Militianul convertit – Ioan Chertitie

PAGINA cu MARTURII aici

via alfaomegatv

veti avea ocazia sa vedeti si sa auziti o istorie nemaiauzita. Povestea lui Ioan Chertitie. Ioan Chertitie a crescut in preajma penitenciarului din Baia Mare. Dupa ce absolveste o scoala militara ajunge gardian in acest penitenciar. Care a fost destinul lui? Cum s-a raportat la brutalitatea si experientele dramatice care s-au derulat in interiorul penitenciarului din Baia Mare? Urmariti:

Ziarul adevarul.ro a raportat in 26 iunie 2011:

Cutremurătoarea spovedanie a unui torţionar:

„În sinea mea jubilam văzându-i cum tresăreau de frică

atunci când intram pe secţie”

Fost gardian în închisorile comuniste, în perioada 1982-1992, Ioan Chertiţie îşi recunoaşte atrocităţile şi povesteşte cum îi tortura pe deţinuţi. Torţionarul se „spovedeşte“ în faţa opiniei publice, dar le şi dă un sfat şi celor care de mai bine de 20 de ani nu vor să recunoască ororile din perioada comunistă.

Ioan Chertiţie, un băimărean de 55 de ani, este primul gardian de închisoare comunistă care mărturiseşte public nenorocirile pe care le-a comis în penitenciar. Comparându-l cu oameni politici care neagă şi acum lucruri întâmplate înainte de 1989 şi chiar la revoluţie, fostul miliţian pare să le dea un semnal celor care trebuie „să se cureţe interior”. Fie că este vorba de oameni politici importanţi, ca Ion Iliescu, sau de complici ai celor care au ascuns istoria adevărată de acum 20 ani, toţi sunt datori să recunoască simplu: „Am greşit!”.

Fostul miliţian Ioan Chertiţie a publicat o carte în anul 1992, „Confesiunile unui gardian”, în care mărturisea tot ce a făcut cu deţinuţii în 10 ani de muncă. Fie că e vorba de criminali, hoţi sau chiar bătrâni care ajungeau după gratii pentru că-şi tăiau viţelul din curte, Chertiţie avea acelaşi leac: „negrocalminul”, bastonul de cauciuc cu ajutorul căruia îi smintea în bătaie.

……

Avea 20 de ani când i s-a propus un post ca gardian la Penitenciarul din Baia Mare. La 1 septembrie 1982, la doar 22 de ani, a fost făcut membru de partid, pentru că avea origine „socială sănătoasă”, şi a fost angajat prin încadrare directă la penitenciar ca sergent major. A urmat un curs de trei luni la Bucureşti, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie. Îşi imagina munca de reeducare romanţat şi spune că a avut un şoc în momentul în care a fost pus în faţă cu realitatea. „Oare noi educatorii nu suntem ca nişte medici care stăm la căpătâiul unui bolnav cu speranţa că într-o zi se va însănătoşi?”, spune fostul gardian. A început cu munca de jos, în postul de santinelă. Avea două ore de post şi câte o oră de pauză, oră în care era trimis de ofiţerul de serviciu să ajute supraveghetorul la plimbarea deţinuţilor.

Umilit de unul dintre colegi, plutonierul Şchiopu, în faţa puşcăriaşilor pentru că nu a vrut „să-i frece” cu comenzi şi trimis înapoi în foişor, Chertiţie mărturiseşte că şi-a luat „masca” de dur. A  început să exerseze în timpul postului comenzile văzute la colegii care chinuiau deţinuţii.  „Dorinţa mea de a ajunge pe secţie devenise nemărginită. În ora liberă, după ce coboram din foişor, fără să mă trimită nimeni, eram prezent în curtea de plimbare.

Vedeam în toţi deţinuţii pe cei mai periculoşi duşmani. În fiecare zi eram îndoctrinaţi cu ideea asta, iar acum efectul se produce asupra mea. Aveam deplina convingere că toţi cei care poartă haina vărgată merită tot dispreţul, deoarece nu sunt altceva decât pleava sănătoasei noastre societăţi. În tainica singurătate a nopţilor petrecute în foişor, ajunsesem să aştept cu speranţă  şi nerăbdare marea întâlnire cu hoţii pe secţiile de deţinere”, explică Ioan Chertiţie.

Disperat de eticheta pusă de colegi cum că ar fi „molâu”, Chertiţie şi-a schimbat comportamentul faţă de deţinuţi şi în scurt timp a fost numit supraveghetor pe secţia de deţinere. „Ceea ce îi intriga cel mai mult era faptul că dintre toţi supraveghetorii numai eu devenisem atât de zelos. Din acest motiv au început să mă urască. Simţeam asta din privirile şi gesturile lor, dar în sinea mea jubilam, văzându-i cum tresăreau de frică atunci când intram pe secţie. Mă simţeam un fel de Dumnezeu”, mărturiseşte Chertiţie.

„Vedeam în toţi deţinuţii pe cei mai periculoşi duşmani. Aveam deplina convingere că toţi cei care poartă haina vărgată merită tot dispreţul, deoarece nu sunt altceva decât pleava sănătoasei noastre societăţi.”
Ioan Chertiţie
fost torţionar

„Am simţit mereu cum o mână misterioasă îmi răsfoieşte filele inimii. Peste ani şi ani mi-am dat seama că acea mână este «mâna străpunsă de cuie».”
Ioan Chertiţie
fost torţionar

Trezirea la realitate şi mărturisirea păcatelor

Într-o zi, Chertiţie escorta mai mulţi deţinuţi la Tribunalul Judeţean Maramureş şi, în timp ce asista la îmbarcarea deţinuţilor încătuşaţi doi câte doi, din mâna unei femei blonde s-a desprins un copilaş de şase sau şapte ani. „Eram cu pistolul-mitralieră în poziţie de tragere, când pruncuţul a trecut pe lângă mine. Puteam să-l opresc cu uşurinţă, dar am rămas nemişcat. Puiul de om s-a apropiat de un deţinut care tocmai se pregătea să urce în dubă. L-a prins cu mânuţa de mâneca zeghii, apoi s-a agăţat de cătuşe plângând „«Te iubesc tăticule! Te iubesc… Vin şi eu cu tine…»”, spune fostul gardian.

La scurt timp, a urmat un al doilea moment, la fel hotărâtor pentru Chertiţie. Din funcţia de supraveghetor trebuia să lectureze toate scrisorile primite de deţinuţi de la familie şi lectura unei recipise scrise de un copil tatălui aflat în detenţie l-a determinat să-şi schimbe comportamentul. „Mi-a atras atenţia în mod deosebit, o scrisoare la finalul căreia o fetiţă a scris cu o mânuţă tremurătoare cele mai tulburătoare cuvinte pe care le-am citit vreodată: «Dragul meu tătic, afară a început să ningă, iar tu de ce nu vii să ne jucăm cu zăpadă?». În seara aceea am simţit că încet, încet, masca de ceară a gardianului dur, feroce, neîndurător, începe să se topească. În seara aceea, toate lucrurile în care am crezut s-au răsturnat într-o secundă. Dintr-odată am simţit că mi-e scârbă de mine şi de tot ceea ce-am făcut”, continuă Chertiţie.

„S-a trezit în mine sentimentul de libertate, voiam să văd ce este dincolo de sârma ghimpată. Para­doxal, de mic copil mi-am dorit să văd ce este în interiorul acelei sârme, iar spre finalul carierei mi-am dorit să văd ce este în afară”, mai adaugă torţionarul. Îndemnat de unul dintre foştii deţinuţi, Vasile Dragomir, a scris în 1990, pe vremea când încă era gardian la Penitenciarul Baia Mare, cartea „Confesiunile unui gardian”, care a fost reeditată de cinci ori de atunci, şi pe care a lansat-o în 1992, când şi-a încheiat cariera.

……

Scârbit de tot ce a făcut, după ce o perioadă de câţiva ani a dus o viaţă destrăbălată, a făcut parte din mafia alcoolului şi a fost chiar el alcoolic, Ioan Chertiţie s-a întors către Dumnezeu. „Domnul îţi trimite semne. Infractorii adevăraţi sunt, de fapt, în libertate, nu după gratii”,  spune fostul gardian. În anul 2006, a făcut parte din comisia care a deshumat osemintele lui Iuliu Maniu la Sighet şi spune că a fost profund uimit şi mâhnit că gardienii de acolo nu au avut curajul să spună ce s-a întâmplat în acel penitenciar.

„Eu am recunoscut cu francheţe că am fost produsul acelui sistem comunist. Mesajul meu către clasa politică actuală este următorul: Curăţaţi-vă interior prin mărturisire”, spune torţionarul şi adaugă unul dintre citatele lui favorite din Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steindhardt: „Nu orice păcătos are dreptul să se suie pe cruce. Ca să te poţi răstigni şi elibera trebuie mai întâi să te căieşti, să-ţi mărturiseşti vina în public şi să recunoşti: Am fost un  porc”.

Chertiţie recunoaşte că a trăit într-un sistem şi a vrut să fie produsul lui. A avut puterea să recunoască şi să spună:  „Mi-e scârbă de mine şi de tot ceea ce-am făcut”. De la Revoluţia din decembrie 1989 au trecut aproape 21 de ani, iar de la primele mineriade 20 de ani. Responsabilii de atunci tac, păzesc încă secretele sistemului şi nu spun nici măcar: „Iertare, am greşit!”.

„Toate lucrurile în care am crezut s-au răsturnat într-o secundă. Dintr-odată am simţit că mi-e scârbă de mine şi de tot ceea ce-am făcut.”

Citeste tot articolul aici – http://www.adevarul.ro/actualitate

De la sfarsitul de video, Ioan Chertitie: A fost un pagan, chiar daca se numea crestin, nu avea valori Biblice. Insa Dumnezeu i-a trimis in viata sa un predicator, ca la temnicerul din Filipi. Si din momentul cand s-a intalnit cu predicatorul, Dumnezeu i-a prins atentia. Si trebuie sa va marturisesc din tot ce stiu  eu pana acuma – Chertitie a fost un tortionar in sistemul comunist. Insa, din tortionar, si asta este interventia miraculoasa a lui Dumnezeu. Din tortionar, devine o torta pentru Isus Hristos si pentru mine lucrul acesta este supranatural. Mantuirea pe care Dumnezeu o da oamenilor- lui Chertitie si tuturor celor ce il cauta pe Isus Hristos este viata supranaturala.

Al Mohler on Halloween

What to do about Halloween and your kids? Dr. Mohler writes about its roots and also notes the fact that there is a difference between celebrating a holiday like Halloween vs. the Christmas holiday:

While affirming that make-believe and imagination are part and parcel of God’s gift of imagination, Christians should still be very concerned about the focus of that imagination and creativity. Arguing against Halloween is not equivalent to arguing against Christmas. The old church festival of “All Hallow’s Eve” is by no means as universally understood among Christians as the celebration of the incarnation at Christmas.

and he calls on parents to make careful decisions on what their children celebrate:

Christian parents should make careful decisions based on a biblically-informed Christian conscience. Some Halloween practices are clearly out of bounds, others may be strategically transformed, but this takes hard work and may meet with mixed success.

The coming of Halloween is a good time for Christians to remember that evil spirits are real and that the Devil will seize every opportunity to trumpet his own celebrity.

Read the full article here – http://www.albertmohler.com/2012/10/29/christianity-and-the-dark-side-what-about-halloween-4/

Stalker sermon – open air preaching in Atlanta

from Wretched TV – Thanks to Gabi Bogdan for this video. Open air preaching is an instrumental teaching tool. You may say, „Well, I cannot do what this man does, I cannot preach. I don’t feel comfortable talking to other people about my faith.”

While most of us will indeed not be preachers, we all have a deep love for our family and friends and we care for those around us if we indeed have met Christ and have been saved from an eternal separation form God when we put our faith in Him and trusted Him for our salvation.

That is why we love to watch open air preaching videos. You can see and learn how to reason with someone who is not saved. The greatest tip, which is also shown in this video with Josh Williamson of http://www.operation513.com (Australia)- is to pray and ask God to take over your thoughts and your speech when witnessing to people about salvation.

Uploaded by  on Jan 31, 2012

This episode of Wretched TV (http://www.wretchedradio.com) was filmed in Atlanta (USA) and features Josh Williamson. After this open air two people professed faith in Christ.

http://www.JoshWilliamson.org

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari