Leonard Ravenhill (10) Focul naşte foc!

Citeste

  1. Leonard Ravenhill (1) Cu orice preţ, căutaţi să aveţi ungerea
  2. Leonard Ravenhill (2) Rugăciunea atinge veşnicia
  3. Leonard Ravenhill (3) La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!
  4. Leonard Ravenhill (4) Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?
  5. Leonard Ravenhill (5) O trezire într-un cimitir plin cu oase
  6. Leonard Ravenhill (6) Trezirea întârzie… fiindcă…
  7. Leonard Ravenhill (7) Unde sunt predicile acelea înflăcărate?
  8. Leonard Ravenhill (8) Credincioşii necredincioşi
  9. Leonard Ravenhill (9) Se caută: Proroci pentru vremuri de restrişte

sursa pozei Sirbu Cristian

Oamenii rugăciunii trebuie să fie oameni de oţel, căci urmează să fie asaltaţi de Diavolul chiar înainte ca să dea ei asaltul împotriva împărăţiei lui.

Rugăciunea care este un fel de petiţie adresată Marelui Stăpân al Universului, e doar un aspect al acestui conflict multiplu. Ca şi orice alt lucru din viaţa credinciosului, rugăciunea poate fi dezechilibrată. Rugăciunea nu poate înlocui munca; şi la fel, munca nu poate înlocui rugăciunea. În strălucita sa lucrare, deşi puţin cunoscută, „Arma Rugăciunii”, E. M. Bounds spune: „E mai bine să laşi ca lucrarea să meargă de la sine, decât să laşi ca rugăciunea să fie neglijată.” Şi continuă: „Cei mai eficienţi agenţi de propovăduire a Evangheliei, în continuarea lucrării Domnului Isus pe pământ, şi ca un baraj împotriva talazurilor celui rău, s-au dovedit a fi conducătorii de biserici care sunt oameni ai rugăciunii. Dumnezeu Se bazează pe ei, îi foloseşte şi îi binecuvântă.”

Desigur, trezirea lipseşte fiindcă rugăciunea lâncezeşte. De nimic nu se teme Satana atât de mult ca de oamenii rugăciunii. Dar ca să trăieşti frumos nu înseamnă să trăieşti lung. Un bărbat care moare la douăzeci şi opt de ani poate avea o sută de ani în înţelepciune. Libelula îşi îndreaptă tegumentul şi se ridică în zbor de safir către câmpiile înrourate ale pământului ca să trăiască doar câteva zile. Şi totuşi nici o floare n-are albastrul atât de diafan ca şi culoarea platoşelor ei. La fel şi în sfera duhovnicească, cele mai bogate haine ale sufletului se ţes pe suveica rugăciunii şi sunt colorate în durerile care împlinesc suferinţele lui Cristos.

Colegii misionari l-au invidiat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul din ei scria: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelenţa gândirii, în înălţimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alţii, în dorinţa sa aprinsă de a face bine altora, în înţelegerea sa asupra voiei lui Dumnezeu şi în câştigarea unui temperament ceresc!” Iată secretul vieţii lui în India. Martyn scrie el însuşi: „Căile înţelepciunii îmi apar încântător de frumoase, iar traiul lumesc mi se pare fără gust şi neplăcut.” El adaugă: „Un lucru deplâng: slăbiciunea mea şi lipsa de zel în rugăciunile mele când mijlocesc pentru cei nemântuiţi. Iar căldura sufletului meu nu se măreşte în proporţia luminii pe care am primit-o.” E cineva care ar fi gata să arunce prima piatră împotriva lui Henry Martyn? N-ar trebui să mărturisim cu toţii că în rugăciunile noastre de mijlocire ne lipseşte căldura?

Prin natura sa, focul naşte foc. Dacă mai e împrejur alt combustibil, focul îşi răspândeşte domeniul. „Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!” Ghiaţa nu produce foc; diavolul nu naşte sfinţi; şi nici predicatorii lipsiţi de rugăciune nu pot naşte credincioşi care să lupte în rugăciune. Şi totuşi, o singură scânteie care sare de pe nicovală aprinde un oraş. Dintr-o singură lumânare, alte zece mii îşi aprind lumina! Din rugăciunea fără seamăn a lui David Brainerd şi-au început strălucirea stele mari pe firmamentul câştigătorilor de suflete (ca Payson, Carey şi alţii).

William Carey a citit istoria vieţii lui Brainerd, şi un dinam a început să se mişte în sufletul lui de tânăr, şi n-a mai avut astâmpăr până ce n-a plecat spre stâncile de corali ale Indiei. La făclia sufletului topit al lui Brainerd, s-a aprins luminarea inimii lui Edward Payson. Astfel, din jurnalul de călătorie al acelui apostol sărac şi bolnăvicios al Indienilor nord-americani, Payson şi-a găsit la vârsta de douăzeci de ani inspiraţia destinului său într-o viaţă de rugăciune care aproape a eclipsat-o pe cea a lui Brainerd. Ca să mai adaug un fiu născut din scânteia vieţii lui Brainerd, un alt cavaler al rugăciunii, care s-a stins din viaţă la numai douăzeci şi nouă de ani, Robert Murray McCheyne. Acest gigant al rugăciunii a citit viaţa lui Brainerd şi a fost inspirat la rugăciune, a fost magnetizat de „forţa aceasta unică şi magnifică pe care o poate exercita sufletul omenesc.”

Apoi încă unul, marele Jonathan Edwards, l-a privit pe Brainerd (în timp ce fiica lui, Jerusha, plângea), când valurile suferinţelor creşteau tot mai mari în trupul firav al lui Brainerd. Cu milă, Edwards scrie: „Slăvesc pe Dumnezeu că în providenţa Sa a făcut ca Brainerd să moară în casa mea, ca astfel să-i aud rugăciunile, ca să-i văd consacrarea, ca să fiu inspirat de exemplul lui.” În timp ce Brainerd se stingea, Wesley era în floarea cuceririlor sale. Ascultaţi-l pe Wesley vorbind la congresul metodist de atunci în Anglia. (Şi, vă rog, faceţi comparaţie cu ce spunea Dr. Sangster la Conferinţa Metodistă Anuală în 1958, citat în capitolul anterior). Wesley spunea: „Ce putem face ca să reînviem lucrarea Domnului acolo unde lâncezeşte?” Şi răspunsul îl dă tot el, acest neobosit evanghelist care a scuturat trei imperii cu propovăduirea Evangheliei: „Fiecare predicator să citească cu atenţie viaţa lui David Brainerd!”

Să facem totalul. Să-i punem la rând: Payson, McCheyne, Carey, Edwards, Wesley – oameni de renume, şi toţi aprinşi de o singură scânteie, şi toţi datori unui Brainerd cuprins de slăbiciune şi de foc în rugăciune.

Conflictul veacurilor a venit peste noi. Iar biserica de azi nu e pregătită: într-o stare de rătăcire de nedescris de la învăţăturile biblice şi în cuscrenie cu lumea, biserica de azi e mai degrabă o fraudă, fiindcă Îl dezonorează pe Domnul. Adevărata Biserică e născută de sus. Păcatul nu locuieşte în ea; iar în afara ei nu există sfinţi. Nimeni dintre oameni nu poate scrie numele cuiva în „registrele” ei, şi nimeni dintre oameni nu poate şterge vreun nume din ele. Această Biserică, din care – binecuvântat să fie Numele Domnului – mai există o rămăşiţă, trăieşte şi se mişcă şi există prin rugăciune. Rugăciunea e dorinţa sinceră a sufletului omenesc.

După cum prima bombă atomică a scuturat Hiroşima, la fel numai rugăciunea mai poate scutura inimile oamenilor de azi. La porţile noastre zace un păgânism culturalizat, dar cu temple şi idoli imenşi, cu milioane de oameni fascinaţi de păcat. Vor fi întorşi la Dumnezeu numai dacă Biserica se va lăsa mânată de Dumnezeu. Prin rugăciune oamenii sunt uniţi cu Dumnezeu, iar Satana este legat, dat peste cap şi înfrânt. El ştie bine lucrul acesta. De aceea, chiar în cămăruţa rugăciunii cu uşa ferecată, intră diavolul şi ne invadează gândirea cu îngrijorări, fie reale, fie imaginare, care iau proporţii colosale. În cazul acesta, lupta noastră de apărare trebuie să fie până la sânge. Şi ca să alungăm gândurile care ne sustrag şi ne fură concentrarea, e bine să ne rugăm cu voce tare, sau cel puţin în şoaptă.

Avansând astfel, câştigând teren asupra diavolului, următorul izvor de putere îl găsim în „făgăduinţele Domnului nespus de mari şi scumpe.” Aici stăm pe o temelie de granit. Aici suntem la punctul de schimb şi tranzacţii cu cerul. Aici Dumnezeu Şi-a spus cuvântul făgăduinţelor Sale, şi aşteaptă ca noi să-I onorăm oferta. Dar aici noi avem de luptat, nu împotriva lui Dumnezeu, ci împotriva căpeteniilor. Diavolului nu-i place să fie înfrânt. Sufletele oamenilor sunt comoara după care umblă el. Suflete cuprinse de îndoială, de beţie, de neascultare, suflete bolnave, suflete tinere sau bătrâne, orice suflete în afara puterii renăscătoare a Duhului Sfânt, toate acestea sunt sub puterea sa, deşi gradul de stăpânire e diferit de la caz la caz. Suntem ţinta săgeţilor arzătoare ale diavolului, şi numai „scutul credinţei” ne poate apăra de ele; cu ea, slavă Domnului, scăpăm nevătămaţi. Rugăciunea nu e pentru apărare. Scutul credinţei e pentru aşa ceva. Rugăciunea e arma noastră secretă. (Păcat că e secretă pentru unii din credincioşi. Şi care dintre noi, după ce a fost scris atâta despre ea, ar putea spune că e maestru în mânuirea acestei arme?). Nu-l biruim pe Satana prin rugăciune; Cristos l-a biruit acum două mii de ani. Diavolul face pe nebunul şi se preface şi se umflă şi suflă şi ameninţă, iar noi îl luăm în serios şi uităm de „nemărginita mărime a puterii Domnului!” Cel care ne-a învăţat cum să ne rugăm ne-a spus: „Vă dau putere asupra tuturor acestor lucruri!” Aceasta e biruinţa noastră. Sufletul ni se pleacă la rugăciune.

Rugăciunea ia timp. În fazele elementare timpul abia se mişcă; mai târziu, pe măsură ce sufletul se obişnuieşte cu acest exerciţiu al sfinţeniei, timpul zboară. Rugăciunea face sufletul blând. Observaţi că niciodată nu ne rugăm pentru oameni pe care îi vorbim de rău, şi niciodată nu vorbim de rău pe cei pentru care ne rugăm! Rugăciunea e un detergent minunat. Da, ştiu că sângele Domnului Isus Cristos ne spală de păcate; dar tocmai în rugăciune, dacă este ceva în noi vrednic de condamnat, sângele scurs din venele lui Emanuel ne cuprinde fiinţa în valuri curăţitoare.

Satana uneori ne lasă să ne mărim cunoştinţele biblice, cred, atâta timp cât nu ne apropiem de rugăciune, care e de fapt exercitarea şi aplicarea instrucţiunilor primite din Sfinta Scriptură. La ce bun e pătrunderea cu gândul în adâncimi de cunoştinţe, când inimile ne rămân la suprafaţă? La ce bun ar fi înălţarea noastră în ochii oamenilor, dacă nu ne ridicăm în ochii lui Dumnezeu? La ce bun ar fi o igienă impecabilă a trupului, când mintea ar fi stricată iar sufletul murdar? La ce ne-ar folosi o religie de formă, dacă sufletul ar rămâne tot lumesc? Şi ce ne-ar folosi puterea fizică, dacă sufletul ne-ar fi bolnav? La ce ne-ar folosi bogăţiile lumii, când sufletul ne-ar fi sărac? Cine s-ar putea mângăia cu gândul popularităţii în opinia publică, dacă numele lui nu e cunoscut şi de temut în iad? Rugăciunea rezolvă toate aceste nepotriviri spirituale.

Sufletul care vrea să fie liber de falsele aparenţe ale acestei vremuri are nevoie să se oţelească într-o umblare tot mai apropiată cu Dumnezeu, trăind în atmosfera de pace a gândirii cereşti. Aspirantul bogăţiilor spirituale şi al audienţelor divine va ajunge însă, mai curând sau mai târziu, să simtă singurătatea şi să mănânce din „pâinea întristării.” Piedici din partea familiei sau a societăţii s-ar putea să nu le aibă; dar, la fel de bine, s-ar putea să le aibă. Ce e sigur însă, va avea parte de conflicte spirituale şi tăceri adânci (adesea greşit înţelese), va rămâne izolat faţă de unii dintre cei mai dragi, de dragul Mântuitorului. Căci, celor îndrăgostiţi le place să rămână singuri, şi piscurile înalte ale sufletului se escaladează în singurătate. Iar poetul spune:

Am auzit chemarea,
Cu duioşie şi har:
„Vino după Mine!”
Atâta doar…

Şi bucuriile lumii
Au dispărut uitate,
Iar eu am pornit
Pe căi neumblate.

M-a chemat Isus.
Cu duioşie şi har
Şi-am mers după El,
Atâta doar…

Dar tu ce crezi?
Tu nu L-ai urma
Dacă şi pe tine
Isus te-ar chema?

„Poate un marinar sta nepăsător când aude strigătul de „Ajutor!” Aţi văzut vreun medic că stă nepăsător când pacientul său moare? Poate un pompier să vadă oameni într-o casă ce arde şi să nu sară în ajutor? Atunci cum de noi stăm fără grijă în Sion în timp ce o lume întreagă zace în osândă în jurul nostru?”
Leonhard Ravenhill

Dă-mi iubirea călăuză pe cărare,
Credinţa, cu forţă arzătoare,
Nădejdea, să nu dau înapoi,
Râvna să ard, să nu fiu sloi;
Să nu cad ca un bulgăre de tină,
Fă-mă ulei de candelă,
O, Flacără divină!
Amy Wilson Carmichael

„…În care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii”.
Filipeni 2:15,16

„Voi sunteţi lumina lumii”
Matei 5:14


Anunțuri

Greselile lui Darwin din calatoria care a schimbat lumea

În 1831, un tânăr om de știință amator, Charles Darwin, s-a îmbarcat pe nava HMS Beagle pentru a porni într-o călătorie de cinci ani.

Realizat în 2009, la 200 de ani de la nașterea lui Darwin și la 150 de ani de la publicarea cărții „Originea speciilor”, acest film documentar reface călătoria lui Darwin, explorând locurile pe unde a fost acesta și descoperirile cruciale pentru formularea teoriei evoluției.

Filmat în America de Sud, Marea Britanie, America de Nord, Australia și Europa, filmul recrează atmosfera acelei perioade și ne arată imagini surprinzătoare din natură, beneficiind, de asemenea, de prezența și opiniile unor oameni de știință, care-și împărtășesc punctul de vedere asupra lui Charles Darwin și a descoperirilor sale.

DESCOPERIREA SECOLULUI: Texte scrise de teologul creştin Origene, găsite în Biblioteca din Munchen

Osservatore Romano, publicaţia oficială a Vaticanului, a anunţat, marţi, descoperirea în Biblioteca din Munchen (Germania) a 29 de predici inedite care aparţin marelui gânditor şi teolog creştin Origene, care datează de la începutul secolului al III-lea e.n.

„Este, potrivit tuturor probabilităţilor, descoperirea secolului”, realizată de profesoara de filologie italiană Marina Molin Pradel, la Bayerische Staatbibliothek din Munchen, afirmă publicaţia Vaticanului.

Origene este considerat „părintele exegezei biblice”, întrucât a comentat toate cărţile din Vechiul şi Noul Testament, şi a fost unul dintre primii mari filosofi creştini.

Studiind în aprilie un codex bizantin din secolul al XI-lea, „Monacensis” grec 314, Marina Molin Pradel a observat că anumite predici conţinute în acest codex corespund celor scrise de Origene în prima jumătate a secolului al III-lea şi traduse apoi în latină la începutului secolului al V-lea.

„Cercetătoarea a ajuns la concluzia că toate cele 29 de predici conţinute în codex, considerate până atunci inedite, aparţin marelui intelectual creştin”, afirmă Osservatore Romano.

Origene, născut în Egipt în jurul anului 185, i-a urmat, în anul 215, lui Clemente Alexandrinul la conducerea Şcolii teologice din Alexandria. El a înfiinţat apoi o şcoală teologică în Cezareea, în Palestina. A murit în anul 253, în oraşul Tyr din Fenicia.

Origene se află la originea „Lectio divina”, o practică mănăstirească de rugăciune, relansată de papa Benedict al XVI-lea.

via semneletimpului.ro

Vatican reports discovery of ancient documents belonging to 3rd Century theologian Origen of Alexandria

The Associated Press reports:

VATICAN CITY (AP) — The Vatican newspaper reported Tuesday that 29 previously unpublished homilies said to be the work of one of the most important and prolific early church fathers have been discovered in a German library.

The 3rd Century theologian Origen of Alexandria is considered to have played a critical role in the development of Christian thought. Pope Benedict XVI, himself a theologian, dedicated two of his 2007 weekly church teaching sessions to the importance of Origen’s life and work.

Vatican newspaper L’Osservatore Romano said that despite Origen’s importance, few of his original texts remain in part because he was condemned by the Ecumenical Council of Constantinople in 553.

The newspaper said an Italian scholar, Marina Molin Pradel, discovered the homilies in the Bavarian State Library in April while reading an 11th Century Byzantine code. She noticed that some homilies were similar to a Latin translation of Origen’s work. After further study, the newspaper said, she concluded the originals were his.

  • Read more about Origen here – http://en.wikipedia.org/wiki/Origen
  • a biography from ccel here – http://www.ccel.org/ccel/origen
  • and read works by Origen here – http://www.ccel.org/ccel/origen?show=worksBy

Missionary from Lebanon crosses into Syria to baptize believer, he has to bury him instead as a martyr

Matthew 5:10 – Blessed are those who have been persecuted for the sake of righteousness, for theirs is the kingdom of heaven. Pray for our brothers and sisters who are being persecuted worldwide.

via www.MNNonline.org

Death, danger stalk Syrian Christian ministry

Syria (CAM) ― An indigenous missionary from nearby Lebanon crossed the border to baptize a believer last week. Instead, he had to bury the believer – shot in the head as a martyr for his recently-found faith in Jesus Christ.

Native missionaries continue to share Gospel CD’s, baptizing new believers, and delivering food and medical aid to suffering Christians in Syria while violence rages around them. More help is needed each day according to one of the ministries in Syria being assisted byChristian Aid Mission based in Charlottesville, Virginia. A Lebanese team is preparing to deliver more aid as soon as funds arrive from the USA to buy supplies at the local market.*

„Right now,” said the missionary leader at his base in Lebanon,” there is no food or medicine left. The economy has come to a standstill, and there is no work.” Many Christians are sick and starving, along with other minorities such as the Bedouins and Gypsies.

„This has been one of the longest weeks of my life,” the missionary told Christian Aid. „To visit Syria, I had to sneak in through the mountains and not go by normal roads.

„I went there to bury a friend who died last week. I was supposed to be baptizing him, but I ended up doing his funeral. I led him to Christ two years ago. He was a key helper in the ministry. He was shot in the head. Why? Because he had become a Christian. Now revenge is taking place.”

The slain Christian had been witnessing to many friends and neighbors and had led a growing house church that met in his home with 43 other believers. He was actively involved in delivering aid to some 600 Syrian Christians in his area.

„Lots of people came to the funeral. In the beginning, I did not know how to start the service. Then I decided to share some letters of encouragement from the churches. I invited several of the believers to read in front of the meeting. They were so encouraged to know that they are not alone. By the time we were done, there were tears of joy instead of sadness. As it says in the Word, when one member suffers, all suffer.”

The Lebanese leader of the mission is preparing now to go back to Syria with Bibles, CD’s, food and medicine. He listed the following needs:

  • About 80 food packages and a small amount of cash; $150 per family or $12,000 total.
  • About $6000 for emergency surgeries, medicines and basic medical supplies.
  • $4 each for 2000 New Testaments in Arabic; total $8000.
  • $1.70 for each Gospel CD; 20,000 needed, or $34,000.”Yesterday,” he said, „I was harassed by local authorities. „You know what this tells me? Simply that I am doing the right thing. I feel every time we move forward, Satan tries to stop us. That is why I want to continue– especially now when we have more people coming to Christ and being baptized. I will not stop until I am with Jesus.”

    Lebanese Christians are ministering on both sides of the border with Syria, welcoming refugees into their homes and church buildings at considerable risk. Lebanese believers are trying to help with basic needs such as food, housing, and medicine as funds permit. Rent for a refugee family can run as high as $800 a month.

    *Offerings for the suffering believers of Syria are being collected by phone at 800-977-5650 or by Christian Aid Mission at http://www.ChristianAid.org. Aid for Syrian relief should be designated for Gift Code 400REF.

Darwin’s Doubt: Evolutionary Argument Against Naturalism (Kenneth Samples)

  • God created the universe with laws and logical principles
  • But, what if there is no God and the human mind is the product of a mechanistic, non rational process? Why should them, the human mind be able to correspond with the universe? These questions led me to the talk I am about to give here:
  • Some of you may not be aware that Darwin had doubts about his proposed theory of evolution. Darwin was a reflective individual by nature and he worried about the philosophical implications of his biological theory.
  • One of his genuine concerns was whether man’s cognitive  (or belief-producing) faculties which he believed had evolved from the lower animals, could be trusted to produce reliable, true beliefs about reality itself.
  • So then our question is: DO OUR COGNITIVE FACULTIES PROVIDE US WITH RELIABLE TRUE BELIEFS ABOUT THE COSMOS (THE WORLD, ABOUT REALITY)? If the Christian worldview is true and God created the universe and He created us in His image and He networked us together, then it makes sense that mathematics works, that the human mind has true beliefs about reality. And so, what if God doesn’t exist?
  • Self defeating. Several thinkers have argued that the worldview of naturalism (the view that nature is the sole reality and that no supernatural realities or entities exist) involves a fundamental state of epistemological incoherence or is self-defeating in nature. Why would an increasing number of theists think that evolutionary naturalism is potentially incoherent? Because it seems to fail to provide a viable pathway to ensure that humans develop reliable, true beliefs about reality. And the deliverances of science depend upon humans having reliable and true beliefs about the natural world. A physicist (not Christian and not a theist) at MIT recently raised a question, he said, „For creatures that were engineered by evolution to be able to pick bananas and throw rocks is to survive. Human beings seem far too intellectually endowed for naturalistic evolution to be an adequate explanation. I think, if we were engineered by evolution simply to survive, we seem to be incredibly, overly endowed.
  • The idea that atheistic evolutionary naturalism can reliably account for man’s rational faculties and explain how human beings can discover truth faces three potential defeaters. I think these are

The three defeaters when it comes to evolutionary naturalism:

  1. Naturalism postulates a non rational source for man’s rationality. If a person accepts the evolutionary naturalistic worldview, then he must also accept that the ultimate source of people’s reasoning faculties was not itself rational (endowed with reason), nor was it personal (self-aware, intelligent), and it was not teleological (purposive) in nature. Rather, the source was a non rational, impersonal, purposeless process consisting of a combination of genetic mutations, variation, and environmental factors (natural selection). Naturalism therefore postulates that a combination of random chance and blind impersonal natural processes (physical and chemical in nature) produced humanity’s rational faculties. However, presuming that a non rational, chance origin explains human intelligence raises legitimate questions about whether human reason can be trusted. According to the presumptions of science, an effect requires an adequate and sufficient cause, and indeed that effect cannot be greater than the cause. (The principle of causality)
  2. Evolution promotes a Species’ survivability, not its true beliefs. Evolution by natural selection is said to have taken billions of years to produce intellectual and sensory capacities in people. But that process operated solely in light of survival value and reproductive advantage. In other words, evolution functioned only to enhance a particular organism’s adaptation to its environment– thus promoting that species’ continued existence. What a particular species believes about its environment is nonessential to the process. Also, whether the organism’s convictions about reality are indeed true is highly questionable. In some cases reliably true beliefs might contribute to survivability, but in others the truths of the beliefs would be irrelevant.
  3. False beliefs illustrate evolutionary naturalism’s epistemological unreliability. Some naturalistic scientists and philosophers today have only served to heighten Darwin’s original doubt by suggesting that man’s inherent religious impulse is itself driven by evolution. In other words, beliefs in God, objective morality, and life after death are evolutionary generated beliefs that must have served some survival purpose in the distant past. (also the God gene). Richard Dawkins has gone further, arguing that belief in God is a mental delusion caused by a malfunction in the evolutionary process of the human brain. However, attributing man’s false religious beliefs (from the naturalist perspective) to the evolutionary process only adds suspicion to Darwin’s original doubt. If evolution is responsible for humankind’s virtually universal religious impulse, which from a naturalistic point of view is patently false ( and even pernicious according to Dawkins), then human history shows that false beliefs about reality have promoted human survivability more than true beliefs. Ex. If I have false beliefs, but those beliefs were generated by evolution to help me survive, why can’t I have serious doubt about evolution and the naturalist worldview? If evolutionary naturalism can cause a person to believe that which is false (such as religious oriented beliefs) in order to promote survivability, then what confidence can evolutionists muster that their convictions are reliable, true beliefs? And if evolution cannot guarantee true beliefs in a person’s mind, then how does one know that belief in evolutionary naturalism itself is a true belief  about the world?

This is a PowerPoint video of the lecture. The PowerPoint slides begin to change 3 minutes into the lecture.

Published on Jun 7, 2012 by 

How Darwinian evolution refutes naturalism and atheism. Titled: „Darwin’s Doubt: Can Naturalistically Evolved Human Minds Be Trusted to Yield True Beliefs About Reality?” Presented to CNS on November 15, 2010 by: Dr. Ken Samples, MA. Reasons to Believe, Glendora, CA 91740

A reflective person by nature, Charles Darwin initially had doubts about his proposed theory of evolution. Darwin worried about the philosophical implications of his biological theory. One of the areas in particular that bothered Darwin was whether an evolved human mind could be trusted to produce reliable truth about reality. This lecture by professor Kenneth Samples proposes that atheistic, evolutionary naturalism faces three potential defeaters in its attempt to explain humankind’s rational faculties in general and truth about reality in particular.

What Darwin didn’t know

From Charisma magazine online  February 2009 issue  (via) Reasons to Believe (a great apologetics org.) Article written by by Fazale ‘Fuz’ Rana:

When Charles Darwin advanced his theory of biological evolution, there was a lot of biology he didn’t know. Some of it he recognized. But there was much he never even thought about.

During the 150 years since then, scientific advance has yielded important understanding about life’s origin, history and characteristics. These accomplishments provide the framework for modern biology. Even more, they are causing scientists to question his theory. Learning what scientists know will equip Christians with a response to the Darwin anniversaries and his theory of biological evolution that can change minds and lives.

Darwin didn’t address life’s start in his seminal work, The Origin of Species. However, in 1871, while writing to a friend, Darwin speculated that the first spark of life may have taken place in a „warm little pond, with all sorts of ammonia and phosphoric salts, lights, heat, electricity, etc. present, so that a protein compound was chemically formed ready to undergo still more complex changes.”

Mai mult

Video of the week – DAD I’M WATCHING YOU – A Father’s Day message

Uploaded by  on Dec 21, 2008

Darwin’s voyage

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue