Iosif Ton la Biserica Apele Vii

Iosif Ton – incepe vorbind despre cei 10 ani in intuneric, cand Richard Wurmbrand l-a ajutat si l-a indrumat inspre lumina si inapoi in Biserica. Credea ca pentru el nu mai exista iertare, dar Domnul Isus i-a aratat ca a murit pentru toate pacatele lui. Predica – despre comuniunea cu Sfanta Treime.

Reclame

Laura Isabella – Suntem Nemuritori !

photo credit http://myra.lifewithchrist.org

NEMURIREA SI MOARTEA

Nemurirea este starea sau calitatea de a nu fi supus morţii. Traducătorii Bibliei au folosit cuvîntul nemurire pentru a reda termenul grec de athanasia, „fără moarte”, şi aphtharsia, „incoruptibilitate”. Cum se raportează acest concept la Dumnezeu şi la fiinţele umane?

Nemurirea

Scripturile descoperă faptul că Dumnezeul cel veşnic este nemuritor (1 Tim. 1, 17). De fapt, El este „singurul care are nemurirea” (1 Tim. 6, 16). El este necreat, existent prin Sine şi nu are nici început şi nici sfîrşit.

„Scripturile nu descriu nicăieri nemurirea ca o calitate sau stare pe care omul sau ’sufletul’, ’spiritul’ său o posedă în mod inerent. Termenii obişnuiţi pentru ’suflet’ şi ’spirit’ se întîlnesc în Biblie de mai bine de 1600 ori, dar niciodată ei nu sînt asociaţi cu cuvintele ’nemuritor’ sau ’nemurire’.

În contrast deci cu Dumnezeu, fiinţele omeneşti sînt muritoare. Scripturile compară viaţa lor cu „un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere” (Iacov 4, 14). Ei nu „sînt decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce” (Ps. 78, 39). Omul, „se naşte, şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră” (Iov 14, 2).

Dumnezeu Se deosebeşte radical de fiinţele omeneşti. Dumnezeu este infinit, ele sînt limitate, au un sfîrşit. Dumnezeu este nemuritor, ele sînt muritoare. Dumnezeu este veşnic, ele sînt trecătoare.

Nemurirea condiţionată. La creaţiune, „Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Gen. 2, 7). Raportul creaţiunii descoperă faptul că omenirea îşi are viaţa de la Dumnezeu (Fapte 17, 25. 28; Col. 1, 16. 17). Concluzia logică a acestui adevăr fundamental este aceea că nemurirea nu aparţine neamului omenesc, ci este un dar al lui Dumnezeu.

Cînd Dumnezeu a creat pe Adam şi Eva, El le-a lăsat liberă voinţa – puterea de alegere. Ei puteau asculta sau nu, şi continua lor existenţă depindea de ascultarea lor continuă, prin puterea lui Dumnezeu. Astfel că posedarea darului nemuririi a fost condiţionată.

Dumnezeu Şi-a luat timp să le explice condiţia în care ei vor pierde acest dar şi anume, mîncînd „din pomul cunoştinţei binelui şi răului”. Dumnezeu i-a avertizat că atunci cînd „vei mînca din el, vei muri negreşit” (Gen. 2, 17).

Moartea: plata păcatului

– Contrazicînd avertizarea lui Dumnezeu, că neascultarea va aduce moarte, Satana a declarat: „Hotărît, că nu veţi muri” (Gen.
3, 4). Dar, după ce au călcat porunca lui Dumnezeu, Adam şi Eva au descoperit că, în adevăr, plata păcatului este moartea (Rom. 6, 23). Păcatul lor le-a adus această sentinţă: „Te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce” (Gen. 3, 19). Aceste cuvinte nu arată spre o continuare a vieţii, ci spre încetarea ei.

După ce a rostit această sentinţă, Dumnezeu a exclus perechea păcătoasă de la accesul la pomul vieţii, ca nu cumva ei „să mănînce din el şi să trăiască în veci” (Gen. 3, 22). Acţiunea Sa arăta clar faptul că nemurirea, promisă cu condiţia ascultării, a fost pierdută prin păcat. Ei au devenit acum muritori, supuşi morţii. Şi, pentru că Adam nu putea transmite ceea ce el nu mai avea, „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12).

Numai mila lui Dumnezeu a fost aceea care a păstrat pe Adam şi Eva ca să nu moară imediat. Fiul lui Dumnezeu S-a oferit Să-şi dea viaţa, astfel încît ei să aibă o nouă ocazie – a doua şansă – de a obţine nemurirea. El a fost „Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (Apoc. 13, 8).

Speranţă pentru omenire

Deşi oamenii se nasc muritori, Biblia îi încurajează să caute nemurirea (vezi Rom. 2, 7). Isus Hristos este izvorul acestei nemuriri: „Darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 6, 23; cf. 1 Ioan 5, 11). El „a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Tim. 1, 10). „Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (1 Cor. 15, 22). Hristos Însuşi a spus că la glasul Său mormintele se vor deschide şi morţii vor învia (Ioan 5, 28. 29).

Dacă Domnul Hristos n-ar fi venit, situaţia neamului omenesc ar fi fost deznădăjduită, şi toţi aceia care au murit ar fi pierit pentru veşnicie. Totuşi, datorită Lui, nimeni nu e nevoie să piară. Ioan a spus: „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3, 16). Astfel, credinţa în Hristos nu numai că anulează pedeapsa păcatului, ci ea asigură şi pentru credincios darul nepreţuit al nemuririi.

Hristos a adus „la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie” (2 Tim. 1, 10). Pavel ne asigură că Sfintele Scripturi pot să ne facă înţelepţi, ceea ce „duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Tim. 3, 15). Aceia care nu acceptă Evanghelia, nu vor primi nemurirea.

Primirea nemuririi 

Momentul în care se dă acest dar al nemuririi este descris de Pavel: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ’Moartea a fost înghiţită de biruinţă’. (1 Cor. 15, 51-54). Aceasta face foarte clar faptul că Dumnezeu nu dă credinciosului nemurirea la moarte, ci la înviere, cînd „cea din urmă trîmbiţă va suna”. Atunci „trupul acesta muritor, se va îmbrăca în nemurire”. În timp ce Ioan scoate în evidenţă faptul că noi primim darul vieţii veşnice atunci cînd acceptăm pe Hristos ca Mîntuitor personal (1 Ioan 5, 11-13), realizarea practică a acestui dar va avea loc cînd Domnul Hristos va reveni. Numai atunci noi vom fi schimbaţi din muritori în nemuritori, de la putrezire la neputrezire.

‎Gabi Lupescu: „Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup !”. (2Cor.5:10) – „Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti !”. (1Cor.15:20) – „Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare !” (1Cor.1:30) . „A Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor ! Amin „. (1Tim.1:17).

Viorica Obeada: Ap.Petru spune; stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata ,dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos .2 Pentru 1;14,15 El foloseste pentru moartea trupului „desbracarea”.Pentru trup,el folosete cuvintele „Cortul meu’Prin urmare la moartea trupului e doar dezbracarea sufletului de cortul pamantesc .Sufletul evadeaza din cea ce a fost cortul pamintesc .In Romani 8;10 gasim scris ; trupul vostru este supus mortii din pricina pacatului,dar duhul vostru este viu din pricina neprihanirii .Asa a fost blestemul din Eden,catre protoparintii omenirii,ei au pacatuit in Eden, au devenit neascultatori fata de Dumnezeu,au incalcat porunca Lui .si a intrat moartea in omenire .

Duhul se întoarce la Dumnezeu

Deşi trupul se întoarce în ţărînă, duhul (spiritul) se întoarce la Dumnezeu. Solomon spunea că la moarte „ţărîna se întoarce în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Ecl. 12, 7). Acest lucru este adevărat pentru toţi, atît pentru cei drepţi, cît şi pentru cei răi.Mulţi au gîndit că acest text aduce dovada că esenţa unei persoane continuă să trăiască şi după moarte. Dar, în Biblie, nici termenul ebraic şi nici cel grecesc pentru spirit (respectiv ruach şi preuma) nu se referă la o entitate inteligentă, capabilă de o existenţă conştientă, aparte de trup. Mai degrabă, aceşti termeni se referă la „suflare” – scînteia vieţii – esenţială existenţei individului, principiul vieţii ce animă atît animalele, cît şi fiinţele omeneşti.

Solomon scria: …….„Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt. Toţi au aceeaşi suflare (ruach) şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă şi toate se întorc în ţărînă. Cine ştie dacă suflarea (ruah) omului se suie în sus, şi dacă suflarea (ruah) dobitocului se pogoară în jos în pămînt?” (Ecl. 3, 19-21). Astfel că, după Solomon, la moarte nu este nici o deosebire între spiritul (duhul) omului şi al dobitocului.

Declaraţia lui Solomon, că spiritul (ruach) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat, arată că ceea ce se întoarce la Dumnezeu este principiul de viaţă pe care îl dă El. Nu există nici un indiciu că spiritul sau suflarea de viaţă era o entitate conştientă separată de trup. Acest ruach poate fi pus alături de „suflarea de viaţă” pe care Dumnezeu a suflat-o primei fiinţe omeneşti, pentru a anima trupul său fără viaţă (Gen. 2, 7).

Caia Florin: Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze sora Laura . Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa avem parte cu totii dupa aceasta viata scurta de intrare in sfinta Cetate acolo nu va mai fi moarte , ci viata vesnica inpreuna cu Tatal Dumnezeu Deci sa ne luptam lupta cea buna a credintei si sa ne dam silinta sa inplinim pentru mai departe ce zice Tatal Nostru Bun Dumnezeu . .Stim caci moartea inparatul spaimelor la urma va fi si ea aruncata in iazul de foc nu va mai fi . ,, Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (Apoc.20:14) Dar pina atuncea noi trebuie sa fim cum zice Domnul Dumnezeu , ,,Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”. (1Pet.1:16) Amin , Amin .

Kirk Cameron – Marriage Seminar in Troy, Michigan June 8th,2012

Zion Christian Church
3668 Livernois Road
Troy, MI 48083
(248) 524-2400

The negatives of dressing immodestly

Jared Moore gives us yet another reminder of how it affects men, when we as women dress immodestly. Good list to think about and take into consideration:

To read the entire article click here.

Ladies, I want you to know that you do not encourage one single positive response from men whenever you dress immodestly. If you choose to bring attention to yourself sexually by dressing immodestly, you encourage these 9 negative responses:

1. A denial of your mind. By encouraging men to look at you sexually, you encourage them to not think about the fact that you have a mind. If a man does not care about your mind, he does not care about you.

2. A denial of your value. You are more valuable than your physical appearance and your sexual availability. Your value comes ultimately from your Creator (Gen. 1:27). By encouraging men to focus on you sexually, you do not encourage them to value the main elements that make you valuable in God’s eyes.

3. A denial of your need for provision. Although we live in a growing egalitarian society, Christian women should want their husbands to be their primary providers (1 Tim. 5:8, Eph. 5:28-29). Whenever you encourage young men to look at you as a sex object, you encourage them to not consider how they can provide for you as faithful Christian husbands.

4. A denial of your need for protection. In the Scriptures, husbands are expected to protect their wives (1 Pet. 3:7). When a man is looking at you sexually, and he is not your husband, he is unconcerned about protecting you. If he was concerned about protecting you, he would desire to protect you before he looked at you sexually. In other words, marriage and protection are a result of love, and come before sex.

5. A denial of your value as God’s image-bearer. When you encourage men to view you as a sex object, you encourage them to see you as created in the likeness of something less than the image of God. You might be a little higher than the animals in their eyes.

6. A denial of God’s value in creating all the elements that make you a human being. If you are a professed Christian, then you represent Christ in all that you do, including in how you dress. By portraying yourself as a public object for sexual lust, you encourage young men to value your appearance above everything else about you; thus, you encourage them to only value God’s creating ability in your outward appearance. Every element of you was fearfully and wonderfully made, not merely your outward appearance (Gen. 1:27, Ps. 139:14).

7. A denial of your humanity. Your humanity includes more than you being viewed as an avenue for sexual lust. If you are stripped of everything except your sexual worth, then you are diminished to something less than human, slightly above an animal, if that. If you think deeply about this, thousands of women are being sold into the sex trade every year. Their „owners” value them only in a sexual way. Why would you voluntarily encourage men to only value you in a sexual way?

8. A denial of your good works. If you encourage a man to look at your body instead of your good works, you encourage him to selfishly use you instead of enjoying the Lord (1 Tim. 2:10). You shouldrather encourage a man to enjoy the Lord through enjoying you sexually within marriage; instead of encouraging men to sinfully enjoy you without enjoying the Lord. It is impossible for men to enjoy the Lord by looking at you as a sex object.

9. A hiding of God’s glory. When you encourage men to check out your body instead of your face, you encourage them to look at you sexually, an act that only your husband should participate in. If you are a Christian, your goal should be to encourage others to run to Christ. By encouraging men to look at you sexually, you encourage them to run to sin, instead of communicating by your modesty that your body is not for sexual immorality, but is for the Lord (1 Cor. 6:13). You are not your own, for you were bought with the blood of Christ (1 Cor. 7:23). How you dress either reveals this truth or hides it.