Istoria Martirilor 7B – James Trevisam, John Bland, Christopher Waid, Dirick Carver, John Launder, Thomas Iveson, James Abbeys, John Denley, Warne,Tankervil si altii

Citeste capitolele anterioare:

  • Introducerea si Capitolul 1 – Apostolii, Martiraj prin Imparatii Nero, Domitian, Traian, Adrian, Antoninus Verus, Severus
  • Capitolul 2 – Martiraj prin Imparatii Maximumus, Decius, Valerian, Dioclesian, Licinius, Persia, Iulian si Constantin cel Mare
  • Capitolul 3 – John Wycliffe, Sir William Sautre, John Badby, William Thorpe, Jan Huss, Ieremia din Praga, William White, Joan Boughton si Girolamo Savonarola
  • Capitolul 4 – Joan Clerk, Thomas Chase, Laurence Ghest, John Browne,
  • Capitolul 5 A –  Martin Luter, Ulrich Zwingli, Wendelmuta, Waldenzii, Thomas Bilney, John Twkesbury, John Frith, Andrew Hewet, Thomas Bennett, William Tyndale, John Lambert,
  • Capitolul 5 B – Robert Barnes, Kerby si Clarke, Patrick Hamilton, Henry Forrest, Straiton si Gourlay, Thomas Forrest, George Wishart, Adam Wallace, Walter Milne
  • Capitolul 6 A  –  John Rogers, Laurence Sanders, John Hooper, Rowland Taylor, William Hunter
  • Capitolul 6 B – Rawlins White, George Marsh, William Flower, John Cardmaker şi John Warne, Thomas Hawkes

James Trevisam

James Trevisam era bolnav de moarte, neajutorat şi şchiop, atât de bolnav încât nu-şi putea părăsi patul. Într-o seară, pe când slujitorul său John Small le citea din Biblie domnului şi doamnei Trevisam, altor doi bărbaţi şi unei doamne, o persoană oficială şi-a făcut apariţia şi i-a luat pe toţi la închisoare, mai puţin pe Trevisam, unde au trebuit să rămână timp de două săptămâni. L-ar fi dus şi pe Trevisam dacă vecinii nu l-ar fi oprit, însă l-a făcut pe bietul om să fie legat cu două legături, ca să fie sigur că se va prezenta atunci când va fi chemat.

Câteva zile mai târziu, dl.Farthing, parohul bisericii, i-a făcut o vizită lui Trevisam şi vizibil satisfăcut de răspunsurile primite, a părăsit casa. Însă pe drum s-a întâlnit cu un anume domn Toller care l-a acuzat pe Trevisam că neagă sacramentul altarului, aşa că parohul s-a întors la Trevisam şi a descoperit că Toller a avut dreptate. El a raportat cele greşite episcopului Londrei.

Duminica de 3 iulie 1555, Trevisam a murit de moarte naturală. Parohul a refuzat să o lase pe d-na Trevisam să-şi îngroape soţul într-un sicriu sau în cimitirul bisericii, silind-o să care trupul soţului pe o masă până la Moorfields, unde a fost îngropat într-un cearceaf. În noaptea acelei zile, cadavrul a fost dezgropat, cearceaful a fost furat şi trupul a fost aruncat gol pe pământ. Când proprietarul pământului a văzut cadavrul a doua zi, l-a îngropat din nou şi peste două săptămâni a fost chemat să răspundă unor acuzaţii aduse împotriva sa. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat după aceea proprietarului respectiv.

Trei barbati au fost arsi pe rug impreuna cu John Bland, printre care si Nicholas Shetterden care a scris mamei sale sa se fereasca de marea idolatrie si impartasania blasfemoasa, sa urmeze Cuvantul (Biblia) si sa se increada doar in Hristos pentru mantuire. Fa click pe poza pentru sursa www.medwaymartyrs.com

John Bland

John Bland a fost învăţător înainte să devină vicarul unei biserici în Rolvendon, Kent. Fiind aruncat în temniţă pentru că a predicat Evanghelia pe timpul reginei Maria, a fost eliberat odată sau de două ori de către prietenii săi care au depus petiţii, dar imediat ce a fost eliberat se întorcea la predicile sale protestante.

Fiind arestat şi pentru a treia oară, Bland a refuzat să promită prietenilor săi că se va abţine de la predicarea cazurilor sale, aşa că nu a mai putu fi ajutat.

În 26 noiembrie, doi dintre enoriaşii lui Bland, Richard şi Thomas Austen, s-au apropiat de el la sfârşitul slujbei şi i-au zis: “Părinte paroh, ai dat jos tabernacolul, unde atârna crucifixul şi altele. Regina a poruncit ca ele să fie înălţate din nou şi credem că trebuie să plăteşti pentru ce ai făcut. Te împotriveşti legilor date de regină atunci când spui că aceste lucruri sunt urâciuni.”

“Domnule Austen, dacă am spus acest lucru înainte, îl voi spune şi acum” a răspuns el.

Thomas Austen l-a provocat zicând “Spune-ne ce anume este drăcesc în misa”.

“V-am predicat deseori despre lucrul acesta. Dacă nu m-aţi crezut atunci, nu o să mă credeţi nici acum.”

“Ai dărâmat altarul, vrei să-l ridici din nou?”

“Nu o voi face numai dacă mi se porunceşte fiindcă l-am dărâmat tot la o poruncă”, a insistat Bland.

În 28 decembrie, cei doi Austen l-au invitat pe preotul din Stodmarsh să facă slujba. Era deja bine înaintat în utrenie când a sosit Bland la biserică, şi după ce şi-a terminat slujba i s-a adresat acestuia:Vecinul dumitale m-a rugat să ţin utrenia şi slujba. Mă gândesc că nu te vei opune legilor reginei?”

“Nu, nu voi încălca legile reginei, cu voia luiDumnezeu” a răspuns Bland.

Prefăcându-se că nu a auzit răspunsul, preotul a repetat întrebarea încă de două ori, până când Bland a trebuit săţ-şi ridice vocea suficient de mult pentru ca să fie auzit de întreaga adunare. Preotul s-a aşezat, în timp ce Bland s-a pus în uşa care dădea la altar a împrejmuirii din jurul lui ca să-şi ţină predica. Bland şi-a explicat crezul cu privire la pâine şi vin, cum că Cristos a instituit sacramentul şi Biserica Catolică a pervertit-o. După câteva minute a fost oprit de către îngrijitorul şi administratorul bisericii şi încuiat într-o capelă lăturalnică, până când a ţinut slujba.

Pe 23 sau 24 februarie Bland a fost închis în castelul Canterbury pentru zece săptămâni şi numai după aceea i s-a dat voie să plătească cauţiunea. În 18 mai a apărut înaintea arhiepiscopului de Canterbury care a cerut să i se spună ce a predicat Bland la împărtăşanie. El a refuzat să răspundă, arătând că se încearcă adunarea de informaţii ce vor fi folositoare împotriva sa şi legea engleză spune că el nu trebuie să vorbească împotriva lui însuşi.

Bland a mai fost chemat şi pe 21 mai, când a refuzat iar să-şi enunţe crezul şi a cerut un avocat.

Pe 28 iunie, Bland s-a prezentat la autorităţile seculare, aşa cum i s-a poruncit. I s-a spus că nu există acuzaţii îmoitriva sa şi a fost chemat peste alte şapte săptămâni. Însă la data respectivă Bland era în faţa autorităţilor bisericeşti şi nu a putut fi prezent la tribunal. El a fost închis la închisoarea Maidstone ca urmare a neprezentării sale, până pe 18 sau 19 februarie. După ce s-a văzut că nu vrea să promită că se răzgândeşte şi va deveni un bun catolic, a fost trimis la castelul Canterbury până pe 2 martie.

Bland a fost mutat de colo colo în perioada care a urmat, din închisoare în închisoare, din audienţă în audienţă, până când pe 13 iunie a fost adus înaintea lui Richard Thornton, episcopul de Dover, Robert Collins comisarul şi Nicholas Harpsfield arhidiacon de Canterbury. Un mare număr de protestanţi au fost trataţi cu asprime şi omorâţi la Canterbury, în timpul acestor trei oameni, John Bland, Nicholas Sheterden, Thomas Thacker, Humphry Middleton şi William Cocker. Bland s-a recunoscut vinovat de următoarele acuzaţii:

– credinţa că trupul de carne a lui Cristos este în ceruri şi nu în pâine şi vin

– credinţa că era împotriva Cuvântului lui Dumnezeu să se administreze sacramentele în limba latină, şi că nimeni nu trebuie să accepte sacramentele pe care nu le înţelege

Bland a apărut ultima dată înaintea autorităţilor în 25 iunie şi a refuzat să accepte autoritatea papală. A fost condamnat ca eretic şi dat pe mâna autorităţilor seculare pentru a fi ars pe rug.

Christopher Waid

Dedicatie la 3 martiri inclusiv Waid

Christopher Waid a fost un ţesător din Dartford, Kent, care a fost condamnat de către Maurice, episcopul de Rochester. În ziua execuţiei sale, stâlpul, vreascurile şi lemnele de foc au fost duse afară la Brimth, o groapă cu pietriş aflate afară din satul Dartford.

La ora zece dimineaţa, Waid şi Margery Polley din Tunbridge au trecut pe lângă acel loc fiind în drum spre Dartford împreună cu şerifii. Văzând mulţimea care se aduna la Brimth, Margery a strigat lui Waid: “Bucură-te Waid! Uită-te la mulţimea adunată să sărbătorească nunta ta astăzi!”

Ajunşi în oraş, Margery a fost închisă până ce şeriful a terminat cu Waid. Acesta şi-a dat hainele şi s-a îmbrăcat cu o cămaşă albă lungă adusă de soţia sa. Apoi a fost legat şi dus la Brimth. Ducându-se direct la stâlp, l-a îmbrăţişat, s-a aşezat cu spatele la el şi a păşit în butoiul cu smoală. A fost apoi legat de stâlp cu un cerc de fier.

Imediat ce şi-a ocupat locul, Waid s-a apucat să recite cu glas tare ultimul verset din psalmul 86: “Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămână de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mângâi, Doamne!”

În apropiere de rug era ridicat un amvon de ocazie, pe o mică ridicătură de pământ. În timp ce Waid se ruga, un călugăr s-a urcat la amvon având o carte în mână, dar Waid i-a avertizat pe oameni să nu asculte doctrina Bisericii Catolice. El i-a îndemnat să îmbrăţişeze religia din timpul zilelor regelui Edward. Călugărul a rămas la amvon în timp ce Waid a vorbit dar când acesta a terminat ce a avut de zis, călugărul a plecat fără să spună o vorbă.

Odată ce vreascurile au fost aşezate în jurul lui, Waid le-a tras mai aproape de el, lăsând doar o deschizătură pentru faţa sa, ca să poată să vorbească. În timp ce se aprindea focul, Waid a fost auzit spunând “Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!” Chiar şi când nu a mai putut vorbi, Waid a continuat să-şi ţină mâinile ridicate deasupra capului, spre cer.

Carver si Launder

Dirick Carver a fost ars pe rug la Lewes, în 22 iulie 1555, în comitatul Sussex iar John Launder a suferit acelaşi lucru a doua zi, la Stening. Amândoi au fost arestaţi spre sfârşitul lunii octombrie 1554, împreună cu alţi oameni care erau la rugăciune la casa lui Carver. După ce au fost cercetaţi, au fost trimişi la închisoarea Newgate ca să aştepte să fie duşi în audienţă înaintea lui Bonner, episcopul Londrei, lucru care a avut loc în 8 iunie 1555.

Fiind audiaţi de către episcop, au fost examinaţi cu privire la multe aspecte ale religiei, şi au trebuit să-şi scrie şi să-şi semneze propria mărturisire de credinţă. După ce episcopul a stat de vorbă un timp cu ei încercând să-i determine să retracteze şi să accepte Biserica Catolică, au fost duşi înapoi în Newgate până pe 10 iunie.

Dirick Carver a mărturisit următoarele:

– nu crede că trupul fizic al lui Cristos este prezent în sacrament

– nu crede că în misă se regăseşte vreo jertfă şi că în misa rostită în latină este mântuire

– nu crede că trebuie să se spovedească cineva la preot, întrucât acest lucru nu poate mântui un om, decât să îl consulte pentru a primi sfaturi

– nu crede că doctrina catolică este potrivită cu Cuvântul lui Dumnezeu; crede că episcopul Hooper, Cardmaker, Rogers şi alţii care au fost arşi pe rug nu demult, au fost nişte creştini buni şi martiri care au predicat adevărata învăţătură a lui Cristos

Carver şi-a păstrat Biblia şi psaltirea scrise în limba ebgleză şi după încoronarea reginei şi le citea regulat. Pe lângă aceasta, în casa lui se ţineau rugăciuni şi servicii religioase în limba engleză. Tovarăşii lui din închisoare, Thomas Iveson, John Launder şi William Vesie au fost arestaţi împreună cu el chiar când ascultau citirea Evangheliei în limba engleză.

John Launder a mărturisit următoarele:

– a fost prezent la casa lui Carver împreună cu alţi doisprezece pentru ca să asculte slujba ţinută în limba engleză şi rugăciunile; a participat la această întrunire fiindcă avea treburi de rezolvat în oraş şi a auzit de slujba care se va ţine

– crede că toate slujbele, jertfele şi ceremoniile Bisericii Catolice sunt pline de erori, nu valorează nimic şi sunt împotriva Cuvântului lui Dumnezeu

– crede că pâinea şi vinul sunt doar spre amintirea lui Cristos şi nu sunt chiar trupul şi sângele Său

– crede că misa este în mod direct împotriva Cuvântului lui Dumnezeu şi a Bisericii

– crede că spovedirea la un preot nu are nici un folos, şi nici un om nu poate ierta de păcate pe un altul. Un om păcătos care se căieşte de păcatele sale înaintea lui Dumnezeu şi nu mai păcătuieşte, este iertat.

Carver a întrebat dacă îşi retractează crezul sau rămâne fidel celor declarate. “Doctrina voastră este otravă şi vrăjitorie. Dacă Cristos ar fi aici, L-aţi omorâ într-un mod şi mai crunt decât a fost omorât înainte. Spuneţi că puteţi să faceţi un dumnezeu, dar şi o budincă poate fi făcută. Ceremoniile voastre din biserică sunt cerşetorie şi otravă iar spovedirea este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, este otravă”, a răspuns el. John Launder a rămas şi el fidel credinţei sale şi astfel amândoi au fost condamnaţi.

Atunci când a fost dus la rug, cartea sa, a fost aruncată şi ea în butoiul cu gudron ca să ardă împreună cu el, dar el s-a aplecat, a luat-o şi a strecurat-o în mulţime. Şeriful a poruncit ca oamenii să dea înapoi cartea, sub ameninţarea pedepsei cu moartea,, dar Carver a început imediat să vorbească mulţimii.

“Dragi fraţi şi surori, eu stau aici ca să pecetluiesc Evanghelia lui Cristos cu sângele meu fiindcă ştiu că este adevărată. Voi cunoaşteţi Evanghelia, v-a fost predicată atât aici cât şi peste tot în Anglia, chiar dacă acum nu mai este predicată. Sunt condamnat la moarte pentru că nu mă lepăd de Evanghelie ca să ascult de legile omeneşti. Dragi fraţi şi surori, dacă credeţi în Tatăl, Fiul şi în Duhul Sfânt, faceţi fapte vrednice de credinţa voastră şi veţi avea viaţă veşnică. Dacă credeţi în Papa şi în legile sale sunteţi osândiţi şi dacă Dumnezeu nu Se îndură de voi, veţi arde în iad pentru totdeauna”.

Şeriful l-a luat în zeflemea zicând: “Dacă tu nu crezi în Papă, tu eşti cel condamnat, cu trup şi suflet cu tot! Vorbeşte-i Dumnezeului tău şi roagă-L ca să te elibereze sau să mă trăznească pentru ca să dea un exemplu!”

“Domnul să te ierte pentru cuvintele tale!” i-a zis Carver. “Fraţi şi surori, dacă am jignit pe cineva cu fapta sau cu vorba, îl rog să mă ierte. Şi eu îi iert pe toţi aceia care m-au jignit cu gândul, fapta sau cu vorba.”

“O Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai scris că cel care îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât mă iubeşte pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi acela care nu-şi ia crucea şi nu Mă urmează nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38). Dar Tu ştii că eu am lăsat toate şi am venit la Tine! Doamne îndură-Te de mine, căci în mâna Ta îmi încredinţez duhul şi sufletul meu se bucură în Tine.”

Thomas Iveson

Thomas Iveson a fost ars pe rug la Chichester în aceeaşi lună, după ce a fost arestat şi judecat odată cu Carver şi Launder.

Când a fost îndemnat de episcopul Bonner să abjure, Iveson i-a zis: “Nu mă voi lepăda de credinţa mea nici pentru toate bunătăţile Londrei. Eu apelez la mila lui Dumnezeu şi nu la mila bisericii voastre şi nici nu mă supun ei. Ceea ce am zis înainte voi zice şi acum. Chiar dacă un înger din ceruri ar veni la mine să mă înveţe o altă învăţătură, nu l-aş crede.”

Iveson a fost condamnat şi ars pe rug, dar el şi-a păstrat credinţa până la capăt.

James Abbeys

Unul dintre aceia care se străduiau să-şi păstreze conştiinţa curată în acele zile grele era James Abbeys, un tânăr care a fost silit să rătăcească din loc în loc pentru a putea să scape nearestat şi pentru a-şi putea practica credinţa. Dar când a venit vremea ca Domnul să-i încredinţeze un alt fel de slujbă, Abbeys a fost prins şi dus înaintea episcopului de Norwich, dr.Hopton.

Episcopul l-a cercetat pe Abbeys în legătură cu credinţa sa, folosind atât ameninţări cât şi promisiuni, până când acesta a cedat argumentelor. Când i s-a permis să plece din faţa episcopului, Abbeys a fost chemat înapoi şi i s-a dat o sumă de bani; dar odată plecat, a avut puternice mustrări de conştiinţă din pricină că ştia că L-a întristat pe Domnul prin purtarea sa.

Abbbeys s-a şi întors imediat la episcop, i-a aruncat banii înapoi şi i-a spus că îi pare rău că a abjurat şi a primit darul de bani. Episcopul şi capelanii s-au întors la treburile începute înainte şi pentru că de data aceasta nu s-a mai lăsat clătinat, l-au ars pe rug în ziua de 2 august 1555.

John Denley

În timpul prigoanei care nimicea turma lui Dumnezeu, s-au găsit mulţi care nu erau feţe bisericeşti ci erau laici care sprijineau prigoana. Unul dintre aceştia era Edmund Tyrel, un avocat care era judecător de pace în Essex.

Într-o bună zi se întorcea de la arderea pe rug a unor martiri şi pe drum s-a întâlnit cu doi bărbaţi, unul din ei fiind John Denley, un gentilom şi celălalt fiind John Newman. Cei doi mergeau să-şi viziteze nişte prieteni evlavioşi. Gândind că cei doi călători arată suspect, Tyrel i-a oprit, i-a percheziţionat şi a găsit asupra lor mărturisiri de credinţă scrise. Tyrel i-a trimis la comisionarii reginei, care la rândul lor i-au trimis la episcopul Bonner. Denley a dat următoarele răspunsuri la acuzaţiile care i s-au adus:

Era din dioceza de Londra.

Denley a afirmat că este adevărat acest lucru.

– Nu crede că există o Biserică Catolică a lui Cristos pe pământ.

Denley a negat afirmaţia şi a arătat că el crede că există o Biserică zidită pe temelia profeţilor şi apostolilor, Capul fiind Cristos. Această Biserică predică cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu şi administrează sacramentele botezului şi împărtăşaniei potrivit cu Cuvântul.

– NU crede că Biserica Angliei este parte a Bisericii Catolice.

Denley a răspuns că Biserica Angliei în prezent nu face parte din Biserică. Biserica Angliei este acum biserica anticristului fiindcă a schimbat Testamentul lui Dumnezeu şi şi-a impus propriul testament al hulei şi minciunii.

– Cred că misa este plină de idolatrie, rea şi împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Denley a răspuns că aşa cum stau lucrurile, misa este un act idolatru în care închinarea este adusă pâinii şi vinului. Trupul lui Cristos este în ceruri şi nu în pâinea şi vinul sacramental, aşa că nu trebuie să ne închinăm lor.

– Crede că spovedirea este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Denley a afirmat că Biserica are puterea să îl pedepsească pentru păcatele sale, dar nu are putere să-l ierte; acest lucru îl poate face numai Dumnezeu.

– Nu crede că un preot îl poate ierta de păcate.

Denley a fost de acord cu această afirmaţie.

– Nu crede în formele prezente ale botezului, confirmării, utreniei, vecerniei, a ungerii celor bolnavi sau iertarea lor de păcate şi în sfinţirea pâinii şi a vinului.

Denley a răspuns că Biserica a schimbat atât sacramentul botezului cât şi celelalte sacramente prin adăugirile aduse la ele.

– Crede că Biserica are doar două sacramente: botezul şi cina Domnului.

Denley a fost de acord cu acest enunţ.

– Crede că Cristos este în ceruri şi nu în pâine şi vin, şi refuză să primească împărtăşania la misa.

Denley a recunoscut ca adevărat şi acest punct.

În ziua de 5 iulie Denley a fost condamnat şi dat pe mâna şerifilor. Pe 8 august s-a dus la rug cântând un psalm plin de bucurie în timp ce flăcările creşteau în jurul său. Unul din cei care îl chinuiau i-a aruncat un lemn în faţă şi l-a lovit, lucru la care Denley a zis: “Chiar că ai stricat o cântare aşa de bună.”

Patrick Packingham a mmurit la Uxbridge în jurul zilei de 28 august, fiind acuzat că a refuzat să-şi descopere capul în timpul misei. Când Bonner l-a îndemnat să se lepede de credinţa sa, Packingham i-a spus că Biserica Catolică este biserica lui satan şi că niciodată nu se va întoarce în ea.

John Newman a fost ars pe rug în 31 august la Saffron Walden iar Richard Hook şi-a dat viaţa cam în aceeaşi vreme.

Warne, Tankervil si altii

După aceste evenimente a urmat prigonirea altor zece slujitori drepţi şi sfinţi ai lui Dumnezeu. Nu sfinţi pe care i-a făcut Papa, nici din aceia despre care citim în LEGENDELE SFINŢILOR şi în VIEŢILE PĂRINŢILOR BISERICII, ci sfinţi despre care se vorbeşte în Apocalipsa: cei care Îl urmează pe Miel oriunde se duce şi cei care şi-au spălat hainele în sângele Mielului. Totuşi, într-un fel Papa i-a făcut sfinţi, pentru că dacă Papa nu i-ar fi omorât, ei n-ar fi devenit martiri.

Elizabeth Warne era soţia lui John Warne care arsese nu cu multă vreme înainte pe rug ca eretic. Ea a fost prinsă împreună cu alţii în ziua de 1 ianuarie, într-o casă din Bow Churchyard, Londra unde erau adunaţi la rugăciune. A fost întemniţată până pe 11 iunie şi transferată apoi la Newgate unde a rămas până pe 2 iulie. Pe 6 iulie a trebuit să apară înaintea episcopului Bonner, împreună cu ceilalţi nouă tovarăşi.

Principala acuzaţie ce li se aducea era că nu credeau câ în pâine şi vin sunt prezente chiar trupul şi sângele lui Cristos, deşi au fost acuzaţi şi de alte lucruri, cum ar fi: nefrecventarea bisericii, vorbeau împotriva misei şi urau ceremoniile şi sacramentele catolice.

După ce a fost dusă în faţa lui Bonner de câteva ori, Elizabeth Warne i-a spus: “Fă orice vei vrea să faci. Dacă Cristos a greşit, atunci am greşit şi eu.”

A fost condamnată ca eretică, în ziua de 12 iulie şi a fost arsă pe rug la Stratford-le-Box în august.

George Tankervil, născut în oraşul York, trăia în Londra. El a fost catolic în timpul domniei regelui Edward dar când a început prigoana în timpul reginei Maria, s-a dezgustat de persecuţii şi a început să aibă dubii cu privire la biserică. L-a rugat pe Dumnezeu să-i arate adevărul despre transsubstanţiere, lucru de care s-a îndoit întotdeauna, şi a ajuns să creadă ca şi protestanţii cu privire la ea. Având un imbold de a citi Noul Testament, în curând s-a întors de la Biserica Catolică în mod radical şi a început să încerce să-i convertească pe prietenii lui. Acest lucru l-a adus cu repeziciune înaintea episcopului Londrei, care l-a şi condamnat.

Tankervil a fost dus la St.Albans unde urma să moară în 26 august, şi a fost închis la un han în timp ce şerifii s-au dus la o nuntă din apropiere. Din moment ce nu i s-a dat voie să se împărtăşească, a cerut o cană de vin şi pâine, a îngenuncheat ca să se mărturisească Domnului şi să citească instituirea Cinei din Evanghelie. “Doamne”, s-a rugat el, “Tu ştii că eu nu uzurpez autoritatea nimănui procedând astfel, şi nici nu dispreţuiesc pe slujitorii Tăi.”

După rugăciune, a luat pâinea şi vinul cu mulţumiri. Apoi a rugat gazda să facă un foc zdravăn, şi-a scos încălţările şi ciorapii şi şi-a întins piciorul în foc retrăgându-l la atingerea flăcărilor, arătând astfel că trupul său vroia un lucru şi spiritul său vroia alt lucru.

Pe la ora două s-au întors de la nuntă şi l-au dus la Tankervil la Romeland, o pajişte aflată lângă capătul vestic al abatiei bisericii. În timp ce călăii aranjau lemnele în jurul său, s-a apropiat un preot de el şi la vederea lui, Tankervil a exclamat: “Desfid curva Babilonului! Ruşine idolului urâciunii! Oameni buni, nu-l credeţi!”

Îmbrăţişând focul, s-a lăsat cuprins de flăcări şi chemând numel Domnului Isus, a sfârşit-o repede cu suferinţa.

Robert Smith a fost adus la Newgate în 5 noiembrie. El era un om înalt şi subţire, foarte activ în multe domenii, mai ales în pictat întrucât găsea această activitate ca fiind relaxantă. Odată ce a fost convertit prin predicile lui Turner şi a altora, a devenit fervent în noua sa credinţă. Odată cu venirea la tron a reginei Maria, Smith a fost scos din slujba sa de la Windsor College, a fost arestat şi dus în faţa episcopului Bonner. Smith a avut patru înfăţişări şi a răspuns cu curaj la toate întrebările ce i s-au pus şi a discutat fără frică problemele teologice, ba a fost chiar dur, până când Bonner şi-a dat seama că nu ajunge cu el la nici un rezultat şi l-a condamnat în consecinţă pe 12 iulie.

În timpul cât a stat în închisoare, Smith a fost folosit de Dumnezeu ca să-i mângâie pe tovarăşii săi de suferinţe. Fiind dus la rug pe 8 august, s-a hotărât să se poarte la fel spunându-le tutror celor prezenţi că este sigur de învierea trupului său. “Şi sunt sigur că Dumnezeu vă va da un semn în privinţa aceasta”, a adăugat el. Când era deja ars pe jumătate şi negru de fum, toată lumea credea că a murit deja, dar el dintr-odată s-a îndreptat, şi-a ridicat cioatele braţelor şi a bătut din ele plin de bucurie ca apoi să se prăbuşească înapoi în foc.

Stephen Harhood şi Thomas Fust au murit cam în acelaşi timp cu Robert Smith şi George Tankervil, fiind judecaţi şi condamnaţi împreună cu aceştia. Unul din ei a fost ars pe rug la Stratford iar celălalt la Ware. William Hale a murit la Barnet.

Din cei zece oameni care au fost condamnaţi de Bonner dintr-odată, şase au fost executaţi în diverse locuri iar alţii trei, George King, Thomas Leyes şiJohn Wade s-au îmbolnăvit atât de rău în închisoare că a trebuit să fie duşi în nişte case din Londra, unde au şi murit. Trupurile lor au fost aruncate pe câmp, dar credincioşii le-au îngropat pe timp de noapte. Ultima din cei zece, Joan Laysh sau Laysford s-a bucurat un timp de suspendarea pedepsei dar până la urmă a fost martirizată şi ea.

Groapa martirilor unde au fost aruncati peste 41 de martiri, dupa ce au fost schingiuiti sau arsi pe rug- in zona Canterbury, Anglia


Reclame

2 comentarii (+add yours?)

  1. Bator-y
    mai 22, 2012 @ 22:42:16

    UNIFORM DECLARATION and

    PETITION FOR CONSTITUTIONAL REVIEW OF THE

    SIGNATORY CHURCHES FORFEITING THEIR RECOGNISED STATUS

    Recipients: Pál Schmitt, President of the Republic

    Victor Orbán, Prime Minister

    László Kövér, Speaker of the House

    László Szászfalvi, Under-Secretary of State

    Members of Parliament

    and the Constitutional Court of the Hungarian Republic

    Honourable Mr. President of the Republic, Prime Minister, Speaker of the House, Under-Secretary of State, Members of Parliament!

    Honourable Constitutional Court!

    A) INTRODUCTION

    We, the signatory denominations, jointly and uniformly intend to make our comments, objections, express our disappointment, dismay, concern and expectations and submit our petition to You as summarised below with respect to Act “C” of 2011 on the Right to the Freedom of Conscience and Religion and the Legal Status of Churches, Denominations and Religious Communities as adopted on 11th July 2011 and promulgated in no. 85. of the Hungarian Gazette of 19th July 2011 (hereinafter: new Ehtv.).

    We are testifying with respect and good conscience about the fact that during the recent 20-30 years besides working on the salvation of people, our Christian churches and congregations have served the entire Hungarian society and the common good via charity, social, cultural, educational, pedagogical, preventive and several other activities. We never abused the rights attached to our recognised status guaranteed by law. We have never had concern with the so-called “business church” abuses.

    We were dismayed to hear that in line with more than 250 other Christian churches and communities functioning honestly similarly to us, we were deprived of our recognised status with a stroke of the pen due to the adoption of the new law governing the churches. Thereby, the new Ehtv. undoubtedly enforces the suppression of the freedom of minority religions in striking collision with the norms of the European Court of Human Rights and the Organisation for Security and Cooperation in Europe (hereinafter: OSCE).

    B) WE DEEM ACT “C” of 2011 ADOPTED on 11TH JULY 2011 DISQUIETING and VIOLATING CONSTITUTIONAL and MORAL VALUES on the FOLLOWING GROUNDS:

    1. We deem that it violates the Constitution (Basic Law), since it contradicts:

    1.1. The basic principle of the separation of the state and the church, which is indispensably crucial in a state founded on the rule of law, set forth under the Constitution and stipulated under the Preamble and Para. (1) of Article 8 of the new Ehtv. as well as proclaimed nationally and internationally.

    1.2. the democratic and rule of law principle of the free exercise of religion set forth under the Constitution, the Preamble of the new Ehtv. as well as under the Universal Declaration of Human Rights and also declared by the European Union.

    2. Furthermore, the new Ehtv. also gives rise to ethical concerns by reason of the following:

    2.1. The new Ehtv. does not preclude, but creates the opportunity for “business,” corruption and money laundering with respect to the recognised churches and communities via extraordinarily extending the scope of rights of the churches to economic activities (see, Paras. (3) and (6)-(7) of Article 19, Paras. (4)-(5) of Article 20) and at the same time, it prescribes an extremely poor, ostensible and formal system of control pertaining merely to keeping the records (see, Paras. (1)-(2)-(3) of Article 21) and withdraws these churches and communities even from the controlling authority of the National Tax and Customs Office (the legal successor of the Tax and Financial Control Administration).

    2.2. The term of “registration according to separate law” under Para. (1) of Article 36 of the new Ehtv. is not unequivocal, which spreads confusion with respect to the legal succession of denominations forced to downgrade into associations, the stake of which is the preservation of their assets or their subjection to confiscation.

    2.3. The legislators gave unfair, ungrateful and eliminative answers to the members of denominations by depriving them of their recognised status, since their vast majority had voted the prevalent parliamentary majority confidence in 2010 and supported them to acquire two-thirds majority. Voters placed confidence in You so far as Your government is fair, lawful, democratic and respectful of acquired rights. The parliamentary majority shattered the confidence of the denomination members as voters by the unjustifiable and arbitrary repeal of their rights as members of religious communities, therefore, they violated the right to free exercise of minority religion within religious communities, which is unethical and simultaneously unconstitutional.

    C) JUSTIFICATION OF THE OBJECTIONS AND STATEMENTS ABOVE

    1. Concerning unconstitutionality

    1.1.A We beg to draw Your attention to the fact that the adopted new Ehtv. on the whole is in contradiction with the mandatory basic principle of the separation of the state and the church as stipulated both under the currently effective Constitution and the new Basic Law taking effect on 01. 01. 2012 as well as under Para. (1) of Article 8 therein. Namely, instead of codifying principles, rules and conditions and committing the enforcement of these to the trust of independent courts and public prosecutors (which would be sine qua non in a democracy), Parliament (the highest organ of state power) specifies directly under the act just some of the hundreds of churches and religious communities and thereby violates the principle of the separation of the state and the church laid down under the Constitution (the effective one and the new Basic Law) as well as under international law (EU, OSCE, Universal Declaration of Human Rights etc.). A parallel example would be if banking law specified 5-10 banks and deprived the others of their rights as banks by parliamentary votes. Or if business law specified certain companies and downgraded the others into e.g. private entrepreneurships. Wouldn’t these measures violate the principle of the separation of the state and the business-financial sector? Although, those areas certainly abound in numerous abuses. If legislation cannot resort to such measures in the business and financial sectors for constitutional reasons, it could not do so under the law governing the churches considering primarily that the principle of the separation of the state and the church is set forth under the Constitution and highlighted under Para. (1) of Article 8 of the new Ehtv. Notwithstanding, if the state does so (as it did in case of the new Ehtv.), then the new Ehtv. is unconstitutional, if it is not, then either the Constitution or the new Basic Law is null and void or neither of them is valid.

    1.1.B Furthermore, we beg to note that if Parliament (as a branch of state power) surpasses its competence of codifying principles, rules and conditions and lays a claim to making decisions in religious issues, thereby, it not only violates the Constitution, but also deprives the denomination appealing for recognition and rejected via a parliamentary decision of the jurisdiction of remedy. An appeal could be lodged against a dismissal by a court, but not against the subjective decision of Parliament. Therefore, under the new Ehtv. no legal redress is available, which also makes it unconstitutional.

    1.1.C The preposterousness of the registration procedure will be outlined in the supplement to this declaration (see, “SUPPLEMENT”!), but in a summary we note that if the application of a denomination for registration is not adjudged on grounds of the fulfilment of legal conditions (in the matter of which independent courts should have jurisdiction), but it is the discretion of the Minister and the votes of the actual Parliament that will be determining, then the applicant – despite the fulfilment of the conditions – cannot be assured that its application will be approved, since it shall be subject to the number of representatives sitting in Parliament at the time of voting and other subjective conditions, therefore, meeting the requirements stipulated under the act becomes utterly inconsequential! If the applicant fulfils all legal requirements and its application would be adjudicated by a court, not by Parliament, then as we formerly mentioned the court would be obligated to enter it in the register. This would entail legal security and predictability, which constitute the criteria of the rule of law in all cases. If it is not the fulfilment of exact legal requirements that is guiding the approval of such an application, but the (unpredictable) actual proportion of sitting representatives and their subjective decision, then this procedure is unpredictable, does not guarantee legal security, therefore, it is anti-democratic and consequently, unconstitutional!

    1.2.A We beg to draw Your kind attention to the fact that the new Ehtv. coerces to downgrade into associations hundreds of denominations registered before 1991 not having 1,000 members or those registered after 1991, which in compliance with the requirements of the new law had been engaged in primarily religious and denominational activities, while a great majority of them had performed public duties such as educational, social, charity, preventive and cultural etc. duties as secondary activities.

    Thereby, the new Ehtv. violates the constitutional principle of the free exercise of religion, since these denominations will in the future be able to function exclusively as associations, whereas regulations pertaining to associations do not regulate denominational activities such as the right to administer religious services, the right to the collection of donations (collecting box funds, donations from business and civil organisations etc.), the right to preaching the gospel publicly (in public spaces, educational institutions, prisons, hospitals, institutions for the disabled or the mentally handicapped etc.). Furthermore, regulations pertaining to associations do not specify the rights of priests, the labour law status of clergymen, educational opportunities for priests, opportunities for public duties and for the operation of public institutions, taxation rules and rights. Therefore, denominations which had been naturally and primarily engaged in religious activities, but requalified as associations via the forfeiture of the specified rights will be unable to legally pursue religious, scilicet, denominational activity pursuant to the regulations pertaining to associations, therefore, they will be discriminated against, paralysed and outlawed. This de facto verifies that the new Ehtv. violates the basic principle of the democratic rule of law set forth under the Basic Law, the Universal Declaration of Human Rights and the European Union, therefore, it is de facto unconstitutional.

    1.2.B The new Ehtv. further violates the constitutional principle of the right to the free exercise of religion by forcing the unrecognised denominations to assimilate into the framework of another denomination in order to maintain their free exercise of religion. The denomination that will not own up to that course of action for reasons of conscience may opt either for cessation or becoming an association, neither of which guarantee the opportunity for free exercise of religion (see, 1.2.A above), which is equally unacceptable and conflicts with the Universal Declaration of Human Rights.

    2. Concerning ethical concerns:

    2.1.A We beg to note that contingent “business denominations” could have been identified by investigation ordered by the public prosecutor pursuant to the former Ehtv. To our knowledge, no such investigation had been instituted in re the organisations presumably abusing their recognised status as denominations, therefore, the termination of the recognised status of more than 250 Christian and other registered churches and communities pursuant to the new Ehtv. on such grounds seems to be unjustified and insidious.

    2.1.B By guaranteeing business-entrepreneurial activity for denominations and additionally introducing the scope and concept of “activities not qualifying as business-entrepreneurial activity” (see, Paras. (3), (6)-(7) of Article 19 and Paras. (4)-(5) of Article 20), the new Ehtv. not only establishes a new “ecclesiastical economic sector” as opposed the “lay (unreligious) economic sector,” but simultaneously grants it an unlawful economic competitive edge, since it withdraws the former one from the control of the National Tax and Customs Office (see, Paras. (1)-(2)-(3) of Article 21). By providing so, instead of terminating, the new Ehtv. legalises church “business” and opportunities for corruption and money laundering, furthermore, by channelling public funds into churches, it reinforces the interpenetration of the state and the church and on such grounds it extends the opportunities for corrupt practices, which conflicts with the intention of the legislator pronounced in declarations.

    To us, it is dismaying that prolonged and conscious elaboration of legislative intentions underlies this morally seriously disquieting, what’s more, unacceptable regulation.

    2.2 Para (1) of Article 36 of the new Ehtv. does not articulate explicitly whether the term of “registration under separate law” refers to statutes regulating associations, therefore, it gives rise to diverse interpretations in jurisdiction, thereby, it entangles the issue of legal succession in case of the denominations having forfeited their recognised status, which entails the severe risk of the loss of assets (confiscation) for them.

    2.3.A We are extremely disappointed, since the vast majority of the parishioners of denominations forfeiting their recognised status had contributed with their votes to setting up Parliament with a qualified majority of the parliamentary majority, whereas, the same parliamentary majority deprived significant masses of devout Christians, scilicet, their supporters retrospectively of their rights as members of denominations with a single stroke of the pen. We can’t consider this an honest and correct procedure.

    Thereby, the parliamentary majority did not only stamp on the confidence of voters as members of our religious communities by the arbitrary and retrospective withdrawal of the recognition of our status as churches, thereby, it has also violated the constitutional right to our free exercise of religion as religious communities, which is both unethical and unconstitutional.

    2.3.B Such immorality is further exacerbated by the fact that during drafting the new Ehtv. we received continual promises from Government for months insisting that “honestly functioning minor denominations have no reasons for fear, they won’t get a raw deal via the statute.” In view of the adopted new Ehtv. and our massive exclusion from the recognised status, we need to admit frankly that we have suffered a great disappointment with the credibility of Government. Our denominations were extremely sanctioned for no reasons. Consequently, in contradiction with the promises, minor denominations did get a raw deal.

    It is our conviction that the comments and objections above articulate the opinion and dismay of several times ten thousands of Hungarian Christians, therefore:

    We beg the Honourable Recipients as representatives of the different branches of state power to kindly terminate the unconstitutionality of Act “C” of 2011 on the Right to Freedom of Conscience and Religion and the Legal Status of Churches, Denominations and Religious Communities as well as its immoralities, its discrimination against minor denominations and religious communities and its conflict with the norms of OSCE, the European Union, The Council of Europe, the European Court of Human Rights and the United Nations Organisation!

    Via our statement, we request the Constitutional Court to review the constitutionality of Act “C” of 2011!

    Given at Budapest, 10th August, 2011.

    Sincerely Yours,

    The signatory churches and their representatives below:

    APOSTOLI PÜNKÖSDI EGYHÁZ, SZIGETVÁR (Pentecostal Denomination)

    Pastor Zsolt Ginter

    ARATÁS TELJES EVANGÉLIUMI KERESZTÉNY EGYHÁZ (Christian Denomination)

    Representative Lajos Tóth

    BUDAPESTI AUTONÓM GYÜLEKEZET (Autonomous Congregation)

    Representatives Ervin Piszter, Tamás Görbitz and Ferenc Takács

    EVANGÉLIUMI SZOLNOKI GYÜLEKEZET EGYHÁZ (Denomination)

    Representative Péter Soós, pastor István Szabó

    ÉLET GYÜLEKEZETE, KAZINCBARCIKA (Congregation)

    Representatives pastor József Tamás and László Keszler

    IGAZSÁG OSZLOPA TELJESEVANGÉLIUMI KERESZTÉNY EGYHÁZ ÉLŐ KÖVEK GYÜLEKEZET (Christian Denomination)

    Representatives Sándor Bernáth and Ferenc Szemerédi

    JÁSZSÁGI GYÜLEKEZET, JÁSZBERÉNY (Congregation)

    Representative István Nagy

    JÉZUS MINDEN NEMZETÉRT KÖZÖSSÉG (Congregation)

    Pastor István Bogdán

    KERESZTÉNY EGYHÁZAK SZÖVETSÉGE (Denomination)

    Chairman Jenő Nagy

    KRISZTUS KEGYELME GYÜLEKEZET (Congregation)

    Pastor Jenő Nagy

    MAGYARORSZÁGI ANABAPTISTA MISSZIÓ, MAGYAR KERESZTÉNY MENNONITA EGYHÁZ (Denomination)

    Pastor Jeremiás Izsák-Bács

    MAGYARORSZÁGI EVANGÉLIUMI TESTVÉRKÖZÖSSÉG (Denomination)

    Pastor Gábor Iványi

    MEZŐKÖVESDI TELJESEVANGÉLIUMI KERESZTÉNY GYÜLEKEZET (Christian Congregation)

    Representatives Zsolt Gönczi and Zsolt Kispál

    OLAJFÁK GYÜLEKEZET (Congregation)

    Representatives Tibor Verebélyi and Zsolt Budai

    SZERETET HÍDJA TELJES EVANGÉLIUMI EGYHÁZ (Denomination)

    Pastor István Hajdu, Elders József Rusznyák and András Oláh

    SZERETET-KÖZÖSSÉG TELJES EVANGÉLIUMI EGYHÁZ (Denomination)

    Pastor Iván Folk

    ESZTERGOMI TELJES EVANGÉLIUMI KÖZÖSSÉG, ÚJSZÖVETSÉGI GYÜLEKEZET (New Testament Congregation)

    Representative Péter Törőcsik

    Recent Signatories:

    Dr. Gábor Iványi Pastor, Magyarországi Evangéliumi Testvérközösség (Hungarian Evangelical Congregation)

    Zoltán Balázs Lencse Pastor, Őskeresztény Apostoli Egyház Jászladányi Gyülekezete

    József Rózsás Pastor, Őskeresztény Apostoli Egyház Sátoraljaújhelyi Gyülekezete

    János Széles Pastor, Őskeresztény Apostoli Egyház Kisgyőri Gyülekezete
    SUPPLEMENT

    to Point 1.1.C of Part C) of the Declaration

    We consider the regulation concerning the registration of denominations expressly disquieting by reason of the following:

    Pursuant to Para. (1) of Article 9 and Para. (1) of Article 12 of Act 4 of 1990 on the Freedom of Conscience and Religion and on Churches (hereinafter: former Ehtv.), the registration of the denomination was adjudged via out-of-court proceedings by the County Court having jurisdiction or by the Metropolitan Court. The Court registered the denomination, if it met the criteria under Articles 8-10 of the former Ehtv. Pursuant to Article 11, the registration of the denomination could be rejected, if it did not fulfil the conditions under Article 8, or, if the founders did not meet the conditions under Articles 9-10. On the basis of the comparison of these rules, it can be unequivocally asserted that upon the registration of a denomination under the former Ehtv., the court had to examine the fulfilment primarily of administrative obligations (see, Articles 9-10) and from a legal point of view whether the religious activity was in conflict with the Constitution or other statute (Paras. (1)-(2) of Article 8). From the point of view of “religious life,” the court merely had to adjudge whether the members of the applicant shared the same articles of faith or whether they founded the denomination for the purpose of the exercise of religion, which could be obviously established on the basis of the joint signature of the necessary attendance sheet. Therefore, the fulfilment of the conditions necessary for the registration could be adjudicated by judges with legal qualifications. Furthermore, the former Ehtv. narrowed down the scope of action of the proceeding court by providing in its formerly mentioned Article 11 that the rejection of the registration of the denomination was admissible exclusively, if it did not fulfil Article 8 or the founders did not meet the conditions under Articles 9-10. We need to definitely note that the former Ehtv. by formulating primarily administrative rules for the foundation of denominations, it powerfully focused on the fulfilment of objective legal conditions by the denomination, but did not examine its faith, system, rites etc. In addition, it entrusted the examination to a legal forum, which was a guarantee of the rule of law considering that one of the spiritual bases of the lawful operation of the court consists in judicial independence. Consequently, the proceeding judge examined the fulfilment of the mostly administrative requirements disregarding political intentions. Thereby, the former Ehtv. guaranteed one of the most important criteria of the free exercise of religion: the equal conditions of the foundation of denominations.

    As opposed to this, the new Ehtv. expects not only the fulfilment of administrative requirements with respect to the foundation of denominations laid down under the specification of obligations, what is more, it does not entrust the examination of the fulfilment of the requirements to an independent forum, which is obvious on the basis of the order of the proceedings and the persons conducting the proceedings. Namely, pursuant to Paras. (1)-(2) of Article 14 of the new Ehtv. the application of the denomination for registration shall not be adjudged by an independent legal forum, scilicet, a court. Pursuant to Para. (4) of Article 11, the application shall be submitted to the Minister Responsible for Relations with the Churches, who shall table the application to Parliament pursuant to Para (1) of Article 16 in case the association fulfils the conditions set forth under Article 14. However, the Minister can by no means be considered to be an independent person, since he is a member of a governing Cabinet and is 100 p.c. politically prejudiced, therefore, the judgement of the application will be inevitably influenced by political motives or at least by dispositions. This fact in itself severely violates the constitutional principle of the freedom of religion, notwithstanding, if the examination would concern merely administrative conditions, that could narrow down the scope of political influence, since meeting the criterion concerning the number of members could hardly be ignored on political grounds. However, the criteria as we have mentioned are not restricted to administrative requirements. Namely, on the one hand Point a) of Para. (3) of Article 14 stipulates that the applicant association should carry out religious activity, on the other hand Point b) provides that it should possess a confession of faith and rites incorporating the essence of its teaching. The examination of the former criterion could be acceptable in case the decision-maker is independent in view of the fact that that courts also used to draw the line between religious and other activities in several decisions. Whereas, Point b) of Para. (3) of Article 14 raises difficult theological questions, the subjection of these to political judgement in itself violates the constitutional principle of the right to the freedom of religion, furthermore, the examining person is not independent, but entirely politically influenced as we mentioned. In our view, it is unacceptable that a political leader, scilicet, a Minister should make a statement concerning what qualifies as the confession of faith or rite of a church, furthermore, whether the confession of faith and rite of an applicant incorporates the essence of its teachings, nonetheless, he is even entitled to make a decision whether to table the application to Parliament. This option entitles the political leader to reject the application on grounds which are indisputable. Namely, if the Minister rejects an application by arguing that the application does not circumscribe a confession of faith or rite or justifies the rejection by stating that the supplement of the application stipulated under Point a) of Para. (1) of Article 15 does not contain a confession of faith incorporating the essence of a teaching or it fails to summarise the main religious doctrines, on what grounds can the applicant refute this? These are purely theological issues and no political leader, neither Parliament, nor an independent Hungarian court should be competent to make decisions on these. Therefore, according to our opinion this should not be included in the regulation.

    In this context, we consider disquieting the regulation under Article 17 according to which the Minister may designate an expert pursuant to conditions specified under a separate statute to clarify whether the conditions related to religious activity pursuant to law are fulfilled, before he tables the application of the specific denomination to Parliament. On the one hand, in case of a dispute, exclusively one party, that is, the Minister can designate an expert, whereas, the applicant cannot, which severely violates the constitutional principle of equality before the law. On the other hand, it is not clear either, according to which separate statute can the expert be designated. Thirdly, it cannot be inferred from the quoted provision, on what issues can the expert make decisions (regarding that no expert is competent to clarify the existence of the condition under Point b) of Para. (3) of Article 14, since it is an “internal affair” of the applicant.)

    We also deem it disquieting that the establishment of the hazard to national security has become a matter of discretion, since in this case “no legal remedies are available,” either and the prevailing political elite may essentially establish independently concerning an applicant whether its functioning is hazardous from the point of view of national security. This is a further extremely flexible rule.

    Beyond these, if the applicant passes the first political screening, it will encounter the second one. Namely, if the applicant fulfils the legal conditions, its registration shall be subject to parliamentary votes, although the act does not specifically regulate this phase. Not a single section provides according to what kind of voting Parliament shall make a decision or whether it shall make a decision indeed, after the Minister has tabled the application of the church for registration pursuant to Para. (1) of Article 16 to Parliament.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: