Florin Ianovici – Care este rolul tau in vestirea Evangheliei?

PAGINA – Florin Ianovici PREDICI aici

Faptele Apostolilor 16:10-40

  • Daca esti un tanar in biserica si te gandesti, „Cum sa-mi gasesc eu locul si care ar trebui sa fie lucrarea pe care ar trebui sa o fac eu, as vrea sa va spun ca primul lucru pe care al trebui sa il facem este sa intelegem ca lucrarea lui Dumnezeu insemneaza mai intai de toate sa fim oameni ai adevarului.
  • Lucrul cel mai important in viata e sa intelegem ca Dumnezeu nu te cheama sa canti doar in cor, sau sa fi doar casier in biserica, Dumnezeu nu te cheama sa fi doar parte dintr-un grup de rugaciune in biserica, ci adevarata lucrare a lui Dumnezeu  este sa fi un om care sa practici adevarul.
  • Oriunde se va gasi un om al lui Dumnezeu care va practica adevarul, omul acela va aduce lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul mediului in care el isi desfasoara viata.
  • Noi cautam lucrarea fara sa ne intrebam daca noi suntem oameni ai adevarului. Adevarul este acela care va naste foarte multa impotrivire. De cele mai multe ori cand suntem confruntati a spune adevarul, cand este sa pierdem ceva spunand adevarul, de cele mai multe ori ne muiem si ne dam cu toti ceilalti. Omul lui Dumnezeu, in nici o imprejurare nu are voie sa minta.
  • Cand te-ai facut copil al lui Dumnezeu si prin credinta l-ai primit pe Isus Hristos, primul semn ca esti un lucrator al lui Dumnezeu e ca vei practica in orice circumstanta adevarul.
  • Satan vrea sa faca pricina din tineretea ta, pricina sa-ti ia viata sau mintile. Dumnezeu ne-a facut diferiti si Satana vrea sa ne ia ceea ce Dumnezeu ne-a dat ca sa ne schimbe privirea si lucrul minunat pe care Dumnezeu ni la dat sa vedem ca ceva urat.

Uploaded by  on Jul 16, 2011 Mesaj pastor Florin Ianovici – Biserica penticostală „Betel” Crângaşi Bucureşti (Adunare de Tineret marţi 7 iunie 2011)

Faptele Apostolilor 16:10-40

10 După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. 11 Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr’un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.

13 În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă. 14 Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i -a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15 După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne -a rugat şi ne -a zis: ,,Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.„ Şi ne -a silit să intrăm.

16 Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne -a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei. 17 Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.„ 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: ,,În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.„ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Cînd au văzut stăpînii roabei că s’a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.

20 I-au dat pe mîna dregătorilor, şi au zis: ,,Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sînt nişte Iudei, 21 cari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.„ 22 Norodul s’a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să -i bată cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să -i păzească bine. 24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i -a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le -a băgat picioarele în butuci.

25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. 26 Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s’au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s’au deschis toate uşile, şi s’au deslegat legăturile fiecăruia. 27 Temnicerul s’a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: ,,Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sîntem aici.„ 29 Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; 30 i -a scos afară, şi le -a zis: ,,Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?„

31 Pavel şi Sila i-au răspuns: ,,Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.„ 32 Şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui. 33 Temnicerul i -a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le -a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. 34 După ce i -a dus în casă, le -a pus masa, şi s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

35 Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: ,,Dă drumul oamenilor acelora.„ 36 Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: ,,Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.„ 37 Dar Pavel le -a zis: ,,După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!„ 38 Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani. 39 Dregătorii au venit să -i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea. 40 Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.

Orasul Troas din Fap. Ap. 16 – unde Pavel a avut vedenia- in Turcia

photo de la http://www.padfield.com

Notite din predica, Florin Ianovici:

Care este rolul meu in vestirea Evangheliei si in biserica? Va framanta o astfel de intrebare? Raspunsul care vreau sa vi-l dau pleaca de la constatarea biblica ca intr-o noapte apostolul Pavel a avut un vis, un om i s-a aratat si omul acela a zis, „Treci in Macedonia si ajuta-ne”. Si aceasta a fost o vedenie pe care omul lui Dumnezeu a avut-o cu privire la o lucrare care era desavarsit si pe care el trebuia sa o infaptuiasca. In baza acestei vedenii apostolul Pavel a trecut prin aceasta cetate, la Filipi- cea care avea sa fie pana la urma o cetate crestina si ajuns acolo, spune cuvantul lui Dumnezeu, a facut un lucru simplu. A cautat mai intai oamenii care se rugau, crezand ca intr-un anumit loc din cetate era un loc al rugaciunii. N-a gasit acolo oameni care se ruagu; a gasit acolo femei care spalau rufe- pentru ca intotdeauna intre ceea ce noi gandim si ceea ce ne ofera viata este o diferenta.

De cele mai multe ori cand vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu avem impresii gresite si asteptam sa se gaseasca pregatite toate conditiile. (Ex.) M-au chemat sa cant la o biserica. N-a venit sunetistul la vreme, microfoane nu erau, oamenii au intarziat. Este o asa mare deosebire intre ceea ce ne inchipuim noi si ceea ce viata ne ofera. Aceasta se intampla nu doar la nivelul acesta al slujirii, se intampla in multe laturi ale vietii noastre.

Cand vorbim despre lucrurile lui Dumnezeu, un mare inamic al vietii noastre este ca noi ne imaginam o realitate  care este infirmata de ceea ce gasim acolo. Apostolul Pavel astepta, fiindca Dumnezeu i-a dat aceasta vedenie: un om s-a aratat lui si a zis’ ‘Treci si ajuta-ne’. A ajuta nu inseamna a initia. Inseamna sa fi partas la ceva ce ar trebui sa fie acolo. Cand spune cineva, „Treci si ajuta-ma”, insemneaza ca el a facut o lucrare si eu sa-i dau o mana de ajutor. Dar realitatea era ca acolo nu se gasea nimic.

Orasul Philippi din Fap. Ap. 16 (sursa Wikipedia)

1. In primul rand – Fi om al adevarului

Daca esti un tanar in biserica si te gandesti, „Cum sa-mi gasesc eu locul si care ar trebui sa fie lucrarea pe care ar trebui sa o fac eu, as vrea sa va spun ca primul lucru pe care al trebui sa il facem este sa intelegem ca lucrarea lui Dumnezeu insemneaza mai intai de toate sa fim oameni ai adevarului.

Pavel statea in aceasta mare cetate si mare lucru nu facea. I-a vestit cuvantul unei femei care vindea materiale de purpura, Lidia si casa ei s-au pocait. Dar, nu poti sa spui ca s-a intamplat ceva cutremurator. Macedonia era un tinut larg, pocainta a singurei femei din cetatea Filipi nu putea reprezenta ceea ce gandea Pavel (ca) trebuie sa se intample ceva in Macedonia. O femeie a primit cuvantul lui Dumnezeu, este o satisfactie deosebita dar nu e propriu zis lucrarea care a fost vestita prin vedenie. Pavel, in acele zile in care tot mergea, spune cuvantul lui Dumnezeu ca o femeie care avea un duh de ghicire si Pavel porunceste duhului sa paraseasca femeia.

In momentul acela lucrarea lui Dumnezeu a inceput sa cutremure cetatea. Pentru ca in momentul cand Pavel a rostit adevarul s-a pus toata cetatea in miscare. Pierzand sursa de castig, stapanii acestei roabe au pus in miscare dregatorii si toti cetatenii acestei cetati si au nascut o impotrivire, un vant de asuprire fata de acesti oameni ai lui Dumnezeu. Lucrul cel mai important in viata e sa intelegem ca Dumnezeu nu te cheama sa canti doar in cor, sau sa fi doar casier in biserica, Dumnezeu nu te cheama sa fi doar parte dintr-un grup de rugaciune in biserica, ci adevarata lucrare a lui Dumnezeu  este sa fi un om care sa practici adevarul.

Oriunde se va gasi un om al lui Dumnezeu care va practica adevarul, omul acela va aduce lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul mediului in care el isi desfasoara viata.

Noi cautam lucrarea fara sa ne intrebam daca noi suntem oameni ai adevarului. Adevarul este acela care va naste foarte multa impotrivire. De cele mai multe ori cand suntem confruntati a spune adevarul, cand este sa pierdem ceva spunand adevarul, de cele mai multe ori ne muiem si ne dam cu toti ceilalti. Omul lui Dumnezeu, in nici o imprejurare nu are voie sa minta.

Satana face un compliment oamenilor lui Dumnezeu

Vreau sa va fac constienti cu privire la un lucru extrem de important. Satana face un compliment oamenilor lui Dumnezeu. (Ghicitoare strigand, vezi vers. 17 mai sus). E un avertizment teribil ca Satanei nu-i este greu sa patrunda la inima oricarui copil de Dumnezeu si sa incerce sa-l schimbe.

Cand te-ai facut copil al lui Dumnezeu si prin credinta l-ai primit pe Isus Hristos, primul semn ca esti un lucrator al lui Dumnezeu e ca vei practica in orice circumstanta adevarul. Mai important decat ce predici, mai important decat faptul ca tu canti, ca vi la biserica, ca dai bani este sa fi tu insuti purtator de adevar. Lumea aceasta s-ar fi schimbat de mult daca fiecare crestin, fiecare copil al lui Dumnezeu acolo unde l-a lasat Dumnezeu- nu mintea, nu copia, nu vorbea de rau, nu insela si nu era cu doua fete. De mult s-ar fi schimbat lumea. Locul in care esti tu si locul in care sunt eu trebuie sa fie un loc unde sa practicam adevarul.

Cautand adevarul in studentie

In studentie, cautand adevarul m-am dus la Schitul Darvari, de aici din Bucuresti, impreuna cu cativa studenti de la drept, din acea perioada dupa revolutie. Dumneavoastra stiti ca revolutia a inceput dupa cuvintele: Dumnezeu este cu noi. Si setosi, flamanzi dupa adevarul lui Dumnezeu cautam in stanga si dreapta cine si cum ne-ar putea lumina. Am auzit in vremea aceea de un parinte de curand hirotonisit. Un tanar de care se psunea la vremea aceea: Vorbeste diferit de ceilalti preoti. Ne-am dus la Schitul Darvari, calauziti fiind de Pr. Galeriu si impreuna cu alti studenti am initiat o fundatie de trezire in randul tinerilor crestini- fundatia Anastasia. Si in momentul acela, stand impreuna cu parintele, pentru prima data in viata mea am inteles ca Biblia poate fi citita. Niciodata (inainte) nu am inteles ca Biblia poate fi citita de un credincios. Ma gandeam ca numai preotul trebuie sa o tina in mana si sa psalmodieze din ea anumite slujbe si sa citeasca analizand anumite lucruri. Niciodata in viata nu am inteles ca de fapt Scriptura este si pentru mine. Credeam ca este numai pentru Parinte si ca el trebuie sa mi-o talmaceasca mie si ca eu in veci de veci nu o sa pot intelege nimic.

Parintele acesta, care era de curand hitoronisit ne-a deschis Scriptura si ne-a obligat sa gandim. Stiti cum erau acolo oamenii? O multime de tineri veneau ca sa asculte din Scriptura. La un moment dat, tot citind Scriptura mi-au venit niste ganduri, pentru ca lucrarea lui Dumneze e sa fi un om cinstit. Lucrarea lui Dumnezeu e sa fi un om al adevarului. Cand a venit vremea sa ma duc acasa si venea sarbatoarea Pastelor, tineam postul de dinainte de Paste cu 40 de zile. M-am dus sa ma impartasesc la parintele si stand in fata lui m-a intrebat cele care se intreaba. Pe tineri intrebi daca mint, fura, si daca curvesc. Cam astea sunt intrebarile care se pun de catre parinte atunci cand te marturisesti.

Dupa ce am marturisit ce am avut de marturisit i-am cerut voia sa-i pun o intrebare. S-a uitat mai lung la mine; probabil nu era obisnuit ca cineva sa-l intrebe, era si foarte mult rand acolo si am zis, „Parinte, ma framanata ceva.” Eu cand intram in biserica imi placea sa stau intodeauna in linistea bisericii si ma gandeam la mine, in general. Ce voi face cand voi termina scoala, ce voi face cu viata aceasta? Ce voi deveni eu? Mai mult stateam cu frica acolo. Problema mea era, cand intram in biserica, la orice m-as fi uitat, ca era un sfant pictat, un sfant pe icoane, toti ma mustrau. N-am vazut un sfant pe perete zambind vreodata. Toti erau asprii, mohorati si mi se parea ca toti arata cu degetul spre mine si nu mai stiam unde sa ma ghemuiesc.

Tocmai citeam si eu Scriptura si am ajuns pe la poruncile lui Dumnezeu. I-am zis, „Parinte, ma framanta ceva”. Zice, „Da, zi”. Am zis eu, „Parinte, este scris in Scriptura sa nu-ti faci chip cioplit si nici o reprezentare ale lucrurilor care sunt in cer, pe pamant, sau mai jos de ape.Eu cand intru in biserica ma uit la aceste icoane (care) sunt o reprezentare grafica. Deci ca si cum mintea mea gandeste cum ar trebui sa arate lucrurile acestea. Eu am o problema sa stiu daca porunca aceasta noi o respectam sau o incalcam. De ce e plina biserica de sfinti desenati si de icoane daca Biblia spune sa nu iti faci nici chip cioplit si nici o reprezentare a lucruriloe care sunt in cer, pe pamant sau mai jos de ape.”

Bagati de seama. Eu nu cunosteam decat o religie. Habar n-am avut in viata mea ca exista si oameni care practica pocainta. Parintele s-a uitat la mine si a facut niste ochi mari si speriat. Si stand eu asa in genunchi, a luat patafirul, mi l-a pus pe cap patrafirul si a zis, „Dumnezeu sa te ierte”. M-am simtit oribil. Am simtit ca n-am voie sa gandesc. M-am simtit umilit si am iesti, plecand din biserica bombanind. Am zis, „Adica cum, daca Dumnezeu mi-a dat minte, eu sa n-o folosesc? E interzis sa pun lui Dumnezeu o intrebare? Pana la urma Dumnezeu poate totul, de ce nu-mi da un raspuns la intrebarea asta?” Dupa care tot eu m-am linistit si am zis, „Eh, preotii de la oras. Au cam uitat ei sa fie cu Dumnezeu. Lasa ca am sa ma duc eu undeva sus in munte, acas la mine ca-s Moldovean. Acolo avem manastiri si pustnici, acolo-i credinta adevarata”.

Dupa ce-am ajuns la Schiti si am vorbit cu parintele pustnic de acolo, mare lucru n-am aflat decat ca eu trebuie sa fac un canon. De pacatos ce sunt trebuie sa fac 600 de matanii, sa-mi fac pedeapsa- canon duhovnicesc. Dupa ce am facut 300 de matanii si picioarele erau ca scandura si imi venea sa vomit. M-am asezat si am zis, „Daca Dumnezeu din ceruri imi cere mie, ca sa aflu adevarul 600 de matanii, apoi daca-i da unui batran un canon din asta il termina cu tot adevarul. Nu sepoate sa fie Dumnezeu in genoflexiunile astea. Lasa-o incolo de treaba, pera ma framant eu.” Si m-am apucat sa vad de ale mele, dar Dumnezeu, undeva in cer a vazut ca eu sunt sincer si m-a pus intr-o zi fata in fata cu adevarul aici in baraca aceasta. Am inteles pentru prima oara in viata mea ca adevarul este o persoana, nu teorie. Adevraul este Isus Hristos. Asa spune Biblia, „Eu sunt Adevarul, Calea si Viata”. Si atunci daca suntem din Isus Hristos noi trebuie sa fim practicanti de adevar. Adevarul acesta pe care l-am cautat m-a adus la adevar. Si adevarul te duce la adevar. Adevarul te duce la Isus Hristos si spre Dumnezeu, si spre implinire launtrica.

2. Ganditi-va bine daca voi practicati adevarul?

Daca esti astazi framantat, „Doamne, eu nu prea fac nimic in biserica”, oameni buni, prezenta ta in lumea aceasta pacatoasa, mincinoasa, ticalosita, ar trebui pur si simplu sa starneasca lucrarea lui Dumnezeu. Deci, nu trebuie ca tu sa treci neobservat, n-ai cum sa treci neobservat pentru ca in momentul cand oamenii din jur vorbesc de rau, tu trebuie sa vorbesti de bine. In momentul cand toti oamenii mint, tu trebuie sa spui adevarul. In momentul cand toti oamenii injura, tu trebuie sa duci cuvantul lui Dumnezeu, sa binecuvantezi, nu sa blestemi.

In numele lui Dumnezeu va spun in aceasta seara: Orice om care-L cauta pe Dumnezeu si lucrarea Lui, trebuie sa realizeze ca lucrarea lui Dumnezeu este practicarea adevarului. Nu cautati in mod deosebit un loc in biserica, la amvon, pe planificari, sau intr-o structura eclesiastica. Cautati un loc ininima lui Dumnezeu prin practicare adevarului. Va intreb in numele lui Isus: Ori de cate ori v-ati impotrivit minciunii, nu s-a starnit furtuna? Si n-a inceput o lucrare? Oriunde este adevarul incepe o framantare.

Daca nu practicati adevarul nu va apucati sa mai faceti altceva inainte de a fi oameni ai adevarului pentru ca cel rau are sa vrea sa-ti inunde mintea si gandul; pentru ca cel rau poate sa-ti spuna o multime de lucruri, „Mai, dar ce bine esti tu fata de ‘X'”. Pentru ca Satana se pricepe sa minta. Niciodata nu o sa inceapa Isus Hristos sa lucreze ceva decat in ziua in care vei practica adevarul, pentru ca adevarul te pune fata in fata cu lucrarea lui Dumnezeu.

3. Modul in care reactionezi la nedreptate

Lucrarea lui Dumnezeu se vede in momentul in care sti cum sa reactionezi la nedreptate. Pe pamantul acesta, cei mai multi dintre noi suntem cu dreptatea in gat. Noi cand ne pocaim, nu ne pocaim deplin daca n-am inteles buna oara  ca trebuie sa suferim nedreptatea. Nu faceti din Isus Hristos avocatul drepturilor voastre, ci faceti din Isus Hristos paracletul mantuirii voastre. Cum reactionati la nedreptate  va arata pe voi daca sunteti lucrarea lui Dumnezeu. Degeaba cautati lucrari. Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu si modul cum reactionam la nedreptate ne face sa fim lucratori cu Dumnezeu sau nu.

4. Modul in care tu privesti mentalitatea 

Modul cum privesti mentalitatea este ceea ce diferentiaza pe oameni si ne face sa fim sau nu lucrarea Domnului. Spune Cuvantul, „Pe la miezul noptii cantau cantari de lauda”. Extraordinar. Este paradoxal, de necrzut in lumea aceasta in care toti suntem atat de sentimentali. Una e sa ai un sentiment, alta e sa ai un sentimentalism ieftin. Inseamna ca te uibesti mai mult pe tine decat il iubesti pe semenul tau. Omul excesiv de sentimental este un om care nu stie sa iubeasca echilibrat. Se vede pe sine foarte de iubit si pe altul pera putin de iubit.

Zice Biblia ca cantau cantari de lauda. Cantari de lauda nu insemneaza decat expresia care este folosita si atunci cand Isus Hristos a fost la Paste, s-au cantat cantarile de lauda. Psalmii 115, 116, 117, 118 sunt acei Psalmi grupati care se numesc ‘Halel’, cantari de lauda. Cantarile pe care le cantau Pavel si Sila, in centru il aveau pe Isus Hristos si pe Dumnezeu. Noi ne emotionam la o cantare cae vorbeste despre noi (personal). Dar ei Il laudau pe Dumnezeul Scripturii. In centrul cantarii lor era Dumnezeu care a facut cerurile si pamantul. Orice cantare care este scripturala va determina… cantarea in care stai fata in fata cu Dumnezeul cel viu naste in tine ceva diferit. In aceasta cantare nu avea Pavel si Sila de gand sa-si planga de mila si sa fie emotionati de viata lor, ci aceasta cantare il onora pe Dumnezeul cel viu si atunci s-a intamplat minunea.

In momentul in care folosesti in rugaciune si cantare, in vorbire si in relatiile cu oamenii Scriptura – Atunci se intampla minunile! Nimic nu se intampla pana noi gandim in felul nostru, ci  se va intampla cand gandim in felul Bibliei, al lui Dumnezeu.

Va simtiti cumva ca aveti nevoie de minuni, va simtiti cumva prins sufletul in niste butuci, sau legati de maini? Luati Biblia in mana si cantati lui Isus Hristos. Luati Biblia si rugati-va cu Scriptura inainte si puneti-o inaintea tuturor relatiilor voastre. Si tot ce fac, cu cuvantul si cu fapta, fac de dragul lui Dumnezeu, spre cinstea lui Dumnezeu, ancorat in Scriptura.

5. Cum te raportezi cand Domnul iti da dusmanul in mana

Lucrarea lui Dumnezeu sta in mine. Iar eu, lucrarea lui Dumnezeu dovedesc ca sunt al lui Dumnezeu precum procedez cand imi cade dusmanul in mana. Pavel, prin duhul profetic ii spune temnicerului sa nu se strapunga ca sunt toti acolo. „Sa nu-ti faci nici un rau caci toti suntem aici.”

Va rog in numele Domnului Isus Hristos: Duceti-va pretutindeni in lumea aceasta si fi-ti vindecatori de suflete. Fi-ti oameni care sa promovati tuturor aceasta grozava ideie, „Nu-ti fa rau prietene”.

Satan vrea sa faca pricina din tineretea ta, pricina sa-ti ia viata sau mintile. Dumnezeu ne-a facut diferiti si Satana vrea sa ne ia ceea ce Dumnezeu ne-a dat ca sa ne schimbe privirea si lucrul minunat pe care Dumnezeu ni la dat sa vedem ca ceva urat. Bucura-te. Lucrarea Satanei este sa transforme resursele fantastice pe care ti le-a dat Dumnezeu sa transforme in ceva dincolo de care sa te urasti pe tine insuti; asta e cea mai mare si teribila lucrare a Satanei.

E nevoie de fiecare si ma rog in aceasta seara: Tu, omul lui Dumnezeu sa privesti lucrurile intr-un mod diferit, iti va cadea fel de fel de oameni in mana. Vei avea tendinta sa te razbuni pe cei ce ti-au facut rau. Dar, Isus Hristos te-a facut sa fi si frumos, deosebit… nu va razbunati, raspundeti la rau cu bine. Biruiti raul prin bine. Dumnezeu din ceruri ne-a facut sa fim ochii lui Isus Hristos. Duceti-va si spuneti nenorocitilor, celor care se vad urati, celor care se vad lipsiti de dar, spuneti-le ca in ei exista ceva din Dumnezeu.

6. Vei fi lucrarea lui Dumnezeu dupa modul in care vei intelege cuvantul „demnitate”

Erau cetateni Romani si cand i-au bagat in puscarie , erau cetateni Romani si cand le-au dat cu nuiele pe spate. N-au strigat, „Cetatean Roman!” Dar, in momentul in care lucrarea s-a savarsit, si ce frumos lucreaza Pavel… vine temnicerul, ii scoate afara si le spala ranile. Se uita Pavel si Sila si spun: Tu ne-ai spalat pe noi pe dinafara, noi te spalam pe tine pe dinauntru. Ca tu ai niste rani acolo, tu trebuie sa fi a lui Isus Hristos si l-au bagat in apa botezului. Spal eu pe cineva pe dinafar si Dumnezeu ma spala pe dinauntru. Asta-i lucrarea Domnului.

Cand le-a dat liberate, au zis, „Nu, noi suntem cetateni Romani, veniti cu mana voastra sa ne scoateti afara”. Demnitatea nu inseamna sa te vaicaresti si sa fugi la inceput. Insemneaza, dupa ce ai savarsit lucrarea Domnului sa spui, „Sunt al lui Isus”.

Asa m-am saturat de niste oameni care spun, „Sunt al lui Isus,” inainte sa ia examenul si dupa ce iau examenul tac. Dupa ce a-ti luat examenul cu 10 sa spuneti, „Sunt al lui Isus”. Nu mai trambitati ca sunteti ai lui Isus inainte sa faceti ceva cu viata voastra. Faceti ceva cu viata voastra si in ziua in care veti avea o performanta stralucita, in ziua in care veti fi stralucitori in ochii oamenilor, sa spuneti, „Iata ce m-a invatat pe mine Dumnezeu. Demnitatea inseamna sa dau lui Dumnezeu cinstea”.

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: