Emil Bartos (3) Relatia Inaintea Reputatiei – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.”

Spiritul societatii de atunci exista si astazi. Spiritul acela de reprobare, de respingere a celor care noi credem ca nu merita mantuirea. N-au cum sa ajunga vreodata la miezul mantuirii! Totul insa, in acest caz din Luca 19, totul are loc public, la vedere. Nu se ascunde nimic. Ma voi opri la un verset, care cred ca ne vorbeste noua mult astazi. Dar, intai o sa ma ocup de personajul principal, care nu este Zacheu. Personajul principal este Isus Hristos, Domnul nostru. Apoi am sa trec la Zacheu, apoi am sa trec la cartitori. Sunt trei personaje aici:

tissot-zacchaeus-in-the-sycamore-adaiting-the-passage-of-jesus-732x520

1. Isus – modelul, cauta omul pierdut

Isus este cel care cauta omul pierdut. Adica, Isus Hristos era in drum la Ierihon, o cetate insemnata in vremea aceea. Probabil ca avea un obiectiv, altul decat sa se opreasca in casa unui vames. Dar, in vremea aceea, popularitatea lui Isus crestea evident. Era un tanar rabin, curtat de politicieni. Multimea nu odata l-a dorit lider, a vrut sa-L faca imparat chiar. Intelege-ti? Aici e vorba de un pericol al popularitatii, al reputatiei. Sa fi cineva, sa ai contextul care arata: Esti cineva. Ex. – sa te uiti in zona orasului tau si sa zici: „Eu sunt pocait. Eu sunt sfant, eu sunt altfel.” Si ai tendinta aceasta, toti o avem, ca sa ne uitam de sus la ceilalti, ca si cum noi avem harul, avem mantuirea, noi suntem altfel decat ceilalti. Ai avut vreodata tendinta aceasta? Eu am avut-o. Nu odata; sa ma uit la colegii mei, la prietenii mei de sus. Adica, eu am o reputatie. Am strans ceva. Ma calific, voi nu. Mai aveti pana acolo. Vedeti, acesta e pericolul popularitatii, a reputatiei- sa te indepartezi de problemele oamenilor, sa trezesti apoi invidia celorlalti.

Isus a trecut pe aicea. Nu pentru ca a cedat popularitatii. El n-a ales sa mearga, sa-si faca lucrarea prin popularitate. Cand a fost ispitit de diavolul, citim aceasta in Luca 4, I s-a propus aceasta varianta. Diavolul l-a ispitit in gandirea Lui, evident. L-a dus pe strasina templului  (in mintea Lui, diavolul L-a ispitit) si i-a zis, „Arunca-Te acum dupa strasina si conform scripturii (diavolul stie sa citeze din Biblie) ingerii te vor prinde. Vei face un miracol. Oamenii te vor urma. Wow. Toti vor fi dupa Tine.” Ce mare ispita a fost aceasta. Isus respinge aceasta varianta a popularitatii, asa cum o respinge si pe cealalta sa transforme pietrele in paini. Dar, Isus respinge aceasta ispita pentru ca pe el il interesau oamenii.

Ceea ce gasesc la Hristos, dominant in atitudinea Lui, in vorbirea Lui este dragostea pentru oameni. El a venit, Fiul lui Dumnezeu, intrupat printre noi, plin de har si de adevar si dintre toate variantele cum sa-si faca lucrarea a ales una: Surpriza- si pentru diavolul si pentru Ioan Botezatorul chiar. Nu era sigur (Ioan): Oare acesta e Mesia? Asta e metoda? Da. El a venit sa ne slujeasca. Sa se duca la cei care au nevoie de doctor. La cei pierduti, la cei declasati. Nu e nici o surpriza, porecla lui Isus, stiti care era printre cei de sus, in cercurile inalte ale liderilor religiosi? Un rabin – prietenul vamesilor si al pacatosilor. Da, pentru ca acesta era obiectivul. Sa va citesc un pasaj din Matei 9. Ce facea Hristos, care era scopul Lui? In Matei 9:9 gasim chemarea primului vames, Matei. Spune ca Isus a vazut un vames numit Matei, la vama si i-a spus, „Vino dupa Mine.” Si acesta se scoala si merge dupa Isus. Pe cand statea Isus in casa la masa, iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi. Probabil colegi de-a lui Matei care au auzit ca a lasat o slujba asa de buna, ca sa mearga sa fie ucenicul unui rabin asa de tanar. Fariseii au observat totul si se adreseaza ucenicilor lui Isus: „Pentru ce mananca invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii? Isus i-a auzit si a zis: „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va si invatati ce inseamna: ‘mila voiesc, iar nu jertfa’, ca n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” Slava Domnului pentru aceasta. Acesta era obiectivul lui Hristos. (19)

Adica, El iubea, investindu-se pe Sine in relatii, in ceilalti. N-a venit pentru Sine. A venit sa ne prezinte un model cum sa traim, care sa ne fie prioritatea. N-a fost El, n-a fost reputatia Lui, popularitatea, ci relatiile. Pe Hristos il interesa relatiile. Statea la masa cu cei care erau deja condamnati de catre marii religiosi ai vremii, cu acel spirit de superioritate: „Asta intra, asta nu intra in iad, sau in cer.” Acesta era planul lui Hristos. Sa se investeasca intr-un grup de ucenici. Sa-si traiasca viata inaintea lor. Sa le imprime acestor ucenici dragostea de oameni. Sa cada solzii aceia, barierele care ne opresc sa ne uitam la oameni ca la suflete care au nevoie de mantuire. Asta a facut Hristos. Ma intreb asa dar: Nu cumva ne-a disparut aceasta pasiune pentru oameni pierduti? (20:40) (Poza Liviu Olah de la http://centruldeistoriesiapologetica.files.wordpress.com)

Mantuirea mea s-a produs in 1974, cand eram de 17 ani. Eram undeva la balconul bisericii nr. 2, acum Biserica Emanuel din Oradea. Intr-o seara in care pastorul bisericii de atunci, fratele Liviu Olah, un mare evanghelist, a adresat un apel la sfarsitul unor marturii depuse de  doi tineri care au plecat la seminar si a intrebat, „Este cineva aici care vrea sa-si dedice viata lui Hristos si propovaduirii cuvantului pentru cei nemantuiti? Acest cuvant m-a cercetat adnac. M-am ridicat in picioare, eram in lacrimi, mi-am predat viata Domnului. Intr-o vineri seara oarecare, a fost momentul vietii mele. Mai tarziu, Domnul m-a cercetat sa las ingineria la o parte si sa intru in pastorala si sa fac o alta slujba.

Insa, ce s-a intamplat in perioada aceea, a fost ca datorita pastorului de atunci, fratele Liviu Olah, ni s-a imprimat tuturor o dragoste pentru misiune si evanghelizare, ceea ce este specific bisericilor evanghelice. Uitati-va la ortodoxi, la catolici, fac ei evanghelizare? Foarte rar, aproape nici nu exista terminologia aceasta in limbajul lor, in teologia lor. De aceea, ei cand ne vad pe noi ca facem evanghelizare, ca vorbim cu oamenii, ca-i chemam la mantuire, zic ca facem prozelitism. Prozelitismul este acea atitudine a incerca sa-l convertesti, sa-l schimbi pe cineva neloial. Adica, folosinf mijloace incorecte. Nu e adevarat, noi nu facem prozelitism. Noi predicam evanghelia lui Hristos. Asta se numeste evnaghelizare si este o slujba pe care Hristos  a dat-o bisericii. El a numit pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti. Asta inseamna evanghelia: Vestea buna. Sa ducem vestea buna celor nemantuiti. (23)

Acest spirit de evanghelizare mi s-a imprimat atunci in tinerete si nu m-a parasit  niciodata. Este extraordinar sa ai un model, un lider. Si asta cred ca a facut Hristos cu ucenicii. Asta a facut  un pastor ca Liviu Olah pentru mine. Aproape nu exista Duminica in care noi tinerii, generatia aceea, sa nu mergem sa predicam, ori dimineata, ori dupa masa. Luam trenul, in gara eram zeci, sute uneori. Nici nu stiam care este grupul nostru. Toti mergeau sa evanghelizeze. Si baptisti si penticostali. Acuma era o deosebire. Baptistii aveau ghitari, penticostalii acordeon si stiai de cine apartin. Dar, nu conta cum, conta ca mergi sa predici evanghelia. Stiti ca in anii aceia ’70, ’80, era o emulatie, era o lucrare cu mare entuziasm in judetul Bihor, si cred ca s-a extins in multe alte judete. Oamenii veneau la mantuire.

Am fost intr-un satuc, undeva in Bihor. Era un singur frate in varsta la 80 de ani si vreo 5 surori, tot asa in varsta. Cand au vazut ca intram 30 de tineri acolo si cantam slava Domnului, au fost absolut miscati. Ce s-a intamplat? Ei au invitat copii lor, nepotii lor, sa vina la biserica cand veneau tinerii de la Oradea. Acum este o biserica noua, construita in satul acela, cu pastor. V-am dat doar un exemplu. Asa se intampla cand ai pasiune pentru cei nemantuiti. Asta ne-a adus Hristos.

Isus este prezentat aici, si nu numai in textul acesta, ci peste tot in evanghelie, ca unul care a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Si vrea ca acest spirit de evanghelizare, pasiune pentru cei nemantuiti sa fie si in noi. Cand ti-ai pierdut aceasta pasiune esti un comod, traiesti in confort, in suc propriu religios, si nu se va intampla nimic, nici cu tine, nici cu cei din jur. Nu cumva este o problema la noi asta?

Calatoresc mult in anii acestia, in tara, in diaspora. Aceiasi plangere o am de la pastori, de la lideri, de la tineri: Dispare spiritul, pasiunea pentru cei nemantuiti. Ce sa facem? Modelul este aici. Este Hristos. Nu avem alt model. Dar sti cum primesti din nou aceasta pasiune? Actionand, facand ceva. Pana nu iti deschizi gura, pana nu incepi sa vorbesti despre Hristos altora, nu se va intampla nimic. E buna rugaciune. Dar, doar rugandu-te, asteptand ca Domnul sa-ti incalzeasca inima, sa mai canti o cantare care sa te trimita… Dar, totdeauna canti pentru altul. Nu-i asa? Nu se va intampla nimic daca nu faci ceva. Da, stii ce s-ar putea intampla? S-ar putea sa-ti fie atinsa reputatia, sa te simti stingher, poate sa fi batjocorit. Poate asta nu vrei sa risti?

Asta a facut Hristos, frati si surori. Si-a riscat reputatia. A primit porecle. Era evitat de liderii din vremea aceea, de parca conta, pentru ca se asocia cu vamesii si pacatosii. Pentru ca mergea sa manance cu ei, statea la masa cu ei sa povesteasca, sa vorbeasca; nu doar sa-i cheme la sinagoga. Nu, mergea acolo unde erau ei. Asta e evanghelizare. (27:35)

2. Zacheu

L-am numit ‘cel pierdut’ care cauta mantuirea. Isus este cel care ii cauta pe cei nemantuiti. Zacheu este cel care e pierdut si in cautarea mantuirii. Da, Zacheu dorea sa-L vada pe Isus. Nu stim motivele. Pot fi cateva. De exemplu:

  1. A auzit ca-n grupul lui Isus este si un vames, coleg de-al lui. Si poate inima i s-a incalzit si-a zis, „Oare nu cumva ma va chema si pe mine? Sunt un nevrednic. Dar, Isus e prietenul vamesilor si pacatosilor. Poate, poate ca se va uita si spre mine.”
  2. Sau, poate acest Zacheu avea constiinta apasata de atatea nedreptati pe care le-a facut din pricina slujbei lui. Da, n-a fost de loc iubit de popor, marginalizat de unii si de altii. se adunase mult in constiinta lui. Unii care sunt apasati in constiinta de cate pacate au facut de-a lungul tineretii lor, sau, de exemplu, in familie, cred ca nu mai au nici osansa la mantuire. Unii se judeca prea aspru pe ei insisi. Cred ca nu exista ceva, ca sangele lui Isus Hristos poate sa ierte orice pacat. Si totusi speranta exista. E acolo undeva. Poate, ca la Zacheu, am nevoie sa imi descarc cugetul.
  3. Sau poate ca Zacheu avea nevoie sa scape de povara urii din partea semenilor. Da, acest vames, suspectat mereu de colaboratiunism, marginalizat de liderii religiosi. Cum spuneam- unii nici nu il mai socoteau evreu, pentru ca se vandu-se romanilor. Sau, poate ca, pur si simplu, acest Zacheu vroia reabilitarea numelui sau in fata poporului, in fata semenilor.
  4. Sau, ma gandesc eu, toate la un loc. Poate toate au fost motive reale, pentru acest om sa Il caute pe Isus.

Acum, imaginati-va- un V.I.P. (very important person- o persoana foarte importanta) pe vremea aceea. Mai marele vamesilor, ca si cum te-ai gandi astazi – seful fiscului, seful vamilor. Cineva care in societate are o pozitie inalta. Stiti ce a facut acest personaj important din vremea aceea? S-a urcat intr-un copac, ca sa Il vada pe Isus. S-a urcat, smerindu-se. Doar ca sa-L vada pe Hristos, sa primeasca mantuirea, eliberarea.

Si cand Domnul nostru ajunge in dreptul lui Zacheu, cine sa-I fi spus de Zacheu? Nimeni, dar El cunoaste inimia noastra si numele noastre, pentru ca e Creatorul  si Mantuitorul nostru. Si cand ajunge in dreptul lui Zacheu, se opreste, isi schimba planurile- Asta face dragostea de oameni! Schimba programele noastre. Si Domnul nostru ii spune direct lui Zacheu: Zachee, da-te jos de graba. Astazi trebuie sa fiu in casa ta, sa-ti aduc mantuirea.” Si contrar asteptarilor lui Zacheu, contrar preconceptiilor multimii, contrar traditiilor evreiesti, Isus se autoinvita in casa lui Zacheu. Oh, nu asteapta invitatia, se autoinvita, „Vreau sa-ti aduc mantuirea.”

Un aspect foarte important, sa stiti. Exista oameni in jurul nostru, care adanc in sufletul lor vor mantuirea. Vor sa stie mai mult. N-au liniste, au apasare. Cugetul este incarcat. Ce facem noi pentru ei? Asteptam sa vina la biserica? Uite, ca i-am invitat pe unii si n-au venit. Asteptam ce sa se intample? Sa treaca prin intamplare pe langa biserica, sa auda corul si sa zica, „Imi place cum canta, vin la biserica.” Si asa se poate, dar asa de putini vor veni, vor fi atinsi de evanghelie. Noi trebuie sa-i cautam. Asta a facut Hristos. S-a oprit langa Zachei si a zis, „Astazi trebuie sa intru in casa ta, sa-ti vorbesc despre mantuire, despre eliberare.”

Isus n-a afirmat niciodata ca a fi vames, ca a fi important in societate, sau a fi bogat inseamna implicit sa fi pacatos. Niciodata nu spune asta. Ca esti intr-o anumita pozitie, sunt circumstante, poate Dumnezeu te-a trimis in zona respectiva, te-a ridicat, poate-i munca ta. Dimpotriva, ce vrea sa spuna Hristos este ca oricine poate fi mantuit, indiferent cine esti si cum te vad ceilalti. Puterea transformatoare a harului poate reabilita pe oricine care Il cauta pe Isus. Si apoi il gasim pe acest Zacheu, mantuit in casa lui. Mantuirea i-a adus, deodata, o mantuire launtrica. Vedeti cat de lejer ii vorbeste Zacheu Domnului, cand ii spune, „Doamne, uite, mi s-a schimbat gandirea economica. Asta face in primul rand mantuirea. Noi nu ne-am gandit la lucrul acesta. Dar, cine-L primeste pe Hristos, si Duhul lui Hristos ii revolutioneaza centrul gandirii lui, gandirea lui, sentimentele lui, planurile lui vine si la zona banilor, la zona economica. Prea mult ne plac banii. Cand Hristos intra in tine, in casa sufletului tau, sau chiar in casa ta, se schimba bugetul. Se schimba obiectivele, slujirea, PRIORITATILE.

Aceasta mantuire care a intrat in inima lui Zacheu si in casa lui i-a adus sfintirea ‘metanoia’, schimbarea gandirii si ii aduce si duhul multumirii. Zacheu e linistit si incepe sa dea la altii, sa imparta si sa-si descarce cugetul incarcat. Si sa fie reabilitat in fata oamenilor, posibil. Dar, e mai mult de atat. Eu vad altceva aici. Harul a intrat in inima lui. Si harul te face milos. Exista o expresie in limba latina, foarte frumoasa care inseamna – mila, te face milos. Darul, te face darnic. Asta s-a intamplat cu Zacheu. Si asta s-a intamplat cu multi dintre noi. Asta a avut loc cand Hristos a intrat in casa noastra.

3. Fariseii

Avem o categorie negativa aici. In vers. 7 din Luca 19, citim, „Cand au vazut lucrul acesta (ca Isus a intrat in casa unui vames) toti carteau.” Asta imi spune mie ca nu doar multimea, ci si ucenicii. Ucenicii erau acolo cu preconceptiile lor.  „Chiar asa Doamne? Inteleg sa cautam pe pacatosi, dar, chiar un vames? Mai marele vamesilor?” Si toti ziceau, „A intrat sa gazduiasca la un om pacatos.” Cu alte cuvinte sparge traditia. Nu e de urmat. Nu e demn de incredere. Ce fel de lider, ce fel de teolog, de predicator e acesta? Aceasta categorie a cartitorilor, cine sunt ei? Eu i-am numit ‘cartitorul, cel caruia nu ii pasa de cel pierdut’. De ce? Pentru ca avea o inima arida, care nu pulsa pentru cei nemantuiti. Vedea doar exteriorul, fatada, aparentele, care se uita doar la fata noastra- la imagine. El reprezinta acel religios, religios intre ghilimele, care evita contactul cu pacatosul. E ca si cum au o aura in jurul lor. Ei sunt experti in a critica, a carti, in a judeca.

Oh, ei admira miracolele Domnului Isus, dar nu sunt de acord cu relatiile lui Isus.  Ce sa caute Isus la un vames? Da, noi suntem aceia. Ne-am inchis in ghetto-ul nostru, ne protejam, avem stilul nostru, felul nostru… e comod, nu-i asa? Noi nu ne atingem de pacatosi, nu. Imi aduc aminte de o ilustratie:

Am citit despre un eveniment, un caz la o biserica undeva in Statele Unite. O biserica mai mare, dar mai clasica. O biserica frumoasa, avea anumite standarde. La un moment dat, pe usa bisericii intra un hippie. Un tanar imbracat, asa, cum nu ne place noua- cu blugi, cu cercei… Se uita, nici un loc liber. Ce sa faca? Fara inhibitie, nestiind regulile din mijlocul unei biserici locale, vine drept in fata amvonului si se pune jos. Sta si asista la toata intalnirea. Majoritatea (erau) deranjati: Hmm, nu stie comportament, necivilizat, mai si mirosea a tutun. Si in momentul acela cand biserica era blocata- Ce cauta asta printre noi? Un frate diacon, in varsta, care era la intrare, intelege toata situatia, se duce drept in fata si se pune langa tanarul acela si sta si el ca el. Vorbeste cu el, ii explica. Dintr-o data, toata atmosfera din biserica se relaxeaza si in final, tanarul acela a ramas in biserica. A primit mantuirea.

Asta este actualizarea acestei situatii. Mi-aduc aminte eu, daca tot vorbeam de Oradea si de perioada trezirii spirituale. Cantam in corul barbatesc in Oradea, faceam misiune atunci desi eram tinerel. Intr-o joi parca, era repetitie de cor. Apare la corul barbatesc un tanar pletos. Era 1974-75, se purta atunci. Toti am ramas blocati, mai ales fratii mai in varsta, imediat iritati. Dirijorul corului insa, il pofteste pe tanar sa ia loc si il verifica la voce, asa cum facea de obicei. Cand incepe sa cante baiatul acesta, o voce de tenor absolut superba. Imediat ii spune, „Tu treci la tenor.” Nu-i spune nimic de plete. Si vine la repetitie si a fost botezat cu plete cu tot. Fratele Olah l-a botezat asa cum a venit. Nimeni nu i-a spus nimic pentru ca el se predase Domnului, el vroia sa Il urmeze pe Hristos, vroia sa cante in cor. La cantarea corului s-a predat. Si acum era printre noi. Luni de zile, dirijorul nu i-a spus vreodata, „Taie un pic frate. Fi si tu ca noi”. Pana intr-o zi cand singur s-a tuns. Ce mi-a placut insa e atitudinea dirijorului. Pe el il interesa omul cum arata, nu aparenta. E un suflet. Are drag sa cante, slava Domnului. Intelept om. A ramas in biserica, a fost si a ramas un cantaret care da slava Domnului.

Sa-ti pese de cel pierdut. Dar, daca esti cartitor, asta te blocheazala aparente. Acesti cartitori care vorbeau impotriva lui Isus, reprezinta legalistii- cei credinciosi, obsedati de reguli, de legi, de datini, interesati de imagine, de reputatie, de opinia celorlalti. Acestia spune Hristos in Matei 23, nu numai ca nu intra in imparatia lui Dumnezeu, dar, problema este ca si blocheaza pe cei care vor sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos sunt foarte aspre acolo, pentru ca lor nu le pasa de suflet, ci de aparente, de apreciere, de reputatie.

Relatia inaintea reputatiei = Empatie

Aceasta ne invata Hristos. E un mesaj foarte relevant pentru noi astazi. Ce inseamna asta? Am sa lansez un termen nou. EMPATIE. Asa este si in limba greaca de unde provine. Inseamna sa ai pathos-pasiune. Empatia este acea capacitate a sufletului nostru de a recunoaste si de a imparti sentimente. Este atunci cand te identifici prin traire cu celalalt. Cand te pui in locul lui, sa intelegi ce simte? Ce traieste? Inainte de a-l judeca, cauta sa il intelegi, sa fi in locul lui, in papucii lui, sa zici, „Pentru ce face, pentru ce gandeste asa? Pentru ce gandeste asa? Asta se numeste empatie. Hristos aplica empatia mereu. „Pentru aceasta am venit,” spunea El.

Empatia curata conduce la compasiune. Cand te pui in locul celuilalt si intelegi, asta te va face sa fi pasionat, interesat de sufletul celuilalt, de trairile lui. De aceea El era prietenul vamesilor si pacatosilor. Nu pentru ca facea ce faceau ei, nicidecum!  In curatie, s-a tinut curat pana la capat, a fost fara pacat. Dar, a fost prietenul lor in sensul acesta, ca si-a riscat reputatia in schimbul relatiei. Pe El il interesa Zacheu, sufletul acelui om.

Dar, cartitorii sunt peste tot.  „Noi nu facem asta… Noi, niciodata nu…,” sunt cele mai periculoase cuvinte pentru o biserica. Daca ai Duhul lui Dumnezeu, lasa ca Duhul lui Dumnezeu sa te invete ce sa faci. Nu, „Noi niciodata nu….” dar, cine esti tu sa pui standarde la altii? De aceea, aici e riscul, ca la Hristos- reputatia ta sa treaca in plan secundar. Prestigiul tau, ce e acela? Interesul, pasiunea principala sa fie sufletul pierdut.

Dar, avem probleme. Nu-i asa? Daca le-am contabiliza, am schimba foarte multe lucruri. Noi nu mai avem aceasta prioritate. Ne inchidem in comunitatile noastre. Suntem intoleranti religios. Clasificam usor. Judecam foarte usor, iertam foarte greu. Ne separam de P-A-C-A-T-O-S-I. Supralicitam disciplina in biserica. Ne pierdem in dezbateri marginale si oamenii mor in pacat, nemantuiti, langa noi.

Care-s lectiile practice, care mi le-as lua pentru mine? 

  1. Sa-i cautam pe cei pierduti, mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa nu traiti cu iluzia aceasta ca vor veni ei daca Domnul i-a ales. Credem in aleger. Dar, aceasta nu se realizeaza fara aportul nostru, fara lucrarea noastra. Sa iei initiativa, nu sa astepti ocazii, ci sa le creezi tu. De ce sunt oamenii nemantuiti? Pentru ca nu sunt interesati de mantuire. E simplu. De aceea, nu astepta ca ei sa te caute. Pavel ii numeste morti in pacat, copii ai nelegiurii. Asa eram si noi candva. Ei n-au sensibilitate pentru aceste lucruri duhovnicesti. Nu te astepta nerealist ca ei sa te caute. Cauta-i tu. Ai colegul langa tine, ai vecinul. Spune-i de Hristos, vorbeste-i. Asta a facut Hristos. A luat initiativa. A lasat multimea pentru unul singur. A intrat in casa lui. S-a auto-invitat si I-a adus cuvantul eliberator. Asta se numeste evanghelizare prin initiere. Este si ceea ce spune Pavel in Romani 10, „Fratilor, cum crede-ti ca vor auzi, daca nu este un propovaduitor?” 
  2. Cand ii cauti pe cei pierduti, fi pregatit a renunta la anumite preconceptii (prejudecati). Asta inseamna risc. Nu inseamna sa renunti la valorile tale, la credinta ta, la convingerile de baza. Dar, la anumite lucruri, spune Pavel, in care tu ai ajuns la intelegere. Tu esti incredintat in anumite lucruri, tine-le pentru tine. Anumite lucruri sunt secundare, nu sunt esentiale pentru  mantuirea unui om. Hristos a riscat acuze, critici, batjocura, nedreptati, doar pentru a ne salva pe noi. Pavel spune, „Fac totul pentru evanghelie. Risc totul.” Dar, avem aceasta problema frati si surori, sindromul reputatiei inaintea oamenilor. E totdeauna alimentat de preconceptii si trebuie sa fi gata sa renunti la ele cand e vorba de mantuirea unui om. Mantuirea e mai larga decat crezi tu. Harul este mult mai generos, decat il prezentam noi. Va aduceti aminte cand s-a format prima biserica in Fapte 2? Au cazut conceptii, preconceptii, una dupa alta, tot s-a spart, cand harul si Duhul lui Dumnezeu a venit si au nascut oamenii din nou. Si Petru nu vrea sa mearga la Corneliu ca-i Roman. Si Duhul lui Dumnezeu il cerceteaza si printr-o vedenie, ca sa-i demonstreze ca evanghelia este inclusivista, nu exclusivista- cum poate o prezentam uneori noi. Harul include mai mult decat am vrea noi. Dar, acesta-i harul lui Dumnezeu. Asa ne-a cucerit si pe noi. Doara, sa nu crezi ca ai avut vre-un merit sau eu am avut un merit cand Domnul m-a cautat si mi-a adus mantuirea mie si casei mele. Acesta este harul lui Dumnezeu
  3. Cand ii gasim pe cei pierduti, tine relatii de durata, nu reputatii de moment. Cand ii gasesti, petrece timp cu acela. Ucenicizeaza-l. Asigura-te ca a inteles ce trebuie inteles si mentine relatii pe termen lung. Nu o relatie de moment, ca sa te lauzi ca tu ai fost un mijloc prin care Domnul a mantuit pe cineva. Ce asteapta Hristos este o ucenicie. Un proces care uneori dureaza ani si ani de zile. Am un prieten care ani si ani de zile a lucrat la o relatie cu un fost coleg de facultate, profesor de fizica, intr-alt oras. Cand avea timp trecea pe la el si locuiau in orase diferite. Aveau o prietenie care a durat ani de zile, ca in final, vazandu-l pe acest credincios cat de pasionat era, cat a riscat venind mereu in casa lui, a vrut si el sa devina unc crestin ca el. A fost o ucenicie de ani de zile, dar a meritat. Acest tanar barbat atunci mi-a fost student, acum cativa ani la un program de masterat. Atata pasiune aintrat in el. Dumnezeu l-a ridicat, e slujitor acum al evangheliei. Totul a fost din cauza unei investitii pe termen lung. Asta conteaza in ucenicizare. In acest sens, ucenicii se fac, nu se nasc. Ii formezi, trebuie sa construiesti relatii in timp. Poate ca unii, de aceea nu sunteti pasionati de evanghelizare, pentru ca stiti ca va cere jertfa pe termen lung.  Dar, aici este jertfa voastra, aici este onorarea lui Hristos. Da, cere timp, energie, emotii, intelect. E un proces care costa, dar harul adevarat nu e ieftin. Harul a costat sangele Fiului lui Dumnezeu. Pe tine ce te costa ca sa extinzi acest har?

Am avut un student numit Dan, acum cativa ani, care mi-a relatat cum a venit la Hristos. Intr-un alt oras din tara a fost angajat la un patron crestin. Doi ani de zile l-a urmarit pe seful lui, cum se poarta, cum vorbeste, cum reactioneaza la crize, cum stie sa ierte sau nu. L-a urmarit cum traieste. Niciodata acest sef crestin nu l-a invitat la biserica. A mentinut o relatie si de angajat, dar si de prietenie. Usa lui era deschisa, discutau tot felul de probleme, analizau impreuna, se castiga incredere. Increderea se castiga in timp. Si pas cu pas s-a construit o relatie, pe plan important, atat de importanta incat s-a finalizat intr-o zi cand prietenul acesta, Dan, a cerut sa fie vazut de patron si i-a spus, „Uite, te-am urmarit doi ani de zile, am vrut sa vad cine esti si am sesizat asta si asta. Si i-a spus: onestitatea ta, prietenia pe care mi-ai acordat-o; mi-am dat seama ca tu ai o credinta pe care eu nu o am. Vreau sa ma duc, sa ma inchin la biserica la care te duci tu. Patronul nu i-a vorbit despre biserica lui, dar a trait inaintea lui. A venit la biserica impreuna cu sotia si au ramas acolo. Acum este un slujitor important in biserica aceea.

Acesta este modelul lui Hristos. Asta ne-a invatat El si asta am vrut sa va las si eu dumneavoastra. E o prioritate. Nu trebuie pusa undeva la lista pe care le fac altii, pastorii ca asta-i treaba lor. Nu. E a noastra a tuturor. Sa-i cautam pe cei pierduti mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa fim gata atunci cand ii cautam sa renuntam la anumite preconceptii, pentru a ne apropia. SI cand ii gasim, si cand sunt gata sa-L urmeze pe Hristos, fi pregatit pe o jertfa de termen lung. Ca e o investitie pe termen lung ca sa desavarsesti o munca de ucenicie. Fi pregatit pentru relatii pe durata. Acestea raman, acestea conteaza. Relatia este inaintea reputatiei.

Moise Ardelean la Biserica Maranata si Happy Valley Phoenix

Biserica Maranata Phoenix

Predica incepe la minutul 64 (1:04:00)

Predica incepe la minutul 43

Happy Valley Phoenix

Ravi Zacharias – Absolute truth in relative terms

Ravi Zacharias at Lee University

Spring 2011. Zacharias talks about finding the bridge between the temporal and the eternal:

  • There are answers in the Bible to all the tough questions of human life. They may not always be comprehensive answers, but, they are meaningful answers.
  • All of our temptations have a context and it is very important to understand the context. He (Satan) does not tempt Jesus with lust of the flesh, because he knew that would not be an issue. He tempted Jesus in a very subtle way. As the English writer T.S. Eliot said, „It is great treason to do the wrong thing for the right reason”. Notice the approach of the devil. He comes to Jesus first- intellectually. Have you ever had intellectual doubts about God? Have you ever wondered why life doesn’t make sense? So the devil comes to Him and says, „Look, there are hungry people all over. Here are some stones. You have the power to change stones into bread. Why don’t You do it? If you change these stones into bread, people will eat it, and people will follow you”. Have you (yourself) ever thought that? That if the whole world had food enough to eat, then the whole world will be followers of God? India is a very poor country. Sweden is a very prosperous country. More people believe in God, than people in Sweden believe in God. So, evidently, having enough food does not make you a Godly person. Jesus responded and said to him, „Go away form Me, have you not heard? Man will not live by bread alone..”
  • Do you really believe that if all your intellectual questions were answered you’d become a follower of God? When I was studying philosophy, my professor of philosophy was a very brilliant man. He had 8 degrees, 3 of them were doctorates. And I remember him telling me this story: He talked about a man who woke up one morning and said to his wife, „I think I’m dead”. And his wife thought this was just another one of his crazy moods, and she started to laugh at him. He said, „I want you to know that I really am dead”. This went on every day. He’d go to work and tell his colleagues, „I believe I’m dead”. So his wife took him to some doctors; they couldn’t help him. She took him to a psychiatrist, and the psychiatrist said, „I will solve this for you”. He said, „This is a very intellectual man, I have to intellectually convince him”. So he took out some charts and some overhead projectors, and all his information and he tried to prove just one thing to him: Only living people bleed.  Morning, afternoon, evening, he told him: Only living people bleed. Finally the man said, „Ok, I have to admit: Only living people bleed.” The psychiatrist took out a pen and poked his arm and the blood came spurting out, and he looked at it and said, „Great Scot, I guess dead people bleed too.” There are some people, no matter how much evidence you give them, they will never be convinced of the evidence. Why is that? Because the problem is not intellectual. The Bible says our problem is not the absence of evidence, it is the suppression of evidence.
  • Jesus said, „Man shall not live by bread alone, but by every word that proceeds from the mouth of God.” What did He mean? He said, „If you abide in My word, you are my disciples.” Then you will know the truth, and the truth shall set you free.”The freedom comes from knowing the truth. You see, without the truth you are not free, that is the problem. When you are living a lie, you are a slave to that false belief. And if you really think your problem is intellectual, that itself is a false intellectual belief. (19:34)

Phil Johnson – The story of Calvinism

Photo from Spurgeon.org which also happens to be one of Phil Johnson’s websites. It contains an entire library of Spurgeon’s sermons.
phil johnsonPhil Johnson (Pyromaniacs) does a survey of Calvinism. Phil Johnson is Executive Director of Grace to You. He teaches regularly as a lay pastor at Grace Community Church, Sun Valley, CA. He has been closely associated with John MacArthur since 1981 and edits most of Dr. MacArthur’s major books. Phil is an elder at Grace Church, a trustee of the UK-based Martyn Lloyd-Jones Recordings Trust, a member of FIRE, husband to Darlene, father of three sons (two of them married), and grandfather to three precious children. Phil is probably best known for his websites, which include The Spurgeon Archive (www.spurgeon.org) and a blog known as Pyromaniacs (teampyro.blogspot.com).

The Video –  Published on Nov 18, 2012 by needanewstartcom.

The Christian doctrine of ‘Election’ has caused more difficulties to believers than any other. It is indeed one of the most frequently misunderstood of all Biblical teachings. Many have been distressed by what they think this teaching means. But rather than causing Christians concern, this doctrine is actually one that should fill believers with comfort and a much better grasp of the great and sovereign God that they serve.

In the first message Phil introduces us to this doctrine, and begins by dispelling the myth that election was an addition to the gospel invented by the Apostle Paul, and which cannot be found in the teaching of Christ. But as Phil shows us, this is simply not the case, and he then goes on to explain what election is really all about, directly from the teaching of Christ.

The second message provides a very helpful overview of Calvinism and its history, which actually sets the doctrine of election in the context of the Biblical teaching with which it is most commonly associated. Once correctly understood, election is seen to be actually a demonstration of the Lord’s love for his people. These two recordings will be a great help to those who are struggling to understand this most difficult doctrine.

Related posts

John Piper condemns prosperity preachers for enticing worshippers into a faith that’s not real Christianity

The Christian Post highlights one point John Piper made in his last sermon as Pastor of Bethlehem Church in Minneapolis, which he pastored for 32 years before handing over the baton to Jason Meyer.

„If you entice people with wealth, … ease, health, chipper, bouncy, light-hearted, playful, superficial banter in your worship service posing as joy in Christ, you will attract people, oh yeah, you can grow a huge church that way. But Christ will not be seen in his glory and the Christian life will not be seen as the calvary road that it is,” said Piper on Sunday.

„I turn with dismay from church services that are treated like radio talk shows where everything sounds chipper and frisky and high-spirited and chattering and designed evidently to make people feel light-hearted and playful and bouncy,” he said. „I say, don’t you know there are people dying of cancer in this room? Don’t you know some are barely making it financially? … And you’re going to create an atmosphere that’s bouncy …? I just don’t get it. It’s not who we are.”

Of course, the world does need to see happy Christians but that happiness has to be a „Christ-bought, God-wrought happiness in pain,” Piper stressed. „Otherwise, what we offer them isn’t anything they don’t already have. They know how to be happy in good times.”

What it needs, he preached, is „our indomitable, invincible joy in the midst of suffering and sorrow.”
Read more at http://www.christianpost.com/news/piper-denounces-prosperity-preachers-playful-worship-in-last-sermon-87588/#o8f1Cfu5f6cds2Jh.99

You can watch the sermon here. This was Pastor John Piper’s last sermon as Pastor of Bethlehem Church. It was delivered on December 29th, 2012. However, Piper will still be speaking at different conferences and venues and his work will continue, God willing. From desiringGod.org – desiringgod.org/resource-library/sermons/sorrowful-yet-always-rejoicing

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari