’s Conference 2012 – The Lessons of Grace

Titus 2:11-15

A few highlights from Phil Johnson’s message with extensive notes below the video:

• But, just as emphatically, I despise the common evangelical tendency to write off as legalistic every call for obedience and every summons to holiness as if grace were a sanction for disobedience and immorality and as if the Gospel gave us license to continue in sin that grace might increase. May it never be, Paul said. How shall we, who are dead to sin, still live in it?
• …it is a serious blunder, also condemned in the strongest possible terms by the apostle Paul, to imagine that the Gospel disagrees with the moral standards that are set by the law. To think that justification by faith eliminates the need for obedience or to think that the perfect freedom of God’s grace gives license for unholy living. All of those things are errors as profound as legalism. Good works and obedience to God’s commands and encouragements and admonitions to be holy; those things are necessary aspects of the christian life. Not necessary in the way the legalists suggest, to earn favor with God. In fact, our works are worthless, totally impotent for that purpose.
• But, obedience is the natural and inevitable and essential expression of love for Christ and gratitude for His grace and this is the chief, practical lesson we learn from the principle of grace. Grace compels us to love and good works. Grace constrains us to renounce sin and to pursue righteousness.
• …the Gospel is more excellent than the law, but the two do not disagree when it comes to the moral standard. Believing the Gospel sets us free from the law’s condemnation, but it does not release us from the moral standard set by the law.
• But if we properly understand the principles of sola fide, it should make us zealous for good works, earnest in the pursuit of holiness, eager to obey the Lord’s commands. We don’t need to be the least bit hesitant to provoke one another to love and good works. If you are hesitant like that, especially in your preaching… shame on you.
• Paul’s point is that the vital, practical duties of holiness and obedience are in perfect accord with sound doctrine. And calls to obedience and exhortations to virtue are not inconsistent with the doctrines of grace, much less are they opposed to grace.
• The distinction between law and grace has nothing to do with the commandments or the moral content of the law. What grace eliminates and overturns are the law’s curses. As far as the moral imperatives of the law are concerned, grace is in full agreement.

Uploaded by by Grace Community Church  at  VIMEO and with thanks to G.Bogdan for alerting us to this message.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Phil Johnson at Shepherd’s Conference 2012, posted with vodpod

Notes from Phil Johnson’s message:

Just 3 years ago I spoke from verses 7 and 8 of Titus 2; that’s where Paul tells Titus:

„⁷ Show yourself in all respects to be a model of good works, and in your teaching show integrity, dignity, ⁸ and sound speech that cannot be condemned, so that an opponent may be put to shame, having nothing evil to say about us.

That message was titled Sound Words, Sound Doctrine”. It was a plea for purity in doctrine and dignity and soundness in our speech, both words and conduct that are beyond reproach.  That was the example Paul was urging Titus to model for the young men in his flock. In Paul’s time, as now, adolescent males were especially prone to bad language and unhealthy companionships and raunchy jokes and undignified conversation about  indecent subject matter and things like that in a similar vein and those things were undermining the church’s testimony in Crete and it seems that the chief culprits were immature young men. Cretan bad boys. Vulgar talk was then, as it is now, the common tendency of adolescent boys. And not just lewd language but also salacious subject matter and boorish behavior and those are today even, in our culture the main features of typical male adolescent misbehavior.

Unless you’ve been sleepwalking through the past decade, you know that those very same characteristics have become common badges of identity among certain celebrity mega church pastors and their acolytes. My point 3 years ago was that the drift of the evangelical movement is the exact antithesis of what Paul is calling for in this chapter. Worst of all, the problem begins too often in the pulpit.

There has been no end in the media, about evangelical preachers who purposefully use profane language, their sermon series relentlessly exploit risqué, sexually oriented subject matter. They do advertising that is deliberately designed to be suggestive. It is a nationwide problem. Literally, hundreds of churches have been sending out tasteless publicity for sermon series after sermon series on sex.  Honestly, I think it has gotten worst in the last 3 years.

In the current climate of evangelicalism you can’t even whisper a word of disapproval about that without someone, somewhere labeling you as a legalist. If you dare to suggest that Christians should not be trying so hard to please this world’s elite, but instead we ought to cultivate sobriety and godliness and righteousness, a chorus of angry voices will rise up to explain to you that all of this is necessary. It’s what contextualization demands. And it’s the only alternative to the world’s obsession with sex and perversion and so christians need to talk about such things almost non stop in Jesus’ name.

Legalism has become the all purpose evangelical retort to any mention of hones and obedience or good works. And it’s a potent „scare” word and legitimately so. I don’t want to be a legalist. I hate legalism. Legalism as defined in Galatians 5:1 is the error of abandoning our liberty in Christ in order to take on a yoke of legal bondage. To the legalist, good works are necessary to earn God’s favor. And I have no sympathy for those who believe that a person with the weakest conscience or the Bible College with the strictest rules should get to define holiness for everyone. I’m quite happy to let scriptures set the parameters of sanctification. And where scripture is silent, I think we should be too.

The principles of Romans 14 are sufficient to cover questions the scripture doesn’t answer either expressly or by giving us clear principles that may be deduced by good and necessary consequence. Where scripture speaks, in either way, explicitly or implicitly, we need to obey scripture. But, beyond that, we should just shut up. I explore every hint of legalism and I want to make that clear.

But, just as emphatically, I despise the common evangelical tendency to write off as legalistic every call for obedience and every summons to holiness as if grace were a sanction for disobedience and immorality and as if the Gospel gave us license to continue in sin that grace might increase. May it never be, Paul said. How shall we, who are dead to sin, still live in it?

The line of demarcation between Gospel and law is absolutely vital and you will never hear me say otherwise. One of the great advances of the Protestant Reformation came in the way Martin Luther stressed the distinction between law and Gospel. Law is not Gospel and vice versa. And I appreciate those who labor to differentiate between the two. There is hardly any more theological distinction and let me say once more with emphasis: To confound law and Gospel is no small error. It’s an easy error to make and let’s be candid. There seems to be something in the fallen human heart that makes us prone to that kind of error. It’s the error that lies at the heart of every kind of legalism and I think it’s a tendency of every fallen human heart to default towards legalism and it’s right that we should resist that tendency. Galatians 5 urges us to resist that tendency. There is no more deadly blunder in all of theology than to confound law and Gospel.

Some of the strongest words of condemnation anywhere in the New Testament were aimed at those who supplanted Gospel promises with legal demands (Galatians 1:6-9). So are we clear on this? I hate legalism with a holy passion. However, it is a serious blunder also condemned in the strongest possible terms by the apostle Paul, to imagine that the Gospel disagrees with the moral standards that are set by the law. To think that justification by faith eliminates the need for obedience or to think that the perfect freedom of God’s grace gives license for unholy living. All of those things are errors as profound as legalism.

Good works and obedience to God’s commands and encouragements and admonitions to be holy; those things are necessary aspects of the christian life. Not necessary in the way the legalists suggest, to earn favor with God. In fact, our works are worthless, totally impotent for that purpose. But, obedience is the natural and inevitable and essential expression of love for Christ and gratitude for His grace and this is the chief, practical lesson we learn from the principle of grace. Grace compels us to love and good works. Grace constrains us to renounce sin and to pursue righteousness.

Listen, the Gospel is more excellent than the law, but the two do not disagree when it comes to the moral standard. Believing the Gospel sets us free from the law’s condemnation, but it does not release us from the moral standard set by the law.Or, to say it another way, the principle of sola fide, justification by faith alone, that principle is not hostile to good works. The Gospel puts good works in their proper place . But if we properly understand the principles of sola fide, it should make us zealous for good works, earnest in the pursuit of holiness, eager to obey the Lord’s commands. We don’t need to be the least bit hesitant to provoke one another to love and good works. If you are hesitant like that, especially in your preaching, shame on you.

Florin Ianovici – Alergare – O Cursa pe Viata si pe Moarte

PAGINA – Predici Florin Ianovici aici

• Viata este o alergare.
• Viata este o alergare staruitoare pentru ca :

1.  Nu mai este timp
2.  Strabatem valea umbrei mortii
3. Pentru ca nu poti negocia cu ispita

• In aceasta alergare :

1. Mergem in pluton, nu de unul singur
2. Ea nu e o competitie
3. Sa nu ne uitam inapoi
4. Sa privim la pasiunea Domnului Isus
5. Sa privim pozitia Domnului Isus
6. Sa ne uitam tinta

• CONCLUZIE: Care sint motivele pentru care unii oameni nu mai alearga?

La Brasov 26 Noiembrie 2011 Uploaded by MediaEvanghelica

Cea mai mare putere in viata, energia care-ti ajuta este cea a rugaciunii si a Duhului Sfint.

Nu vi se pare ciudat ca Ilie, spune Cuvintul lui Dumnezeu in 1 Imparati 18:45-46, a facut un lucru ciudat. S-a apucat sa alerge  pe linga carul lui Ahab. Dupa ce s-a rugat sa ploua si a stat multa vreme in rugaciune la un moment dat, plin de Duhul lui Dumnezeu a inceput sa alerge pe linga carul lui Ahab si i-a luat-o chiar inainte. Oare de ce? Poate printre altele vrea sa ne spuna ca in viata aceasta nu trebuie sa te bizui doar pe un car, nu trebuie sa te bizui doar pe o pozitie sau o diploma ca cu acest car imparatesc, daca vrei te duci pina la un loc, dar prin puterea Duhului Sfint poti sa-l depasesti.

Evrei 12:1 Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

Spuneam ca m-am hotarit sa va vorbesc despre alergare pentru ca am bagat de seama ca oamenii in vremea din urma oamenii se gindesc mai mult la plimbare decit la alergare. Omul isi proiecteaza viata cu o casuta alba pe malul marii, sa il bata vintul, briza, eventual un catelus, o pensie indestulatoare, sa nu ma deranjeze nimeni si sa traiesc eu acolo. Ne inchipuim viata aceasta ca o plimbare, insa Domnul Dumnezeu spune ca viata nu e o plimbare ci ea este o alergare.

Primul indemn pe care ti-l da Duhul Sfint dimineata: Viata este o alergare

cind te trezesti este: Pe loc, fi-ti gata, START! Ca nu sti ce te asteapta. Acesta este primul indemn pe care ti-l da Duhul Sfint iar noaptea cind te culci, in loc sa stai in genunchi si sa plingi cu amar ziua pierduta, ar trebui sa spui: Multumesc frumos ca dimineata o sa o luam din loc.” Si plecam din nou intr-o alergare. Si viata noastra este o viata care in fiecare zi umplem o fila in care ni se spune si unde am alergat si ce kilometraj am avut pentru ca ce va conta? Dumnezeu va zice: Tu ce kilometraj ai pentru mine?

De cele mai multe ori, atunci cind ne proiectam viata crestina, este bariera aceasta: Oare ce ar putea sa faca Dumnezeu pentru mine ca sa fie bine? M-am gindit, de ce oare Dumnezeu ne spune ca viata e o alergare?  Mai intii ar trebui sa stiti ca noi, cei ce sintem ai Domnului avem o cetatenie cereasca. Cetatean ceresc inseamna ca tu reprezinti pe cineva mai presus de tine. Noi ne-am inscris in aceasta alergare crestina si eu nu ma reprezint pe mine, nu-mi fac mie reclama. Nu conteaza cine este Florin Ianovici. Conteaza ca eu onorez si reprezint pe Isus Hristos. Eu nu alerg oricum. Alerg pentru ca dorinta inimii mele este ca El sa fie proslavit fie prin viata mea, fie prin moartea mea.

Dumnezeul nostru este un Domn care zice: In aceasta alergare a vietii, voi purtati, fiecare dintre voi o sarcina; ma reprezentati pe Mine. Atunci cind scrie inspirat de Duhul Sfint fie apostolul Pavel sau Apolo (pentru ca nu se stie exact care din ei a scris Epistola catre Evrei), atunci cind vorbim despre alergare, Dumnezeu spune: Cind alergi reprezinti pe cineva. Primesti un echipament, primesti o tinuta. Cind te-ai inscris intr-o alergare, tu alergi. Si noi, oamenii care ne-am intors la Dumnezeu, imi place sa cred ca noi vrem sa alergam pentru Imparatul.

De departe se recunosc alergatorii lui Isus

Exista un steag pe care Dumnezeu il are si in Cintarea Cintarilor 2:4 spune ca exista un steag sub care noi alergam. Acest stindard spune Cuvintul ca este: Dragostea este steagul fluturind peste mine. Cind m-am inscris in aceasta alergare eu stiu ca il reprezint pe Imparatul meu si alerg de dragul acestui Imparat.

Cei mai multi alergam in viata si vrem un Dumnezeu care sa ne ajute pe noi dar aici trebuie sa ne punem urmatoarea intrebare: Pentru ce alergi in viata? A cui voce ai auzit azi dimineata? Puterea unui om credincios sta in faptul ca atunci cind ma ridic si cobor din pat o fac in numele lui Isus Hristos. Dar aceasta insemneaza dincolo de toate sa stiu un lucru, ca n-alerg cum vreau eu. Alergarea aceasta este sub un drapel si sa stiti ca de departe se recunosc alergatorii lui Isus. Alergatorii lui Isus se incoroneaza cu acest drapel al dragostei. Cine n-are dragoste nu alearga pentru Imparatul, alearga pentru el insusi sau pentru oricine altcineva. Dar dragostea ne face sa fim din Dumnezeu.

Noi nu alergam oricum

Exista pe pamintul acesta spectatori si exista mai mult decit spectatori. Noi avem spectatori care se uita la noi si ei sint ciudati. Ti-a iesit? Bravo, esti in top si zic: O ce bine. Cind am venit la Bucuresti nu aveam prieteni, dar a venit si Sesiunea (la facultate) si si dintr-o data n-am mai vazut pe nimeni… Dupa prima sesiune am fost cautat. Asa fac spectatorii. Esti pe val, esti sus si spectatorii stau cu ochii pe noi pentru ca foarte multi dintre ei sint dezamagiti sau disperati. Multi nu stiu incotro sa o ia si ar veni sa faca un pas catre Dumnezeu dar mai intii se uita la tine si la mine sa vada daca nu am obosit, n-am facut ceva gresit? Se uita si asteapta. In functie dupa cum merge alergarea noastra oamenii vor veni in biserica.

Nu fac niciun favor nimanui prin faptul ca il duc la biserica sau prin faptul ca predic sau ii zic sa se pocaiasca. Nu-i fac nici un favor nici lui Dumnezeu prin faptul acesta; asta e datorie. Deci eu trebuie sa alerg intr-asa fel ca oamenii sa vina la biserica si oamenii sa se pocaiasca.

Noi avem ceva deosebit. Nu avem numai spectatori, Calea crestina este singura care are si martori. Avem si nor de martori. Linga mine cind alerg e Ilie. Norul acesta de martori ce ne spune? Hai inca un pic, mai alearga… Ridica-te, nu sta sa iti plingi de mila. Cu fiecare martor din acestia poti sa te ridici, poti sa capeti puteri noi. Martorii acestia fac un lucru. Spune 2 Timotei 4:7 : M’am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa ⁸Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii… Daca a putut unul (din martori) poti si tu. Nu spune: Eu nu pot. Ba poti, daca norul de martori ne spune atunci se poate.

Viata este o alergare staruitoare. De ce ?

(1) – Pentru ca nu mai este timp. Sportul national stiti care este? Nu fotbalul; tocarea timpului. „Taiem frunze la timp”.  Venim in casa Domnului si zicem: Doamne vreau sa ma inchin, dar seara stam pe Facebook pina la 2 dimineata si Domnul zice: Da, dar ai tocat timpul toata saptamina si nu se poate. Avem noi o constiinta, Duhul Sfint al lui Dumnezeu se intristeaza. Pacatul de omisiune, fundamental in ziua de astazi e tocarea timpului. Biblia spune ca voi trebuie sa alergati. De ce va muiati? Stiti ca pierdeti timp pretios? Ca v-o ia altii inainte? 15 ani de pocainta si eu nu pot sa fac o rugaciune cum trebuie si nu se muta nici praful de pe mocheta la rugaciunea mea pentru ca n-ai facut nimic pentru Dumnezeu. Daca staruiesti in fiecare zi in fata lui Dumnezeu nu trebuie sa o iei din nou Duminica ci continui cu Dumnezeu.

Nu mai este timp pentru ca propriu zis, foarte multi dintre noi sintem inruntati de Dumnezeu. Citi dintre voi aveti credit in banca? Ce inseamna credit? In fiecare luna vine scadenta. Asa este si cu timpul.

La minutul 22 vorbeste despre o proorocie si un accident unde el (Florin Ianovici) trebuia sa fie mort dupa accidentul care l-a avut pe drum spre Oradea cu citiva ani in urma.

Dupa acel accident eu mi-am dat seama ça eu nu mai sint al meu sa fac ce dores eu si am zis: Doamne, eu traiesc pe credit. M-am imprumutat de la banca asta a vietii din Dumnezeu. In fiecare zi cind ma trezesc spun: Doamne iti multumesc, trebuia sa fiu mort si Dumnezeu m-a facut viu si imi dau seama ca eu traiesc pe credit. M-am imprumutat cu zile de la Tine si Tu esti acela care mi-ai creditat aceste zile. Dar eu stiu ca intotdeauna cind este vorba de zile din imprumut, e dobinda mare. Ma duc si alerg pentru Domnul Dumnezeu unde pot.

(2) Strabatem valea umbrei mortii. Pamintul acesta este ca o vale peste care este umbra mortii. Cind ne nastem porneste cronometru. Noi cu fiecare zi ne trecem, murim. Acest spectru al mortii, acest cronometru a pornit de la maternitate si il simtim in fiecare zi. Tarina se va duce in tarina dar sufletul merge la Dumnezeu. Daca noi strabatem valea umbrei mortii, dumneavoastra va dati seama cum tot pamintul acesta asteapta cu infocare rascumpararea fiilor lui Dumnezeu. Creatia asteapta sa fie innoita pentru ca este impregnata de pierzare si pamintul acesta cu tot ce este pe el stie ca intr-o zi va arde. N-a fost menit sa arda. Arde din pricina fiilor lui Dumnezeu care n-au facut voia lui Dumnezeu si care au facut lucruri rele si pamintul acesta este blestemat din pricina noastra. Deci daca pamintula acesta este sub umbra mortii, care vrea sa se plimbe sub umbra mortii? Nu, daca sint sub umbra mortii imi vine sa o iau la fuga. Pai, asta spune Biblia: Alergati si alergati staruitor pentru ca daca este valea umbrei mortii voi nu trebuie sa va plimbati ca moartea pindeste si pe cine pune mina doboara. Si moartea nu-i la cimitir. Intelegeti voi lucrul acesta? Unde-i moartea? Unde ti-ai ingropat visele. Unde ti-ai ingropat credinta, acolo-i moartea.

In ziua cind n-ai mai avut credinta, in ziua cind n-ai mai stiut pentru ce sa traiesti, in ziua in care nu mai ai un vis pentru care sa traiesti, ai murit prietene. Tie numai numele iti merge ca traiesti, dar esti mort pentru ca moartea e abila. Moartea loveste in multe feluri nu doar cind iti ia trupul asta  biologic. Moartea este arma Satanei. Stiati lucrul asta? Si principiul mortii este mai mult decit al trupului, decit biologic vorbind. In Ieremia 9 spune: Moartea s-a suit pe ferestrele voastre. Atunci mi-am dat seama de un lucru, ca moartea s-a suit si sta pe ferestrele noastre pentru ca ce facea Daniel in captivitate? Daniel stia ca traverseaza valea umbrei mortii. Ce facea Daniel? Daniel deschidea fereastra larg, se uita spre Ierusalim si se ruga cu voce tare si zicea cu privirea indreptata spre Ierusalim: Doamne, eu nu uit de unde am venit, nu uit al cui sunt si nu uit incotro ma indrept. E important sa deschizi fereastra rugaciunii si sa spui acelasi lucru in fiecare dimineata.

Fugi de poftele tineretii

(3) Nu poti negocia cu ispita; nu poti negocia cu pacatul. Sfintul Augustin, intr-o viziune care a avut-o zice ca a vazut tot pamintul acesta acoperit de capcane de ispita. Si a zis ca a vazut capcana, linga capcana, linga capcana si a zis: Doamne, dar cum ar fi posibil ca omul acesta sa mearga si sa nu cada in aceste capcane care sint una linga alta? Cuvintul care l-a auzit a fost: Smerenie.

Cind a stat Iosif fata in fata cu nevasta lui Potifar n-a zis: Stai putin sa imi dau seama, uite vreau sa iti spun psalmul 23. A taiat-o, a fugit si mai bine isi lasa haina decit sufletul. Deci eu plec, nu stau, nu negociez pentru ca in ispite nu stai tu sa parlamentezi cu Satana, ca te pune la pamint. Nu, mai bine o termini cu totul. E important lucrul acesta. Trebuie sa alergi din locul ispitei. Nu poti sa ramii acolo si sa crezi ca esti biruitor. Iosif a fugit si Biblia zice: Fugi de poftele tineretii.

2 Timotei 2:32 spune Fugi de poftele tineretii. Intrebarea mea este, oare numai tineretea are pofte? Oare batrinetea nu are pofte? Ba da, are. Dar oare de ce spune Dumnezeu tinerilor sa fuga de poftele tineretii? De ce nu trebuie sa fuga batrinii de pofte? Pentru ca ar trebui sa fuga in tinerete. Cum adica tu la 60 de ani si mai ai pofte din alea? Tu trebuia sa fi fugit de mult de ele. Fiecare virsta are incercarile ei. Fiecare virsta are greutatea ei.

Unde sa fugi?

Dar daca fug de poftele tineretii, unde fug? Ca multi fug. Cind fugi, fugi in bratele lui Isus. Cind fugi, fugi la crucea Domnului Isus Hristos si pocaieste-te.

Filipeni 3:14 – alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. De ce este viata oarecare staruitoare?  Efeseni 6:12 spune Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. Cum e alergarea crestina?

In primul rind trebuie sa stiti ca alergarea crestina nu este o alergare de unul singur. Alergarea crestina e o alergare in pluton si alergarea crestina nu e un sprint. Alergarea crestina e un maraton. Se alearga in pluton si trebuie sa iti pastrezi ritmul si suflul. Aceasta alergare e o alergare in pluton ca pe Dumnezeu nu-L intereseaza cine trece primul la linia de sosire. Pe Isus Hristos il intereseaza sa trecem linia de sosire toti!  Important e sa pastram cadenta, ritmicitatea. Cu cit se ingroasa plutonul si cu cit este mai mare cu atit e mai mare multumirea Domnului Isus Hristos.

Alergarea crestina nu e competitie.

Asta ne macina pe noi si asta de multe ori ne tulbura pe noi pentru ca in alergarea crestina incercam sa vedem care e cea mai buna predica si dam scoruri. Si atunci ce avem? Avem dumneavoastra juriu si noi candidatii. Satana vrea ca noi sa facem lucrurile dintr-o dorinta competitiva insa Dumnezeu ne spune ca noi trebuie sa facem lucrurile in asa fel incit sa ne fim de folos unul altuia.

La o conferinta nationala in Portugalia m-a intrebat un filozof: Pastore ai 3 minute sa imi spui pentru ce traiesti tu, filozofic. Am zis: N-am nevoie de 3 minute. Iti spun din prima secunda ca traiesc sa iau citi mai multi cu mine si atunci cind voi fi in fata lui Dumnezeu sa ma doara miinile de rod. Sa ma duc in fata Domnului Isus cu miinile pline si sa zic: Sint ai tai… Nu-i competitie. Nu conteaza cine a cintat mai bine. Conteaza cine a zidit. Nu conteaza cine a predicat mai bine, conteaza cine a schimbat prin cuvintele lui ceva, conteaza cine l-a reprezentat pe Imparatul. Noi nu alergam unii impotriva altora, noi alergam unii pentru altii si pentru Isus.

Este o alergare aparte pentru ca noi alergam fara sa ne uitam inapoi.

Cind alergam ne uitam numai in fata. Stiti de ce? Pentru ca eu trebuie sa ma uit la El, si sa spun: Mai am putin, inca putina vreme si cel ce vine va veni si nu va zabovi. Filipeni 13 spune: Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre tinta. Intotdeauna cind te uiti in spate, te uiti in spate pentru ca ceva nu merge bine in prezent. UItatul in spate are de a face cu regret, are de a face cu vinovatia de cele mai multe ori. Cind ne uitam in spate inseamna ca cumva nu ne mai uitam in fata. Sint oameni care sint ancorati in trecutul lor cu regrete, poveri, resentimente. Stiti ca sint oameni care si dupa 30, 40 de ani inca sint captivi intr-o relatie de neiertare? Tu nu mai poti sa traiesti. Esti legat de diavolul. In momentul in care tu nu-l poti ierta pe cel ce ti-a gresit, tu esti captivul lui.

Stiti de ce merita sa  iertam oamenilor si sa parasim gindurile acestea de acuzatie si judecata? Pentru ca sint in mina Domnului Isus Hristos, de dragul Lui pot ierta si merg inainte.

Practic ce inseamna sa te uiti la Isus?

Alerg spre tinta si ce vad eu inainte? Spune in capitolul 2 Sa ne uitam tinta la capetenia si desavirsirea credintei noastre, adica la Isus. Daca ma uit la Isus, adica cum sa ma uit la Isus? In primul rind cind ne uitam la Isus sa nu ne uitam doar la patima Domnului Isus pentru ca in general pocaitii se uita doar la patima Domnului Isus. Uita-te si la pasiunea Domnului Isus. Spune Biblia: Pentru bucuria care-i era pusa inainte (pasiune) a suferit patima (crucea) a dispertuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie. Domnul Isus Hristos avea o pasiune extraordinara. Cind mergea pe drumul acesta al calvarului si sufera patima, cu pasiune privea la cer, la bucuria care ii era pusa inainte. Priveste la bucuria care ti-e pusa inainte si alearga

Pentru mine formula de un success total este sa aud din guar lui Dumnezeu: Bine, rob bun si credincios. Gindul acesta ma insulfeteste si imi da o bucurie extraordinara. Ce e omul ca sa imi fie teama de el? Ce poate sa imi faca mie omul? Ma gindesc la Domnul, cel ce este ocrotitorul vietii mele. Rascumparatorul meu este viu si ma gindesc la ceasul si ziua cind voi sta fata in fata cu El si ii voi cadea la picioare si-i voi spune: Te-am iubit Doamne, da-mi o vesnicie sa Te vad. Ma remonteaza si imi da putere. Alearga pentru ca intr-o zi il vei vedea pe Dumnezeu si iti va deschide larg usa.

Priveste la pozitia Domnului Isus Hristos.Ce inseamna sa ma uit la scaunul sau de domnie, la pozitia Lui? Domnul Isus spune ca firile de par va sint numarate. Stiu un lucru, ca nimic nu se intimpla fara voia Dumnezeului meu. Privesc spre cer la scaunul de domnie pentru ca pe el este asezat Imparatul si am credinta ca Dumnezeu ma va ajuta si pe mine.

Sa va uitati tinta. Verbul acesta greces – sa ne uitam, impreuna cu cuvintul tinta, este doua sintagme aparte. In traducere libera vea sa va spuna cam asa: Uitati-va la El, la cel ce poate sa va umple retina. Deci cind te uiti spre Isus Hristos, adica ti se umple privirea, adica Domnul Isus Hristos absoarbe toat retina ta. Stiti cum ne uitam noi la predicatori in biserica? In trei parti; noi sintem distributivi cu atentia.

CONCLUZIE: Care sint motivele pentru care unii oameni nu mai alearga?

Eu n-am nimic cu nimeni, dar mi se intimpla mie in biserica. Nu vorbesc despre voi (sau altii). Vin la biserica si pentru mine este groaznic ce se intimpla. Ne rugam. Trei minute rugaciune. Noi avem ora de rugaciune. Noi mintim pentru ca aia nu-i ora de rugaciune. Aia e ora in care dai 45 de minute indemnuri, cintam 10 minute sau invers, si ne rugam 5 minute. Aia e ora de rugaciune? Macar sa fim cinstiti, sa zicem: Avem si noi de la 9 la 10 CEVA. Dumnezeu stie ce avem. CEVA – ca ora de rugaciune, nu-i.  Sint o multime de piedici. Oamenii azi nu mai alearga. Zice Biblia sa dam la o parte piedicile.

Dar care sint piedicile? Sint oameni cae au neputinta sau infirmitati. Oare Dumnezeu ne cheama pe cei perfecti ca sa mergem cu Biblia subsuoara, toti sanatosi, pleznind de sanatate? Numai bine in viata noastra si NOI sa le spunem amaritilor despre Dumnezeu? Un amarat sa predice uni amarat si un sarac sa predice unui sarac; un bolnav sa predice unui bolnav. Asa ne spune Domnul de piedicile astea a noastre. De ce a trebuit Isus sa vina si sa poarte crucea? Pentru ca cei ce n-au nici o nadejde  si nici o putere ma voi putea identifica cu un Hristos care isi duce crucea in spate ca astea-s poverile mele de fiecare zi.