Vladimir Pustan – Trebuie sa aratam acestei generatii un Crestinism autentic (Si cum s-a pocait tatal Pastorului Pustan)

Pagina – Predici Vladimir Pustan aici

Blestemat sa fie acela care face lucrarea lui Dumnezeu cu nebagare de seama„, spune Scriptura. Si, cand spun lucrarea lui Dumnezeu, nu ma gandesc numai la lucrarea aceasta de vestire a Evangheliei. Poate noi, penticostalii, ne limitam uneori la asta, dar lucrare este si sa canti in cor, orchestra, sa ajuti pe cineva, sa vizitezi bolnavii la spital sau sa maturi in biserica. Aceasta lucrare trebuie facuta bine si cu cea mai mare seriozitate. Slujind in Biserica Penticostala, slujim lui Dumnezeu!

Punandu-mi intrebarea: „Cu ce este datoare Romaniei aceasta generatie de Pastori?” – vreau, cu ajutorul Duhului Sfant, sa scot in evidenta obligatiile pe care le au pastorii fata de tara aceasta, fata de aceasta generatie de oameni care ne inconjoara.

Suntem datori acestei generatii care ne-a crescut aici, care s-a rugat pentru noi, care ne-a dus la biserica si care a investit in noi. Cei mai multi dintre noi au venit din lume si putini au crescut in biserica. Au avut rabdare cu noi ani de zile pana cand ne-am format si au postit pentru noi.

Am plecat din biserica cand aveam 17-18 ani. Aveti copii de varsta asta. O sa le vina unora clipa, daca nu le-a venit pana acum, cand, omeneste, nu se mai poate face nimic pentru ei. Caci nici bataia, nici calculatorul luat nu o sa-i mai poata ajuta, dar singurul care poate face ceva este Isus Hristos.

Au trecut 5 ani pana m-am intors in biserica. Stiam ca locul nostru este pe ultima banca verde de langa cuier. Deci, cand m-am dus pentru prima data dupa o absenta asa de mare, dupa 1990, i-am spus sotiei atunci: „Tu sa te duci in fata, caci esti prietena bisericii. Eu ma duc in spate caci sunt fiul risipitor.” In clipa cand am ingenuncheat, a venit la mine diaconul bisericii, un om batran care nu avea decat doua clase. M-a luat de mana si mi-a spus: „Vino, caci de 5 ani ne rugam pentru tine; locul tau este pe banca a doua de langa geam, caci de acolo ai plecat”.

1) Trebuie sa aratam acestei generatii un crestinism autentic.

Cu ce suntem datori noi, pastorii acestei generatii? In primul rand, trebuie sa aratam acestei generatii un crestinism autentic. Apostolul Pavel spune bisericii din Filipi: „…ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume” (Filipeni 2:15). Cand vor umbla unii dupa afaceri, noi sa umblam dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Cand altii vor umbla dupa foloasele lor, noi sa umblam dupa foloasele altora, caci Dumnezeu ne va da toate binecuvantarile Lui. Intr-un timp in care biserica a devenit lumeasca si lumea a devenit bisericoasa, va trebui sa intelegem ca este nevoie sa traim un crestinism autentic.

Crestinismul autentic inseamna intoarcerea cu spatele la lume si cu fata la Isus Hristos. Sa vedem in fata noastra tot timpul crucea lui Isus Hristos si sa spunem: „Doamne, ajuta-ma sa traiesc in asa fel ca Numele Tau sa fie proslavit tot timpul in viata mea, sa traiesc frumos ca in timpul zilei, sa-mi fie scarba de pacat, de minciuna, de lacomie, de toate lucrurile acestei lumi si sa Te iubesc pe Tine, sa tanjesc dupa Tine.” Trebuie sa traim un crestinism adevarat, care sa ne faca sa semanam cu Isus Hristos. Nu trebuie sa fim pe plac unei biserici sau unor oameni, ci trebuie sa fim placuti Domnului Isus Hristos, caci El ne va judeca intr-o zi si trebuie sa semanam cu El.

2) Suntem datori sa predicam oamenilor predici adevarate

In Fapte 2, Petru s-a rugat 10 zile, a predicat 4 minute si s-au pocait 3,000 de oameni. Astazi, ne pregatim 10 zile, predicam 3 ceasuri, ne rugam 3 minute, ne botezam copiii si suntem foarte fericiti ca biserica creste. S-au botezat 3,000 de oameni la predica unui simplu pescar, om fara multa scoala, dar el a predicat o predica adevarata. O predica care te face sa simti ca ceva nu este in regula cu tine, o predica din aceea care ii face pe oameni sa plece altfel decat au venit. O predica adevarata spune ca „pe acest Isus pe care L-ati rastignit voi, Dumnezeu L-a inaltat si L-a pus sa fie Hristos si Domn„.

*Adevarata predica trebuie sa deranjeze. La sfarsitul predicii lui Petru, oamenii au ramas strapunsi in inima. Noi, generatia asta, trebuie sa predicam predici adevarate si sa-i deranjam pe oameni. Cand pleaca din biserica, oamenii trebuie sa fie strapunsi in inima, sa nu poata iesi pe usa din cauza eisi sa spuna: „fratilor, spuneti-ne ce sa facem, ca viata noastra nu merge bine, predica asta ne-a strapuns, ne-a facut praf, avem inima franta.” Deci, predica noastra trebuie sa deranjeze.

*Adevarata predica trebuie sa directioneze. Au tabarat toti pe Petru si l-au intrebat: „Ce trebuie sa facem, pentru ca acum suntem strapunsi in inima„. Si Petru i-a directionat si le-a spus: „Pocaiti-va si credeti in Isus Hristos”. Asta e directia. Nu „veniti in biserica noastra„, ci „veniti la Isus si veti avea biserica adevarata„.

*Adevarata predica trebuie sa divizeze oamenii. Cei ce au primit propovaduirea au fost botezati. Nu toata lumea se va pocai la predicile noastre. Oamenii se vor diviza pentru ca Domnul Isus a spus: „N-am venit sa sa aduc pacea, am venit sa aduc sabia„, iar sabia te despica. O predica trebuie sa-i schimbe pe oameni. 

Am stat si m-am gandit la acel pasaj din Biblie, unde spune ca Naomi a plecat din tara bunastarii si a binecuvantarii lui Dumnezeu spre o tara indepartata. Stiti de ce? Pentru ca nu a fost paine. Marea noastra problema e cand ne intrebam de ce ne pleaca oamenii din biserica. Stiti de ce? Nu au ce manca. In momentul cand a auzit ca este paine in Israel, Naomi s-a intors si nu a venit singura. A mai adus pe cineva din amaraciune. Si, vreau sa va spun ca atat timp cat va fi paine in bisericile noastre, oamenii nu vor pleca, ci, dimpotriva, vor veni cei care au plecat si vor aduce si pe altii. Asa se vor inmulti bisericile noastre, daca vom predica o Evanghelie adevarata.

3) Noi, pastorii, suntem datori datori acestei generatii sa ne rugam pentru trezire

Avem aceasta obligatie. Fapte 4:31 „Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant, si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala„. Pentru biserica, trezirea este darul lui Dumnezeu, dar trezirea pentru o familie, pentru o persoana, este munca noastra si trebuie sa ne luptam pentru asta. Nu va fi trezire in Romania, nu va fi trezire in casele noastre pana nu ne vom ruga. Nu sa facem studii biblice despre rugaciune, ci sa facem rugaciuni si sa Ii cerem Domnului lucruri de care avem nevoie. Si lucrurile de care avem nevoie sunt acelea care intra in sufletul nostru. Avem nevoie, ca biserica,   de trezire: avem nevoie noi, pastorii te trezire, avem nevoie sa strigam: „Doamne, indura-Te de tara aceasta, incepe treziea cu casa mea!” Satana poate construi foarte multe ziduri in jurul nostru, dar niciodata nu le poate pune acoperis. El nu poate opri legatura noastra cu cerul, si atunci, indiferent de zidul din jurul meu, legatura cu cerul este libera si pot vorbi cu Dumnezeul meu, care imi raspunde la rugaciune. Si El vrea ca aceasta generatie sa fie o generatie a trezirii. Suntem datori pentru acesti oameni sa conducem aceste rugaciuni.

Frederic, asistentul lui Luter, s-a imbolnavit grav si i-a trimis acestuia vorba, spunandu-i: „Eu nu mai pot continua lucrarea de reformare a bisericii, caci sunt pe moarte„. Luther i-a trimis o foaie pe care a scris: „Iti poruncesc in Numele Domnului Isus Hristos sa nu mori. Aceasta este voia mea si faca-mi-se dupa voia mea, pentru ca nu am alta voie decat inaltarea Numelui lui Dumnezeu. Nu voi ingadui ca tu sa mori inaintea mea, caci eu voi pleca inaintea ta la cer, iar tu te vei ridica in picioare in Numele lui Isus Hristos. A trait sa-l vada pe Luter murind, ba chiar inca 6 ani dupa moartea lui, pentru ca un om s-a rugat cu credinta.

4) Suntem datori, noi Pastorii Romaniei, sa slujim in dragoste

Trezirea nu este aceea cand bancile sunt pline, ci trezirea este cand inimile noastre sunt pline. Caci bancile pot fi pline cu oameni goi pe dinauntru. Pe vremuri aveam atatea cuvinte sa-i spune lui Dumnezeu pentru ca eram in dragostea dintai. Cand esti in dragostea dintai ai atatea de spus, dar acum parca asa de putine cuvinte mai avem. Vreau sa va spun ca dragostea sta si in vorbe. Spuneti-le oamenilor: Apreciem ceea ce faceti, ne este draga lucrarea pe care o faceti. „Dragostea acopera totul” spune Cuvantul lui Dumnezeu. Mai acoperim lucrurile rele, sa nu se mai auda, sa nu se mai vorbeasca, si le descoperim pe cele bune.

Dragostea sta in vorbe, in fapte, dar si in sacrificiu. Domnul Isus spune despre o biserica: „Stiu dragostea ta, stiu jertfa… dar ce am impotriva ta, biserica, este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Pocaieste-te dar si intoarce-te la faptele dintai.” Stiti care erau faptele dintai? Te sculai la 6 dimineata sa te rogi, mergeai la spitale prin frig, ploaie si nu conta. Va veni o vreme cand tot ce am facut pentru Domnul ne va fi rasplatit. Trebuie sa ne incredem nu in ceea ce am facut, ci in puterea sangelui Lui, insa nimic din ce am facut nu va ramane nerasplatit din partea lui Dumnezeu.

Am crescut intr-o familie in care tatal meu nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Poti predica la mii de oameni, dar cel mai greu este sa duci Evanghelia in casa ta. Nu primea Cuvantul de la nimeni.

Intr-o iarna, pe la 10 dimineata, mi-a batut cineva la usa si mi-a spus: „Domnule pastor, va cheama bunicul meu sa mergeti la el„. Despre acesta stiam ca sta in pat de 7 ani, paralizat, si bea doar lapte, cu paiul. Era ca o leguma. Fusese clopotar in biserica ortodoxa. Cand am ajuns, el mi-a spus,” Domnule pastor, noaptea trecuta a venit la mine Isus si mi-a spus: „Miroane, tu trebuie sa te botezi. Trimite dupa pastor”. I-am spus ca nu-l pot boteza prin cufundare, dar il pot stropi cu apa in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Imediat dupa ce a fost botezat, s-a ridicat in sezut, pentru prima data in 7 ani, si primul lucru care l-a facut a fost sa ceara de mancare. S-a ridicat si a mancat. A mai trait pana acum 3 ani. Dupa ce a fost botezat si vindecat, a venit la biserica, pe picioarele lui, la fiecare serviciu divin. Intre timp, ma mutasem la oras. Intr-o zi, mama mi-a dat un telefon, sa imi spuna sa vin degraba acasa, caci s-a intamplat o minune cu tatal meu. M-am dus imediat acasa si mama mi-a spus cum fratele Miron, cel ce fusese paralizat, a stat 3 ore de vorba cu tata, dupa care tata a inceput sa planga si sa se roage. Miron a fost singurul om pe care tata il respecta in satul acela si de la el a primit Cuvantul lui Dumnezeu. Dupa doua luni, tata s-a botezat si de atunci merge la biserica mereu. Ma gandesc cu groaza ce s-ar fi intamplat in dimineata aceea de iarna, daca nu ma ridicam din pat, pentru ca Dumnezeu avea de facut o minune si in casa mea.

Tot ce ai  facut pentru Dumnezeu, intr-o zi se va intoarce pentru tine. Fiecare vorba spusa, fiecare lucru facut il primim inapoi in Numele lui Isus Hristos. Amin!

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: