Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 7A – Departe in Serviciu

traducere de Avram Cuc

E interesant ca in acest capitol se vede amprenta „Evangheliei Prosperitatii” care credem ca e ceva nou, dar avea dreptate Solomon cand spunea ca nu este nimic nou sub soare. Un mic pasaj din acest capitol ne dovedeste acest adevar:

Sadhu se afla atunci in culmea popularitatii sale, si aici isi are locul urmatorul fapt: Intr-o zi cand se dusese in jungla sa se roage, un individ plin de cucernicie se apropie de el: – „Iertati-ma ca va tulbur singuratatea si va intrerup rugile, dar oare nu este o datorie sa cauti binele altora? Viata dumneavoastra curata si de renuntare m-au impresionat adanc, la fel ca si pe cei multi ce cauta pe Dumnezeu. Cu toate ca v-ati consacrat corpul si sufletul pentru binele aproapelui, totusi n-ati fost suficient recompensat. Si iata ce vreau sa spun: crestin devenit, influenta dumneavoastra s-a intins peste sute de oameni, insa ea ramane limitata. N-ar fi mai bine pentru dumneavoastra sa deveniti ca hindus sau musulman un „lider” al poporului? Daca consimtiti la acest lucru, curand veti vedea milioane ca va urmeaza si adora ca pe „guru-ul” lor”.

Cand Sadhu auzi aceste cuvinte, raspunse imediat: „Inapoia mea Satano, eu stiu ca esti un lup imbracat in piele de miel, tu doresti ca eu sa renunt a urma calea cea stramta a vietii care este ceea a crucii, pentru a apuca pe drumul mare care duce la moarte. 

Citeste

faceti click pe poza pentru sursa – Muntele Everest, Tibet

Eu nu ma rusinez de Evanghelie, ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea oricui crede” Romani 1:16 Apostolul Pavel

In vastele solitudini ale Himalayei, Sadhu a petrecut luni intregi in tacere si in comuniune cu Dumnezeu. El a strabatut singur regiuni rar vizitate de oameni si a contemplat in natura opere splendide ale Creatorului. Acolo Dumnezeu i-a intiparit talentul sau divin si i-a acordat , in momentele de extaz viziuni spirituale asupra lumei invizibile, care i-au iluminat viata.

El a primit putere in vederea slujbei ce i se incredintase in cuprinsul Indiei si pentru calatoriile misionare de-a lungul lumii. Numele sau deveni in curind celebru si toate portile se deschisera inaintea acestui servitor al lui Christos despre care se vorbea cu atata uimire si admiratie. Nimic insa nu l-a abatut de la chemarea sa de „sadhu”. Si mereu arata aceiasi umilinta, aceiasi dulceata, aceiasi simpatie in viata sa de renuntari. Sufletul sau totdeauna indragostit de liniste si de unire cu Dumnezeu, suferea de lingusirea oamenilor si nazuia cu staruinta sa regaseasca solitudinea muntilor.

In 1918 a venit la Mandras si de aici mult mai la sud, ca sa lucreze pentru un timp printre comunitatile lipsite, din cauza razboiului, de misionarii germani. Atunci a intilnit si pe sotii Benoit, veniti in India, sa ajute pe misionarii elvetieni ramasi fara adapost, ca urmare a expulzarilor facute de guvernamantul englez. Pretutindeni Sadhu indemna pe crestinii hindusi sa continue munca misionarilor europeni si sa nu lase sa se piarda lucrarea inceputa. El ilustra indemnurile sale prin pilda urmatoare: „Un om avea o gradina magnifica; plantele si arborii erau foarte bine ingrijiti de el si fiecare le admira. Acel om insa trebuind sa plece pentru un timp indelungat, si-a spus in sine: – fiul meu aste aici; el va pastra totul in ordine pana la intoarcerea mea. Dar fiul nu s-a ingrijit de gradina si nici altcineva nu i-a purtat de grija; poarta ei a ramas deschisa, vacile vecinului au intrat acolo si au pascut florile si verdeata. Nimeni nu a mai udat plantele si curand totul s-a ofilit si s-a uscat. Trecatorii se mirau de neglijenta acestui fiu indolent si trandav. Oh- raspunde el, tatal meu a plecat fara sa-mi spuna ce trebuie sa fac!”

– „Voi crestini indieni, voi sunteti intocmai ca acest fiu; misionarii vostri au trebuit sa plece si vor fi departe mult timp, dar voi nu faceti nimic sa continuati opera lor. Daca voiti sa fiti feciori adevarati, sa va indepliniti datoria, fara sa asteptati un ordin special de la tatal vostru”.

Zi si noapte, Sadhu predica in numeroase adunari. Niciodata cineva nu a atras intr-un asemenea grad atentia si simpatia bisericilor din India. La dansul veneau din toate partile. Sfaturile pe care le dadea, erau intotdeauna pline de intelepciune, de bun simt si de masura. Exemplul pioasei sale mame si educatia pe care i-o daduse, reveneau constant in convorbirile lui cu femeile. – „Daca o mama pagana a putut sa faca atata pentru fiul ei, cu cat mai mult voi mame crestine, puteti sa faceti pentru copiii vostri!”

Foarte adesea –  intocmai ca Nicodim – multi veneau sa-l vada in timpul orelor tacute ale noptii si sa caute adevarul. Il rugau fierbinte sa viziteze bolnavii, sa binecuvanteze copiii. Un numar foarte mare, ca o legiune de oameni, cereau rugaciunile sale  si foarte multi au gasit usurarea asteptata. Vestea vindecarilor facute prin el a luat o astfel de proportie, incat el a refuzat sa raspunda la foarte multe apeluri. Hindusii atribuie voluntar o putere magica, unui barbat sfant.

Ceylon cca. 1900’s – faceti click pe poza pentru sursa

– „La Ceylon, un crestin de buna familie avea un copil, care era pe moarte. Medicii il condamnara si mama lui m-a rugat fierbinte sa vin, sa-mi pun mainile si sa ma rog pentru el. I-am spus ca aceste maini n-au nici o putere, ci singure  mainile strapunse ale lui Christos pot sa tamaduiasca. Cu toate acestea am consimtit in sfarsit sa merg la spital si sa vad pe tanarul bolnav. M-am rugat pentru el si am pus mainile mele pe capul lui. Trei zile mai tarziu l-am zarit asezat langa mama lui, in fundul unei sali in care predicam. In ciuda eforturilor mele, n-am putut convinge oamenii ca vindecarea nu era obtinuta printr-o putere supranaturala ci era acordata mamei de Christos ca raspuns la rugaciune. Astfel, staruiau sa ma priveasca ca un facator de minuni si eu am inteles ca era folositor sa nu incurajez o superstitie, care abatea atentia de la Evanghelie”.

Sadhu a participat la o mare adunare a bisericii siriene, unde 20 000 de crestini au fost prezenti. Aceasta comuniune crestina isi pretinde obarsia de la Apostolul Toma, venit se spune, sa predice Evanghelia in India. Dar in afara acestei traditii, – adevarata sau nu – este stabilit ca aceasta biserica exista inca din secolul al treilea, era crestina. Sundar a participat la una din congresele ramurei „Mar Thomas” , in Tranvacor. In fiecare an, in sezonul uscat, se construia un vast hangar pe o insula de nisip formata in albia secata a unui fluviu mare. Acolo, timp de o saptamana se tineau adunari de evanghelizare. In fiecare dimineata, inaintea aurorei un barbat strabatea cantonamentul strigand: – „Laudat fie Dumnezeu, laudat fie Fiul lui Dumnezeu!” – si de pretutindeni se intonau rugaciuni cantate pe vechile melodii siriene. Astfel se inaltau catre cer printr-un crescendo constant, invocarea ce trebuia sa ajute coborarea binecuvantarii peste adunarile zilei.

Datorita prezentei lui Sadhu, in anul acela a venit mai multa lume decat de obicei. Nu mai putin de 32 000 de auditori erau asezati pe nisip, in timp ce pe o platforma ridicata doi episcopi de-ai bisericii siriene, in roba de matase rosie, cu braie de aur si acoperiti cu turbane neobisnuite prezidau intrunirile. Alti predicatori printre care si Sadhu erau asezati pe estrada in felul indian. Cand episcopul indica un subiect de rugaciune, un murmur se ridica si mergea crescand pana ce devenea asemenea unei rostogoliri de talaz oceanic.

Harta denota Misiunile Crestine din India cca. 1900. Sundar Singh i-a mustrat pentru ca s-au limitat in vestirea lui Hristos doar la zona lor, motiv pentru care a trebuit sa vina misionari din alte tari ca sa vesteasca Evanghelia in India.

Sundar a vorbit deschis acestui mare auditoriu, spunandu-le ca o deosebita favoare le-a fost acordata prin cunostinta ce o aveau, despre Evanghelie dupa atatea secole. El i-a rugat sa se intrebe serios, pentru ce vestirea lui Christos, ramasese atat de mult limitata, numai la aceasta mica parte a Indiei? Din cauza neglijentei lor, Dumnezeu a trebuit sa trimita misionari straini, din Europa si din America, pentru ca sa faca lucrarea ce le fusese lor incredintata. Sadhu ii zorea cu staruinta sa raspunda in fine la apelul divin si sa aduca lumina milioanelor de hindusi, ce mureau in intunerec.

Sadhu niciodata nu a atacat violent religia in care s-a nascut. El primea pe toti cei ce aveau principii religioase si nu cauta sa angajeze contraverse; voia doar sa contruiasca si sa nu darame. Prin dulceata sa, prin smerenia sa, prin acceptarea linistita a umilintelor si insultelor, si inca mai mult prin marturia facuta a vietii sale, decat prin cuvintele sale, el castiga inimile care vedeau in el, insasi dragostea lui Christos.

– „Viitorul credintei crestine in India, scrie C.F. Andrews, in cartea lui despre Sadhu Sundar Singh,  (poti sa o citesti aici, online in L. Engleza) este centrat pe idealul pe care Sadhu l-a asezat in fata crestinilor; Christos va fi gasit de hindusi, numai daca acei care se numesc crestini, n-au intunecat prezenta lui Dumnezeu pe pamant. Daca cei ce lucreaza ar apartine exclusiv lui Christos, spune Sundar, de mult timp lumea intreaga ar fi devenit crestina. Si trebuie sa marturisesc, in timp ce necrestinii, care cauta adevarul, sunt gata sa sufere pentru a-l gasi, biserica crestina in cea mai mare parte a lipsit”.

Sundar a lucrat sase saptamani in Ceylon, unde sederea sa a fost pregatita de misionari si laici de toate felurile. Mahomedani, hindusi, budisti, catolici, protestanti,toti veniti de departe, se inghesuiau in preajma locurilor de adunare, cu mult inainte de ora fixata. La Colombo, sute de oameni n-au putut ajunge macar pana la usile cladirii unde el vorbea. Numele lui era pe buzele tuturor.

Vazandu-l atat de calm si atat de blajin in mijlocul acestor multimi, care il urmareau si in clipele lui de odihna, nu se indoia nimeni de suferinta ce ii era provocata de aceasta popularitate, si cat era de departe de aceasta activitate clocotitoare de viata pe care el si-o dorea.

El a vorbit sever ascultatorilor, despre ceea ce considera ca sunt cele mai mari obstacole in raspandirea Evangheliei; pericolul bogatiilor si luxului si lepra spiritului de casta, care se observa chiar printre crestini. Niciodata India n-a fost scuturata de toropeala ei, cum a fost atunci, prin mesajul simplu al lui Christos cel rastignit si inviat.

Sadhu se afla atunci in culmea popularitatii sale, si aici isi are locul urmatorul fapt: Intr-o zi cand se dusese in jungla sa se roage, un individ plin de cucernicie se apropie de el: – „Iertati-ma ca va tulbur singuratatea si va intrerup rugile, dar oare nu este o datorie sa cauti binele altora? Viata dumneavoastra curata si de renuntare m-au impresionat adanc, la fel ca si pe cei multi ce cauta pe Dumnezeu. Cu toate ca v-ati consacrat corpul si sufletul pentru binele aproapelui, totusi n-ati fost suficient recompensat. Si iata ce vreau sa spun: crestin devenit, influenta dumneavoastra s-a intins peste sute de oameni, insa ea ramane limitata. N-ar fi mai bine pentru dumneavoastra sa deveniti ca hindus sau musulman un „lider” al poporului? Daca consimtiti la acest lucru, curand veti vedea milioane ca va urmeaza si adora ca pe „guru-ul” lor”.

Cand Sadhu auzi aceste cuvinte, raspunse imediat: „Inapoia mea Satano, eu stiu ca esti un lup imbracat in piele de miel, tu doresti ca eu sa renunt a urma calea cea stramta a vietii care este ceea a crucii, pentru a apuca pe drumul mare care duce la moarte. Rasplata mea este insusi Domnul, care si-a dat viata pentru mine si fericirea si datoria mea este sa ma daruiesc Lui cu tot ce posed. Pleaca de la mine, eu n-am de-a face cu tine”.

Sundar planse si se ruga mult. Terminand rugaciunea, el vazu drept inaintea sa o fiinta cereasca glorioasa. Lacrimile turburau viziunea lui Sadhu, dar un fluviu de iubire inunda inima sa. El respinse ispita de a deveni un „guru” hindus asemenea lui Ninak, onorat de toti si unind crestinismul si toate religiile Indiei intr-un sistem, care facea pe Isus egalul lui Mohamed sau a lui Buda. Nu! Pentru Sundar Singh, exista un singur Mantuitor, Isus Christos, o singura Evanghelie, adica buna vestire a harului lui Dumnezeu, ce este in Christos, acelasi ieri, astazi si in vecii vecilor.

Pretutindeni remarcabila personalitate a lui Sadhu starnea un interes extraordinar si dadea o mare putere cuvintelor sale. Acest interes se degaja dintr-insul ca o emanatie de energie spirituala, care il facea numaidecat recunoscut ca un trimis de-al lui Christos, investit cu un special mesaj. El a provocat in intreaga populatie o trezire de o importanta fara de pret. Nu ramane indoiala, ca predicarea sa a produs fructe din belsug si ca a facut sa se nasca un sentiment mai viu si mai profund despre ceea ce trebuie sa fie viata crestina.

Din Ceylon, Sundar a mers la Calicut si la Bombay. Aici el s-a molipsit de gripa, boala care tocmai bantuia prin India. „Dumnezeu mi-a dat prin aceasta un timp de repaus, pe care nu l-am putut avea in Sud” , a spus el.

Apoi , a urmat plecarea sa in prima calatorie misionara in afara Indiei. El a fost chemat sa vina in Birmania la Rangon, la Mandalay, la Singapore. Ca sa evite greutatile traducerii, a inceput studierea limbii engleze. El nu si-a luat cu sine nici un ban, ramanand fidel vorbelor lui Isus „nu fiti ingrijorati de viata voastra, adica ce veti manca si ce veti imbraca… Tatal vostru din ceruri stie de ce aveti nevoie”.

…continuarea capitolului sapte va urma in curand…

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: