Lautarii lui Dumnezeu din satul Fântânele

Hazliu…

Vedeti in acest fragment dintr-un articol aparut in ziarul romanesc  ,,Adevarul”, despre un sat din Romania, Fantanele din judetul Dambovita, la vreo 30 de kilometri de Bucuresti pe directia Targoviste. Este un sat din care majoritatea locuitorilor au plecat in Germania, ramanand in urma vreo 2 000 de tigani, majoritatea penticostali. Iata cum descrie autorul acestui articol un botez in apa (Nou Testamental) care a avut loc la paraul din acel sat, al fratilor tigani penticostali, care s-au intors la Domnul Isus. Foarte interesant si hazliu despre modul in care acest autor ii vede pe ,,pocaitii”  tigani intorsi la Christos.  Cind am dat de acest articol si l-am citit nu m-am mai putut opri din ras. Foarte hazliu despre felul in care vad cei deafara (necredinciosi) un botez in apa…

Avram…

din adevarul.ro

Satul Fântânele nu s-a mutat cu totul la Berlin, aşa cum a relatat, săptămâna trecută,presa germană. Au rămas aici peste 2.000 de oameni. Toţi ţigani, toţi lăutari, aproape toţi penticostali. Ţiganii n-au făcut nimic rău. Impresionant e doar numărul: 700! Ce a rămas, atunci, la Fântânele? Pustietate? Ruine? Nu, Fântânele trăieşte. Am fost acolo, i-am luat pulsul şi trăieşte Fântenele, n-a murit! Fântânele este, probabil, singurul sat în care toţi cei de parte bărbătească sunt lăutari.

E singurul sat fără biserică ortodoxă, fără cârciumă, fără chioşcuri cu băuturi alcoolice şi ţigări. Aici trăiesc ţigani fără stabor, ţigani care nu-şi fură fetele unii altora. Ţigani care cântă la vioară nu „Mama mea e florăreasă”, ci „’Naintea ta Isus iubit” (cu un singur i, cum scriu penticostalii). Pentru că la Fântânele, 99% din populaţie aparţine cultului penticostal.

S-au convertit aproape toţi la religia penticostală şi au lăsat definitiv lăutăria. Bat şi acum la ţambale şi la viori, dar în numele Domnului.

Ţiganii din Fântânele au umplut YouTube-ul cu clipuri de la botezurile lor. Se botează în gârlă. Intră în apă în halat alb, păstorul ridică mână şi-l întreabă pe „împricinat”: „Pă credinţa ta?”. Şi pocăitul plânge de păcătos ce e şi aprobă: „Pă credinţa mea!”. Păstorul îl scufundă în apa sălcie şi rece, halatul se lipeşte de mădulare pocăitului, care iese din apa botezului dârdâind. (ht)

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: