Hatikvah (Speranta)-Imnul National al Israelului – subtitrare in Limba Romana

Galileia, Israel

Noi crestini cantam versuri cu totul diferite pe aceasta melodie frumoasa, versuri care denota speranta ca tara noastra este la Tatal nostru, Dumnezeu si nu este aici pe pamant. Dumnezeu sa se indure de cei care nu sunt impacti cu El prin Fiul Sau.

1.Fraţilor credinţa noastră s-o păzim!
De pe drumul crucii să nu rătăcim,
De pe calea sfântă să nu dăm ’napoi
Facă Domnul ce-o vrea să facă cu noi…

Suntem gata ca să ne jertfim!
Pentru Domnul chiar să şi murim!
/: A noastră cetate nu-i de pe pământ
Este sus în ceruri, e la Tatăl sfânt. :/

2.Nu ne este frică de nici un duşman
Mergem cu-ndrăzneală înspre Canaan.
Şi-n credinţa noastră sta-vom neclintiţi
Cu Avram şi Iacov ai noştri părinţi.

3.Dacă ne-ar închide ca pe Daniel
Ne va scăpa Domnul sfânt, Emanuel.
Chiar în strâmtorare El va fi cu noi
Ne face scăpare din orice nevoi.

Published on May 5, 2012 by 

Reclame

Marturie Cristian Florea la Emanuel Church of God, Pastor Lazar Gog (90 minute)

Cristian Florea :

„Asa cum a spus apostolul Pavel odinioara, putem sa spunem si noi preotii convertiti din Romania: Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri (erau destul de multe castiguri la parohie) le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa-L castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da legea- legea noastra ortodoxa, canoanele sfintilor parinti, nu o neprihanire care ne vine din canoane, ci o neprihanire care se capata din credinta in jertfa Domnului Isus Hristos si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui. Si sa ma fac asemenea cu moartea Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea la invierea din morti.”

Atunci cand eram cantaret in Biserica Ortodoxa in Aiud, jud, Alba, de unde sunt, imediat dupa revolutie, la noi in Romania s-a declarat, a doua zi dupa sarbatoarea inaltarii Domnului ca fiind ziua eroilor. Acolo la Aiud, veneau din toata tara oameni batrani, cu parul alb si care vorbeau cu totii aceeasi limba. Veneau pastori, preoti, episcopi, cardinali care vorbeau cu totii pe aceeasi limba si cu totii spuneau ca pentru credinta am suferit in inchisorile comuniste. Pentru credinta, am suferit la Aiud, la Sighet, la Pitesti, la canal si in alte locuri, dar prin credinta am invins sistemul comunist. Pentru credinta am ajuns in puscarie. Dar prin credinta, Dumnezeu a fost cu noi in subteran.

Cand auzeam pe oamenii acestia cum vorbeau, despre modul cum ia insotit Dumnezeu pe ei, acolo in inchisori, cand l-am auzit pe Richard Wurmbrand vorbind intr-un mod deosebit si pe sotia lui Sabina, cand l-am vazut pe Nicolaie Moldoveanu… Nu stiam cine sunt. Mai tarziu mi-am adus aminte figurile lor si am descoperit cine sunt oamenii acestia. Cand l-am auzit pe parintele Galeriu, care a suferit in inchisori, cand l-am auzit pe parintele Bartolomeu – Mitropolitul Clujului, Cardinalul Todea, de la Blaj, Pastori Baptisti, Penticostali, Adventisti, de toate culorile religioase care pentru credinta au suferit in inchisorile comuniste, auzindu-i ca prin credinta au invins greutatile care au fost acolo in inchisoare, chiar daca nu era obiceiul meu sa ma rog fara carte, atunci cand i-am auzit pe oamenii acestia, fiind cantaret bisericesc la 17 ani, am inceput sa ma rog fara carte si sa spun: Doamne, cand voi fi mai mare, atunci cand va trebui sa trec prin icercarile vietii, sigur nu voi ajunge in puscarie ca acum este democratie in Romania; daca va trebui sa trec prin incercarile vietii, as vrea sa imi dai si mie o astfel de credinta. Ca atunci cand voi trece prin icercari  sa am putere si sa depasesc. Si Tu sa fi cu mine in toate incercarile, asa cum ai fost cu oamenii acestia. M-am rugat lui Dumnezeu sa imi dea o astfel de credinta biruitoare.

Si Dumnezeu m-a ascultat, chiar daca nu la o clipa. Dupa mai bine de  10 ani, dar Dumnezeu asculta rugaciunile. Absolvind liceul in Aiud, m-am inscris la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, unde am reusit. Mi-am dorit sa merg la Facultatea de Teologie pentru ca in Sfanta Scriptura am citit despre oameni mari ai credintei si acum ii aveam si pe acesti oameni mari ai credintei noastre Romanesti, ca s-au intalnit cu Dumnezeu. Am zis: Asa cum in Vechiul Testament este scris ca atunci cand Marele Preot de la templul din Ierusalim intra odata pe an in altar, in Sfanta Sfintelor, acolo el se intalnea cu Dumnezeu, cred ca cel putin odata, daca voi fi preot in altar, ma voi intalni si eu cu Dumnezeu. Si cand ma voi intalni cu Dumnezeu, cum s-au intalnit si oameni acestia, cum s-au intalnit oamenii Scripturii, o sa-L intreb pe Dumnezeu tot ce ma intereseaza pe mine.

Cu gandul acesta, ca daca voi fi preot intr-o zi, ma voi intalni in altar cu Dumnezeu, m-am dus la Sibiu, am dat examen si am reusit. In cei 4 ani petrecuti in teologie la Sibiu am invatat foarte, foarte multa istorie a Bisericii Ortodoxe Romane. Apoi am invatat foarte multa muzica pentru ca atunci cand merge preotul la o parohie , oamenii nu intreaba: Cum a predicat parintele?  Ci lumea zice: Cum canta popa asta? Apoi am invatat patrologia si alte, alte lucruri. Am invatat foarte multa liturgica, cum sa slujim pe viitor ca preoti, am invatat tiparul sujbelor. Dupa patru ani de teologie, am studiat multa teologie si mult tipic, dar pentru inima, nimic.

O sa spuneti: Dar, nu a-ti studiat si Biblia? Nu a-ti avut ore de Vechiul si Noul Testament? Ba da. In cei 4 ani, 2 ani am avut cate o ora, doua, nu prea multa, o ora, doua maxim pe saptamana de studiu fie al Vechiului sau al Noului Testament si niciodata n-am studiat Biblia cu Biblia. Ci, intotdeauna am studiat Biblia cu traditia. Adica, Biblia trebuia sa se armonizeze cu traditia. Nu am vazut niciodata cum arata un studiu Biblic, noi viitorii conducatori spirituali ai poporului nostru Roman. Intotdeauna o studiam gasind in Vechiul sau Noul Testament argumente pentru traditie, argumente pentru sustinerea pururei feciorie a fecioarei Maria, argumente pentru sustinerea preotiei si ale altor dogme a bisericii noastre.

In anul 1998 am fost licentiat in teologie si am fost sfintit preot de catre Episcopul Andrei de la Alba Iulia si am primit o parohie, undeva in muntii apuseni. Aici m-am lovit dintr-o data de ceea ce nu vasusem in oras, m-am lovit de o realitate pe care nam cunoscut-o in oras si anume, obiceiurile si traditiile poporului nostru Roman, traditii pe care si le-au pastrat Romanii din mosi stramosi de mii de ani. La inmormantari, femeile cantau un cantec vechi- cum va trebui sa treaca sufletul prin vamile vazduhului, puneau bani intre degete ca sa aibe cu ce sa isi plateasca vamile, ca daca nu reuseste sa treaca pe meritele lui la vama,  atunci isi plateste cu bani vama. Apoi se punea o mana de mac in sicriu ca daca familia nu ii face mortului pomenile randuite, atunci Dumnezeu nu ii va deschide portile  si sufletul i se intoarce inapoi in trup si se transforma noasptea in strigoi. Obiceiuri si traditii ancestrale. Dar acum pot sa spun asupra lor ca sunt obiceiuri, credinte si traditii Babiloniene, suta la suta.

La o sedinta, preasfintitul ne-a intrebat pe noi tinerii preoti, cu ce probleme ne confruntam in parohiile noastre si cand m-am ridicat in picioare am zis: Eu ma confrunt cu problema unei traditii pe care nu o inteleg si despre care am citit in alte carti ca are radacini pagane. Nu gasesc traditiile acestea pe paginile Sfintelor Scripturi. Mi-a zis: Auzi Cristian, tu nu ai invatat la facultate ca sfintii parinti au increstinat paganismul, ca traditia pagana a fost inbisericita? Si astfel, avem o factura de traditie pagana, dar ea este inbisericita. Ea este increstinata. Atunci nu am avut pera multe argumente si am tacut din gura. Acum am si nu mai tac din gura. In timpul celor doi ani de slujire in muntii apuseni am avut o fetita caruia i-am pus numele „Anastasia” care in greceste inseamna inviere. Am zis eu ca preot: Nu stiu daca vom avea parte de inviere impreuna cu Hristos.. Aveam o vorba noi Ardelenii: Daca Dumnezeu dragutu o vrea, ‘om fi si noi pe-acolo, dar asta nu se stie. Numai Dumnezeu stie. Noi de unde sa stim? Si chiar daca eram preot nu aveam aceasta siguranta ca voi fi cu Domnul Isus Hristos la inviere. Si cum am citit de la apostolul Pavel, pentru El am lasat toate ca sa am si eu parte de inviere. Eram preot si nu stiam daca voi fi cu Domnul Isus  pe norii cerului si daca voi avea loc in Imparatia Lui; nu aveam siguranta.(Transcrierea de la inceput pana la minutul 14:00)

Ascultati mesajul aici:

Shut up, Christian

The World Hates the Disciples – John 15:18-25

18 “If the world hates you, keep in mind that it hated me first. 19 If you belonged to the world, it would love you as its own. As it is, you do not belong to the world, but I have chosen you out of the world. That is why the world hates you. 20 Remember what I told you: ‘A servant is not greater than his master.’[a] If they persecuted me, they will persecute you also. If they obeyed my teaching, they will obey yours also. 21 They will treat you this way because of my name, for they do not know the one who sent me. 22 If I had not come and spoken to them, they would not be guilty of sin; but now they have no excuse for their sin. 23 Whoever hates me hates my Father as well. 24 If I had not done among them the works no one else did, they would not be guilty of sin. As it is, they have seen, and yet they have hated both me and my Father. 25 But this is to fulfill what is written in their Law: ‘They hated me without reason.

Doug WIlson, a Presbyterian Minister lecturing, or trying to deliver a lecture at Indiana University. A group of students shouted him down and shouted slogans such as: we respect free speech, but this (a christian lecture) is hate speech, so get off our campus…  and the f words flying at the end. Who is really demonstrating the hate and the intolerance?

Published on May 8, 2012 by  See more at: http://www.wretchedradio.com

Darrell Bock – How to present the Bible to a culture that does not appreciate it for the precious revelation that it is – Dallas Seminary podcast + A new book

Link to Darrell Bock academic books here. Link to Darrell Bock website here. Also, see at bottom of page Darrell L. Bock‘s new book – Release Date: 06/04/2012 „A Theology of Luke and Acts”. God’s Promised Program, Realized for All Nations. Series: Biblical Theology of the New Testament Series

Even though we are like the millions around us, we are also different. Different from the inside. The Bible is profound because in its message and through it’s Spirit, it changes us and makes us into something different, something privileged, what the Bible calls saints. We’re not talking about the Bible in abstract, we’re talking about the Bible in practice. The most profound way to present the story  (personally) is by being an audio-visual of what God is about, life lived from the inside out so it shows itself to be engaged with all of life. That’s why we are called it’s ambassadors of the message. That’s the portfolio – showing the new creation by being the new creation and it’s more than an abstraction of theology.

Dr. Darrell Bock, Research Professor of New Testament Studies; Professor of Spiritual Development and Culture, DTS, explains that he believes the Bible because it is the defense of the message I have as an ambassador of Christ that allows to keep the point. It is my ambassadorial dossier. Published on Mar 30, 2012 by 

Dr. Darrell Bock is professor of New testament Studies and professor of Spiritual Development and Culture. Darrell has earned national and international recognition as a Humboldt Scholar, an honor program at Tubingen University in Germany for his work in historical Jesus studies , especially in Jesus’ examination before the Jewish leadership at His trial. He also has done extensive commentary work on the Gospel of Luke and the Book of Acts. In 2001 Dr Bock has served as President of the Evangelical Theological Society and he continues to serve as Editor at large for Christianity Today magazine.

Darrell L. Bock – Why I believe the Bible

I am here to talk abut this: It’s the Bible! We are here to study it, we’re here to know it and hopefully reflect in our lives what it teaches. For us, it is a privileged book: inspired, inerrant, the very word of God. I deeply believe that for a host of reasons. But today I want to explore a different question.

How do I preach a book I believe is privileged to a culture that does not believe it is privileged?

 It is no secret that in our culture the Bible is no longer a privileged book. People challenge it. Discussion surrounds it. Everywhere, there are efforts to argue that it is anything but inspired. So, I want to explain why the Bible is important, and even why I believe in the Bible and how to present it to a culture that does not appreciate it for the precious revelation that it is. You might think that I’ll launch into an apologetic as to why I think that the Bible is inerrant, 645,223 reasons why I believe the Bible. I believe those things deeply but that’s not where I want to go.

Rather I want to make a case that where the Bible is not a privileged book, it speaks to reality in a way that shows it is privileged. It comes from the heart of God. It is self disclosing, not merely because of the facts in it, but because of the profound divine, human account it gives. My homiletical idea is simply this: In a world where the Bible is not privileged, it is the profundity of the Bible’s message that shows the Bible is the fully inspired word of God.

Profundity revealed with faithfulness discloses the uniqueness of God’s word and it addresses our own reality at the same time, privileging God and His creation, at the same time. Privilege is revealed in profundity, in declared and lived profundity. But, I start with a contrast, a meta narrative, told with humor, which show where much of our world is and what culture thinks about why we are here. Bock shows a video clip from „Everybody loves Raymond”. „Who knows why we’re here?” That’s what the popular show declares.

It’s not very different then when Seneca spoke centuries ago; the stoic roman philosopher who lived in the first century, at the same time as Jesus, said this about life and death. In effect, it all doesn’t mean very much. We’ll just have to see how it all turns out in the end. Listen to the words of Seneca in his letter 26, as he muses about life and death: „I imagine to myself that the testing time is drawing near, that the day that is going to see judgement pronounced on the whole of my past life has actually arrived and I take a look at myself and address myself in these terms: All that I’ve done and said up til now, counts for nothing. My showing today, besides being heavily varnished over is of paltry value and reliability as a guarantee of my spirit. I’m going to leave it to death to settle what progress I’ve made. Without anxiety then, I’m making ready for the day when tricks and disguises will be put away and I shall come to a verdict on myself, determining whether the courageous attitudes I adopt are really felt or just so many words. And whether or not the defiant challenges I’ve hurled at fortune have been mere pretense and pantomime.”

Not much profound here, either. Just make the best of what you can in life and see what it will add up to. Hope for the best. Know death comes to all of us and we do not know when, but in the end, nothing will matter. That conclusion is the result of a life lived disconnected from the Creator and from the creation. It’s not a very profound declaration. It’s an empty manifesto, echoing what Ecclesiastes says to us in much of its message: It’s all empty. The net result is not much in terms of real direction of why we are here whether we trust Raymond or Seneca. But at least, Seneca was contemplating the options. Contrast that effort at reflection to our own culture. What some have called: A super flat culture.

Listen to this analysis of our modern and post modern culture by Australian pastor Mark Sayers: Such a culture is why people often miss what the Bible has to offer. And here’s what he says about the super flat culture we live in: We are offered a culture that is a million miles wide, in terms of opportunities, freedoms and consumer choice, yet, it is spiritually an inch deep. Our spiritual voice is being strangled. Our culture is spiritually super flat because of 3 main reasons I can discern:

  1. Any big discussion about deep and spiritual existential issues of life are off the agenda in the public square.
  2. Western culture is a spiritually flat culture in which our need for mystery, transcendence, revelation and a sense of „the other” is repressed.
  3. Our culture is a culture in which everything in life is viewed through a lens of suspicion

The combination of these factors present us with never before experienced missional challenges. They are also the reason so many Christian young adults are choosing to leave active faith. He goes on to say: In a super flat culture where nothing matters, we escape into obsessions and hobbies, interests that bear little or no consequence. In a commodified culture, we move and shift around meaning, giving way to things that do not deserve mountains of time and attention. The 21st century will be a century marked by conspicuous consumption, and a flagrant misuse of time.With religion off the agenda, our culture finds new avenues of devotion and distraction. Instead of moving us towards relationship and people, the eminent, super flat culture pushes us towards things. Millions of hours in the 21st century will be spent working through DVD/TV series, scanning social network sites, gorging on celebrity gossip, downloading music, flipping through home magazines and playing computer games. Things will take precedence over people. Meaningless activities will overtake our lives.

There’s nothing wrong with interest in hobbies in the right place, but the 21st century  culture will gorge on such activities. The real reason for human existence that have sat front and center of the human consciousness have been in the super flat, eminent world shoved aside. They have been too heavy to be carried on the road. Instead we buzz along the surface of life, never venturing below the surface. That’s why he calls it the super flat culture in a book that is coming out, called „The Road Trip”.

The best way to get to the Bible’s depth is to allow it to tell its story, clearly and powerfully

In the face of such missional challenges, the best way to get to the Bible’s depth is to allow it to tell its story, clearly and powerfully. We can show what it looks like by how we live. So, we live in a world that’s not sure why it’s here. The Bible has a profound and completely different message to tell and it says that you and I are ambassadors of that key message. The Scriptures reveal needs all people have. And so, the book of privilege gives us a place of privilege and in the process tells the story of why we are here.

That is the major reason I believe the Bible. It has a profound story to tell that the world does not know. It has a profound story to tell that tells us human beings why we have a story to tell and it’s a story that people may be slow to hear  and even conditioned not to hear. But you are here (at DTS) to learn how to tell it, noting the extent to which God has gone to return us to Himself. It’s a profound story that says God supplies what we lack and so the bridge to Him can be rebuilt, because He rebuilds it by his grace. It’s a positive message, not a negative one and it’s not about a mere momentary transaction, nor is it about avoiding something, it’s about reconnecting to the living God. Sometimes, when I hear the Gospel presented in the church, I think of the old actor Jimmy Cagney. Jimmy Cagney used to say: „You dirty rat. You shouldn’t be doing that. You’re the one that killed my brother”. Sometimes I listen to the Gospel message and I hear this tone that comes across. It’s a negative tone, it’s not a very positive tone. It’s an accusatory tone as if we have to convince people that they are sinners. Most people are quite aware of it, they just don’t want to face up to it.

In the midst of doing that, the message comes across negative and I ask myself: Where’s the Gospel in that? Other times we present the Gospel in such a way a kind of like Neo in the matrix, where we’re dodging bullets. And the Gospel IS about avoiding a negative, a very hot place. In the midst of presenting the Gospel as if it’s avoiding something, we completely lack to present something: That the Gospel is about gaining everything. It’s about reconnecting with the living God for life.

That was a huge introduction. There is one simple text that I want to return to and it’s in 2 Corinthians 5. This one verse leads into the profundity that I am talking about. It’s a simple verse. It says: „Therefore, we are ambassadors for Christ, as though God were making His plea through us. we plead for you on Christ’s behalf, be reconciled to God”. I want to make 3 points out of this text:

  1. Our position: Ambassadors. We are representatives of God in all that we say and do. We have been given a very privileged calling. I want to share an experience back when I was dealing with the DaVinci code. I got invited to a Bible study at the United Nations. It was an interesting experience. I had been there before, through the many metal detection checks, but this time I was an invited person so I got direct access into the middle of one of the key rooms at the UN. I was interacting with some of the ambassadors, who came from all kinds of countries. I had direct access, an access I normally don’t have. When I think about this text, I think about access that I permanently have to the living God, to represent Him in a task that is much greater than anything the United Nations ever takes up. We have a uniquely privileged position in being called to ministry. We also have a representational role. We don’t have to go through any metal detectors because God is the one who called us and we have a rare privilege to represent Him in a world that needs a profound message, that is the Scripture.
  2. The tone. Look at the text: „Therefore, we are ambassadors for Christ”. It’s as though God were making His plea through us: „we plead with you on Christ’s behalf, be reconciled to God”. Much of the sound that comes out of the church today, I am sad to say, is crass. It’s harsh. Now, there is a role in challenging the culture. There’s a role that’s necessary in that. But, if it isn’t balanced with the love of God and the compassion of Christ and the sacrifice and service that God extends even to those who reject Him. If we do not love our enemies, as Christ said, and enter into a plea with the world, then the road she is traveling down is horribly self destructive. You do not honor the tone of this text. This text is a summary text that kind of summarizes the entire message of everything we’ve been given in the portfolio that God has handed to us. It says we are keepers and passers on of His profound message of Salvation. So our tone is one of an invitation and of a pleading. My hope is that wherever you minister, once you are done here (at DTS), and one day that eschatological moment will happen, my hope and prayer is that your tone will be an invitation into the love of God and the grace of God, and the care of God, and the compassion of God and the severe mercy of God.
  3. Reconciliation – Reconciliation assumes a break in a relationship. What’s really exciting about the message that the Scripture has for us, is that God has given the provision to fix that break. The exhortation is: Be reconciled to God. We don’t have to reconcile ourselves to Him, we simply enter into the reconciliation that He has provided. That is the beauty of a passive verb. God’s the one who does it and that reconciliation brings life and enablement. In fact, the profound message of the Scripture is that we can get back to life by getting back to God. It means knowing Him. In His final prayer, almost like a last will and testament, when Jesus is praying before He goes to the cross in john 17:3, He gives thanks for the fact  that this is eternal life: to know the Father and know the Son. Or in another summary text in Romans 1:16 we’re told that Paul is not ashamed of the Gospel because it is the power of God unto salvation. It’s not just salvation, it’s the power of God unto salvation and if you read Romans, you will see that in that passage power is expressed by taking someone who is dead in trespasses and sins, an absolute corpse, justifying them , raising them up, giving them a position in which the Spirit of God is in them, so that by chapter 8 they’re walking in the will of God and there’s no need for law, because they’re following what God asks them to do. They’re reconnected to the Father. They’ve come back to life. If we read texts in Luke, what we see is that John, the Baptist prepared the world for this message and the coming of Christ by being given a calling to turn Israel back to her God. What’s interesting, when you read that text, in context- take a look at Luke 1:16-17, you will see that in turning themselves back to God, in the next verse the point is made that fathers are turned back to children and the disobedient are turned to obedience. We tend to think of repentance as something that happens privately between us and God. But the Scripture is reflecting that repentance is something that happens between us and God so that it impacts all the relationships that we have. So much so, that when we come to Luke 3 and John the Baptists is asked: What should we do ?as people enter into the Baptism that he represents. Every answer has to do, not with the person, how they are relating to God, but how the person is relating to their neighbor. What we see is an ethical core, a profundity to the Scripture that says: By relating properly to God, you not only fix that, you fix everything around you, in terms of your relationships. So we issue a plea: Know God, so you can have life. Know God so you can truly love others. It is simple, it is profound. The profound book tells a privileged story, of a privileged people who know why they are here. We tell the story by declaration and we tell it by representation.

Even though we are like the millions around us, we are also different. Different from the inside. The Bible is profound because in its message and through it’s Spirit, it changes us and makes us into something different, something privileged, what the Bible calls saints. We’re not talking about the Bible in abstract, we’re talking about the Bible in practice. The most profound way to present the story  (personally) is by being an audio-visual of what God is about, life lived from the inside out so it shows itself to be engaged with all of life. That’s why we are called it’s ambassadors of the message. That’s the portfolio – showing the new creation by being the new creation and it’s more than an abstraction of theology.

In the Nicene creed, God is powerfully confessed. He is confessed to a certain degree, in the abstract. I love the Nicene creed. We recite it at our church. But, left to itself, abstract theology and teaching can have a hole. You see, there’s not a word in the Nicene creed about how we live. Theology without ethics and spiritual formation is not a theology that really reveals the profundity of Scripture in the new life because life as it was designed to be lived, WAS designed to be lived and to show itself. It has to move past the cover of a super flat culture that might exist if we just play with the iPad. So tell the story, live the story , show by what you say  how profound Scripture is. Reveal it in word and in deed, reveal its reality and show that it is inspired by God by showing how God changes lives. In a world where the Bible is not privileged, the best way to make the case for the Scripture is to call attention to its profound attention to life’s core realities, to live its truth. Privilege is revealed in declared and lived profundity. That is the ultimate assignment and it is a final exam we will all take. We represent our King in the world, we are to take up the call and you shave the privileged role to take this privileged message to point people to the privilege of knowing Him. That message will be found nowhere else. You won’t find it from modern culture and you won’t find it from Seneca. So, believe it, preach it, live it. The message of Scripture is far different from Seneca and it can be summarized in the last verse of the hymn we sang at the beginning of this message:

No power of hell, no scheme of man
Can ever pluck me from His hand
Til He returns or calls me home
Here in the power of Christ I’ll stand.

A Theology of Luke and Acts

God’s Promised Program, Realized for All Nations

Series: Biblical Theology of the New Testament Series

Release Date: 06/04/2012

Synopsis:A Theology of Luke and Acts–the second volume in Zondervan’s Biblical Theology of the New Testament Series–offers an in-depth analysis of these two books. Examining Lukan themes, language, and the books’ context within the Bible, Darrell L. Bock offers an indispensable resource to biblical scholars.  SEE SECOND VIDEO ON THIS PAGE for more. Order here.

Link to Darrell Bock academic books here.

Link to Darrell Bock website here.

Darrell L. Bock on the Gospel and Holy Spirit in Luke and Acts

…and here’s Darrell Bock talking about his new book „A Theology of Luke and Acts”. Leading New Testament scholar Darrell L. Bock, author of „A Theology of Luke and Acts” chats with Mark L. Strauss in this clip (5 of 5) about key topics related to his highly anticipated new work. „A Theology of Luke and Acts” explores the theology of Luke’s gospel and the book of Acts. In his biblical writings, Luke records the story of God working through Jesus to usher in a new era of promise and Spirit-enablement so that the people of God can be God’s people even in the midst of a hostile world. It is a message that still fits the church today. Bock both covers major Lukan themes and sets forth the distinctive contribution of the Luke-Acts collection to the New Testament and the canon of Scripture, providing readers with an in-depth and holistic grasp of Lukan theology in the larger context of the Bible. Find out more: http://www.zondervan.com/Cultures/en-US/Product/ProductDetail.htm?ProdID=com…. Published on Apr 27, 2012 by 

Related articles

VIDEO – John Piper la Bucuresti – Sesiunile Dumnezeu este Evanghelia – Dumnezeu este cel mai proslavit (preamarit) in noi atunci cand noi suntem cei mai satisfacuti in El

faceti click pe imagine pentru album foto de la http://www.radiofiladelfia.ro

VIDEO – Mesajul de Duminica seara – NU-TI IROSI VIATA – aici

Dumnezeu este gata sa faca absolut tot ceea ce trebuie facut ca noi sa fim satisfacuti de dragostea Lui

…asta ne spune ca este un act mai mare ca in dragostea lui Isus fata de Lazar sa il lase sa moara, ca apoi sa il invieze din morti, decat daca ar fi venit si l-ar fi vindecat fara sa moara. Definitia care eu o dau dragostei lui Dumnezeu: Dragostea lui Dumnezeu este aceia dedicare divina, prin care Dumnezeu este gata sa faca absolut tot ce trebuie sa fie facut ca noi sa vedem si sa experimentam slava lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este gata sa faca absolut tot ceea ce trebuie facut ca noi sa fim satisfacuti de dragostea Lui. Lucrul acesta, vreau acum sa-l confirm in mesajul din seara aceasta.

2 Corinteni 5:14-15 14 Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

Primul lucru la care face referire Pavel este la dragostea lui Hristos si cred ca se refera la dragostea care ne-o poarta Hristos noua, nu dragostea ce i-o purtam noi Lui. Dragostea lui Hristos pentru noi este cea care ne controleaza. Pavel descrie dragostea lui Hristos in faptul ca El a murit pentru noi. Apoi, continua Pavel si ne spune de ce a murit Hristos pentru noi. El a murit pentru noi ca noi sa nu mai traim pentru noi insine, ci sa traim pentru El.

Ce inseamna sa traiesti pentru Hristos?

Dar veti spune: „Ce inseamna sa traiesti pentru Hristos?”  Nu inseamna sa traim int asa fel sa Il ajutam pe El ca si cum ar avea anumite nevoi. In Sine insusi, Hristos este pe deplin suficient in tot ce are. In momentul in care traiesti pentru Hristos nu Il ajuti pe El, nu implinesti nevoile Lui. Cand traiesti pentru Hristos il pui pe El intr-o lumina favorabila, arati slava Lui, Il prezinti pe El. Sa asamblam tot ce am spus pana aici.

  • Dragostea lui Hristos Il face pe El sa isi dea viata pentru noi.
  • Scopul pentru care El a murit in locul nostru este ca noi, la randul nostru sa traim pentru El, adica sa Il reflectam pe El.
  • Asta inseamna ca dragostea lui Hristos, Il face pe El sa ne aduca pe noi in acea postura din care sa Il admiram pe El si din care sa Il prezentam pe El in mod deosebit.

Ca sa simtiti pe deplin puterea acestei afirmatii, trebuie sa o punem in contrast cu ceea ce lumea de obicei gandeste  cu privire la aceasta dragoste. In ochii lumii, dragostea lui Hristos este ceva deosebit pentru ca pune valoarea si accentul pe mine, ma face pe mine sa cresc. Lumea considera, sau simte dragostea atunci cand tu o lauzi, atunci cand tu o inalti, atunci cand tu o prezinti deosebit. Daca eu as fi o persoana lumeasca, fireasca, modul in care mi-ati putea demonstra dragostea ar fi sa ma laudati, sa ma ridicati in slavi.

Pentru crestin insa, dragostea lui Hristos este atat de mare pentru ca ea ma ajuta pe mine sa Il laud si sa-L proslavesc pe Hristos. Hristos ma iubeste, facand tot ce trebuie facut ca eu la randul meu sa Il slavesc, sa-L proslavesc pe El. Pentru un om obisnuit, un om din lume, cea mai puternica temelie a bucuriei este propria persoana. Pentru crestin insa, cea mai statornica temelie a bucuriei este Isus Hristos.

Dragostea lui Dumnezeu pentru mine este in mod radical centrata in Dumnezeu

Deci, iata cum definesc eu „dragostea lui Dumnezeu„: Dedicarea lui Dumnezeu de a face absolut tot ceea ce trebuie facut, pentru a-si mari slava Lui pentru bucuria mea in veci. Insa, problema aceasta este ca pare sa Il faca pe Dumnezeu un tip egoist si indragostit de Sine insusi si multi oameni se poticnesc atunci cand sunt confruntati cu aceasta perspectiva a dragostei divine. Deci, sa clarific inca odata definitia: Dragostea lui Dumnezeu este dedicarea Lui de a face tot ceea ce trebuie facut, ca eu sa-L slvaesc, sa-L glorific pe El.

Dragostea lui Dumnezeu pentru mine este in mod radical centrata in Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu pentru mine Il face pe El sa se inalte pe Sine. Tot ceea ce face Dumnezeu, inclusiv dragostea Lui pentru mine, Il inalta, Il preamareste pe El. Dumnezeu tot isi cheama oamenii Lui, isi cheama poporul sa-L laude, sa-L proslaveasca. Asta depune o enorma problema.

Multi oameni se poticnesc in asta.

 Multi oameni se poticnesc in asta. As vrea sa va dau cateva ilustratii a unor oameni care s-au poticnit in aceasta. Dar inainte de a va da aceste ilustratii as vrea sa demonstrez mai profund, din Scriptura, intocmai ceea ce am afirmat. Asa ca vom petrece cateva minute in a recapitula in mod istoric, planul de mantuire si a vedea la fiecare pas ca scopul lui Dumnezeu a fost ca El sa fie

Partea 1 (vezi Pt. 2 mai jos)

Sase etape ale istoriei rascumpararii noastre dovedesc ca Dumnezeu este motivat sa isi proslaveasca Numele Sau si slava Lui.

Voi evidentia pentru dumneavoastra sase etape ale istoriei rascumpararii noastre. In fiecare din aceste etape, Dumnezeu este motivat sa isi proslaveasca Numele Sau si slava Lui.

  1. Vom merge inca dinainte de crearea universului in existenta vesnica a Lui Dumnezeu. Vorbim aici despre predestinare. Efeseni 1:5-6 – ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale 6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui., traducerea literala e „spre lauda slavei harului Său”. De ce Dumnezeu i-a predestinat pe cresstini spre infiere? Raspuns: „spre lauda slavei harului Său”. Dumnezeu te-a ales pe tine sa fi copilul Sau pentru ca harul Sau sa fie slavit. Vedeti cat de centrata in Dumnezeu este mantuirea noastra? Tu ai fost infiat pentru slava lui  Dumnezeu. Asta-i primul pas, predestinare.
  2. Pasul doi: Creatia. Isaia 43:6-7 –  Voi zice miazănoaptei: „Dă încoace!”, şi miazăzilei: „Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: 7 pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” – Cand spune ca Dumnezeu ne-a creat pentru slava Lui asta nu insemneaza ca Dumnezeu ne-a creat ca noi sa ii crestem slava. Nu-L poti face pe Dumnezeu sa fie mai glorios decat este deja. Cand spune ca ne-a creat pentru slava Lui inseamna ca ne-a creat sa reflectam slava Lui, ca sa laudam gloria Lui.
  3. Pasul trei: Intrupare. Luca 2:10-14 – Dar îngerul le -a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:11 astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.12 Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într’o iesle.„13 Şi deodată, împreună cu îngerul s’a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:14 ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.` Ingerii anunta intruparea lui Isus. Dumnezeu vine in lume pentru a mantui pacatosii.  Si ce sarbatoresc ingerii? Slava lui Dumnezeu! Ingerii nu spun: „Slava voua, oamenilor, iata cata valoare este in voi.” Cand Dumnezeu se coboara in lume pentru a-i mantui pe cei pacatosi, ingerii salta in cantari de bucurie si spun: „Slava lui Dumnezeu!” Scopul intruparii este sa aduca glorie, slava lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu doreste sa ma salveze. Dar Dumnezeu vrea sa ma mantuiasca, cu scopul final ca eu sa-L proslavesc pe El. Deci, chiar si in intrupare, Dumnezeu este centrat in Sine insusi.
  4. Al patrulea pas- Ispasirea. Romani 3:25-26 –  Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;26 pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Cred ca versetul acesta este unul din cele mai importante din Scriptura. De ce a murit Hristos? Prin sangele Lui, El a facut ispasire inaintea lui Dumnezeu. Cuvantul ispasire inseamna ca Hristos a satisfacut cerintele lui Dumnezeu, aplanând astfel mania Lui, astfel incat sa nu mai fim sub osanda si pedeapsa. De ce insa a trebuit sa moara Hristos pentru a indeplini aceasta dorinta? Pentru ca voia sa demonstreze neprihanirea lui Dumnezeu. Dar, oare de ce are nevoie neprihanirea lui Dumnezeu sa fie demonstrata?  Scrie caci in indelunga Lui rabdare, Dumnezeu a trecut cu vederea pacatele de mai de mult. De exemplu: Atunci cand David a pacatuit, a comis adulterul cu Batseba, Dumnezeu nu la pedepsit omorandu-l si incredintandu-l in iad. David s-a pocait, a plans inaintea lui Dumnezeu si citim cuvintele lui in Psalmul 51 si Dumnezeu i-a iertat pacatul. Asa! Dintr-o data! Imaginati-va acum ca a-ti fi mama Batsebei sau esti tatal lui Urie si imparatul ti-a luat fica sau pe nevasta fiului tau si s-a culcat cu ea. Dupa care mai si face aranjamente ca Urie sa fie ucis in lupta. Si Dumnezeu vine si spune: „Te iert”. Tot ceea ce este in tine s-ar revolta si ai spune: „Nu, nu este drept!” De aceea a trebuit sa moara Hristos. Mii si mii de pacate Dumnezeu le-a trecut cu vederea. Chiar acum, Dumnezeu trece cu vederea pacatele tale. Mania lui Dumnezeu este satisfacuta  in asa fel ca noi sa nu simtim focul al maniei si a pedepsei Lui. Cum am putea sa socotim dreptate faptul ca Dumnezeu trece cu vederea pacatul nepedepsit? Pai, Dumnezeu nu-l lasa sa treaca nepedepsit. Ci, Dumnezeu Il ofera pe insusi Fiul Sau ca o jertfa de ispasire pentru pacat. De ce? Ca sa demonstreze si sa clarifice pentru totdeauna neprihanirea lui Dumnezeu. In punctul central al mantuirii noastre, Dumnezeu se indreptateste pe Sine insusi. Chiar si crucea, rastignirea este un eveniment, in mod radical centrat in Dumnezeu.
  5. Pasul cinci: Sfintirea. De ce isi sfinteste Dumnezeu poporul? Filipeni 1:9-11 este rugaciunea lui Pavel, facuta inaintea lui Dumnezeu pentru sfintirea Filipenilor: Filipeni 1:9-11- Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,10 ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos,11 plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Pavel se roaga lui Dumnezeu ca dragostea si cunostinta Filipenilor sa creasca tot mai mult pentru ca ei sa fie plini de roada neprihanirii, care (roada) vine prin Isus Hristos si acum fraza cheie: spre lauda si slava lui Dumnezeu. Ganditi-va un pic la aceasta. (1) Doamne te rog sa lucrezi in Filipeni (2) ca ei sa traiasca in asa fel incat (3) sa te glorifice pe Tine. Pavel ii cere lui Dumnezeu sa lucreze intr-un mod centrat in Dumnezeu, in Sine insusi. „Fa-i Doamne pe Filipeni sa traiasca pentru slava Ta.”
  6. Pasul sase: Glorificarea noastra finala2 Tesaloniceni 1: 9-10 – Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,10 cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. Ei se refera la necredinciosi. La finalul istoriei cand Domnul Isus va reveni, motivul pentru care se va reintoarce Domnul Isus este dat in versetul 10 si este prezentat in doua moduri diferite. El vine ca sa fie proslavit in sfintii Sai si vine ca sa fie privit cu uimire in toti cei ce au crezut. Daca ar fi sa Il intrebi pe Domnul Isus: „Doamne, de ce te mai intorci?” Isus ti-ar raspunde: „Vin inapoi ca sa fiu proslavit. Vin ca oamenii Mei credinciosi sa ma priveasca cu uimire. Eu urmaresc slava Mea”, ti-ar raspunde Isus.

Prin aceste sase etape ale istoriei mantuirii, concluzia mea este ca Dumnezeu face absolut tot ceea ce face pentru ca El insusi sa fie proslavit. Spuneam insa ca aceasta cauzeaza o problema enorma pentru multi oameni, cum ar fi de exemplu:

Multi oameni se poticnesc in asta. Trei exemple:

1) Michael Krauss – Acesta este un articol din ziarul Londonez – Vremea Ziarul Financiar (London Financial Times), Michael Krauss scrie acest articol. Am sa citesc primul paragraf, in felul cum omul acesta se poticneste in adevarul care intocmai vi l-am descris.

„Inchinarea este un aspect al vietii religioase care intotdeauna mi-a fost greu sa-l inteleg. Sa zicem ca ne-am imagina un Dumnezeu atotputernic, care intr-o buna zi vrea sa creeze ceva pe langa Sine, in afara Sa. De ce s-ar astepta El ca noi sa Il slavim pentru asta? N-am cerut noi sa fim creati, vietile noastre sunt adeseori tulburate; stim ca tiranii acestei lumi, despoti, ei sunt plini de mandrie si cere sa fie laudati si preamariti. Dar un Dumnezeu care este perfect din punct de vedere moral n-ar avea astfel de defecte de caracter. Si atunci de ce se pun toti oamenii acestia pe genunchi in fiecare Duminica?”

Michael Krauss nu vrea sa aiba nimic de a face cu Dumnezeul care tocmai vi l-am descris. Dupa parerea Lui, un astfel de Dumnezeu  nu este altceva decat un megaloman. Un alt exemplu:

2) Erik Reece este un istoric American (University of Kentucky) si a scris o carte intitulata „O Evanghelie Americana” si in cartea lui citeaza Matei 10:34. Domnul Isus spunea acolo: „Oricine iubeste pe mama sa sau pe tatal sau mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine”. Acest istoric spune:

„Cine este egoist, egomaniac Isus ca sa rosteasca aceste cuvinte?”

El aude cuvintele Domnului Isus: Trebuie sa ma iubesti pe Mine mai mult decat iti iubesti parintii”, si Erik Reese se intreaba: Ce ne-ar motiva sa iubim o astfel de persoana? Daca Isus este o persoana atat de concentrata asupra Sa insusi, asa cum am descris eu mai de vreme, Erik Reese nu vrea sa aiba nimic de a face cu El.

3) Brad Pitt – Va mai dau inca un exemplu. Poate ca a-ti auzit de actorul American Brad Pitt. Iata ce spune el:

„Nu inteleg ideea aceasta, a unui Dumnezeu care spune omului: Trebuie sa ma recunosti pe Mine in caile tale, un Dumnezeu care sa spuna, sa-ti ceara sa spui: Tu esti cel mai bun. Si daca vei spune asta, Iti voi da viata vesnica. Un Dumnezeu care imi spune: Daca nu crezi ca Eu sunt cel mai bun, nu vei primi fericirea vesnica”. Si apoi adauga Brad Pitt: „Pare ca totul sa fie centrat in propria persoana, in egoism si eu nu-L pot vedea sau intelege pe Dumnezeu actionand pe baza egoismului.”

Cu cateva saptamani in urma m-am intalnit cu teologul (specialist in Noul Testament) Don Carson (D.A. Carson) si spune el ca a remarcat o diferenta extraordinara, in studentii carora le vorbeste astazi, comparativ cu cei carora s-a adresat cu vreo 30 de ani in urma. Cu 30 de ani in urma, atunci cand tinea prelegeri in fata studentilor, intrebarile lor erau de natura istorica, de exemplu: Cum poti dovedi ca Isus chiar a inviat din morti? Insa, spune el, acum obiectiunile si intrebarile studentilor sunt de ordin moral: Cum poti sa te inchini si sa slavesti un Dumnezeu atat de centrat in Sine?

Dumnezeul pe care eu vi L-am descris in aceasta seara prin Scriptura, este o piatra de poticnire pentru multi oameni. Si atunci, hai sa punem si noi intrebarea. De ce totusi, Dumnezeu nu este un Dumnezeu centrat in Sine. Retineti felul in care am descris dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu se demonstreaza in faptul ca Dumnezeu este gata sa faca tot ceea ce trebuie pentru ca tu sa vezi, sa cunosti slava Lui si sa te bucuri de ea o vesnicie intreaga. Lucrul acesta l-am vazut in numeroase pasaje. Raspunsul meu ar fi urmatorul: Motivul pentru care Dumnezeu nu poate fi socotit ca un egomaniac este ca prin asta demonstreaza dragoste. Cand Dumnezeu se inalta pe Sine, pentru bucuria ta, Dumnezeu de fapt te iubeste pe tine. Vreau sa spun lucrul acesta in doua moduri diferite:

  • Cand Dumnezeu isi preamareste slava Lui, El de fapt preamareste ceva ce pe noi ne satisface. Inimile noastre au fost create sa se bucure in Domnul. A-L cunoaste pe Dumnezeu, a trai cu El, a avea experienta cu Dumnezeu este punctul culminant al trairilor noastre si al satisfactiei umane. Deci, in fiecare instanta in care Dumnezeu isi preamareste slava Lui, El o face ca noi sa fim tot mai satisfacuti in El si de El. Asta inseamna ca El ne iubeste pe noi. Acesta nu este un egoism, ci este dragoste. Daca Dumnezeu are o valoare infinita, ce altceva mai bun ne-ar putea da Dumnezeu decat pe Sine insusi? Vreau sa reafirm lucrul acesta in alt mod:
  • Atunci cand Dumnezeu cauta sa puna in noi bucuria slavei Lui, Dumnezeu de fapt cauta acele lucruri care Il proslavesc, Il preamaresc pe El.

Propozitia care probabil este cea mai proeminenta in teologia mea este urmatoarea:

  Dumnezeu este cel mai proslavit (preamarit) in noi atunci cand noi suntem cei mai satisfacuti in El 

Acum, fiecare va trebui sa decideti in inima voastra daca afirmatia mea este adevarata si va reprezinta. Atunci cand crezi ca afirmatia aceasta este adevarata, se va schimba totul! Si o voi spune din nou: Dumnezeu este cel mai preamarit in mine, atunci cand eu sunt cel mai satisfacut in El. Acuma punem intrebarea: O astfel de ideie este Biblica? Sau am inventat-o eu, asa? Sau, poate o gasim in Biblie. Sa mergem la Filipeni 1:20-21-

In pasajul acesta cautam un suport Biblic pentru afirmatia care intocmai am facut-o-  Dumnezeu este cel mai proslavit in mine, atunci cand eu sunt cel mai satisfacut in El. Dar va trebui sa citim cu mare atentie aceste cuvinte. Filipeni 1:20-21– 20 Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.21 Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig. Nu stiu cum as putea accenta suficient de mult, cat de important este pasajul acesta pentru viata mea. Daca m-ati intreba: Frate care este versetul care iti sumeaza scopul dumneavoastra in viata, versetul acesta vi l-as da.

Nu ne spune oare versetul 20 pentru ce traia Pavel? Zice el: „Nadajduiesc cu toata taria ca Hristos va fi proslavit in viata mea. Si fie ca traiesc, fie ca mor, vreau ca Hristos sa fie proslavit  in trupul meu”. Intrebarea care se pune: Cum crede Pavel ca Hristos va fi proslavit prin moartea Sa? Stiu ca Pavel spune „atat in viata, cat si in moarte” dar sa ne concentram putin, ce se intampla daca Pavel ar fi sa moara? Deci, sa citim asa: „Vreau ca Hristos sa fie proslavit in trupul meu cand voi muri.” Cum va fi prezentat Hristos, in toata maretia Lui, in momentul in care Pavel moare? Si el, in verserul 21 ne da raspunsul la aceasta intrebare. „Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri este un castig”.

Haideti sa punem laolalta cele doua jumatati care alcatuiesc moartea:  „Dorinta mea cea mai mare este ca Hristos sa fie glorificat in mine, prin moartea mea, deoarece pentru mine a muri este un castig”. Ma opresc aici si va las sa intoarceti rotitele gandirii. „Vreau ca Hristos sa fie preamarit in moartea mea, si va fi preamarit, pentru ca atunci cand mor, eu de fapt intru in posesia castigului”.

Cum poate moartea sa fie un castig?

Raspunsul vine in versetul 23. „Dorinta mea este sa ma mut (prin moarte) si sa fiu cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine”. A muri este un castig pentru Pavel pentru ca in moarte ajunge sa fie impreuna cu Hristos, si a fi cu Hristos este mai bine decat a fi in viata. Hai sa gandim putin lucrul acesta. Atunci cand mori, pierzi tot ceea ce a insemnat existenta ta. Iti pierzi trupul, sotul sau sotia, prietenii. Daca esti necasatorit, nu vei mai ajunge niciodata sa mai te casatoresti, nu vei mai ajunge sa te bucuri de pensie. Toate le lasi aici, le pierzi cand mori si in schimb primesti doar un lucru- pe Isus. Si atunci cand Pavel da tot ceea ce are in lumea aceasta si Il primeste in schimb pe Isus, el zice: Asta-i castig!

Haideti sa reasamblam impreuna toate bucatile astea de informatie, incercand sa gasim fundamentul Biblic al afirmatiei pe care am facut-o ca: Dumnezeu  este cel mai preamarit in mine, atunci cand eu sunt cel mai satisfacut in El. Observati cele doua jumatati in versetul 20 si 21? In versetul 20, Pavel spune ca „Dorinta mea este ca prin moartea mea, Hristos sa fie preamarit”. Si in versetul 21 Pavel spune – „Cand voi muri, asta va fi o satisfactie absoluta pentru mine”. In masura in care Pavel este satisfacut, desfatat in Hristos prin moartea lui, in masura aceea Hristos este glorificat in trupul sau.

Deci, aceste versete 21,22 si 23 luate impreuna, dau un fundament Biblic afirmatiei pe care am facut-o ca „Hristos si Dumnezeu este cel mai preamarit in mine, atunci cand eu sunt cel mai satisfacut in El. Si voi spune ca lucrul acesta este realmente clar in suferintele si moartea noastra.

Revin acum la definitia pe care am dat-o dragostei. Dumnezeu ne iubeste si dragostea Lui pentru noi se concretizeaza in faptul ca Dumnezeu face tot ceea ce trebuie facut ca eu, un pacatos vinovat sa inteleg si sa ma bucur vesnic de slava Lui. Asta nu este megalomanie. Asta este dragoste. Am fost creati sa ne desfatam in Dumnezeu. Si atunci cand Dumnezeu ne ofera bucurie in El, Dumnezeu ne iubeste. Dar in acelasi timp, iubindu-ne, Dumnezeu se preamareste pe Sine pentru ca bucuria mea in El demonstreaza cat de maret este El. Si toti stiti ca lucrul acesta este adevarat in vietile voastre. Lucrurile care te entuziasmeaza cel mai mult, alea sunt pretioase, valoroase. Cand oamenii te vad incantat de ceva, stiu ca pretuiesti acel lucru. Modul in care Il poti glorifica pe Dumnezeu este sa fi incantat de El, sa fi satisfacut de El.

„Dumnezeu este Evanghelia”

Daca oameni te vor vedea asa plictisit de Dumnezeu si straduindu-te sa traiesti cumva pentru El, ei nu vor intelege ca Dumnezeu este chiar atat de maret. Inca un lucru care vreau sa fac in mesajul meu. Atunci cand spun ca Dumnezeu este gata sa faca tot ceea ce trebuie facut ca sa ma duca pe mine sa ma bucur vesnic de slava Lui, prin aceasta eu fac referire la Evanghelie. Ce a trebuit sa faca Dumnezeu, pentru ca pacatosul de John Piper sa se bucure de Dumnezeu o vesnicie intreaga?

Cinci lucruri pe care a trebuit sa le faca Dumnezeu. Acesta este modul meu de a asuma esenta Evangheliei, asa cum a fost ea inteleasa in modul traditional. Conferinta noastra are ca tema faptul ca „Dumnezeu este Evanghelia”. Dar prin aceasta, nu vreau sa contrazic sau sa minimizez intelegerea traditionala Biblica a Evangheliei. Ceea ce vreau sa spun este ca la modul traditional de a intelege Evanghelia in mod Biblic, trebuie sa mai adaugi ca „Totul este pentru slava lui Dumnezeu”. Asa ca vreau sa va strang pe toti in modul traditional de a intelege si de a prezenta Evanghelia. Sper ca putem cu totii sa cadem de acord acestor 5 pasi care compune Evanghelia. Pentru fiecare va voi da un verset sau doua.

  1. Mai intai, Evanghelia este un plan. Cel mai important verset din Noul Testament care defineste in felul acesta Evanghelia este 1 Corinteni 15:3 – „V-am invatat,” zice Pavel, „inainte de toate, asa cum am primit si eu Evanghelia, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi.” Cu sute de ani inainte de a muri Hristos, proorocii au scris despre aceasta pentru ca a facut parte din planul lui Dumnezeu. Cand citesti Isaia 53, pasaj scris cu 700 de ani inainte de Hristos, iti dai seama ca Dumnezeu a avut in plan ca Isus sa moara, ceea ce inseamna ca Evanghelia nu este un plan de rezerva, un plan secundar, o interventie mai tarziu in istorie, dupa ce s-au intamplat la niste lucruri neprevazute. Ci, din vesnicia trecuta, Dumnezeu a planificat ca la un moment dat, Fiul Sau va muri pentru omenire. Primul pas al Evangheliei e faptul ca Evanghelia e un plan.
  2. Cel de al doilea element este faptul ca Evanghelia este un eveniment. Este o intimplare care a avut loc istoric. Revenim la versetul 3: „V-am invatat, inainte de toate asa cum am primit si eu, ca Hristos a murit”. Daca vine cineva ca sa va prezinte o Evanghelie vine cu o contradictie evenimentelor istorice, sa nu-i credeti. Daca Hristos n-a murit, istoric, si n-a inviat, istoric, atunci noi suntem tot morti in pacate.
  3. In al treilea rand, Evanghelia este un rezultat al mortii. Evanghelia reprezinta realizarile  mortii Domnului Isus. As vrea sa facem o distinctie clara. Anumite lucruri s-au realizat in moartea lui Hristos, pe care nu le avem noi pana nu avem credinta. Voi vorbi despre efectele mortii lui Hristos, ca fiind niste lucruri deja realizate, din punct de vedere istoric, lucruri pe care noi insa ne insusim numai atunci cand avem credinta.VIDEO se termina aici si continua in partea 2 – (1) Primul lucru, el a tras asupra Sa mania lui Dumnezeu. Galateni 3:13 – „Hristos ne -a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, -fiindcă este scris: ,,Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn”. Cand Hristos a murit, asupra mea atarna un blestem si blestemul acela avea sa cada asupra mea, osandindu-ma sau avea sa cada asupra Lui, osandindu-L pe El. Si Biblia ne spune ca Hristos a devenit blestem pentru mine. Primul rezultat al mortii Domnului Isus Hristos este acela ca El a absorbit mania lui Dumnezeu ca eu sa nu trebuiasca sa o experimentez. (2) Al doilea lucru, Hristos a platit pentru pacatele mele. 1 Petru 2:24 – El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn. Pacatele mele care erau asupra mea si erau ca sa ma zdrobeasca, dar Dumnezeu l-a oferit pe Hristos ca EL sa preia pacatele si sa le poarte El. In felul acesta pacatele sunt platite si vinovatia noastra este inlaturata. (3) A treia realizareAtunci cand Hristos a murit, El a indeplinit o neprihanire perfecta, pe care Dumnezeu acum mi-o poate credita mie. Romani 5:19 – „Caci dupa cum neascultarea unui singur om”, si se refera la Adam, „cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om”, adica Hristos, „cei multi vor fi facuti neprihaniti”. Aceasta este doctrina justificarii, a indreptatirii. Atunci cand Adam a pacatuit, noi toti am fost socotiti pacatosi in Adam. Atunci cand Hristos a fost ascultator perfect, pana la capat, toti cei ce sunt in Hristos sunt socotiti de Dumnezeu ca fiind perfect neprihaniti. Aceasta afirmatie, pur si simplu ne ia respiratia, este atat de minunata. Dumnezeul nostru este infinit de sfant. El este infinit de neprihanit. El nu isi compromite niciodata standardul perfectiunii. Daca vrei sa intri in prezenta Lui, trebuie sa fi perfect si nimeni nu este perfect, decat unul singur. Iar in El, perfectiunea Lui ne este creditata noua. Toate acestea au fost realizate pentru noi in moartea si invierea Domnului Isus. (4) Cand a murit si a inviat din nou, Domnul Isus ne-a oferit viata vesnica. Romani 6:23 – Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru. Cand Hristos a purtat pacatele noastre si a murit si a inviat din morti, El de fapt a cucerit, a biruit moartea pentru ca toti cei ce vor fi gasiti in El, sa aiba viata vesnica. Acestea sunt cele 4 realizari ale Evangheliei.
  4. Evanghelia este o oferta gratuita. Intrebarea este, daca Hristos a realizat toate acestea, eu cum pot beneficia? Daca aceste lucruri au fost realizate istoric, mai de mult, cum mi le pot insusi? Iar daca raspunsul la aceasta intrebare ar fi: Trebuie sa te straduiesti pentru asta; atunci nu am mai avea o Evanghelie. Dar, in loc sa beneficiem de acestea prin eforturile proprii, Dumnezeu de fapt ne spune: Ti-o ofer gratuit. Doar trebuie sa ai incredere in Mine. „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.” Si tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se numeasca copii ai lui Dumnezeu”. Sunt atatea religii pe fata pamantului care spun ca trebuie sa te straduiesti, sa faci eforturi ca sa fi acceptat primit de Dumnezeu. Dar elementul distinctiv al crestinismului este acela ca Hristos a facut tot ce trebuia facut, in locul nostru. Si modul in care ne insusim, beneficiem de tot ce El a facut pentru noi este printr-o oferta gratuita. Este un dar al lui Dumnezeu.
  5. Al cincilea element: Evanghelia este o aplicare pe care Duhul Sfant o face a acelor realizari in viata noastra. Cand iti pui credinta in Isus Hristos, acele realizari devin ale tale. Cateva din ele as vrea sa vi le numar, cateva aplicari ale mortii Domnului Isus Hristos care ti se crediteaza tie prin credinta. (1) Tu esti unit cu Hristos. Prin credinta, noi intram intr-o comuniune cu Isus Hristos, intr-asa fel incat lucrurile care Il descriu pe El, acum ne descriu si pe noi. „In Isus Hristos, toti sunteti copii ai lui Dumnezeu, prin credinta”. Observati cele doua expresii: In Hristos < > prin credinta. Este de o importanta capitala sa intelegem cum suntem noi uniti cu Hristos. Raspunsul este ca – Duhul lui Dumnezeu este cel care misca inima noastra, care aprinde in noi credinta si aceasta este cea care ne uneste cu Hristos. (2)O a doua aplicatie este iertarea pacatelor. Dupa cum observam mai devreme, Domnul Isus a realizat iertarea pacatelor in moartea Sa, dar acum tu poti primi aceasta iertare. Faptele Apostolilor 10:43 – Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor. (3)Al treilea punct – Noi suntem socotiti neprihaniti in Hristos. La cruce, Domnul Isus a realizat acea ascultare perfecta. Acum, in momentul care eu cred in Hristos, ascultarea Lui desavarsita imi este aplicata mie. Noi suntem justificati prin credinta, fara faptele legii. Hristos a indeplinit pe deplin legea. Iar acum , acea implinire desavarsita a legii este trecuta in contul meu ca si cum eu as fi implinit toata legea. (4)Un al patrulea element – Primim viata vesnica. In momentul in care Hristos a murit, El a obtinut pentru credinciosi viata vesnica, dar cand crezi in El, atunci tu primesti viata vesnica. Ioan 3:15 – „pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică„.

De obicei, prezentarea si intelegerea traditionala a Evangheliei se opreste aici

si Evanghelia este glorioasa, este minunata! NImic din ceea ce va spun eu nu incearca sa minimizeze Evanghelia, asa cum am prezentat-o pana aici. Dar inca nu am spus nimic despre ceea ce este cel mai inalt, cel mai sublim, cel mai grozav bine din Vestea Buna. Sunt unit cu Hristos. Pacatele imi sunt iertate. Sunt socotit neprihanit in Hristos. Voi trai o viata vesnica.

Dar, unde-i Dumnezeu ?

Tinta Evangheliei este sa ma indrepte pe mine sa imi gasesc deplina satisfactie in Dumnezeu. 1 Petru 3:18 – Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. El a fost omorit in trup, dar a fost inviat in duh, Unul din versetele mele favorite din intreaga Scriptura este Psalmul 16:11 –  Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta. Evanghelia este Dumnezeu facand tot ceea ce trebuie facut ca sa ma aduca pe mine la Psalmul 16:11. Eu sunt un pacatos. Eu nu merit sa fiu fericit. Merit sa sufar. Merit sa fiu pedepsit. As vrea sa fiu fericit o vesnicie intreaga si Dumnezeu spune: înaintea Feţei Mele sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Mea Dar eu ca pacatos, nu ma pot bucura de El. De cat daca Dumnezeu ma iubeste atat de mult incat este gata sa faca tot ce  trebuie facut ca si eu sa ajung acolo. Si intocmai asta a facut Dumnezeu cand l-a trimis pe Hristos sa moara si sa invieze.

Dar nu vom intelege niciodata, binele cel mai inalt si cel mai sublim al Evangheliei pana nu vom intelege Psalmul 16:11. Ai grija sa observi si sa-ti insusesti cele doua dimensiuni infinite ale bucuriei prezentata in Ps. 16:11. Bucurii nespuse, depline spune Psalmistul ca este in prezenta lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi mai plin decat plinatatea. Si la dreapta Sa sunt desfătări vecinice. Nimic nu poate fi mai lung decat vesnicia. Eu va fac urmatoarea provocare: Daca veti gasi o religie care sa va ajute sa descoperiti o bucurie mai mult decat „plina” si mai lunga decat „vesnicia”, duceti-va la religia aceea. Pentru ca nimic nu poate fi mai deplin decat bucuria deplina. Si nimic nu poate sa dureze mai mult decat fericirea vesnica. Iar acestea le gasesti intr-un singur loc. In Dumnezeu insusi. De aceea spun ca Dumnezeu este Evanghelia.

Published on May 8, 2012 by 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari