Psalmul Televizorului

Vezi si- Un hot deosebit, poate il cunosti aici

1 Corinteni 10:23 Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos. Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate zidesc.

Se poate aduce omagiu televizorului ca si Domnului? Dar daca schimbam cuvantul televizor cu ‘calculator’? Ne cam da de gandit… comparativ, cate ore pe zi le petrecem cu Domnul?

De la sora Viorica O.

Psalmul televizorului

Televizorul este pastorul meu, totdeauna voi dori mai mult
El ma duce sa ma intind pe sofa ,el ma duce departe de credinta
Si imi distruge sufletul si ma povatueste pe cararea sexului si al violentei

Din pricina numelui sponsorului.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea responsabilitatilor crestine
Nu va fi nici o intrerupere caci Tv va fi cu mine
Cablul si telecomanda ma mingaie
Imi intinde o reclama in fata lumescului meuImi unge capul cu umanism si consumatorism
Pofta mea este plina de da peste ea
Da, lenea si ignoranta ma va insoti in toate zilele mele
Si voi locui in casa uitindu-ma la televizor
Pina la sfirsitul vietii mele.

Sfarsitul lor va fi pierzarea ,Dumnezeul lor este pintecele si slava lor este rusinea lor ,si se gandesc la lucrurile de pe pamint . Filipeni 3;19

Reclame

Un hot deosebit – poate il cunoasteti

Pentru ca am postat Psalmul Televizorului aici, m-am gandit sa re-postez si acest articol care l-am mai postat anterior. Citeste Psalmul televizorului aici – Psalmul televizorului

Nici n-aş fi visat că el ar putea fi un hoţ! Ne împrietenisem de scurtă vreme. „Un comic a devenit comis voiajor”, au fost cuvintele cu care m-a întâmpinat zâmbind. M-am interesat în legătură cu originea sa. A spus că avusese legături cu diferite distilerii de rachiu. De asemenea, era în relaţii cu o firmă producătoare de ţigări. „În prezent sunt reprezentantul unei reviste”, continuă el.

Astfel că l-am lăsat să intre în sufragerie.

„În viaţa mea alcoolul şi tutunul nu au nici un loc”, i-am spus în mod expres. „Deoarece sunt credincios, trupul meu este templul Duhului Sfânt.” Convingerile mele l-au lăsat absolut rece. El voia să-şi păstreze părerile lui, iar eu puteam să le ţin pe ale mele.

Vă imaginaţi că m-am îndoit de autenticitatea unora dintre povestirile sale. Şi totuşi, trebuie să admit că am găsit captivante multe dintre experienţele sale. L-am invitat să vină din nou seara următoare. „Poate că voi reuşi să am o bună influenţă asupra lui”, mă gândeam.

Soţia mi-a amintit că noua sa vizită se suprapune timpului de rugăciune de miercuri seara. „Da, ar fi trebuit să merg acolo”, am admis eu, „însă nu pot retrage invitaţia pe care am făcut-o acestui prieten.” Soţia nu a fost încântată de această vizită. Ea a zis: „Pur şi simplu nu am încredere în el.” Ea a devenit tot mai îngrijorată, pe măsură ce el consuma tot mai mult timpul nostru.

Ziua îmi părea plictisitoare în comparaţie cu serile în care ne vizita acest ins. El a avea o fantezie captivantă. Stăteam acolo şi râdeam când îşi povestea aventurile. Conflictele lui cu legea erau de-a dreptul palpitante.

Povestirile sale aveau un farmec deosebit. De obicei ele aveau şi scene murdare şi de aceea trebuia să-l reduc mereu la tăcere.

După aceea a început să-i influenţeze pe fiul meu care e adolescent şi fiica mea care are nouă ani. Abia aşteptau să audă ultimele sale glume şi poveştile sale incitante. Ar fi fost gata să-l asculte ore în şir, dacă le-aş fi permis. Toate aceste diversiuni i-au împiedecat pe copii să înveţe şi i-au afectat şi din punct de vedere al sănătăţii. Până la urmă, am început să mă îngrijorez şi eu din cauza prezenţei acestui tip în căminul nostru.

Şi atunci s-a întâmplat ceva! A fost exact „picătura care a făcut să se reverse paharul”. Într-o zi am constatat că-mi lipseau mai multe cărţi. „Poate că tipul este un hoţ”, m-am gândit eu, „şi dacă este aşa, atunci cine ştie câte alte lucruri nu ne-a mai luat?”.

El arăta suspect. Eram atât de pornit, încât m-am hotărât să-i contactez şi pe vecinii mei. Am descoperit împreună că şi de acolo a sustras multe lucruri. M-am minunat de modul şiret în care a acţionat. În orice caz, s-a confirmat temerea pe care soţia mea a avut-o de la început.

Într-o altă familie s-a prezentat drept profesor de religie. Un alt vecin, om de afaceri, l-a considerat specialist în eficienţă. „El are ceea ce îi este necesar unui om de afaceri de succes.” Le-am propus acestor oameni să-şi controleze averea. Cei mai mulţi au descoperit că le lipsea ceva.

Am remarcat că dintr-o casă lipseau revistele creştine. În alta a dispărut Biblia. Am fost uimit să aud că ei au discutat acasă cu acest tip tocmai în timpul serviciului divin de duminică dimineaţa şi al orei de rugăciune de miercuri seara.

În cele din urmă, mi-am dat seama că vizitatorul meu era un hoţ împătimit. El a furat cărţile, revistele şi timpul meu. Însă cel mai mult mi-a părut rău de faptul că prietenia mea lăuntrică cu Isus Cristos a fost afectată ca şi serile în care aveam părtăşie cu familia şi cu prietenii mei.

Unii oameni au pierdut lucruri de valoare, nu doar mărunţişuri. Experienţele spirituale şi părtăşia familială au fost înlocuite cu o distracţie scurtă, superficială.

Acest ins nu mai vine în casa noastră. El ar fi de fapt inofensiv, dacă aş putea să-l ţin în frâu. Oamenii care fură nu sunt întotdeauna răi. Chiar şi acesta ar putea, uneori, să aducă veşti folositoare. În tot cazul, ar trebui să ţinem ochii deschişi, pentru că altfel ne va fura mereu câte ceva.

Din când în când îl mai văd pe la vecinii mei. El îi ţine în tensiune oră de oră. Am încercat să-mi aduc aminte de numele lui, ca să vă atenţionez şi pe dumneavoastră. Din nefericire l-am uitat. Însă iniţialele sale nu le voi uita niciodată. Ele sunt T.V.

Aş fi curios să ştiu ce ţi-a furat ţie TV. Timp? Timpul de părtăşie cu Dumnezeu? O lectură bună? Discuţii folositoare? Frecventa-rea serviciilor divine? Participarea la orele de religie din biserica ta? Controlează-ţi încă o dată lista! Vei fi probabil uimit de ceea ce vei constata că-ţi lipseşte.

Acest tip şiret îmi aduce aminte de un cal sălbatic. Trebuie să stai foarte bine pe el şi să ţii strâns de hăţuri, altfel o ia razna. Dacă nu-l stăpâneşti tu, atunci te stăpâneşte el pe tine.

Dacă vei învăţa să tratezi TV-ul – adică televizorul – aşa cum Pavel a tratat lumea, el va rămâne în limitele sale. Dar vei reuşi? Cu puterea ta, în mod sigur nu – însă întreabă-te dacă Domnul doreşte cu adevărat influenţa lui în casa ta! Ce faci dacă T.V-ul Îl pune pe Isus Cristos pe locul doi? Gândeşte-te la responsabilitatea pe care o ai faţă de familia ta!

D.H.

Almost (saved) – a poem by Ezekiel Azonwu

photo via http://www.superiorsilkscreen.com

thanks to Gabi Bogdan for the link- originally published on A Twisted Crown of Thorns

One of the most dangerous terms in English diction
if it could be translated into audio it would sound like
pbb-bb-bb-bb from the saxophone of Lisa Simpson
two words designed and strategically combined
to form the biggest oxymoron in the history of mankind
ALL-MOST
But see, as far as the world’s concerned, you could live your life vile
and could almost get away with murder if you had a nice smile
you could almost meet folks just to almost sleep around
and stop at your local clinic while you almost had a child.
see, ‘almost’ is no stranger to Satan. Here’s proof:
he only tells lies when they’re almost the truth
and it’s amazing in our incompleteness we find complacence
but if almost is one of Lucifer’s many traits
then we are inadvertently good Satan impersonations
But on the contrary, Christ did his job fully
and he proved he was God when he died on the cross like it was his duty
and to pardon my iniquities that I commited rudely
he resurrected from the grave just to tell death to excuse me
but excuse me, this is your life and that’s something I can’t impose on
but your body is God’s home which was alone about to get forclosed on
See, an almost Christian looks right but lives wrong
Can’t stand the conviction in Romans so they sit down to be comforted in Psalms
Never understood worship but loved to sing songs like I surrender all. . .MOST
Cuz it’s far to expensive to spend your life on something that doesn’t appeal to your five senses
see, nowadays, Christianity is like a Louis rag–
no function or use but we just rock it cuz it’s stylish
not righteous, but right-ish
So now all God sees is a pile of ISHmael’s when he intended for Isaac’s
And we’re moved by how we feel so we’re saved when we feel like it
so technically we’ve never really been saved we merely tried it.
So no wonder why we’re never sold out when we return it after we buy it
Let me break it down because you need to beware
that your life could lack the very standards that need to be there
Cuz on that final day of judgment while God’s receiving his heir
will he say, Son, well done or [spits] medium rare!
Cuz even by earthly standards it would be highly insane
to start spending all of your money days before you almost get paid
like parents, you wouldn’t send your kids to a school that’s almost safe
and ladies, would you really date a man who claims he’s almost straight?
and this is the very thing about God that we all try to get around
but his standards are like between two mountains–no middle ground
so a halfway life is unprofitable to you
cuz after all the Sunday service, Bible studies, and prayer meetings
and everything that goes between, God will say I never knew you
But that’s not even the worst part of living your life as neutral
it’s that you were once arctic but it is your lukewarmness that is causing him to spew you
and this is the very thing that had me
I was bound and held down by the unforgiving gravity of my spiritual reality
I was a Christian, or at least I portrayed the fantasy
With a filthy personal life but a “God bless you brother, how you doin’ sister?” personality
I was a male enveloped by guilt because I was stamped a sinner
My message couldn’t be received because I didn’t represent the sender yet I was almost delivered
Till that one day when I totally, absolutely and completely surrendered
I took heed to a modern prophet who proclaimed it was time for change
now I’m no longer bound to sin point-blank off the chain
You can ask Umar Abdul Mutallab, he’ll tell you the same–
you don’t almost go to jail when you almost blow up a plane
like you don’t almost go to hell when you almost get saved
despised the cross that he was slain and thus the cause for which he came
but don’t worry i’m almost done, but before i leave this stage
we have all worked in sin and death was minimum wage
but if it wasn’t for Christ we would have almost got paid

Uploaded by  on Mar 22, 2010

P4CM’s Lyricist Lounge presents ALMOST (saved)
by Ezekiel Azonwu March 6, 2010

Matthew Mead – The Almost Christian Discovered; Or, The False Professor Tried

English: Engraving of Matthew Mead (Meade), no...

English: Engraving of Matthew Mead (Meade), nonconformist minister. (Photo credit: Wikipedia)

This is an online book recommendation, and a thoroughly excellent one from Gabi Bogdan, for the book The Almost Christian Discovered. In it Mead shows 20 ways you can come close to being a christian, yet find that you are not truly saved. Here’s an excerpt from Mead’s introduction that gives us an insight as to why and for whom he wrote the book. Also, not Mead’s pastoral care for those weak in faith that they do not get discouraged in reading his book:

Reader, You have here one of the saddest considerations imaginable presented to you, and that is, „How far it is possible a man may go in a profession of religion—and yet, after all, fall short of salvation; how far he may run—and yet not so run as to obtain.” This, I say, is sad—but not so sad as true; for our Lord Christ does plainly attest it, „Strive to enter in at the strait gate; for many, I say unto you, will seek to enter in—and shall not be able!” My design herein is, that the formal, sleepy professor may be awakened, and the hidden hypocrite discovered; but my fear is, that weak believers may be hereby discouraged; for, as it is hard to show how low a child of God may fall into sin—and yet have true grace—but that the unconverted sinner will be apt thereupon to presume; so it is as hard to show how high a hypocrite may rise in a profession—and yet have no grace—but that the true believer will be apt thereupon to despond. The prevention whereof, I have carefully endeavored, by showing, that though a man may go thus far, and yet be but almost a Christian—yet a man may fall short of this, and be a true Christian notwithstanding.

Judge not, therefore, your state by any one character you find laid down of a false professor; but read the whole, and then make a judgment; for I have cared, as not to „give children’s bread to dogs,” so not to use the dog’s whip to scare the children! Yet I could wish that this book might fall into the hands of such only whom it chiefly concerns, who „have a name to live—and yet are dead;” being busy with the „form of godliness,” but strangers to the „power of it.” These are the proper subjects of this treatise. May the Lord follow it with his blessing wherever it comes, that it may be an awakening word to all such, and especially to that generation of profligate professors with which this age abounds; who, if they keep to their church, bow the knee, talk over a few prayers—think they do enough for heaven, and hereupon judge their condition safe, and their salvation sure—though there be a hell of sin in their hearts, „and the poison of asps is under theirlips;” their minds being as yet carnal and unconverted, and their conversations filthy and unsanctified.

Matthew Mead, a Puritan who lived form 1629-1699. Monergism.com gives a short history of the life of Matthew Mead here:

English: John Owen (1616-1683)

During the time of Oliver Cromwell’s rule, Mead identified with the Independents. In 1658, Cromwell appointed Mead curate of Mew Chapel, Shadwell, near Stepney; however, Mead lost that position after the Restoration.” Joel Beeke, Meet the Puritans, p. 444.

„In 1669, he formally became William Greenhill’s assistant pastor at Stepney. Shortly after Greenhill’s death in 1671, Mead was asked to succeed Greenhill as pastor. He was installed by John Owen on December 14.” Ibid., p. 445.

„Mead succeeded Owen in 1683 as a Tuesday morning lecturer at Pinner’s Hall, a position he held until his death. He wholeheartedly supported John Howe’s attempt in 1690 to unite Presbyterians and Congregationalists. Mead was asked to preach for the service inaugurating „the Happy Union of Independents and Presbyterians” in Stepney on April 6, 1691.” Ibid., p. 445.

„Mead died at the age of seventy on October 16, 1699. John Howe, who preached at Mead’s funeral, called his friend a „very reverend and most laborious servant of Christ.” Ibid., p. 446

The Almost Christian Discovered;
Or, The False Professor Tried

By Matthew Mead, 1661

Matthew Mead AUDIO gems

„You almost persuade me to be a Christian!”
Acts 26:28

Click here for PART 1

Dedication – To the Reader – Introduction

Click here for PART 2

Question I. How far a man may go in the way to heaven—and yet be but almost a Christian? This shown in twenty several steps.

1. A man may have much knowledge—and yet be but almost a Christian
2. A man may have great and eminent spiritual gifts—and yet be but almost a Christian
3. A man may have a high profession of religion, be much in external duties of godliness—and yet be but almost a Christian
4. A man may go far in opposing his sin—and yet be but almost a Christian
5. A man may hate sin—and yet be but almost a Christian
6. A man may make great vows and promises, strong purposes and resolutions against sin—and vet be but an almost Christian
7. A man may maintain a strife and combat against sin—and yet be but almost a Christian
8. A man may be a member of a Christian church—and yet be but almost a Christian
9. A man may have great hopes of heaven—and yet be but almost a Christian
10. A man may be under visible changes—and yet be but almost a Christian
11. A man may be very zealous in matters of religion—and yet be but almost a Christian
12. A man may be much in prayer—and yet be but almost a Christian
13. A man may suffer for Christ—and yet be but almost a Christian
14. A man may be called by God and embrace his call—and yet be but an almost Christian
15. A man may have the Spirit of God—and yet be but almost a Christian
16. A man may have faith—and yet be but almost a Christian
17. A man ma ay have a love to the people of God—and yet be but almost a Christian
18. A man may obey the commands of God—and yet be but almost a Christian
19. A man may be sanctified—and yet be but almost a Christian
20. A man may do all the external duties and worship which a true Christian can—and yet be but almost a Christian

Click here for PART 3

Question II. Why is it that many go so far and yet no farther?

Question III. Why is it that many are but almost Christians, when they have gone thus far?

Question IV. What is the reason that many go no farther in the profession of religion, than to be almost Christians?

Application

Use of Examination – Use of Caution – Use of Exhortation

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari