Avertisment pentru crestinii care folosesc metode holistice si mistice pentru sanatate – Hipnoza

sursa – Cartea HIPNOZA de Martin şi Deidre Bobgan (recomandata de Dave hunt)

Vezi aici un articol din Iunie 2012 despre cateva eleve care au ramas in transa si altele care s-au imbolnavit dupa o sesiune de hipnoza.

Hipnoza, ca metodă de vindecare a unor boli mintale, psihice, sociale sau fizice, este cunoscută de sute sau chiar mii de ani. Vraci, sufişti, şamani, hinduşi, budişti şi yoghini au practicat hipnoza, şi această listă este continuată astăzi cu medici, stomatologi, psihoterapeuţi şi alţii. Fie că e vorba de vraci sau medici, fie în vremuri de mult apuse sau în prezent, s-au celebrat şi se celebrează, s-au verificat şi se verifică, s-au îmbunătăţit şi se îmbunătăţesc, s-au repetat şi se repetă ritualuri cu rezultate precise.

Transa hipnotică începe prin concentrarea atenţiei unei persoane asupra unui anumit punct; ea are o serie de efecte. Dacă e să-i credem pe susţinătorii hipnozei, aplicarea ei poate printre altele să aibă următoarele efecte: să schimbe comportamentul, şi anume în aşa măsură, încât să fie schimbate chiar obiceiuri; să stimuleze într-atât gândirea, încât persoana să-şi amintească de lucruri uitate; să elibereze orice om de timiditate, temeri, anxietăţi şi depresii; să vindece boli precum astmul şi alergia; să amelioreze viaţa sexuală şi să potolească durerile.

Afirmaţiile de-a dreptul fantastice şi popularitatea crescândă de care se bucură hipnoza în lume au determinat şi mulţi membri ai Bisericii lui Cristos să aştepte ajutor de la hipnoză. Medici, stomatologi, psihiatri, psihologi şi consilieri spirituali creştini se folosesc de hipnoză în practica lor şi o recomandă creştinilor.

Acei creştini care recomandă folosirea hipnozei o fac parţial din aceleaşi motive ca şi medicii şi psihoterapeuţii. Aceşti creştini cred că o hipnoză realizată de specialişti competenţi este ştiinţifică şi nu ocultă. Ei fac deosebire între persoane care o folosesc în scopuri bune şi benefice, şi altele care sunt îmboldite de intenţii necurate. Se spune că hipnoza poate fi periculoasă în mâinile unor oameni de rea-credinţă sau fără experienţă, dar că în mâinile unor persoane bine instruite şi de bună-credinţă este o unealtă sigură şi folositoare. Pe lângă aceasta, ei sunt de părere că hipnoza este nevătămătoare, deoarece o privesc ca pe o continuare a unor experienţe cotidiene naturale. în fine, ei afirmă că voinţa liberă a omului nu este violată în timpul transei hipnotice.

Mulţi credincioşi sunt de părere că hipnoza poate să fie ori o metodă ştiinţifică, ori de origine satanică, în funcţie de scopul pentru care este practicată. Expertul în secte Walter Martin recomandă pe baza unora dintre motivele de mai sus întrebuinţarea hipnozei de către medici. Josh McDowell şi Don Stewart au în acest sens următoarea părere: „Dacă cineva se lasă hipnotizat, atunci numai de către un medic calificat şi experimentat, care are situaţia complet sub control”. Odinioară, hipnoza a fost tabu, acum este recomandată utilizarea ei în anumite situaţii; ca urmare, mulţi creştini sunt nedumeriţi şi nu ştiu ce să creadă despre aceasta. înainte de a admite ca hipnoza să devină un nou panaceu (remediu universal) în Biserică, trebuie să cercetăm ce pretenţii ridică ea, ce metode întrebuinţează şi ce efecte de lungă durată are.

Hipnotismul – medicină, ştiinţă sau misticism?

Hipnotismul se foloseste de minciuna ca sa „vindece” unele boli. Pierre Janet, pionier al hipnoterapiei moderne declara: „Există pacienţi cărora… trebuie să le spunem o parte de adevăr; şi există alţii pe care, din motive strict morale, trebuie să-i minţim”.

Ce se întâmplă deci atunci când un hipnotizor începe să hipnotizeze pe cineva? Hipnoterapeutul foloseşte tehnici precum repetarea, inducerea în eroare, stimularea fanteziei şi sugestia colorată emoţional pentru a influenţa eficient voinţa unei persoane şi pentru a-i condiţiona comportamentul.  Inducerea hipnozei constă dintr-un sistem de manipulări verbale şi non-verbale care servesc la transpunerea unui om într-o stare de sugestibilitate crescută – sau, pe scurt, într-o stare în care crede aproape orice. Orice tehnică sau metodă care se bazează pe iluzie ar trebui privită cu cel mai mare scepticism.

Mulţi medici se folosesc de centrele de energie din yoga pentru a ameliora bolile fizice. Kroger şi Fezler spun:

„Cititorul n-ar trebui să se lase încurcat şi zăpăcit de presupusele deosebiri între hipnoză, Zen, yoga şi alte metode orientale de vindecare. Deşi ritualurile sunt de fiecare dată altele, este vorba în fond de unul şi acelaşi lucru”.

Cercetătorul în psihiatrie E. Fuller Torrey pune în corelaţie tehnicile hipnotice cu vrăjitoria. El spune în plus: „Hipnoza este numai un aspect al tehnicilor yoga întrebuinţate în meditaţia terapeutică”.

Cuvintele folosite cel mai mult de către cei ce recomandă hipnoza pentru creştini sunt medicinal şi ştiinţific. îndată ce unui procedeu i se dă numele de medicinal, deci şi ştiinţific, aceasta acţionează ca un „sesam-deschide-te” asupra celor credincioşi. Toţi cei care recomandă hipnoza pentru creştini se bazează pe denumirea îndoielnică „ştiinţific” pentru a justifica întrebuinţarea de către ei a hipnozei. Donald Hebb spune în Psychology Today/The State of the Science că „hipnoza s-a sustras în mod consecvent unei explicaţii satisfăcătoare”. De la Kroger şi Fezler provine afirmaţia: „Există tot atâtea definiţii ale hipnozei câţi autori ale acestor definiţii”. în vremea actuală nu există nici o explicaţie ştiinţifică general recunoscută referitor la ceea ce este exact hipnoza. Szasz descrie hipnoza ca fiind terapia unei „ştiinţe fictive”. Nu putem considera hipnoza ca ştiinţă, dar putem spune că ea a fost de mii de ani şi e şi azi o parte componentă integrantă a ocultului.

Szasz deplânge faptul că „hipnoza se bucură de o reânviorare periodică ca ‚tratament medicinal‘”. Actualmente suntem martorii unei asemenea perioade de reânviorare, şi unii credincioşi au deschis deja larg uşa pentru o hipnoterapie „medicinală”. Dar medicii prescriu şi practici holistice de vindecare, precum meditaţia, vizualizarea şi biofeedback-ul. De aceea, nu orice sistem sau tehnică, doar pentru că un medic le foloseşte, este automat medicinal sau ştiinţific, chiar dacă adesea e considerat astfel. în Brain/Mind Bulletin este prezentată o nouă încercare de ameliorare a randamentului personal, aşa-numita sofrologie:

„Sofrologia este o asociere de exerciţii de relaxare, tehnică a respiraţiei, conştienţă truporală, vizualizare, autohipnoză şi training autogen (= conducere a funcţiilor fizice automate). Scopul exerciţiilor este îmbunătăţirea atenţiei, percepţiei, concentraţiei, exactităţii mişcărilor, randamentului şi ţinutei trupului”.

Conform acestei comunicări, sofrologia este o combinaţie de principii „ale unor discipline psihice şi fizice din Orient şi din Occident”. Există astăzi deja peste 5.000 de medici care sunt instruiţi în această tehnică orientalo-occidentală care joacă un rol în „Raja-Yoga, Zen şi practici tibetane”. Doar faptul că această metodă e utilizată de medici nu mai este de mult pentru noi o dovadă că e ştiinţifică sau acceptabilă pentru creştinul care are nevoie de ajutor.

John Weldon şi Zola Levitt fac în cartea lor Psychic Healing următoarea observaţie: „În momentul de faţă există tendinţa că tot mai mulţi absolvenţi ai unei universităţi (oameni de ştiinţă, medici, psihologi, etc.) şi personal medical încearcă să cultive capacităţi oculte”. Autorii constată:

„Un număr crescând de persoane active pe tărâm medical (medici, asistente, chiropracticieni, etc.) este luat de un val de filozofii şi practici spiritiste, care-şi au obârşia în cea mai mare parte în influenţa parapsihologiei, vindecărilor pe bază spiritistă şi medicinei holistice”.

Ei avertizează:

„Pacientul nu-şi va mai putea permite să nu evalueze starea spirituală a celui care îl tratează. A neglija lucrul acesta poate să-l coste mai mult decât onorariul de consultaţie al medicului pe tot anul. Nişte practici care par a fi complet inofensive… pot deveni cauza unei împovărări oculte”.

Aducerea tradiţiilor mistice şi medicinale ale Orientului în medicina occidentală cere un mare discernământ pentru a se şti ce este medicinal şi ce este mistic. Medicul Arthur Deikman spune: „Văd acum misticismul ca un fel de ştiinţă… Motivul unui mistic de a duce o viaţă virtuoasă se deosebeşte fundamental de cel al unui om pios, religios… Această deosebire arată faptul că misticismul este o ştiinţă psihică şi nu un sistem de credinţă”.

Meditaţia Transcendentală, cunoscută şi sub forma prescurtată TM, este o combinaţie de religie şi psihoterapie. Astăzi se folosesc mulţi medici de TM pentru a vindeca o mulţime de boli psihice şi fizice. TM este considerată uneori „ştiinţa inteligenţei creative”. Dar TM nu este o metodă medicinală de tratament şi nici ştiinţă. Conform sentinţei unui judecător din New Jersey, ea este o religie şi, din cauza principiului separării între religie şi stat, nu poate fi materie de studiu în şcolile publice.

Eticheta de ştiinţific este acordată în mod fals tuturor tendinţelor de mai sus, şi de asemenea hipnozei. Pe lângă sofrologie, yoga şi TM sunt folosite de către terapeuţi şi astrologia, I Ching, Tantra, Tarot, alchimia şi actualismul, toate acestea fiind practici oculte. Acest amestec de ştiinţă cu ocultism este foarte evident tocmai în hipnotism.

Chiar dacă se pune în legătură cuvântul hipnoză cu cuvântul terapie, lucrul acesta încă nu ridică practica în sine din sfera ocultului la un nivel ştiinţific, şi la fel de puţin este hipnoterapia ceva mai demn ca hipnoza care este efectuată de un vraci. Halatul alb poate fi o haină de lucru mai respectabilă decât nişte pene de vultur şi o faţă vopsită, dar în fond este acelaşi lucru. Hipnoza rămâne hipnoză, fie că este numită hipnoză medicinală, hipnoterapie, autosugestie sau altcumva. Hipnoza în mâna unui medic este la fel de ştiinţifică ca o baghetă magică (cu care se caută izvoare, etc.) în mâna unui inginer constructor.


Kurt Koch spune în cartea sa Demonology: Past and Present că în practicile oculte de vindecare se ajunge la următoarele fenomene:„Îmbolnăvirea organică iniţială este ridicată la nivel psihic, cu rezultatul că boala fizică dispare într-adevăr, dar că apar noi tulburări în viaţa intelectuală şi sufletească a respectivei persoane, care sunt cu mult mai greu de tratat şi de vindecat. Din acest motiv, vindecările magice nu sunt de fapt vindecări autentice, ci doar transmiteri sau transferuri din domeniul organic în cel psihic”.Koch crede că puterea care se află în spatele vindecărilor oculte este demonică, că asemenea vindecări blochează viaţa spirituală a unui om şi că prejudiciul este enorm. Weldon şi Levitt mai indică şi faptul că cu ajutorul practicilor oculte se pot face vindecări, dar că aceste vindecări provoacă adesea prejudicii mai mari decât boala iniţială. Ei constată:„În concluzie, trebuie spus că vindecarea pe bază spiritistă nu face parte dintre capacităţile naturale sau existente în mod latent ale omului. Ea este o forţă clar supranaturală, spiritistă şi are consecinţe grave atât pentru cei care o practică, cât şi pentru oamenii care sunt vindecaţi cu ea. Cineva care face vindecări magice poate că nu are nici o indicaţie a faptului că nişte fiinţe supranaturale sunt adevărata sursă a forţei sale, dar lucrul acesta nu-l scuteşte de responsabilitate pentru lucrarea de distrugere a minţii şi sufletului oamenilor care sunt trataţi de el. Cine se pune în contact cu nişte forţe care sunt contra lui Dumnezeu are totdeauna de plătit un preţ mare”.Koch spune:„Deşi există unii lucrători creştini care cred că anumite feluri de mesmerism vindecător (o formă de hipnotism) se bazează mai degrabă pe capacităţi neutre, şi nu mediale, aş vrea totuşi să spun că eu personal nu m-am lovit niciodată de o formă neutră. Mulţi ani de experienţă în acest domeniu mi-au arătat că, în final, chiar şi în cazul unor magnetizatori-vindecători creştini au ieşit totdeauna la iveală capacităţile mediale care au stat la bază”.În cartea sa ABC in Occult, Koch scrie:

„Distingem deci o hipnoză care este utilizată de medici de specialitate pentru diagnostic şi pentru terapie, şi o hipnoză fundamentată magic, care are în mod clar un caracter ocult. Nu vreau însă să omit faptul că nu sunt de acord nici chiar cu hipnoza practicată de medici de specialitate”.

O situaţie care e rareori menţionată de hipnotizatori este faptul că fiecare vindecare fizică ce are loc cu ajutorul hipnozei este posibilă şi fără hipnoză. în volumul 3 al cărţii Psychiatry in Practice and Clinic se constată: „Tot ce se poate realiza cu ajutorul hipnozei poate fi dobândit şi prin alte tehnici psihoterapeutice”. Noi credem că nu numai că este nenecesar să se folosească hipnoza, ci că ea poate fi şi periculoasă. Chiar şi o hipnoză pur medicinală poate fi o poartă ascunsă şi o seducere subtilă spre tărâmul demonilor. Faptul că se asigură acces celui Rău poate că nu este aici atât de evident ca în cazul hipnozei oculte, şi tocmai din acest motiv poate fi şi mai mare pericolul pentru un creştin complet neinformat şi fără nici o bănuială care ar face un ocol mare pentru a evita tot ce este ocult.

Vor fi oare credincioşii seduşi să intre în zona gri a ocultului pentru că hipnoza este numită acum „ştiinţifică” şi „,medicinală”? Cine numeşte ocultul „ştiinţă” este dator să explice deosebirea între hipnoză medicinală şi ocultă. Iar acei creştini care consideră că hipnoza este „ştiinţifică” ar trebui să dovedească de ce recomandă ca ea să fie realizată de un creştin. Dacă hipnoza este într-adevăr o ştiinţă, de ce se mai adaugă calificativul suplimentar „creştin” pentru hipnotizator? Există foarte puţine studii de lungă durată utilizabile despre persoanele hipnotizate. Şi nu există nimeni care să fi cercetat de fapt efectul asupra celui hipnotizat cu referire la credinţa sa în ocultism sau la interesul său pentru ocultism rezultat prin hipnoză.


Ne avertizează Biblia cu privire la hipnotism?

Din antichitate până astăzi, hipnoza ţine de artele negre. „Probabil că ghicitorii şi oracolele de odinioară au lucrat mult cu stările hipnotice”, este de părere Dr. Maurice Tinterow. Biblia nu îndepărtează din discuţie practicile oculte ca fiind o superstiţie inofensivă, nici nu neagă autenticitatea sau efectele ajutătoare ale unor asemenea practici. Există totuşi avertizări drastice privind tot ce are legătură cu ocultismul. Dumnezeu ar vrea ca poporul Său să vină la El cu nevoile lui şi nu să se adreseze unor persoane care se ocupă cu practici oculte.

Dimpotrivă, Biblia se pronunţă vehement ca omul să nu intre în relaţii cu persoane care s-au dedicat ocultismului, pentru că are de a face cu puteri, influenţe şi dominări demonice. în timpul lui Moise, popoarele vecine Israelului exercitau practici oculte. De aceea, Dumnezeu Şi-a avertizat în mod categoric poporul cu privire la aceasta:

„Să nu mâncaţi carne împreună cu sânge. Să nu practicaţi ghicitoria sau vrăjitoria… Să nu apelaţi la cei morţi şi la ghicitori; să nu-i căutaţi, ca să vă faceţi necuraţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Numeri 19:26,31).

„Să nu se găsească între ai tăi nimeni care să-şi lase fiul ori fiica să treacă prin foc, nimeni care să practice ghicitoria, nici un vrăjitor, descântător, magician, făcător de vrăji, nici un necromant, ghicitor sau unul care să întrebe morţii. Căci orice om care face aceste lucruri este o scârbă pentru Domnul. Şi din cauza acestei scârbe îi izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău dinaintea ta” (Deuteronom 18:10-12).

Pe baza caracterului evident ocult al hipnozei (care se manifestă mai limpede în stadiile mai profunde), şi pentru că hipnoza este practicată de mulţi oameni care sunt implicaţi în alte domenii ale ocultului, creştinii ar trebui să evite hipnoza chiar şi în scopuri medicinale.

Cuvintele din Vechiul Testament traduse cu descântător sau făcător de vrăji par să se refere la aceleaşi persoane pe care le numim astăzi hipnoterapeuţi. Dave Hunt, autorul cărţii The Cult Explosion (Zei, guru şi forţe misterioase, Ed. Agape), ale cărui cercetări includ domeniul ocultului şi al sectelor, spune în acest sens:

„În ceea ce priveşte Biblia, eu cred că în pasaje ca Deuteronom 18, unde este vorba despre „descântători” şi „făcători de vrăji”, se face referire exact la acele practici obişnuite în antichitate care astăzi au găsit intrare în medicină şi psihiatrie ca hipnoză. Presupunerea mea se bazează atât pe utilizarea de altădată a acestor cuvinte, cât şi pe tradiţiile ocultului”.

Faptul că hipnoza a apărut tocmai în medicină nu înseamnă încă faptul că ea se deosebeşte de vechile practici ale descântătorilor şi făcătorilor de vrăji, sau de tehnici utilizate mai recent de către vindecători ori hipnotizatori oculţi. Weldon şi Levitt spun că chiar şi „o dezbatere strict ştiinţifică a fenomenelor oculte nu oferă o protecţie suficientă în faţa influenţei demonilor. Judecata lui Dumnezeu nu face nici o deosebire între preocuparea ştiinţifică şi neştiinţifică cu forţe care sunt contra Lui”.

În diferite pasaje ale Scripturii sunt înşiruite una lângă cealaltă practici oculte, deoarece o activitate poate fi diferită de următoarea, totuşi sursa de putere şi cel care dezvăluie „ştiinţa secretă” este unul şi acelaşi: Satan. Descântători, vrăjitori, ghicitori, făcători de vrăji, necromanţi, întrebători de morţi, clarvăzători sau astrologi sunt numiţi dintr-o suflare ca unii care trebuie evitaţi. Vezi Numeri 19:26,31 şi 20:6, 27; Deuteronom 18:9-14; 2.Regi 21:6; 2.Cronici 33:6; Isaia 47:9-13; Ieremia 27:9. Pentru cei care se ocupă cu lucruri oculte, în Noul Testament este folosit un singur cuvânt: vrăjitor.

Toate formele ocultului îl abat pe om de la Dumnezeu spre eu şi spre spirite care sunt în opoziţie cu Dumnezeu. De aceea compară Dumnezeu vrăjitoria cu prostituţia (imoralitatea sexuală, curvia):

„Şi sufletul care se adresează spiritelor morţilor şi ghicitorilor ca să se prostitueze cu ei, împotriva acestui suflet îmi voi îndrepta faţa şi-l voi stârpi din mijlocul poporului lui” (Numeri 20:6).

Dumnezeul atotputernic a privit aceste practici ca un înlocuitor pentru relaţia cu El. El le-a văzut ca nişte religii false cu experienţe religioase false.

Aşa cum am amintit mai sus, mulţi susţinători ai hipnozei afirmă că religia este hipnoză şi că experienţele unui creştin, precum rugăciunea, meditaţia, mărturisirea păcatelor, consacrarea şi închinarea sunt de fapt ale autohipnozei. O cauză pentru care hipnotizatorii văd aceste corelaţii poate fi faptul că hipnoza dă naştere unor falsificări satanice ale unor experienţe religioase autentice. Dacă în hipnoză joacă într-adevăr un rol vreo formă de credinţă şi de închinare, dar al căror ţel nu este Dumnezeul Bibliei, atunci fiecare om care se supune unui tratament cu hipnoză comite poate o prostituţie pe linie spirituală.

În hipnotism, credinţa se îndreaptă asupra hipnotizatorului şi a practicii hipnotismului. în această stare de sugestibilitate crescută, o persoană îşi deschide spiritul pentru sugestii faţă de care în condiţii normale probabil că n-ar fi receptivă. în multe cazuri se poate observa ascultarea faţă de hipnotizator şi chiar o dorinţă de a-l mulţumi. Hipnotizorul preia rolul unui preot, sau chiar rolul lui Dumnezeu şi păstrează această poziţie în timpul întregii transe, până ce ori îl lasă pe clientul său să se trezească din transă, ori acesta încă în timpul transei întâlneşte un „conducător mai înalt în grad”. Unele persoane, din cauza unor sugestii posthipnotice, rămân şi după transă captive în această relaţie.

Dacă se află într-o stare de sugestibilitate crescută, în care apar deformări ale realităţii, o persoană poate deveni predispusă pentru puteri oculte.

Poate că în multe cazuri de hipnoză nu se recunoaşte clar influenţa demonică, totuşi spiritul omului şi capacitatea lui de a recunoaşte adevărul sunt manipulate. Se poate foarte bine ca omul să ajungă la o deschidere pentru alte domenii ale ocultului sau la o influenţare prin acestea, care îl duc la rătăcire. Nu degeaba avertizează Domnul Isus de faptul că în ultimele zile se va ajunge la o înşelare spirituală. Satan este un înşelător magistral, şi dacă un om şi-a deschis odată  spiritul pentru înşelare prin hipnoză, atunci este predispus şi la o înşelare pe tărâm spiritual.

Hipnoza a fost totdeauna o parte componentă esenţială a ocultului. De aceea, un creştin n-ar trebui niciodată, indiferent din ce motiv, să se lase hipnotizat. Promisiunile că va fi ajutat de hipnoză seamănă prea bine cu promisiunile altor vindecători oculţi. Pentru un creştin există un alt ajutor spiritual: însuşi Dumnezeu Domnul!

Concluzii

Hipnotismul este în cazul cel mai rău demonic, iar în cazul cel mai bun potenţial periculos. în cazul cel mai rău, un om devine prin aceasta deschis faţă de experienţe supranaturale şi posedare satanică. Dacă mediumii cad în transă hipnotică şi intră în contact cu „morţii”, dacă clarvăzătorii transmit informaţii despre lucruri pe care în mod normal nu le-ar putea şti şi dacă ghicitorii prezic viitorul cu ajutorul autohipnozei, atunci Satan este la lucru.

Satan se transformă într-un înger de lumină, ori de câte ori e necesar, ca să-şi realizeze planurile întunecate. Dacă poate prezenta într-o lumină favorabilă o practică ocultă (hipnoza) printr-o faţadă falsă (medicină sau ştiinţă), atunci o va şi face. Este vădit faptul că hipnoza, dacă o folosim în scopuri rele, e mortală. Dar noi afirmăm că hipnoza este potenţial mortală indiferent în ce scop o utilizăm. în clipa în care un om se expune pragului ocultului, chiar dacă lucrul acesta se întâmplă în sălile sacre ale medicinei şi ştiinţei, el devine predispus la puterile întunericului.

O practică ocultă, chiar şi în mâinile celui mai bineintenţionat medic, poate face ca un creştin să ajungă pe mâna lucrării diavolului. De ce numai hipnoza ocultă să pună un om în contact cu puterile demonice şi hipnoza medicinală nu?

Are oare medicul autoritatea spirituală de a-l ţine departe pe Satan? îi este cumva teamă lui Satan să se angajeze în ştiinţă şi medicină? Este oare tabla Ouija doar un joc de societate? Unde se află hotarul dintre jocul de societate şi ocultism? în care cazuri este hipnoza numai o unealtă a medicinei şi psihologiei? Unde se află graniţa între medicină şi psihologie pe de o parte şi ocult pe de altă parte? De ce are loc la hipnoză o deplasare de la ocult la medicinal şi de la medicinal la ocult? Cum se face că unii credincioşi, care ştiu foarte bine că hipnoza a fost dintotdeauna o componentă esenţială a ocultului, îi recomandă totuşi utilizarea? Este paradoxal şi trist că hipnoza, deşi specialiştii încă tot nu sunt de acord în privinţa a ceea ce este ea şi a modului cum funcţionează ea, este recomandată de creştini pentru utilizare.

Înainte ca hipnoza să fie propovăduită de la toate amvoanele ca noul remediu universal, iar noi să pierim în valul de cărţi scrise despre această temă, ar trebui să ne ocupăm îndeaproape cu pretenţiile, cu metodele şi cu rezultatele ei pe termen lung. Arthur Shapiro a zis: „Religia unuia este superstiţia celuilalt, iar magia unuia este ştiinţa celuilalt”. Pentru unii creştini, hipnoza a devenit „ştiinţifică” şi „medicinală”, fără ca ei să aibă suficiente dovezi pentru autenticitatea şi durabilitatea rezultatelor ei, ca şi pentru înţelegerea caracterului ei. Deoarece există atâtea întrebări privind utilitatea ei la care încă nu s-a dat răspuns, şi apar atâtea pericole potenţiale la utilizarea ei, un creştin ar trebui să fie înţelept şi să se ţină departe de hipnoză.



Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: