Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 7B – Departe in Serviciu – continuare

Citeste

traducere de Avram Cuc. In acest capitol Sadhu Sundar Singh se intoarce in orasul natal, dupa 14 ani de propovaduire misionara; tatal sau, in sfarsit ii cere sa ii spuna despre Hristos si apoi cere sa fie botezat de fiul sau care la condus la Hristos.

Un templu Sikh in Penang unde s-ar putea sa fi propovaduit pe Hristos  Sundar Singh

La Penang, un sikh l-a invitat sa vorbeasca intr-un templu sikh si guvernatorul a dat o jumatate de zi de concediu functionarilor din politie ca sa-l poata asculta. Ce contrast fata de dusmania cu care fusese intampinat de poporul sau si de orasul sau natal!

De la Singapore el a raspuns invitatiei ca sa mearga in China si in Japonia. Trenurile se opreau in statiile intermediare  si vapoarele isi intarziau plecarea, numai sa-l ia pe bord.

Pretutindeni il astepta o primire entuziasta si mesajul sau aducea lumina si viata. El a predicat in catedrala din Pekin, unde un pastor metodist i-a servit ca interpret. La Hankow, fiul lui Hudson Taylor a fost cel care l-a tradus in chinezeste. In Japonia a fost dureros impresionat de materialismul, pofta de bogatie, imoralitatea si indiferenta religioasa. In China a fost impresionat sa vada in ce masura absenta castelor usura accesul convertitilor in biserica crestina, ceea ce nu era cazul in India.

In vara anului 1919, Sadhu se reintoarce la Sabathu si de aici pe pamantul chemarii sale. Inima sa era totdeauna alipita de Tibet si inca odata el intreprinse calatoria periculoasa in regiunile ninse ale Himalayei.

Intorcandu-se in octombrie, dupa ce a traversat Punjabul, s-a dus la Rampur, orasul sau natal. Tatal lui care nu la mai vazut de 14 ani, l-a primit cu bunatate si i-a cerut sa-i arate si lui calea care duce la Christos. Mari au fost emotia si recunostinta lui Sundar vazand rugaciunile sale staruitoare fiind ascultate. El a recomandat tatalui sau sa citeasca Biblia si sa se roage. Acesta s-a supus si putin dupa aceea, i-a spus lui Sundar: „Am gasit pe Mantuitorul tau; El a devenit si Mintuitorul meu. Ochii mei spirituali au fost deschisi prin tine, iata pentru ce doresc sa primesc botezul prin mainile tale”. Sadhu insa care a refuzat sa boteze mii de persoane, n-a putut sa consemne la aceasta rugaciune miscatoare a tatalui sau. – „Christos nu m-a trimis sa botez ci sa anunt Evanghelia, precum odinioara marele Apostol Pavel. Altii au slujba botezului, eu nu sunt decat un martor al harului lui Dumnezeu si al pacii care este in Isus Christos”.

Provincia Punjab din care face parte Rampur, circa 1900

De foarte multi ani Sundar avea marea dorinta sa viziteze Palestina, tara unde Christos a trait, a suferit si si-a jertfit viata, insa nu a putut obtine pasaportul si a fost nevoit ca sa renunte.

– „Intr-o noapte, spune el, in timp ce ma rugam, am primit de la Dumnezeu o chemare pentru Anglia. In meditatiune, vointa cereasca a devenit clara pentru mine. Am inteles ca trebuie sa vizitez tinuturile  denumite crestine si ca acolo deasemenea voi avea de dat marturia mea”. Cheltuielile acestei prime calatorii in Europa au fost sustinute de tatal sau.

In februarie 1920, Sundar sosi la Liverpol, a vizitat Manchester, Birmingham, Oxford si a predicat in multe colegii. La Londra mari multimi de la diverse denumiri au venit sa-l asculte. La Catedrala de la Westminster el se adresa la 700 de clerici anglicani, printre care si episcopul de Canterbury si alti episcopi. El vorbi deasemenea la Cambridge si in diverse regiuni misionare.

Invitat la asociatia Misiunilor din Paris, a stat un scurt timp in acest oras si s-a reantors in Marea Britanie, vizitand Irlanda si Scotia.

In Mai se imbarca pentru America, unde a depus marturia sa la New York, Brooklyn, Baltimore, Philadelphia, Chicago si San Francisco.

El a combatut influenta unor hindusi si budisti, care castigau numerosi adepti pentru religiunea Indiei.

Activitatea neancetata, zgomotoasa si trepidanta a marilor orase americane contrasta cu natura calma, orientala si contemplativa a acestui mare prieten al singuratatii. Cand americanii mandri de civilizatia lor, gandeau sa-i provoace prin splendidele lor inventii tehnice admiratia lui Sundar, el ii facea sa inteleaga ca opera lui Dumnezeu il interesa mai mult decat opera oamenilor. Deceptionati, ei declara ca fiind numai in trecere prin mijlocul lor, el nu putea in cateva zile sa poata cunoste si sa aprecieze geniul american. La care Sadhu a raspuns in limbajul sau inflorit: – „In botanica trebuie sa studiezi mult timp structura unei flori si diversele sale organe, dar ca sa-i simti parfumul nu-ti trebuie decat o clipa”. El nu vorbea ca sa placa oamenilor, ci numai adevarul si in iubire. De aceea le-a mai spus: „Christos le-ar fi zis aici: veniti la Mine, voi toti cei incarcati de aur si eu va voi despovara”. El gandise despre Occident, ca faptul cunoasterii lui Christos, a transformat natiunile acestor parti, dar vazand pretutindeni iubirea de arginti, luxul, traiul bun, goana dupa placere si toate lucrurile pe care lumea le poate oferi, a fost profund deceptionat. Chiar la acei care isi spuneau crestini, el afla foarte multa miscare, zgomot si agitatie, si foarte putin timp dat lui Dumnezeu pentru meditatie. Occidentalii erau atat de ocupati, incat au indepartat rugaciunea din viata lor zilnica. El a gasit, cum de altfel i se spuse inainte de plecare, ca asa numitele tari crestine, s-au corupt si nu mai sunt crestine in asamblul lor. Cu toate acestea a intalnit multi servi fideli de ai Domnului si intors acasa a spus amicilor sai hindusi, ca daca in Occident a descoperit mult materialism, India are inca nevoie de misionarii trimisi din Europa si din America. „Insemnatatea ce o au misiunile, este forta si viata bisericilor crestine din Occident”, a spus Sundar.

In iulie s-a imbarcat pentru Australia. Un uragan in timpul traversarii oceanului, i-a sugerat imaginea urmatoare: „In fiecare dimineata am primit vesti proaspete. Intr-o zi o brusca  oprire si o tacere completa! Am intrebat, care sa fie cauza si mi s-a raspuns ca furtuna, adica perturbarile atmosferice,  impiedica telegrafia fara fir, sa receptioneze mesajele. La fel cateodata din cauza pacatului, atmosfera spirituala este tulburata si contactul nostru cu Dumnezeu este intrerupt. Aceasta furtuna poate sa inceteze de la sine, iar singurul care calmeaza este Isus. El poate cu autoritate sa vorbeasca vantului si marii sa se domoleasca. Cand totul in interior este calm, atunci ii auzim vocea si noi avem bucuria prezentei Lui in inimi”.

Sidney, Melbourne, Perth, Adelaida, Freementale, au primit vizita lui Sadhu. Pretutindeni si mereu, influenta sa binefacatoare unea intre ele diversele comunitati crestine. „De care biserica apartineti?” l-au intrebat adesea. „Niciuneia – raspunde – eu apartin lui Christos, ceea ce-mi ajunge si intr-un sens larg apartin tuturor bisericilor unde se gasesc adevaratii crestini. Eu nu cred in uniunile obtinute prin mijloace omenesti; unirea exterioara n-are nici o utilitate. Singuri cai care sunt legati prin Christos care sunt una cu El, vor fi uniti in cer. Cum oare vor putea sta impreuna pentru vesnicie in cer acei crestini, care nu pot sa traiasca in armonie anii scurti ai vietii lor pamantesti?”

Dupa luni de activitate necurmata, Sundar s-a regasit cu bucurie la Sabathu si a petrecut cateva luni in liniste inainte de a-si relua in primavara anului 1921, lucrarea in Tibet. El a depus marturie in numeroase tari vestind Evanghelia in biserici arhipline, inconjurat de multimi entuziaste. Acum el reancepu calatoriile in tinuturile singuratice si vestea aceiasi Evanghelie in orase si targuri vrasmase marturiei sale.

In 1922 accepta numeroase invitatii venite din Europa si a putut in final sa-si realizeze dorinta arzatoare de a vizita Palestina. Acolo a trait chiar in prezenta lui Isus. Il simtea pretutindeni cu sine si strabatand aceste tinuturi unde Mantuitorul a lucrat si a suferit, inima sa se revarsa de bucurie si recunostinta.

Vizitand tara sfanta, Biblia i-a fost ca iluminata si i-a devenit inca mai scumpa. Ceea ce izbeste un spirit sensibil, adica multimea turistilor, reclamele, zgomotul masinilor, rivalitatile sectelor religioase, toata miscarea si vulgaritatea vietii umane nu pare sa fi produs asupra lui vreo impresie penibila. Si aceasta fara indoiala, pentru ca el traia in spirit atat de complect in comuniune cu Christos, incat era constient de prezenta Lui.

In templu la Ierusalim parea ca distinge cuvintele lui Isus: „Eu am venit ca sa aveti viata vesnica si inca din belsug”. El credea ca-L aude spunandu-i, precum odinioara ucenicilor: „Pacea sa fie cu voi, precum Tatal M-a trimes si Eu de asemenea va trimit”. El stia ca la randu-i, fusese trimis sa-I serveasca ca martor in lume.

Bethleem, Emaus, Bethania, Muntele Maslinilor, Capernaum, Sfantul Mormant, drumul Calvarului, Nazaretul, lacul Galileii, toate erau pentru el ca un comentariu viu al Evangheliilor, toate ii vorbeau de viata Mantuitorului, de marea drama de la cruce si de biruinta invierii.

Fantana lui Iacob, langa care s-a oprit, i-a sugerat gandirea urmatoare: – „Acei care vor bea din aceasta apa, a spus Isus, vor fi din nou insetati, dar aceia care vor bea apa vie pe care o voi da Eu, nu vor mai inseta niciodata. Adevarat este! Am baut apa acestei fantani faimoase, si totusi seara setea nu-mi era stinsa. Dar iata sunt mai bine de saisprezece ani, de cand Christos mi-a dat din apa Sa vie, si pot spune cu toata umilinta si recunostinta, ca sufletul meu a fost adapat pentru totdeauna. El este adevaratul izvor de viata!”

„Pe malurile Iordanului – a spus in continuare – am privit apa proaspata si dulce care se varsa continuu in Marea Moarta, care ramane moarta pentru ca ea opreste aceasta vie, fara sa-i dea drumul mai departe. Acelasi lucru este cu bisericile moarte, cu crestinii morti, pentru ca acestia pastreaza pentru ei apa vie pe care o da Isus. Nu fiti asemenea Marii Moarte. Faceti parte si altora de binecuvantarile pe care le-ati primit. Intrebuintati darurile voastre, invatatura voastra , averea voastra, in serviciul lui Christos; atunci veti primi binecuvantari tot mai mari. Eu am facut experienta ca daca am facut ceva pentru Christos, am primit in schimb de o mie de ori mai mult. Fiti gata sa lucrati pentru Mantuitorul vostru si sa ajutati pe aproapele vostru”. Din Palestina Sadhu a mers la Cairo, unde a predicat in biserica copta. Apoi dupa o saptamana, el a debarcat la Marsilia si de acolo s-a dus direct in Elvetia. Intr-o lune la 27 Februarie 1922, Sundar a sosit la Lausanne.

Reclame

Evangelism is not….apologetics, social justice, personal testimony…

Dr. Kevin Shrum has been in ministry for 29 years, currently pastors Inglewood Baptist Church in Nashville, Tennessee, and is an Adjunct Professor of Theology for Union University in Jackson, Tennessee.Posted on Churchleaders.com, Dr. Shrum explains why some actions are not evangelism  and some are just pre evangelism:

Evangelism is…

So what is evangelism? Evangelism is a believer sharing the person/claims of the Gospel of Jesus Christ with a person who has yet to believe the claims of the Gospel or trust the person at the center of the Gospel – Jesus Christ. The Gospel is „that Christ died for our sins in accordance with the Scriptures, that he was buried, and that he was raised on the third day in accordance with the Scriptures.” (1 Corinthians 15:3-4; Romans 10:9-13) The Gospel is clearly stating what God has done in Christ for the sinner, calling for repentance and belief. To fail to do this is to fail at evangelism. All the other dimensions of church life are but outgrowths and/or complements to the Gospel itself.

Evangelism is not…

1. Evangelism is not denominational renewal, reconstruction, or even deconstruction.

Sometimes, these are necessary to advance the cause of evangelism, but they are not evangelism.

2. Evangelism is not inviting people to church or an evangelistic event.

Inviting people to events is important, but it’s not evangelism – it is pre-evangelism.

3. Evangelism is not imposing our will or beliefs on another person.

We make no apologies for attempting to persuasively make the case for Christianity. But in the end, only God can change the human heart.

4. Evangelism is not personal testimony.

A personal testimony does not save a sinner. The Gospel does. It’s quite right to support a Gospel presentation with what the Gospel has done in one’s life. Yet, we must never confuse the Gospel itself with a personal testimony.

5. Evangelism is not social work/justice or political involvement.

There’s absolutely nothing wrong with seeking social justice, feeding the homeless, clothing the naked, and addressing institutional-political injustices. But social justice, food in a hungry belly, and a jacket on the back of a homeless man do not prepare that soul for eternity. Good deeds complement the Gospel enterprise; they do not replace it.

6. Evangelism is not doing apologetics in order to win an argument.

Apologetics is a necessary part of the Christian mission. Apologetics can help answer questions and remove intellectual objections, but only the Gospel of Jesus Christ can change the heart.

7. Evangelism is not the results of evangelism.

It is very easy to get caught up in numbers in the church business. And numbers are important. Even Jesus told three successive stories involving numbers in Luke 15 – one lost sheep, one lost coin, and two lost sons. But souls are not notches in our belt or numbers on our denominational charts. „One” represents a precious soul for whom Christ died. This means that we are to communicate the Gospel regardless of the results – God alone takes care of the results.

8. Evangelism is not church planting.

Church planting is biblical and necessary. Many church plants succeed at a higher rate of growth than already established churches. But it’s not because of the magical words – „church plant.” The reason church plants grow fast for a season is because the believers of that new church have been reminded of the basics of one person sharing the Good News with another person.

Read the entire article at www.churchleaders.com

John Wesley On Prayer – In souls filled with love, the desire to please God is a continual prayer

Also  read –

(via) The United Methodist Church or www.umcmission.org

God’s command to „pray without ceasing” is founded on the necessity we have of his grace to preserve the life of God in the soul, which can no more subsist one moment without it, than the body can without air.

Whether we think of; or speak to, God, whether we act or suffer for him, all is prayer, when we have no other object than his love, and the desire of pleasing him.

All that a Christian does, even in eating and sleeping, is prayer, when it is done in simplicity, according to the order of God, without either adding to or diminishing from it by his own choice.

Prayer continues in the desire of the heart, though the understanding be employed on outward things.

In souls filled with love, the desire to please God is a continual prayer.

As the furious hate which the devil bears us is termed the roaring of a lion, so our vehement love may be termed crying after God.

God only requires of his adult children, that their hearts be truly purified, and that they offer him continually the wishes and vows that naturally spring from perfect love. For these desires, being the genuine fruits of love, are the most perfect prayers that can spring from it.

From A Plain Account of Christian Perfection, as believed and taught by the Reverend Mr. John Wesley, from the year 1725, to the year 1777.

Unusual Music (13) My Jesus

Other unusual songs:

My Jesus

Which Jesus do you follow?
Which Jesus do you serve?
If Ephesians says to imitate Christ
Then why do you look so much like the world?

Cause my Jesus bled and died
He spent His time with thieves and liars
He loved the poor and accosted the arrogant
So which one do you want to be?

Blessed are the poor in spirit
Or do we pray to be blessed with the wealth of this land
Blessed are they that hunger and thirst for righteousness
Or do we ache for another taste of this world of shifting sand

Cause my Jesus bled and died for my sins
He spent His time with thieves and sluts and liars
He loved the poor and accosted the rich
So which one do you want to be?

Who is this that you follow
This picture of the American dream
If Jesus was here would you walk right by on the other side or fall down and worship at His holy feet

Pretty blue eyes and curly brown hair and a clear complexion
Is how you see Him as He dies for Your sins
But the Word says He was battered and scarred
Or did you miss that part
Sometimes I doubt we’d recognize Him

Cause my Jesus bled and died
He spent His time with thieves and the least of these
He loved the poor and accosted the comfortable
So which one do you want to be?

Cause my Jesus would never be accepted in my church
The blood and dirt on His feet might stain the carpet
But He reaches for the hurting and despises the proud
I think He’d prefer Beale St. to the stained glass crowd
And I know that He can hear me if I cry out loud

I want to be like my Jesus!
I want to be like my Jesus!
I want to be like my Jesus!
I want to be like my Jesus!

Not a posterchild for American prosperity, but like my Jesus
You see I’m tired of living for success and popularity
I want to be like my Jesus but I’m not sure what that means to be like You Jesus
Cause You said to live like You, love like You but then You died for me
Can I be like You Jesus?
I want to be like you Jesus!
I want to be like my Jesus!

Uploaded by  on Mar 1, 2007 Video to Todd Agnew’s My Jesus useing clips from the Passion of Christ

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari