Traian Dorz si Vivaldi – Primavara

Vezi si Costache Ioanid – Primavara aici

Primăvară

Primăvară… toată firea simte-adânc fiorul dulce
A vieţii ce renaşte şi putere nouă-aduce!
Inima-n adâncu-i simte tainic farmecul vieţii
Bucuria renăscută din frumseţea tinereţii.

Iată primăvara vine! Gheaţa iarăşi se topeşte,
O viaţă nouă-ncepe-n tot ce mişcă şi vorbeşte!
— Iată iar pădurea-i cântec, câmpul flori iar cerul, sfântul
Lasă ploaia ce-nverzeşte veselind întreg pământul!

— Iată, iarăşi cald şi dulce vânt de miazăzi adie
Zboară iarăşi rândunele şi-nfloresc cireşii-n vie,
Ies iar florile prin frunza veştedă din alte toamne
— Cât de mari şi minunate-s lucrurile Tale Doamne!

Ah, aşa e şi-n viaţa noastră cea duhovnicească:
Vântul Duhului când suflă toate-ncep să se trezească:
Inima-şi deschide poarta pentru Domnul biruinţii,
Ochii plâng şi caldă curge sfântă lacrima căinţii;

Sufletul tresare dornic după viaţa cea curată
Iar din ceruri plouă sfântă pacea binecuvântată
Şi nu-i glas să poată spune cât e, cât de fericită
Viaţa nouă, viaţa sfântă, viaţa Domnului jertfită!

În iubire te simţi una cu toţi oamenii deodată
Duhu-i numai bucurie inima-i lumină toată
Şi-atunci orişiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte
Simţi că-i numai fericire şi-n viaţă şi în moarte.

Traian Dorz

 

Asculta aici Vivaldi – Anotimpurile

Primavara 0:00
Vara 10:31
Toamna 20:59
Iarna 32:48

Reclame

Costache Ioanid – PRIMAVARA de 1 Martie

PRIMAVARA de Costache Ioanid

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înţelept şi prin ce lege
aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?

Un ghiocel din muşchi se-arată
şi-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie şi de drag?

Mireasma dulce şi jilavă
din liliac şi din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?

Ce vrea să spună fulguirea
ce-mbracă ramuri de cireşi,
de nu-i în ea neprihănirea
celui Ales între aleşi?

Sub soarele ce se răsfrânge
lalele roşii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub paşii Lui?

Iar când se-nalţă-ntre boschete
narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?

Atâtea păsări cântătoare
atâta soare revărsat!…
Ori nu-s acestea toate oare
un larg
„CRISTOS A ÎNVIAT!” ?

nitaviorel1

Flori de primavara

GRUPUL PELERINI- Tu n-ai asemanare

Raul si Raluca Ursan – Mireasma de Flori

Florin Ianovici – Adevărata faţă a realităţii – Săptămîna de Evanghelizare Biserica Gloria Arad – Bujac

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Florin Ianovici

Text Daniel 5:1

5 Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor. Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.

În clipa aceea, s’au arătat degetele unei mîni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris.Atunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat că i s’au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s’au izbit unul de altul. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul şi a zis înţelepţilor Babilonului: ,,Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi -o va tîlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gît, şi va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei.„ Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n’au putut nici să citească scrisoarea şi nici s’o tîlcuiască împăratului. Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s’a spăimîntat foarte tare, faţa i s’a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.

10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: ,,Să trăieşti vecinic, împărate! Să nu te turbure gîndurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa! 11 În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s’au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l -a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori, 12 şi anume, pentrucă s’a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!`

Florin Ianovici:

In ultimul timp am inceput sa-mi pun intrebari pe care nu mi le-am mai pus inainte. Cand eram tanar, mai mult alergam, fara sa intreb prea multe in viata. Acuma, de la o bucata de vreme alerg mai putin si ma gandesc mai mult. Stau si ma uit la oameni si am vazut multe fete, unele triste. Am vazut oameni veseli. Am vazut oameni care sunt imbracati bine, arata frumosi. Am vazut oameni care stralucesc in conversatii. Am vazut oameni la care alti oameni privesc si spun; Ce om, ce realizari. Ma gandesc in aceasta seara, oare dincolo din ceea ce se vede, nu o fi mai mult de atat? Oare dincolo de un zambet pe care uneori il avem, este mai mult de atat? La un moment dat, intr-o dimineata, un om al lui Dumnezeu era atat de necajit, de speriat, cand a iesit afara a vazut o oaste siriana care-l impresurase. Ii impresura-se pe amnadoi, era cu profetul Elisei. Speriat, a zis, „Suntem pierduti, nu mai avem nici o sansa. Elisei s-a uitat spre el calm. A zis, „Ceea ce vezi tu nu e totul.”

Dar, daca ceea ce traim noi nu e totul? Dar, daca alergarile noastre si alegerea noastra nu sunt totul? Dar daca dincolo de ceea ce se vede este ceva mai mult? V-ati gandit vreodata la lucrul acesta? Dar daca dincolo de ceea ce pretuim noi si iubim cu atata inflacarare si ardoare, exista lucruri mai importante? Daca trecerea anilor, daca trecerea zilelor, in iuresul acesta pe care noi il vedem, daca ne apropie de ceva, care s-ar putea numi „adevarata realitate”? Stau de vorba cu oamenii si imi spun, „Pastore, asta e realitatea.” Si folosesc aceasta sintagma sa-si argumenteze anumite alegeri. Altii, obositi de viata, suparati de multe ori, deznadajduiti pun umerii in jos si spun, „Asta-i realitatea.” Ba, inca avem si noi un post de televiziune,, care zice „Asta-i realitatea”. Eu va intreb in aceasta seara: Care este realitatea? (07:08)

Un om, care ers stapanul universului aproape vazut, un om puternic, un imparat mare- bautura, chef, petreceri, viata frumoasa. Parea ca nimic nu-l poate tulbura. Nici o ingrijorare. Toti, o mie de mai mari, o mie de capetenii, de oameni care aveau insemnatate. Stateau impreuna cu el si ii spuneau: Tu esti cel mai bun, cel mai valoros. N-am vazut nimeni sa-i spuna vreun cuvant potrivnic. Ai putea spune: E visul oricarui om. Sa stai, sa ai un palat. Sala aceasta de ospat a recreat-o Sadam Husein, pentru cei ce nu stiti. Avea 50 m lungime, 25 m latime si 17 m inaltime. Sadam Husein a zis ca daca poate reface sala asta, va simti si el gustul fericirii.

Ma uit in seara aceasta la dumneavoastra, oameni care stau cu privirea in jos, tristi, la care alti oameni privind spun: Ce oameni tristi. Oare? Oare lacrimile pe obraz sunt intotdeauna semnul infrangerii si zambetul este intotdeauna semnul biruintei? Oare rasul inseamna ca intotdeauna in viata ne este bine? Oare imbracatul frumos inseamna intotdeauna ca suntem frumosi? Oare cantatul la biserica inseamna intotdeauna ca ne bucuram de Dumnezeu? Oare tacerile noastre inseamna intotdeauna ca nu avem rapsunsuri?

In aceasta seara, iubitii Domnului, ma prostern inaintea unui Dumnezeu, care ne face cunostinta cu adevarata realitate. Ca, dincolo de ceea ce vezi exista lucruri mai importante pe care nu le vezi, decat daca vei voii sa le vezi. Dincolo de ceea ce am fost invatati, exista lucruri pe care numai daca vrei sa le inveti, le vei invata. In aceasta seara, ii multumesc lui Dumnezeul nostru din cer, ca Dumnezeu spune: Nu ma feresc de intrebarile grele. Biblia spune ca in momentul in care s-a facut prezentarea lui Daniel- prezentarea lui Daniel a fost de genul urmator: Nu un om care sa ia parte la lucrurile simple, nu un om al ospaturilor, nu un om care sa fi stat sa bea impreuna cu ei, nu un om care sa ii ridice osanale unui imparat. el era chemat in momentul cand oamenii aveau intrebari grele si era nevoie de o pricepere, dincolo de priceperea care este obisnuita.(10:02) In aceasta seara as vrea sa va vorbesc despre adevarata fata a realitatii in trei puncte simple:

1 . Adevărata faţă a păcatului

Ceea ce lipseste astazi, din ce in ce mai mult este sa constientizam care este adevarata fata a pacatului. Spune Biblia ca Belsatar cu cei ce erau in sala stateau la un chef, un ospat. De ce? In ce context? Undeva, la 80 km distanta, una dintre cele mai importante cetati cazuse. Exista un razboi, pornit de catre Cir asupra imperiului babilonian. Persanii au pornit cu razboi si in fruntea armatei Persane era Darius. La 80 km distanta, una dintre cele mai importante cetati, cetatea imparatului (pentru ca Belsatar era coregent) cazuse. In momentul acela Belsatar a ales urmatoarea strategie. A zis: Sa stie intreg poporul ca noi nu putem fi cuceriti. Si ca poporul sa inteleaga ca noi nu avem de ce sa ne temem de razboiul acesta, noi vom porni o petrecere. Si o vom tine intr-o petrecere si o veselie. Ceea ce facem noi este pur si simplu sa lasam la o parte razboiul, sa lasam ceea ce este in afara zidurilor si noi sa stam aici si sa ne simtim bine si sa petrecem bine, pentru ca mai mult decat ceea ce este nu trebuie sa ne preocupe.

In acea sala era o petrecere. Darius se apropia cu armata de aceasta cetate a Babilonului. O cetate cu ziduri inexpugabile, o cetate care era socotita una dintre minunile lumii. O cetate de necucerit din punct de vedere al strategiei militare, cunoscute la cea vreme. Cetatea aceasta avea provizii pentru cel putin 20 de ani. Puteau sa stea sa manance linistit 20 de ani, pentru ca o cetate de obicei cade prin infometarea celor asediati. Cand nu reusesti sa darami cetatea, de obicei, oamenii din launtru cedeaza pentru ca nu pot strange atat de multe provizii. Babilonul nu era asa. Aveau provizii pentru 20 de ani. Ba inca, undeva pe la nordul cetatii, curgea raul Eufrat. Intra in cetatea Babilon pe dedesupt si iesea pe undeva pe la sud. Aceasta intrare de la raul Eufrat asigura apa potabila. Pur si simplu spuneau: Nu ne paste nici un pericol, nu putem pati nimic. Totul este asigurat in viata, nimic rau nu are sa se intample. M-am asigurat ca toate lucrurile imi merg bine.

Numai ca, ceea ce se intampla este ca generalul Darius s-a gandit si a avut o strategie neasteptata. S-a uitat si a zis, „Cetatea aceasta este strabatuta de raul Eufrat, haideti sa sapam un canal pe langa raul Eufrat, pana la intrare in cetate. Si au sapat un canal. A deviat intreg raul Eufrat, care a intrat in acest canal si propriu zis, in cetate, raul Eufrat n-a mai intrat. Problema este ca debitul raului este destul de mare si au intrat caii prin ecluze. Si in timp ce ei stateau si ziceau: Nimic nu ne poate atinge, si noi suntem pur si simplu in adapostul oricarui pericol, undeva pe sub cetate tropaia ostirea inamicului. Si au intrat caii armatei Persane nestingheriti.

A. Pacatul te orbeste

Si ceea ce iti ascunde in viata pacatul este urmatorul lucru: Totul la suprafata pare bine. Sunt foarte multi oameni care se apara, in discutiile care eu le port cu ei si imi spun: Mie imi merg lucrurile bine. Poti sa stai in sala, sa petreci, sa fi vesel, imbracat frumos, viata iti merge intr-o oarecare masura. Ce insa pacatul nu neva spune niciodata este ca pacatul nu incepe cu acoperisul in distrugerea in care o face, ci incepe cu temelia, cu fundatia. In timp ce toate lucrurile la suprafata sunt inca bune, pacatul intotdeauna va surpa in tacere temeliile si fundatiile a ceea ce inseamna viata. Sus, in sala era zgomot de pahare. Sus, in sala era veselie, betie, sus in sala era petrecere si jos, acolo la temelie, oastea inamica, in tacere pregatea nimicirea. Sangele celor din cetate, in acea seara de pomina a ajuns pana la glesnele cailor- spun istoricii. Pentru ca, intr-o zi pacatul isi va arata coltii hidosi si va face ceea ce a avut de prima data in gand: Sa te distruga total. (15:24) E o chestiune de zile, de saptamani, de luni.

Intotdeauna, primul lucru pe care-l face pacatul este orbirea ochilor. Intotdeauna, ceea ce vrea pacatul sa ne faca este sa ne puna ceva ochelari de cal pe ochi si nici odata sa nu vedem lucrurile asa cum sunt ele. Nu exista ca mai devreme sau mai tarziu sa nu platim but alegerilor pe care le facem in viata. Am vazut oameni care o viata intreaga au fumat tigara dupa tigara, pachet dupa pachet si apoi suparati la 50 de ani ca s-au trezit cu un cancer la plamani si au zis: De ce Doamne? Pentru ca tot timpul, pacatul va sapa la temelie si intr-o zi va veni nota de plata. Vreau din toata inima sa constientizam ca in timp ce viata noastra poate inca sa arate bine, in timp ce viata noastra poate inca sa arate stralucitoare, in timp ce inca poate facem bravada inaintea oamenilor, undeva la temelie sapa ceea ce numai tu si Dumnezeu stiti. Ca primul lucru pe care il face intotdeauna pacatul este sa te orbeasca.

B. Pacatul te surzeste

Al doilea lucru pe care-l face pacatul – Stiti cine a fost mai inainte de Belsatar? Bunicul lui, pe nume Nebucadnezar. Intr-o zi Dumnezeu s-a uitat la Nebucadnezar si ia dat un vis. Visul la tulburat foarte tare si nu sa gasit nimeni sa i-l talmaceasca, in afara de acelasi Daniel, pe care il vedem prezent si acuma. Biblia spune ca imparatul a visat un chip, care era din aur, bratele si pieptul erau din argint, soldurile si picioarele erau din arama. Si apoi jos, incheieturile, propriu zis laba piciorului era din lut amestecat cu fier. Si a venit Daniel si a zis: Chipul de aur esti tu, apoi urmeaza o alta imparatie mai slaba, si o alta imparatie mai slaba, si la sfarsit fier amestecat cu lut inseamna prabusirea imparatiei. Baga bine de seama, toate lucrurile se duc spre un lucru final. Dumnezeu din cer i-a zis lui Nebucadnetar, bunicul lui Belsatar: Din pricina mandriei tale, Dumnezeu din cer, in sfatul Lui, a hotarat ca tu sa fi prabusit de pe tron. Intr-o zi, mergand imparatul acesta pe zidurile Babilonului a zis: Oare nu este aceasta cetatea mare pe care mi-am facut-o eu? Si Biblia spune ca Dumnezeu l-a lovit cu o boala numita licantropie. O boala ciudata, care-l transforma pe om, il face pe om ca sa se comporte ca si animalele. Spune Biblia ca o perioada de timp, imparatul acesta a fost in rand cu animale. A trecut ani pana Dumnezeu si-a facut mila iasrasi de el. Intotdeauna in viata, ne-a spus mama si tata si pastorul, si vecinul, Dumnezeu a trimis un inger in viata noastra care sa ne spuna, „Nu vrei sa asculti? De ce crezi ca esti mai destept tu decat Dumnezeu? De ce crezi ca esti tu mai destept decat Biblia? Atatia oameni ne-au iesit in cale si ne-au spus: Invata de la ceea ce sa intamplat cu mine. Insa pacatul face un lucru- te surzeste. In aceasta seara ma rog Duhului Sfant sa aduca inimilor noastre Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu sa  ne desfunde urechile si sa ne spele ochii in sangele nevinovatului Isus, sa vedem clar ceea ce ne ascunde pacatul.

A auzit Belsatar ceea ce era vestit. La interesat pe el sa stie istoria celor care au fost mai inainte. Avea langa el o mama care ia zis: Exista un trecut, exista o istorie, exista un om al lui Dumnezeu care are rapsunsuri pentru viata ta. Stiti cum sa adresat lui Daniel? „Tu esti printul de razboi al  lui Iuda?” Pentru el era doar un print de razboi. Atat, nimic mai mult. Va rog: De ne-a dat Dumnezeu ochi- sa privim. De ne-a dat Dumnezeu urechi, sa auzim. Deschide-ti bine ochi si urechile in seara aceasta. Ce a fost, va mai fi. Si nimeni in viata aceasta nu va putea sa faca vrerea lui, crezand ca stfel va avea parte de altceva decat roada umbletelor sale. Nimeni pe pamantul acesta sa nu creada ca traieste in pofida legii lui Dumnezeu si va avea parte de fericire. Este o iluzie. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu drept. Ce seamana omul, aceea va secera. Asta ne ascunde noua pacatul.  „Traieste clipa, ca ai 18-19 ani, uite ca esti snatos. Esti la al 5-lea pacat astazi si uite ca nu tis-a intamplat nimic. N-a cazut cerul peste tine si nu te-a traznit nici un fulger. Dumnezeu intarzie in hotararile Lui. dar, ceea ce iti ascunde pacatul este ca in timp ce tu stai si lucrurile inca arata bine, jos la temelie totul se darama. (20:45)

Intr-o zi se naruie totul in preajma noastra. Intr-o zi poate te trezesti cu niste analize de la spital si te intrebi: de ce? Pentru ca ai lasat pacatul sa surpe in tacere. Intr-o zi poate te trezesti cu o hartie de divort si vei zice: De ce Doamne eu? Pentru ca ai lasat pacatul sa surpe in tacere.

C. Pacatul te face limbuti

N-a fost suficienta bravada. Omul lui Dumnezeu a inteles ca viata e grea, numai Dumnezeu este mare. Omul lui Dumnezeu a inteles ca trebuie sa stai cu gura inchisa. Nu e bine sa te grabesti cu un raspuns. Dar, omul care zace in ce e rau, intotdeauna este un limbut si vorbeste vrute si nevrute. Nu numai ca au baut, nu numai ca au petrecut in spiritul acesta de bravada. La un moment dat pacatul nu te lasa. Pacatul trebuie sa faca din tine un batjocoritor, un ocarator de profesie. A zis, „Duceti vasele de la Ierusalim.” N-a fost suficient ca vinul acela curgea. Au simtit nevoia sa faca ceva mai mult.

Ascultati ce va spun in aceasta seara. Pacatul nu se va opri. Pacatul cheama alt pacat. Niciodata nu vei putea birui doar in puterea ta. Pacatul, intotdeauna cheama alt pacat. Omul care insala trebuie sa-si acopere urmele mintind. Omul care-si acopere urmele mintind va trebui sa falsifice. Dar poate va face mai mult decat atat. Omul care curveste, macar minte pe sotia lui. Tot o minte si se minte pe el insusi. Omul care se duce si joaca jocuri de noroc va fura bani ca sa aiba de ele. Intotdeauna, pacatul este inlantuit. Pacatul este un lant si se pune veriga cu veriga, se pune zar cu zar, pana in ziua cand te vei trezi legat feldes. Ce ne ascunde noua pacatul?

Au fost oameni care mi-au zis in clipe grele: No, mai vorbeste acuma de Dumnezeu. Au zis, „Mai vorbesti de Dumnezeu?” Am zis, „Nu, acuma tac. Exista o vreme a tacerii. Dar, va vorbi Dumnezeu pentru mine.” Atatia oameni, in ziua de astazi batjocoresc frumosul nume al lui Dumnezeu. Atatia oameni astazi au o filozofie desarta, o filozofie de birt. Atatia oameni astazi au invatat sa faca misto de altii. Atat de usor astazi oamenii se ironizeaza unii pe altii. Dar, in acest timp, la temelia acestor vieti pacatul erodeaza pas cu pas. In aceasta seara, ma rog lui Dumnezeu sa sfinteasca buzele noastre. Dumnezeu sa faca sa picure buzele noastre miere. Cuvantul pe care-l spui sa fie unul intelept, folositor. Cine vorbeste, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu.

D. Pacatul ne anesteziaza

Lasati durerea sa-si faca lucrarea in voi. Vin momente in viata cand luptele sunt dificile. Belsatar, imparatul Babilonului, a ales si el un mod de a face fata necazului, caci ca sa vina Darius peste tine nu e nici o bucurie. Si a zis in felul urmator: Sa stie toti ca noi petrecem. Aduceti vin sa bem. Sa anesteziem cumva constiinta aceasta si inima asta, care are nevoie de ceva mai mult in viata. Dar, ceea ce iti ascunde pacatul e faptul ca va veni un timp cand nici un anestezic pe pamantul acesta nu te va mai ajuta. Eu nu stiu cat de beat era Belsatar. Treaz nu o fi fost. In momentul cand a aparut mana pe zid, el sa trezit automat, cea mai rapida trezire din betie. In momentul cand a aparut capul acela de mana si scrierea pe zid, Biblia zice ca Belsatar sa trezit complet. In momentul acela la apucat spaima, frica. Vreau sa va spun in aceasta seara: Nu mai folositi anestezice. Lasati durerea sa-si faca lucrarea in voi. Cand va simtiti rau in voi insiva,  lasati durerea sa-si faca lucrarea. Nu o mai anesteziati. Nu va mai puneti muzica in cap, nu va mai drogati cu lucruri din acestea pamantesti, lasati durerea sa-si faca lucrarea in voi. Te va duce undeva spre bine. Stiti ce face omul, cand simte ca in inima lui nu mai este bine? Ia un anestezic. Dumnezeu pe cruce a zis: Nu. Nu vreau anestezic. Nu-mi dati nici otet. Lasati durerea sa o simt. Pentru ca durerea mentine constiinta vie. Ma doare. Si e bine ca ma doare, pentru ca asta imi aduce aminte din ce sunt facut eu. Si imi aduce aminte ca la capat de drum este o izbavire pe care mi-o da Dumnezeu. (27:00)

E. Pacatul ne minte

Pacatul ascunde: Ce esti in viata, aceea vei fi si in ziua mortii. Care a fost reactia lui Belsatar cand a venit Daniel? Ia zis, „Daca tu vei talmaci, iti voi da o mantie, un lant de aur si te voi face sa fi al treilea in imparatie. Ce iti ascunde pacatul? Stau de vorba cu multi oameni si i-am vazut. Si din ce in ce mai mult observ acest lucru: O viata intreaga te-ai obisnuit sa pacatuiesti. Tu traiesti asa cum traiesti. Dar, iti vine ideea asta si spui, „Lasa-ma, ma duc in seara asta la Bujac. Na, lasa, mai e timp. Ma pocaiesc eu mai incolo. Ma pocaiesc eu cand trec 20 – 30 de ani. Ma pocaiesc cand ies la pensie, ma pocaiesc atunci cand o sa fie timp. Nu acuma. Acuma traiesc asa cum sunt. Sa va spun un lucru foarte ciudat. Sa ma asculte si pocaitii. Ce esti in viata, aceea vei fi si in ziua mortii.

Ce esti o viata, si ce ai facut o viata, vei face si-n clipa mortii. Va luati gandul de la intoarcere spectaculoasa in ultima suta de metri. Aceasta este o minciuna preferata a celui rau. Toti stam si ne uitam la acel talhar si spunem: Talharul a avut sansa sa intre in Imparatia lui  Dumnezeu pe ultima suta de metri, in ultima secunda. Aia e povestea lui, nu-i povestea ta si nut-i garanteaza nimeni ca aceia va fi povestea ta. Ce ai deprins o viata intreaga sa faci, aceea vei face si in clipa mortii. Lui Belsatar i sa talmacit si i sa spus: In seara aceasta, Dumnezeu a incheiat socotelile cu tine. I-a spus lui daniel sa ia o manta, un lant, dar a stiut sa puna genunchii jos? Nu, pentru ca nu a facut-o niciodata. A stiut sa alerge la Biblie? Nu, pentru ca nu a facut-o niciodata. Ce faci o viata intreaga, aceea vei face si in ultima clipa a mortii tale. De aceea ma rog ca din seara aceasta sa incepi sa exersezi vesnicia. Sa exersezi din seara aceasta clipa plecarii tale si sa te antrenezi pentru clipa plecarii tale. Pentru ca, daca astazi pot sa spun: Laudat fie Domnul, poate ca Dumnezeu imi va da harul si cand plec in vesnicie sa pot sa spun „Laudat fie Domnul”. Si daca asta fac in fiecare zi, asta voi face si in ziua plecarii mele. Daca asta am ales sa iubesc in fiecare zi, asta voi iubi in a face in ultima clipa. (30:00)

2. Adevărata faţă a credinţei

Credinta inseamna separare. Am vazut cum arata pacatul. Dar, cum arata credinta? Cum e credinta? Unde era Daniel cand a aparut mana? Era afara. In orice caz, nu era in sala. Era in afara acelui loc pentru ca Daniel era un om credincios. Un om credincios inseamna un om separat. Tu n-ai cum sa vorbesti despre tine ca esti credincios, daca tu alergi la acelasi potop de desfrau ca toti oamenii. Tu nu poti sa vorbesti de tine ca credincios daca tu ai aceieasi vorbire ca ceilalti. Injura ei, injuri si tu. Fac ei rau, faci si tu rau. Ei mint, tu minti. Ei fura, tu furi. Nu-i credinta. Poti sa te numesti cum vrei. Poti sa te numesti ortodox, poti sa te numesti baptist, penticostal… Biblia spune un singur lucru: Credinciosul e separat. Casa pacatului e casa pacatului. Locul pacatului e locul pacatului. Credinciosul sta departe de ele. Unde esti Daniel? Afara. Unde esti Daniel? Separat. Unde esti Daniel? In orice caz, nu acolo unde numele lui Dumnezeu este batjocorit. Nu pot sa am prieteni pe aceia care in fiecare zi fac lucrurile acestea. Nu iti gasesti acolo placere. Daca in tine s-a produs o schimbare, in Tine cand locuieste Dumnezeu, apare o respingere fata de tot ceea ce nu este din Dumnezeu. (32:00) La un moment dat, iti dai seama ca stai in prezenta unor nimicuri, tu insuti ajungi sa fi un nimic.

Ce inseamna credinta? Credinta nu inseamna, in mod obligatoriu, sa primesti un adjectiv. In primul rand credinta inseamna o separare. Eu nu mai fac ce am facut. Nu mai merg unde am mers. Nu mai sunt cu cine am fost. Nu mai am deprinderile pe care le-am avut. Nu mai simt asa cum am simtit. Dumnezeu innoieste mintea, Dumnezeu innoieste totul in noi. (33:00)

Daniel a fost in cinste. Daniel era retras. Daniel a fost demnitar, un fel de prim ministru al vremii lui. Si imparatii l-au dat la o parte, ca acuma Daniel era un nimeni pe la curte. Ca asta face lumea. Cata vreme ai putere, cata vreme ai bani, cata vreme ai influenta, toate reflectoarele sunt pe tine. Si apoi cand trece vremea ta si vine vremea altora, te pune la magazia de vechituri. Dar, ce se intampla cu credinta? La Dumnezeu spune asa: N-am oameni de mana intai, n-am oameni de mana a doua. Eu n-am pensionari, spune Dumnezeu. Cel credincios ramane credincios in veci si Dumnezeu il foloseste pe Daniel ca in prima zi. Dumnezeu spune: Cel ce a fost credincios, este credincios, va fi credincios, eu lucrez cu el, dau cu mana larga, darurile mele nu le iau inapoi. Ne-a dat Dumnezeu o haina, Dumnezeu nu o ia inapoi. Asta e haina mantuirii. Ne-a dat Dumnezeu Duhul cel Sfant, nu-l ia inapoi. Ne-a dat Dumnezeu lumina Dumnezeiasca, El nu o stinge, o aprinde mai tare. Ni la dat pe Hristos, nu ni-L ia inapoi. El e viu in inima noastra. Credinta functioneaza diferit la Dumnezeu.

Credinta nu inseamna un moment de glorie. A-ti avut in viata stralucire cand ai zis, „Nici eu nu m-am recunoscut. Am fost atat de inspirat astazi.” Sunt momente frumoase in viata cand iti merge bine. Dar, pentru Dumnezeu credinta nu inseamna moment. Cum era Daniel inainte era si acuma. Se apropia de aproape 70 de ani, dar Daniel nu a avut un moment in viata. Pentru ca atunci cand esti credincios, esti credincios de la inceput si pana la sfarsitul zilelor tale.

Credinta nu are multe vorbe, vorbeste scurt si la obiect. Alegi ce vrei sa faci cu viata ta. N-am timp de pierdut si nici complimente nu fac. Am venit sa va spun adevarul si adevarul nu sunt eu, adevarul e Hristos si sfanta Scriptura. Si sfanta Scriptura spune clar: Cine curveste, cine insala, cine minte, cine face lucrurile acestea nu va avea parte de Dumnezeu. Nu se gandeste Scriptura sa ne ia, sa ne puna in brate, sa ne legene, ca sa-ti zic si sa nu-ti cada rau. Daca imi cade rau, sa imi cada rau ca apoi sa ma fac bun. Dumnezeu vine si ne spune adevarul pentru ca ne iubeste. Dumnezeu nu ne cozmetizeaza. Dumnezeu nu vorbeste aproximativ, nu are timp de politeta pentru ca El este autoritatea absoluta. El e Alfa si Omega. Nu sta Dumnezeu sa ne faca complimente. Da, jigneasca-ma Dumnezeu cu adevarul, numai sa ma schimb. (39:30) Continua cu inca 20 de minute.

25 Years of Evangelizing My Husband. The truth is, I was the one who needed to change

woman man

Written by Revive our hearts. Source The Aquila Report Photo via ForFaithFamily on Facebook

One of the best parts of working at Revive Our Hearts is the mail we get each day. Emails like this. Enjoy!

The nest would soon be empty. As was our marriage.

We had our roles down pat. I was the aggressor, bordering on a plate thrower; he was the passive aggressor, master of the silent treatment. We pressed each other’s buttons with heartbreaking regularity.

Over the years I constructed a compelling case of “he did’s”—stories I relayed to accommodating girlfriends. Mind you, I did this strategically. Prayer groups were preferred. There I got head nods—even a prayer on my behalf. Please change him.

My own prayer life was all about change (meaning, him). Clearly, God was sympathetic to my cause. I was David in the Psalms unjustly treated by Saul. I was Joseph imprisoned for my faith. I was on my way to martyr status.

Why then, being so unjustly treated, so right, was I so miserable? And, for all my Bible verse quoting, why was my spiritual life so stagnant?

You see, my husband is not a believer . . . a fact I routinely brought before the Lord and prayer partners. During our twenty-five years of marriage, I had purchased countless books and CDs with titles such as BelovedUnbeliever. Yet, my daily prayer, Please change his heart, had gone unanswered.

Not, however, because of a lack of evangelism on my part. I left tracts on our coffee table and upped the volume on sermon CDs.

On Sunday mornings I would tear up. If only my husband was sitting next to me at church. If only he would thumb through a Bible. If only he could hear this sermon. From my balcony view, I would glare at the backs of other husbands, arms draped over their wives’ shoulders. Surely these husbands led nightly devotionals, volunteered at Vacation Bible School, and prayed before meals. If only . . .

Inevitably my mind would drift toward a vision, twenty-five years in the making. My husband and I would be called to the pulpit to share our story. I would smile through humble tears as he would credit me for my contagious Christianity. His testimony would highlight my years of faithfulness: attending Bible studies, teaching Sunday School, rising at 5 a.m. to seek the Lord. The applause would be deafening. Maybe we’d write a book. A video series perhaps.

Then reality would crash in. I sat alone in the pew. I taught Sunday School with strangers. My husband showed no sign of wanting to read anything remotely biblical or listen to anything remotely spiritual. Forget the book. My prayers were fruitless—my husband was not changing.

That’s when I approached Kate. She and her husband had been empty nesters for a while, and they seemed happy. Perhaps she could help.

Sitting at Panera one Saturday, Kate began her counsel, but not with the sympathetic support I had anticipated. When I began to share my story of marital hardship and martyr-like behavior, Kate interrupted. She had no interest in hearing my compelling case of “rightness.” Instead, Kate gave me a challenge.

Just that week she had found a website featuring a 30-Day Husband Encouragement Challenge. For thirty days a wife was not supposed to say anything negative about her husband. In addition, each day she was to verbally compliment her husband. And when in public, she was to seek opportunities to praise her husband for specific things. All this was to be done with complete sincerity and not a hint of manipulation.

As Kate explained the terms of the challenge, she admitted hers was not always the beatific marriage it appeared to be—that she, too, struggled with negativity. She felt God wanted her to do the challenge with me and suggested we meet weekly over the summer to encourage one another.

This conversation took place three years ago. Turns out, the 30-Day “Challenge” is a misnomer. It has been a joy—not a challenge—and my thirty days have stretched across months and now years.

You see, within a couple of weeks, my marriage was transformed. First, my husband, a longtime critic of my cooking, suddenly took up making gourmet meals for me. Then my husband, formally stingy with compliments, began to routinely greet me with, “Hi, Gorgeous.” Finally, my husband, a person who treasures automobiles, became my knight in shining armor when I dented—no, dismantled—our brand-new Toyota Camry in an accident directly related to my inept driving.

Here’s the secret. As I verbalized compliments, I began to notice what had gone unnoticed since our dating days. Namely, that my husband is a man of integrity, a hard worker, a gentleman, a comedian; that he is handsome, articulate, and humble. He is my technology expert, personal think-tank, dog trainer, interior decorator, problem-solver, confidante, and friend. And someone whose company I began to cherish.

Looking at the negative aspects of my marriage had only produced despair—twenty-five years of whining to God about my righteousness in journals that I have since destroyed. Even Christian therapy had been reinforcing my case of “he-did’s.”

The truth is, I was the one who needed to change.

So, if I ever get called to a pulpit to give a reason for my despair giving way to joy, I will take the microphone with a humble heart. After all, it was my negativity that impeded marital intimacy for all those years. No more. The joy I now feel at waking up next to this man rivals that of any newlywed.

Visit the Revive our Hearts website and learn more about the 30-Day Husband Encouragement Challenge here.

You Forget About God, Family When Addicted to Porn

Please don’t miss the second post, below this one, titled: How Do You Counsel A Husband Who Has Revealed a Struggle with Pornography to His Wife? (Advice for pastors on an increasingly relevant topic)

via http://www.christianpost.com (photo via Facebook)

Pornography is an unspoken word in most congregations, but this powerful addiction is permeating Christian households, and is destroying marriages and parent-child relationships.

To combat the addiction to pornography, Pastor Jay Dennis of First Baptist Church at the Mall in Lakeland, Fla., created his own program, „One Million Men Porn Free,” because he wasn’t able to find resource materials that he could use to defeat the devastating effects the lure of pornography had on members of his church.

„I led our church initially through this program in March and April of 2010,” said Dennis, who leads a congregation of 9,000 members. „I met with our men for six Wednesday evening sessions, with the last session being the commitment rally. I also met with our women for one session and our parents for one session. The women’s session was called ‘What Men Wish Their Wives Knew About Pornography.’ The parents’ session was titled ‘Protecting Your Child From Sexual Brokenness.'”

Dennis hopes the „Join 1 Million Men” program will ultimately strengthen churches by helping pastors get the subject of pornography out in the open so they can work on rebuilding families and marriages.

„If the pastor is not addressing the issue, either he doesn’t feel it’s enough of a problem, or it’s too shameful to discuss in church,” said Dennis, who cites the biblical scriptures of Job 31:1, Psalm 119:37 and I Timothy 5:2 to illustrate the ways in which men should view and respect women.
Read more at http://www.christianpost.com/news/one-million-men-porn-free-pastor-you-forget-about-god-family-when-addicted-to-porn-90771/#cc7OQ2lz48I0RgjW.99

Every pastor already faces this. Unfortunately, I fear the problem will only become more common in the future; that is marriage counseling as a result of a husband’s struggle with pornogrpahy. The work to restore trust and intimacy within a marriage deeply affected by this sinful struggle is only possible through the gospel and applied most effectively within the local church; having said that, consider six practical ways that husband can reestablish trust and intimacy with his hurting wife:

1) Be patient towards your hurting wife.Men are known to deal with something, then move on. A wife, especially one sinned against by pornography will not move on so quickly.

2) Understand the seriousness of your sin against her. Sexual sin hurts a wife more deeply than most other sins against her. A husband needs to realize that the reasons this sin stings so much is that it seems to confirm almost every doubt and insecurity most women already battle within themselves. Understanding the seriousness of this sin and the pain it causes will help cultivate patience and prevent a reoccurrence of it.

3) Look to your wife to play an important role of accountability. It is easy to seek the accountability of another man when it comes to this struggle because, we say, “only another man knows what the battle is like.” Yet, you do not have to sleep next to that man every night. You do not have to look into his eyes knowing the hurt you caused. You do not have to be as patient and gracious with your buddy through this like you must with your wife. It may need to be in the context of regular counseling for a while, but convince him his wife will be a great asset to establish his new patterns and protection from falling again.

4) Consistently and creatively romance your wife. A husband should have already been pursuing his wife romantically as a regular practice. Now, he must understand this pattern must be established to restore his marriage.

5) Affirm your physical attraction to her. It should surprise no man that when he looks at other women in lustful ways, it will communicate a sharp message to his wife that he does not find her attractive. Most men would confess that is not what drove them to pornography, but it is inescapable that this is how a wife feels because of it. Encourage the man verbally to affirm his physical attraction to his wife. Then, he must back it up with his actions.

6) Realize the battle never ends this side of eternity. The gospel is powerful to free men from this bondage and to establish new patterns in their lives, but the fences of accountability must always remain.

Copiii lui Isus – Conferinta de Copii din Andalucia, Spania 23 02 2013

Asturianu: Mapa de cecéu y seséu

Asturianu: Mapa de cecéu y seséu (Photo credit: Wikipedia)

River Chillar, Málaga, Andalucia, Spain

River Chillar, Málaga, Andalucia, Spain (Photo credit: Wikipedia)

Comunitatea Penticostală Română din Andalucia

Mesajul Introducerii este (dupa mine) mai mult pentru adulti, dar dupa mesajul de introducere, la program, se participa cu copiii din sala.

Nelu Brie – Invatatura Despre Acoperirea Capului la Inchinare

pastor nelu briePastor IOAN BRIE – Invatatura dspre „acoperirea capului” la inchinare.

Textul 1 Corinteni 11:

  1. Vom studia imprejurarile, situatia de viata  in care acest cuvant a fost dat. Vom raspunde la intrebarea, „Ce s-a intamplat oare, in comunitatea bisericii din Corint, ca apsotolul Pavel a fost calauzit sa scrie pe aceasta tema? 
  2. De ce cere apostolul Pavel ca femeia crestina sa se roage, sa se inchine lui Dumnezeu avand capul acoperit si barbatul capul descoperit?
  3. Vom investiga dintre cele mai reprezentative interpretari gresite ale acestui pasaj.
  4. In final, pentru comunitatea Bisericii Emanuel si pentru toti cei ce vor sa umble in spiritul acestei invataturi, vom propune cateva solutii practice.

In primul rand, asa dar, contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura  lui Pavel, referitoare la acel context. Vezi transcrierea completa sub video.

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Textul   1 Corinteni 11:1-16

Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10 De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. 11 Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu. 13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită? 14 Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. 16 Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Am citit unul dintre cele mai nepopulare texte din Noul Testament. Cand spun nepopulare, ma gandesc la diversitatea de discutie, controverse, luari de pozitie, atitudini, pe care acest pasaj biblic le naste. In mod general, atitudinile in acest paragraf biblic si fata de practica implicata in el este diversa.

  • In unele comunitati este ignorata deplin aceasta invatatura, socotindu-se ca fiecare este liber sa decida pentru sine ceea ce socoate ca este potrivit.
  • Altii resping aceasta practica, socotind-o o particularitate culturala a bisericii din Corint. Asta e problema celor din Corint. Noi locuim in Sibiu sau in alta parte, prin urmare nu ne priveste.
  • O alta categorie de oameni sustin ca aici, apostolul vorbeste doar celor care sunt casatoriti. Cei necasatoriti, fetele nemaritate nefiind implicate in discutie.
  • Pentru altii, insa, practica acoperirii capului este o norma de credinta, cel putin egala cu invatatura despre Sfanta Treime. Si fetele, incepand de la cele mai mici, pana la cele inaintate in varsta, trebuie sa aibe baticul pe cap, legat cat se poate de strans. Uni au mers pana acolo incat spun ca se gaseste un simbol chiar si in felul in care este asezat, innodat baticul. Sigur ca asemenea perspective de extrema nu sunt cu nimic mai sanatoase decat cele din spectrul opus.
  • Altii considera ca aceasta practica a acoperirii capului la femei, indiferent de varsta si de stare civila, trebuie sa fie facuta oriunde. Atat acasa, cat si la biserica, la locul de munca sau pe strada, ziua sau noaptea, pentru ca esti chemat sa te rogi neincetat si neincetat, ingerii lui Dumnezeu vegheaza.

Iata cat de diverse sunt opiniile acelor care se apleaca asupra acestui text. Spuneam la inceput ca acest pasaj este nepopular. Poate sunt si printre noi din acei care ar fi spus, „Ce bine era daca apostolul Pavel nu-l scria si cu asta problemele erau limpezite, cel putin in parte.” (5:46). Sigur ca nu suntem noi mai intelepti decat Duhul lui Dumnezeu, care l-a inspirat pe apostolul sa lase acest cuvant in Scriptura si nici nu ne trece prin minte sa vorbim despre autoritatea acestui cuvant care vine de la Dumnezeu si care are ceva sa ne spuna. Ne vom apropia de el, nu din perspectiva unei interpretari liberale si nici din perspectiva unei interpretari legaliste, ci din perspectiva a unei interpretari echilibrate, argumentata biblic, istoric, dar si cu aplicabilitate culturala. Un cuvant care sa ne duca aproape de spiritul principiului cuprins  in acest paragraf. (6:40)

Cuvantul va fi impartit in trei parti:

  1. Vom studia imprejurarile, situatia de viata  in care acest cuvant a fost dat. Vom raspunde la intrebarea, „Ce s-a intamplat oare, in comunitatea bisericii din Corint, ca apsotolul Pavel a fost calauzit sa scrie pe aceasta tema?
  2. De ce cere apostolul Pavel ca femeia crestina sa se roage, sa se inchine lui Dumnezeu avand capul acoperit si barbatul capul descoperit?
  3. Vom investiga dintre cele mai reprezentative interpretari gresite ale acestui pasaj.
  4. In final, pentru comunitatea Bisericii Emanuel si pentru toti cei ce vor sa umble in spiritul acestei invataturi, vom propune cateva solutii practice.

I.Contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura lui Pavel

In primul rand, asa dar, contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura lui Pavel, referitoare la acel context. Lucrurile trebuie sa le luam mai, privite dintr-o perspectiva mai larga. Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu sa duca evanghelia intre neamuri. Chiar aceasta chemare era deja un lucru revolutionar. Revolutionar pentru poporul Israel, revolutionar pentru poporul iudeu. Mantuirea se deschidea pentru natiuni. Mesajul apostolului Pavel a fost un mesaj care a provocat mentalitatile antice, intr-un fel in care n-au mai fost provocate pana atunci. Spre exemplu: apostolul a invatatca stapanii de sclavi si sclavii sunt frati in Hristos. Noi nu cunoastem indeajuns de bine mentalitatea antica, referitor la relatia dintre stapan si sclav, ca sa intelegem socul pe care la provocat aceasta invatatura Paulina. Stapanul si sclavul sunt frati; mananca din aceiasi paine la Cina Domnului si beau din acelasi pahar.

O alta particularitate revolutionara a mesajului lui Pavel este ca femeile crestine si barbatii crestini sunt egali in Hristos. Ca si unul si altul sunt primiti de Hristos. Si mandatul preotiei este incredintat si barbatilor si femeilor. Fiecare fiind recunoscut de Dumnezeu si avand dreptul sa se roage lui Dumnezeu. Mai mult, apostolul a invatat ca femeile crestine pot sa participe la intalnirile crestine, in adunarile crestine, in aceleasi incaperi cu barbatii. Lucru care in sinagoga iudaica era imposibil. Erau religii, in vremea apostolului Pavel, rezervate doar barbatilor. Cum spre exemplu, in mahomedadism astazi, numai barbatii ,erg la moschee. Apostolul Pavel spune ca si surorile pot sa vina la inchinare, in casa de rugaciune. Mai mult, ele se pot ruga acolo. Se pot ruga reprezentand adunarea. Pot lucra in lucrul lui Dumnezeu cu darurile Duhului, care i-au fost incredintate- spre exemplu proorocia.

Sigur ca, aceasta latura a mesajului apostolului Pavel, mesaj care venea de la Duhul Sfant, a fost un mesaj care a adus bucurie. Numai ca uni nu l-au inteles bine si au fortat limitele. De exemplu, intre stapani si sclavi, au zis, „Daca eu si stapanul suntem frati, maine sa se duca el la munca; eu nu mai merg.” Si sub numele ca sunt frati isi dispretuiau stapanii. Cam cum fac angajatii crestini care au patron crestin in vremurile noastre. Pe latura cealalta, femeile crestine si-au ridicat fruntea si au zis, „Nu ajunge sa fim alaturi de barbati, vrem sa fim peste ei.” Asta a fost problema din Corint. O emancipare dusa la extrema, o emancipare care a adus dezordine in viata de familie si i viata bisericii. Sub numele ‘ca sunt al lui Hristos’, n-au mai vrut sa-si urmeze sotii. N-au mai vrut sa aibe relatii conjugale cu ei, n-au mai vrut sa stea sub autoritatea lor, ca ele apartin lui Hristos. (12:45)

Si daca pe strada, conform normelor grecesti, se duceau la adunare avand capul acoperit. Era mare rusine sa umble pe strada femeie casatorita, in societatea Greco Romana cu capul descoperit in vremea aceea. Dar, cand intrau in adunare isi dadeau jos naframa si se aratau superioare barbatilor. Asta a fost problema. In aceasta situatie s-a cerut o rezolvare. Iar, rezolvarea venita de la Dumnezeu, prin apostolul Pavel a constat tocmai in acest pasaj. In vremurile noastre se intampla usor diferit. Surorile vin pe strada cu capul dezvelit si se invelesc la biserica si spun ca lucrul acesta nu e rau. Noi, sigur ca laudam exemplul celalat, a veni de acasa cu capul acoperit, dar nu facem din acesta o norma pentru toti.

Revenind asupra Cuvantului, teza apostolului Pavel, invatatura centrala, predata in acest pasaj este ca femeile crestine, femeia in general si in special femeia crestina care intelege, aude cuvantul lui Dumnezeu este invatata sa stea sub autoritatea barbatului, a sotului, in mod special. Si ca recunoastere a acestui statut, sa aibe capul acoperit cu un voal, cand se roaga sau prooroceste. Aceasta este invatatura. Pe partea cealalta, barbatii au datoria sa aibe capul descoperit.

Atentie, va rog: In contextul in care barbatii in Iusaism, cand se rugau, isi acopereau capul. Asta trebuie stiut. Intrebarea care se ridica acuma este intrebarea, dar de ce? Pana, insa la intrebare, haideti sa ne uitam la doua versete, 4 si 5, avand in vedere situatia- teza lui Pavel este aceasta: Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau.  Cuvantul cap, din acest pasaj are doua sensuri. Primul sens este sens de partea anatomica, cap si al doilea sens este sensul metaforic, de autoritate- precum, de exemplu, scrie in vers. 3 „Barbatul este capul femeii„, sau, inseamna ca partea asta in sus (capul) este barbatul. E sens metaforic. Dumnezeu este capul lui Hristos- sens metaforic. Versetul 4 ne spune ca orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit (aici nu este vorba de sens metaforic, ci ca partea anatomica) isi necinsteste capul sau.”  Ce sens are cuvantul „capul sau” aici? Si metaforic si partea anatomica. Se necinsteste si pe sine si pe Hristos, care este autoritate peste el. Urmatorul verset, vers 5- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Intrebarea este din nou, sens anatomic sau metaforic? Raspunsul este ambele sensuri. Pentru ca nu poti intelege cum poti, in vers 6 „razi sau a tunde capul” in sens metaforic. Probabil ca am putea gasi explicatii, cam cum ar putea o sotie sa-si tunda sotul.

II. De ce femeia crestina trebuie sa aibe capul acoperit

cand se roaga sau prooroceste?

Trecand peste partea aceasta, apostolul Pavel adanceste Cuvantul, mergand spre raspunsul la intrebarea: De ce? De ce femeia crestina trebuie sa aibe capul acoperit cand se roaga sau prooroceste? Si invers, barbatul crestin sa aibe capul descoperit.  In pasajul din cele 16 versete sunt puse in evidenta cel putin 7 raspunsuri la aceasta intrebare. Teologii crestini observa ca aici apostolul Pavel (citez) „face abuz de argument”. O problema care pare mica este argumentata cu o inflatie de argumente. „Prea multe se zice pentru o asa problema.” Tocmai pentru ca sunt multe se reflecta sensibilitatea si rezistenta, chiar din vremea lui Pavel la aceasta invatatura.

Argumentul # 1:

Principiul autoritatii barbatului in raport cu femei

Se incepe de la vers. 3 unde cuvantul spune: Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Acest verset reflecta principiul autoritatii spirituale, asa cum este el asezat de Dumnezeu in univers. „Hristos, capul oricarui barbat, barbatul capul femeii, Dumnezeu, capul lui Hristos.”  Vorbind de o ierarhie, am putea sa spunem (Cel mai sus) Dumnezeu, Hristos, barbatul, sotia. Atentie, ca rog: Ierarhie, nu in sensul importantei sau a valorii persoanelor implicate in aceasta structura, ci ierarhie in ce priveste autoritatea si responsabilitatea. Sotul are autoritate si responsabilitate.

Sotul e responsabil pentru ce se intampla in familia sa, pentru ca i s-a dat autoritate. Eva a mancat din pomul cunostintei binelui si raului si Dumnezeu l-a intrebat pe Adam, nu pe Eva. Probabil ca doar aici, stimate doamne, surori de credinta, convine 100% principiul autoritatii- cand e vorba de dat seama. Revenind la problema noastra, Biblia vorbeste despre statutul de supunere, pe care femeia il are in raport cu barbatul. De unde vine acest statut? Raspunsul Scripturii este ca statutul acesta vine din cel putin 4, sau chiar 5 ratiuni.

  1. Datorita prioritatii in creatie. Adam a fost facut intai, spune Pavel, si apoi Eva.
  2. Apoi, originea femeii. Femeia a fost luata din barbat, va spune Pavel, si nu barbatul din femeie.
  3. Scopul cu care au fost asezati in creatie fiecare. Femeia a fost facuta pentru barbat si barbatul pentru femeie.
  4. Si ordinea in pacatuire. Femeia s-a facut intai vinovata de calcare a poruncilor, lasandu-se amagita.
  5. Mai exista o ratiune. Este consemnata in Geneza 3:16, unde Domnul Dumnezeu a spus cuvintele: „Dorintele tale (adica ale femeii)  se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.”

In scopul protejarii femeii, in scopul ocrotirii ei in lupta spirituala, care a inceput, odata cu caderea in pacat- lupta a carui scop este mantuirea, Dumnezeu o aseaza pe femeie sub protectia  si responsabilitatea barbatului. Nu-i face dezonoare, dimpotriva ii da demnitate, asezand-o sub protectie.

Cand Dumnezeu instituie o stare, stabileste un legamant

Acum, trebuie sa observam un principiu biblic. Ori de cate ori Dumnezeu instituie o anumita stare, face un anumit decret. Stabileste un anumit legamant. Dumnezeu invoca simboluri, care au menirea de a vorbi despre respectiva stare. Spre exemplu:

  • In dreptul lui Cain, Dumnezeu a hotarat s anu fie omorat, sa fie fugar si i-a pus un semn.
  • A fost mai tarziu legamantul cu Noe. Urma ca pe pamant sa vina ploaie, ce inainte de potop nu se intampla. Si dupa ce acest lucru se intampla, Dumnezeu ii spune lui Noe sa nu se sperie cand va vedea ca vine ploaie, pentru ca Dumnezeu a hotarat ca legamant sa nu mai duca niciodata pe pamant potop. Care era semnul care vorbea despre decretul divin? Curcubeul.
  • Ulterior Dumnezeu a angajat cu poporul Israel un legamant. Legamant pe care l-a inceput cu Avram si apoi la continuat cu poporul Israel prin Moise si urmatoarele generatii. Acest legamant avea si el un simbol. Taierea imprejur. Aceia care participau, subscriau legamantului trebuiau sa fie taiati imprejur.
  • Exemplele pot continua. Spre exemplu: Legamantul cel nou, facut in Domnul nostru Isus. Are si el cel putin un simbol, daca nu doua. Botezul in apa si Cina Domnului.

Acuma, se ridica o intrebare. Cand vorbim de decretele divine, avem datoria sa respectam doar cerinta divina? Sau sa pastram si simbolul care vorbeste despre cerinta divina? Aduceti-va aminte ce era sa se intample lui Moise, din cauza faptului ca a neglijat simbolul. Dumnezeu il cheama sa fie izbavitor pentru Israel. Se porneste impreuna cu sotia si cei doi copii spre Egipt, ca sa fie liberator pentru Israel. Si pe drum il intalneste ingerul Domnului, care intr-o noapte a vrut sa-l omoare din pricina ca nu-si taiase imprejur copiii. Nevasta sa stia de aceasta oranduiala si in regim de urgenta a facut o taiere impejur radicala. Acest pasaj reflecta ca in ochii lui Dumnezeu- Moise nu era un om care singur isi lua cinstea sa fie eliberator. Dumnezeu ii vorbise, Dumnezeu il implicase in minuni. Dumnezeuii facuse trimiterea. Si cu toate acestea, Dumnezeu vrea sa-l ucida, pentru ca El nu are nevoie de servitori care neglijeaza parti ale Cuvantului Sau. Acest lucru este foarte sensibil.

Revenind, vorbim despre Cina Domnului, care reflecta impartasirea noastra spirituala cu Hristos Domnul, din care luam viata. Intreb: La Cina Domnului, este important doar sa ne impartasim spiritual cu Domnul, sau sa luam si elementele? Painea si rodul vitei- fizic vorbind. Si simboluri- Nu vom face cum au facut uni luand Cina Domnului prin internet. (25:00)

Unde este argumentul lui Pavel atunci? Argumentul este urmatorul: Dumnezeu a decretat ca femeia sa stea sub autoritatea sotului. Si ca simbol care sa vorbeasca peste veacuri prin acest statut, Dumnezeu a asezat ca femeia crestina sa aibe capul acoperit, cand se roaga, cand prooroceste. Prin urmare, femeia crestina va recunoaste statutul pe care il ocupa inaintea lui Dumnezeu si in relatia cu barbatul, extinzand principiu- in relatia din comunitate- femei, barbati- va recunoaste statutul pe care il are si va fi protejata in contextul, in cadrul acestui statut, acoperaindu-si capul. Lucrul acesta este evident. (26:25)

Rusinea parului lung la barbati si tunsoarea la femei. Facand altfel, in vers. 6, apostolul Pavel spune, „Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.”  Sa punem o intrebare grea. De ce oare era rusine, ca acuma nu e mai e rusine- e la moda sa fie exact invers, barbati cu plete si femei tunse. Si in antichitate erau femei tunse. Numai ca femeile tunse baieteste in antichitate, chiar prin faptul ca-si faceau tunsoare  scurte, sau chiar rase, spuneau ca sunt lesbience (in texte grecessti care va confirma ce va spun). Iar, parul lung la barbati era un simbol al homosexualismului. Si asta este probata stiintific din texte grecesti extrabiblice. (Asta doar in paranteza).

De ce era atunci rusine? Am citit si am auzit opinii care sustin ca acolo in Corint, niste surori in credinta, inainte ca sa se pocaiasca erau preotese la templul zeitei Vesta, sau Afrodita si acolo femeile alea se tundeau in semn de recunoastere pentru cei care vroiau sa participe la prosstitutie sacra. Si acuma, sigur ca increstinandu-se trebuiau sa poarte capul acoperit pana le creste parul. Si dupa ce le creste parul, dau jos baticul si acoperitul este parul lung. (E) o interpretare ciudata. Dar e o singura problema. Nu exista nici o evidenta istorica, evidenta care sa confirme ca preotesele vestale se tundeau chel. Nu exista.

Altceva ne spune istoria. Spre exemplu- un filozof, poet Latin, Tacitus spune asa despre obiceiuri Greco-Romane: Daca o sotie isi insela barbatul, era prinsa in adulter, cand barbatul o alunga de acasa o tundea chel si dezbracata in pielea goala era scoasa in strada sa se duca la parinti de la sotul. Apoi, Aristofan vorbeste despre un alt obicei Grecesc. Mamele erau lasate in casa sa ingrijeasca de casa si sa creasca copiii. Barbatii se duceau la razboi, cine stie in cate directii se duceau. Multe responsabilitati erau pe femeie in vremea aceea. Daca in mandatul ei de mama, femeia esua, copiii crescand si facandu-i rusine in sat, pe strada, in cetate, atunci obiceiul era ca aceasta femeie sa fie tunsa chel. Si prin faptul ca e tunsa chel sa-i fie rusine ca nu a fost mama buna si nu si-a crescut copii cumsecade.

Deci, rusinea care deriva din tunsul capului nu avea nici o legatura cu preotesele vestale, ci avea de a face cu fidelitatea fata de sot si statutul de mama. Cand apostolul spune ca daca nu vrea sa se inveleasca, atunci sa se tunda, el arata neascultarea aceasta si subliniaza aceasta infidelitate, nesupunere fata de sot, ca samburele care va aduce la infidelitate si la esec in statut de mama. Sa fie limpede: Cand mama, sotia nu recunoaste autoritatea sotului, mai devreme sau mai tarziu familia sufera, separandu-se si copiii o iau razna. Asta se intampla in practica.

Mergand spre celelalte argumente:

Argumentul # 2: Semnificatia creeri barbatului si a femeii Barbatul este slava lui Dumnezeu, spune Pavel. Femeia este slava barbatului (vers. 7).

Argumentul # 3: Prioritatea in ordine in creatieNu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat (vers. 8) .

Argumentul # 4: Relatia de scop dintre barbat si femeie (vers. 9) „şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.”  

Argumentul # 5: Versetul 10 – din pricina îngerilor,trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.  Acest al cincilea argument aduce in discutie existenta unor fiinte spirituale- ingeri. Ingeri care sunt angajati in relatiile cu biserica si cu familia. Din pricina lor, spune apostolul Pavel, femeia trebuie sa aibe capul acoperit. Acum, aici este o problema. Problema consta in faptul ca in textul grecesc lipseste expresia (care este scrisa in traducerea noastra) „un semn”.  Textul grecesc ar putea fi luat asa, literal, „De aceea femeia, din pricina ingerilor trebuie sa aiba pe cap stapanire.” Sau autoritate. Asa este textul grecesc. Vazut intr-un context mai larg, pasajul biblic este tradus foarte corect aici. In NLBT (Living Bible), scrie asa, „Asadar, o femeie trebuie sa poarte o invelitoare pe cap, ca semn ca este sub autoritatea barbatului.”

V-a intreba cineva: Dar, cine sunt ingerii? Spre exemplu, am citit intr-un comentariu, scris de  fratele Beni Faragau, pentru care avem o aleasa consideratie, dar interpretarea aceasta e o problema. Dansul spune asa: Femeia, din pricina demonilor (in Biblie scrie ingerilor) trebuie sa-si acopere barbatul, ca e vulnerabil in lupta cu Satana. Si ea trebuie sa stea in spate si sa-l protejeze de demoni. Orice altceva, numai sa nu isi acopere capul, sa nu stea sub autoritatea sotului. Ea este facuta aici protector. Lucrez la un studiu mai amplu, care va fi publicat, in care face o analiza profundata pe baza acestei interpretari.

Textul ne spune urmatorul lucru: Femeia crestina se misca, de altfel ca orisice alta femeie crestina sau necrestina si in sferele spirituale sunt ingeri si demoni. Din cauza ingerilor, chemati de Dumnezeu sa vegheze peste ordinea creatiei, sa protejeze pe cei tematori de Dumnezeu. Din pricina acestor ingeri, care asista la inchinare, se bucura de privelistea bisericii. Din cauza lor, cand te rogi, acopera-ti capul. Nu stiu. Nu ni s-a revelat care sunt implicatiile neascultarii. Dar fiti siguri, sigure ca sunt.

Argumentul # 6: Argumentul bunului simt De aceasta data este un argument pur cultural. Zice Pavel, „Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?” Nu. Argumentul avea forta in contextul culturii lor. Pentru ca luata din perspectiva culturii noastre, noi am spune: Nici o rusine. Urmatorul verset 14- Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. Nu va invata chiar si natura voastra fireasca, nu va invata chiar si cultura, sau am zice ‘bunul simt’? Se zice ca in spatiul Romanesc, in cultura secolului XXI nu mai e o problema. Nu-i chiar asa de rusinos ca in antichitate.  Aici e un argument cultural, care functioneaza sau are greutatea lui specifica in contextul in care cultura este formata de Scriptura si cu adevarat asa se crede. In Rusia, spre exemplu, probabil ca functioneaza, sau in Orient; in Romania, in spatiul occidental, tot mai putin, (functioneaza) acest argument.

Argumentul # 7:  Argumentul tine de vers 16, in care apostolul Pavel face o trimitere, o intelegere larga a principiilor acoperirii capului in toate bisericile lui Dumnezeu.

Dupa ce am vazut aceasta argumentatie, vom merge spre partea a III-a a cuvantului nostru:

III. Interpretari gresite a acestui pasaj biblic

Vom nota 5 interpretari gresite din spectrul liberal si din spectrul legalist.

1. Acoperirea capului este doar pentru femei casatorite.
Apostolul Pavel, in acest pasaj ar avea in vedere aici, in purtarea de val de catre femeile casatorite, cele necasatorite fiind in afara discutiei. In practica, acest lucru ar transforma acoperirea capului intr-un simbol al casatoriei, un fel de verigheta. Pe la tara, in mediile populare Romanesti, aceasta ideie inca exista. Cand femeia se marita isi acopera capul. Cata vreme a fost nemaritata se ducea cu coditele…. Aceasta traditie vine inca din spatiul iudaic. La Evrei acesta era obiceiul. Venind pe aceasta linie se sustine ca cele maritate sa aibe capul acoperit si cele nemaritate sunt libere sa aiba capul descoperit. Intrebarea este: Asa ne invata apostolul Pavel? Este oare invatatura cuvantului in aceasta forma?

Din start, consider ca aici apostolul Pavel se considera la toate femeile, indiferent de statutul lor civil. In primul rand, casatoria nu este mentionata in pasaj. In al doilea rand, pasajul 1 Corinteni 11:1-16 scoate in evidenta deosebirile care sunt intre barbati si femei, in cadrul oranduielii Dumnezeiesti. Argumentul al treilea, principiile din pasajul acesta sugereaza ca barbatii, in general, sunt si reprezinta capul femeilor. Si mai ceva, in vers 4 – Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.Citim, orice barbat insurat? Cand zice, „orice barbat”, sunt prinsi si feciorii? Sau numai soti? Orice barbat se refera la genul masculin, nu la clasa in genul masculin. Versetul 5- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.”Daca „orice barbat” din vers. 4 se refera la genul masculin, inseamna ca „orice femeie” din versetul 5 se refera la genul femenin, nu la clasa in genul femenin. Tertulian observa, inca de prin anul 220 aceasta nuanta a apostolului si o argumenta cu nuante de text grecesc. Noua nu ne sunt accesibile. In vremea aia era limba lor materna in care vorbeau si predicau.

Cuvantul Domnului, in locul acesta ne invata ca este vorba de orice femeie, ca gen femenin, nu clasa in gen. Cineva ar putea sa obiecteze, spunand: Da, dar ce scrie apostolul Pavel, „Cat despre fecioare, nu am nici o porunca de la Domnul.” 1 Corinteni 7:25 Versetul acesta este luat si mutat in alt context. In ce context spune Pavel ca pentru fecioare nu are nici un cuvant? Inseamna ca fetele fecioare n-au nici o porunca de la Domnul si de aici incolo pot trai cum vor, ca nu incalca nimic? Nicidecum. In 1 Corinteni 7 Pavel vorbeste despre relatia dintre barbati si femei in cadrul familiei. Acolo le spune cum sa se abtina de la relatii intime cand postesc, dupa ce principii guvernata viata conjugala, acolo se vorbeste despre divort, despre recasatorie. Acolo se vorbeste despre problema familiilor mixte- unul crestin, unul necrestin, de relatiile din sanul unei asemenea familii, despre asta se vorbeste. Si tot in contextul relatiilor din sanul familiei spune: Pentru fecioare nu am nici o porunca. Pentru ca de altfel si fetele sunt cuprinse in voia Domnului si li se cere sa asculte de Cuvantul Domnlui nostru. (41:51)

Femeia este casatorita sau necasatorita? Ca sa facem o aplicatie adaptata bisericii noastre, as spune asa: Prin „orice femeie” (noi) intelegem orice femeie adulta, casatorita sau necasatorita, botezata, care participa activ la rugaciune sau prin proorocie la adunarea bisericii. Nu sunt cuprinse aici fetele mici- copilasii, copiii. Dar, in schimb, cineva a ajuns la o varsta in care incepe sa faca o slujba in biserica si copiii de la scoala duminicala vin sa faca un program, ii invatam pe invatatorii de scoala duminicala sa respecte acest principiu, pentru ca vorbim de educatie si de crestere in invatatura lui Dumnezeu si in aceasta secventa. (42:51)

2. Invelitoarea nu este ceva artificial (de tip batic, palarie, val, sal) ci parul capului.
A-ti auzit aceasta interpretare? Ca de fapt aici, apostolul Pavel invata asa: Femeia crestina trebuie sa poarte par lung si barbatul sa se tunda rezonabil. Asa este interpretat textul. Prin urmare, femeia care poarta par lung, de la urmar, lasat in jos respecta textul si mai mult nu trebuie facut. Oare aceasta sa fie intelegerea corecta a textului Paulin?

Daca parul este invelitoarea capului despre care vorbeste Pavel, atunci toate versetele astea sunt in plus. O discutie degeaba. Concluzia aceasta o fundamentam pe urmatoarele argumente.

  • Prima Interpretare Gresita Daca parul este invelitoarea si femeia are datoria sa se inveleasca, i se cere sa se inveleasca si parul este invelitoarea inseamna ca nici o femeie, in mod natural nu are par. Ca trebuie sa decida ea daca are par sau nu. Vi se pare logic? Daca parul este invelitoarea, cerinta lui Pavel ca femeia sa se inveleasca in inchinare este absolut irationala, de vreme ce fiecare femeie are par pe cap. Este ca si cum mi-ar cere mie sa am doua picioare. Dar, numai cand ma rog sa am doua picioare. Este lipsit de logica sa tragi concluzia ca acoperitoarea este parul capului. Sigur, ca aceasta interpretare a plecat de la vers. 15 – Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. (45:15)
  • Daca parul este invelitoarea, atunci de ce cere Pavel femeilor sa se inveleasca. Care femeie e fara par, ca sa i se spuna, „Inveleste-te”. In plus, vers. 5 spune Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Daca parul este invelitoarea capului, atunci de ce ‘daca nu vrei sa te invelesti, tunde-te?’ Daca nu ai par, sa nu ai par. In plus, terminologia greceasca al textului din vers. 15 ne arata ca a ne inveli nu e acelasi cuvant ca si cuvantul par.
  • A 2-a Interpretare Gresita O alta consideratie. Daca parul este invelitoarea pe capul femeii in cadrul inchinarii publice, atunci aceasta concluzie ar distruge intreaga concluzie Paulina din acest pasaj, cele 16 versete fiind scrise degeaba. In plus,in text ar aparea niste tensiuni grozave care ar starni rasul oricui se uita cu atentie la text. Se spune aici: Orice barbat care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit…. Acoperit cu ce? Daca la femei, capul acoperit inseamna parul, la barbat ce inseamna? Tot par. Si atunci am spune „Orice barbat care se roaga cu par pe cap..” Dar, care barbat e fara par? Atunci, ar trebui sa mergem pana la capat spunand ca femeile trebuie sa poarte parul lung si barbatii sa se tunda chel. Dar chel doar cand se roaga. In rest vor purta peruca. Ce ciudat. Si invers, femeile sa aiba la biserica capul acoperit. Si in rest, pe strada, cand se roaga… si ajungem pana la urma ca in perioada moderna. Toate aceste concluzii se desprind in mod logic in text, daca asa vrem sa-l privim. Ce ne spune vers. 15? Este ca pentru femeie, parul este o podoaba, pentru ca i-a fost dat ca invelitoare a capului. Ioan Gura de Aur interpreteaza acest verset foarte frumos: Parul lung i-a fost dat femeii ca sa ceara invelitoare. (49:00)
  • A 3-a Interpretare Gresita este ca pasajul nostru nu are revelanta culturala noua ci este specific Corintului. (Vezi mai sus referinta la preotese vestale…) Dupa invatatura care o desprindem si de la Pavel, dar si de la contextul mai larg al societatii Greco Romane, in spatiul antic, femeile pe strada umblau cu capul acoperit. Spre exemplu” Plutarch, spre sfarsitul secolului 1, vorbeste despre obiceiul Roman- citez: Se obisnuieste ca femeile sa-si faca aparitia in public cu capul acoperit, iar barbatii, mai mult cu capul descoperit. Ioachim Ieremias intra in detalii, cum era imbracata o englezoaica, care era liberala in gandire, vine si arata cum in vremea respectiva, grecii si romanii se imbracau decent pe ulite. Nu a fost Corintul atat de dezmatat, incat in dezmatul lor sa spuna Pavel, „Ceva aicea se intampla dezastruos si biserica trebuie sa se recomande pentru o particularitate, chiar in vestimentatii.” Nu. Mai mult decat atat, traditia bisericeasca timpurie reflecta practica larg raspandita ca in adunari se purta capul acoperit. (50:00)

Am facut o investigatie ampla, incepand de la primii scriitori bisericesti, continuand apoi spre apologeti, parintii bisericii, continuand la reformatori si pana in zilele noastre. Cateva nume doar: Ireneu, Clement Alexandrinu, Tertulian, Origen, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur- numai din primele 4 secole. Parinti reprezentativi care in unison spun ca asa trebuie inteles pasajul lui Pavel: Femeia crestina sa aiba capul acoperit, ca semn ca recunoaste autoritatea barbatului ei. Avem o greutate. Citind, citind, am ajuns la o discutie cu un distins profesor din spatiu ortodox care spunea asa: Problema era ca in catacombele romane, femeile crestine par in gravuri cu capul descoperit. Asta reflecta ca in Roma acelor vremuri, femeile crestine nu purtau capul acoperit la biserica. De unde, apoi relaxarea in spatiul occidental, legat de acoperirea capului. Intr-o zi, ajung in Roma si un bun prieten m-a dus la catacombe. Nu ai acces acolo, dar pana la urma, cu niste rugaminti am putut sa observam niste gravuri. Si asa este. Insa, un detaliu mi-a sarit in atentie. In toate gravurile si desenele acelea apare potirul si spicele de grau- Cina Domnului, adica. Deci, femeia e cu capul descoperit la Cina Domnului in respectivele gravuri. Atunci, citeste, citeste. Un scriitor neamt, Hans Kuzelman, scrie un text care mi-a aprins becul. Zice el asa: La Romani, obiceiul de doliu insemna ca femeia sa-si descopere capul, de doliu. In Bihor, Zalau si astazi e obiceiul de doliu la tara, cand moare sotul tanar, sau un baiat mare. femeia a ramas vaduva, sau mama necajita, isi da jos baticul, isi despleteste parul si in sat merge tipand. Doliu – asta vine de la Romani. De odata, totul se leaga. Pictorul crestin zugraveste durerea in inima femeii crestine, care uitandu-se la masa Domnului, in centrul carui este Hristos crucificat, o doare si e in doliu. Este un limbaj artistic, nu reflectarea practica bisericii. Ca altfel, s-ar contrazice cu Tertulian, s-ar contrazice cu Ioan Gura de Aur, s-ar contrazice cu toata traditia bisericii din spatiul acela contemporan a acelor gravuri. (54:50)

O vorba despre cultura. O observatie de tip personal. Pe tot ce s-a scris pe acest text, pana in 1950, marea majoritate, peste 90% dintre autori interpreteaza conservator. Dupa 1950, randul celor care sustin interpetarea conservatoare se subtiaza, ajungand ca in ultimii 15 ani, 10% sa mai sustina conservator. Aceasta se suprapune cu miscarea feminista. Inca o observatie, mai mult de 70% de studiile pe subiect sunt scrise de femei. Mi se pare ca revolta pe care o traieste crestinul contemporan, crestinua contemporana, cand aude acest subiect se hraneste mentalitatile contemporane din chipul veacului contemporan. Chip al veacului, format din mentalitati feministe si nu din invatatura curata a cuvantului lui Dumnezeu. Sa avem mare grija cine ne formeaza mentalitatile si cum, ca acestea nu raman fara consecinte.  Ce sa mai spun, legat de obiceiul cultural? De exemplu, la evrei, daca iesea femeia maritata cu capul descoperit, dupa Hilel putea sa divorteze barbatul de ea. (56:00)

  • A 4-a Interpretare Gresita. Multe biserici din vest si nePenticostale din Romania nu cred ca femeia trebuie sa-si poarte capul acoperit. Oare Dumnezeu nu lucreaza si acolo? Oare Dumnezeu nu mantuie chiar si in bisericile acelea? Chiar nu o sa fie nimeni mantuit? Chiar in batic sta capul? Uite ca si dar de proorocie are si inseamna ca Dumnezeu accepta si asa. Fratii mei, de cand facem invatatura crestina, descriind comportamentul oamenilor? Invatatura se da pe temeiul Scripturii. Nu pe studiul maselor, ci pe Scriptura. Iar, daca luam pe acelasi argument: Uite ca a proorocit. Inseamna ca e bine sa fi ca ea, de vreme ce Dumnezeu a lucrat prin ea. Haideti sa ducem un argument de extrema. Va intreb: Magarita lui Balaam a proorocit? Ar fi bine sa fim si magarita. Iertati-mi indrazneala si afrontul pe care-l aduc la aceasta ideie. Dar asa mi se pare. Daca si Caiafa odata a proorocit, inseamna ca si Caiafa e bine sa fi. Fratii mei dragi, sa nu ne lasam impresionati de aceste abateri de la voia lui Dumnezeu, pentru ca luata din alta perspectiva, in bisericile americane, englezesti, canadiene, australiene, in urma cu 30 de ani femeile crestine aveau capul acoperit la biserica. Doar asa, pentru cei mai tineri dintre noi, mergeti pe internet si cautati asasinarea cu Kennedy. Uitati-va la femeile de pe margine, ca el a mers cu masina printre oameni. Uitati-va la oamenii printre margini sa vedeti ca femeile, in cea mai mare parte aveau capul acoperit si in public.

Deci, ceva s-a intamplat in acele societati, ceva ce incepe sa se intample in Romania noastra, in Biserica Emanuel. Baticul se ingusteaza tot mai mult, tot mai mult si dupa aceea va disparea si acesta. Si incet, incet o vom lua in alte medii. Dar as vrea sa va spun ca si in America, si in Canada si in Australia sunt biserici in care aceasta evlavie este tinuta. (58:00) Fratii mei, evlavia, aceasta intelegere a cuvantului, ca femeia trebuie sa aiba capul acoperit nu-i pur romaneasca, iata un exemplu- asa-s fratii penticostali italieni (le arata un youtube cu Italieni penticostali pe screen). (61:00)

  • A 5-a Interpretare Gresita. Femeia trebuie sa aiba tot timpul capul acoperit. Doua argumente: Rugati-va neincetat. Si daca neincetat trebuie sa te rogi, nu mai ai vreme sa dai jos acoperitoarea. Si ce, ingerii lui Dumnezeu numai la biserica sunt? (Asa ca) din pricina ingerilor, pe tot locul (sa fie acoperita). E pertinent argumentatia? Daca cineva doreste sa faca asa, nu ne opunem. Dar, textul biblic nu invata aceasta porunca. Ca, daca asa este, neincetat femeia trebuie sa aiba capul acoperit, ca neincetat trebuie sa se roage, stimati barbati, luati-va gandul ca vreodata mai puteti purta palarie vara, pe soare, sau caciula in cap iarna, ca e frig. Ca si noi trebuie sa ne rugam neincetat; si cand mai ai vreme sa pui palaria. Pavel spune lamurit: Cand se roaga femeia sau prooroceste…. si orice barbat care se roaga sau prooroceste. Si textul grecesc nu este ‘orice femeie credincioasa’ ci,  ‘orice femeie cand se roaga’. Acel verb, e un participiu care asa trebuie tradus: ‘In timp ce se roaga’.  Nu ‘care se roaga’. (63:30)

Concluzii

  1. Femeia crestina, indiferent de starea civila este datoare sa fie cu capul acoperit in cadrul rugaciunii, a manifestarii darurilor Duhului, indiferent de locul in care se roaga. 
  2. Consideram ca si principiul supunerii fata de barbat/fata de sot, precum si simbolul acestui principiu, adica acoperirea capului este o porunca de la Dumnezeu.
  3. Consideram ca acest pasaj biblic nu impune ca femeia crestina sa aiba tot timpul capul acoperit, sau barbatul tot timpul capul descoperit, ci doar in contextul activitatii de rugaciune.

Cateva aspecte specifice legate de Biserica Emanuel la minutul 64-73.

Articole asemanatoare

Tanzania targets Christian leaders

tanzania 1tanzania 2

Tanzania, officially the United Republic of Tanzania, is a country in East Africa. It is bordered by Kenya and Uganda to the north; Rwanda, Burundi and the Democratic Republic of the Congo to the west; and Zambia, Malawi and Mozambique to the south.

Pray for the Christian leaders and men and women of Tanzania. Two leaders, one a Catholic priest, and another from the Assemblies of God have been killed, and another priest was also shot at, but is recovering. These three incidents of violence against Christian ministers in Tanzania have left believers in the Eastern African nation concerned over the future of religious freedom. The following is a report from Open Doors USA:

Tanzania is ranked No. 24 on the Open Doors World Watch List of the worst persecutors of Christians. The 2013 ranking was released in early January. Previously Tanzania was unranked. Islamic extremism is the main persecution dynamic for the country. Tanzania is a Christian majority country with a very substantial Muslim population. But Zanzibar is 97% Muslim.

According to Open Doors USA, on Sunday Feb. 17 gunmen shot and killed a Catholic priest on the island of Zanzibar. The gunman waited for Father Evaristus Mushi as he parked his car outside the St Joseph’s parish, surrounded the car, and killed him while he was still in the vehicle. He was about to celebrate the first Sunday mass of Lent. The attackers fled on a motorcycle. Islanders knew Fr. Mushi as a philanthropist and advocate of interfaith dialogue. Police say they have arrested three suspects in connection with the murder, but their motive remains unknown.

On Feb. 2, on mainland Tanzania, an Assemblies of God minister, Pastor Mathayo Kachili, was hacked to death in the Geita region when he intervened in an altercation between villagers over the slaughter of an animal.

and more on this from Charisma magazine:

Mathayo Kachili, pastor of the Pentecostal Assemblies of God church in Buseresere, Tanzania—which is affiliated with the Pentecostal Assemblies of Canada—was beheaded when a group of religious extremists attacked Christians at the church on Monday, February 11. – See more at: http://www.charismanews.com/world/38399-ag-responds-to-beheading-of-tanzanian-pastor#sthash.WB1ILezb.dpuf

According to sources, there was a group of Muslims who had demanded immediate closure of butcheries owned by Christians. As far as Open Doors could determine, the demand is based on a longstanding tradition, together with a local government directive, that gave Muslims the sole right to act as butchers. In this incident the church had a non-Muslim butcher prepare meat to be served at a funeral. When the Muslims heard about this, they went on a rampage against the church in which Pastor Kachili was killed.

On Dec. 26, Catholic priest Father Ambrose Mkenda sustained serious injuries when unknown gunmen shot at him. He says he was followed by two men on a motorcycle as he was returning to his parish in Tomondo after work. The attackers shot him as he left his car. He sustained two bullet wounds: one to the cheek and one to the back. The gunmen then ransacked the rectory. Father Mkenda was rushed to a nearby hospital but was later transferred to Dar es Salaam where he underwent surgery to extract the
bullets.

Father Anthony Makunde, secretary general of the Tanzania Episcopal Conference, told a local newspaper, The Guardian, that the situation signaled a plot to destroy peace in the country.

The situations in Zanzibar and in the northwestern town of Geita remain tense.

A New Deaf Bible app for iPads and mobile phones

via Arthur Roshkovski

Wonderful tech news. In an effort to not only provide everyone a Bible in their own language, the new Bible app Bible.is  will be prividing the Bible in sign language, as well as a link to the Jesus story which is narrated by sign language. It is available in Google Play and iTunes.

About Bible.is

a ministry of Faith Comes By Hearing. The Bible and technology meet creating Bible.is, a tool helping to fulfill the Great Commission.
http://www.Bible.is/ apps

Faith Comes By Hearing is a non-profit, donor-driven ministry committed to reaching all people worldwide with the Word of God in audio.
Founded in 1972, the ministry records Scripture translations using indigenous speakers, making God’s Word available in the heart language of people – the language they use at home, in their community, and when praying.Millions of people can hear God speak their language. More than 700,000 Bible listening groups have been started in 150+ countries in over 700 languages, with new groups launching every day. Most groups use the Proclaimer, a self-powered digital playback device containing the entire New Testament on an embedded chip.

In 2010, the ministry released the Digital Bible Platform, combining the latest technology with the world’s largest resource of Audio Bible recordings and texts. The project includes Bible.is, a network of free mobile apps, which allows people to read, listen to, see, and share the Bible on their Apple and Android devices. In almost every country in the world, people are engaged in God’s Word through this endeavor, and, as it expands, millions more people will hear His Word anytime, anywhere.

Different types of listening groups now include villages or churches listening to a Proclaimer; home groups gathered around a computer; and individuals listening on their phone, even in the poorest and most sensitive countries around the world.

Faith Comes By Hearing’s goal is to record and provide Audio New Testaments in every translated language, making the fulfillment of the Great Commission a reality in our lifetime.

http://www.virtualrecording.com/

Uploaded by Bibleis feb 25, 2013

Ravi Zacharias – How do you know that Christianity is the one true worldview?

Exclusivity is one of the most popular charges leveled against the Christian faith. Here, author and apologist Ravi Zacharias and RZIM speaker John Njoroge challenge the assumption that Christianity is alone in making exclusive claims.

You look at the other world religions and see how these 4 questions are dealt with:

  1. Origin
  2. Meaning
  3. Morality
  4. Destiny

These 4 questions have to be answered in 2 ways. Every particular answer has to correspond to truth, either through empirical form of measurement or through the logical reasoning process. And when those 4 answers are put together, they must cohere  and not be incoherent. So, the two tests: Correspondence and coherence. I guarantee you, only in the Judaeo Christian world view will you find these 4 questions answered with corresponding truthfulness and with a coherent worldview.

April 12, 2012 Uploaded by Ravi Zacharias International Ministries

2. Is God concerned with our happiness?

A young man asks Ravi Zacharias an interesting question at Columbia University. Uploaded by Ravi Zacharias International Ministries

Vladimir Pustan – Telegrame de la Cruce – Saptamana de Evanghelizare Biserica Gloria Arad

poza de la Ciresarii.ro

Vladimir Pustan 3VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Luni seara 25 Noiembrie 2013. Text Ioan 19:25-30 Vladimir Pustan:

25 Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina 26 Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care -l iubea, a zis mamei Sale: ,,Femeie, iată fiul tău!„ 27 Apoi, a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!„ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat -o la el acasă.

28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: ,,Mi -e sete.„ 29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură. 30 Cînd a luat Isus oţetul, a zis: ,,S’a isprăvit!„ Apoi şi -a plecat capul, şi Şi -a dat duhul.

Sunt bune evanghelizarile astea ca trebuie sa se mai pocaiasca si pocaitii. Eu zic ca pocaitii ar trebui sa nu se mai pocaiasca in fiecare zi atata, ci sa se apuce hotarat si sa-si duca manturiea pana la capat. Nu sa ascultati 1000 de predici si sa nu impliniti nici una. E vremea sa ne maturizam si maturizarea aceasta vine de la Dumnezeu.

Problema mantuirii noastre nu s-a rezolvat cu pioneze ci cu cuie. In urma cu 2000 de ani, din dragoste pentru lume, pentru mine si pentru tine Isus Hristos a venit si si-a dat viata, ca tu sa traiesti altfel, ca tu sa ai un viitor, un destin diferit.

Isus, pe cruce, le trimite telegrame:

1. Ii spune lui Maria Magdalena: Eu ti-am iertat pacatele.
at the cross mary johnAsta a inteles Maria Magdalena cand a vazut ca sangele lui Isus Hristos curge suvoi pe cruce. A inteles, de fapt, cu ce a rascumparat-o pe ea. Era femeia marginalizata, pe care oamenii au pretuit-o in aur, pentru o noapte. Acum, Isus Hristos o pretuia in sange, pentru vesnicie. Pentru ca tu, eu, voi, nu a-ti fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care l-ati mostenit de la batranii vostri cu aur si cu argint, ci cu sangele scump si sfant al Domnului nostru Isus Hristos. Statea pe centura vietii si la propriu si la figurat, ca Iov. Si Iov zicea, „Oare n-ai pe nimeni ca sa ma rascumpere?” Avea raspunsul si raspunsul era in fata ei, la un metru, pe crucea Golgotei- sangele lui Hristos curgea pentru ea. In Isaia 53:52 – ca El, Isus Hristos, era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobiti pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti, vindecati.

Daca sti ca rascumpararea ta s-a facut cu sange, intrebarea logica, care vine imediat este, „Daca sti ca te-a rascumparat Hristos cu sange, de ce mai stai in pacat? De ce? Cate predici trebuie sa mai asculti? Cate morti trebuie sa mai vezi? Cata lacrima trebuie sa-ti mai curga ca sa intelegi ca viata aceasta pe care o duci este o viata in asteptare a unei zile, in care sa spui odata pentru totdeauna, pentru vecie: Hristoase, (ca talharul de pe cruce) ai mila de mine. Mantuieste-ma.”

Sa nu uitati ca viata noastra a fost rascumparata cu un pret greu. Rascumpararea noastra s-a facut foarte costisitor. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a gasit cu cale sa moara pentru mine- un pachet de nervi, un mincinos, un rau, un neiuibitor. Si vreau sa-i multumesc Domnului Isus Hristos ca El s-a uitat la mine, o buruiana si n-a privit la pacatele mele. A privit la potentialul meu. Vreau sa-i multumesc lui Hristos ca n-a vazut doar trecutul meu, ci a vazut viitorul meu. Vreau sa-i multumesc lui Isus Hristos ca m-a facut parte a unei mantuiri fantastice. Cand nimeni n-a dat doi bani pe mine, Hristos m-a iubit.

Dumnezeu nu vrea sa uitam pretul acesta mare al sangelui lui Isus Hristos. Nu va bateti joc de El. Cu fiecare click pe care-l dai, cu fiecare negare in viata, nu faci altceva decat sa spui ca sangele Lui nu valoreaza nimic pentru mine. Intr-o zi te vei intalni cu El. Intr-o zi te vei intalni la judecata si judecata aceasta va fi o judecata dura, pentru ca nimeni nu poate sa-si permita sa calce in picioare sangele lui Isus Hristos. Nu calcati pe sangele lui Isus Hristos. Nu va bateti joc de El pentru un pahar de bautura, pentru o minciuna, pentru o lacomie de un ban furat, care poate sa distruga o viata intreaga de bogatie spirituala. Nu va bateti joc de sangele lui Isus Hristos cantand fara bucurie, slujindu-i fara bucurie, rugandu-va fara ca sa stati cu mintea in rugaciune- cu sufletul acolo. Nu mai va jucati de-a biserica. Traiti o viata sfanta, pentru ca n-ati fost rascumparati cu flori, ci cu sange. Traiti o viata sfanta, pentru ca sangele Lui curge si astazi. Si acela care a iertat in urma cu 2000 de ani talhar si prostituata, poate sa o faca si astazi cu noi, oameni care ne categorizam sfinti fata de cei ce i-am spus din fata. Cu atat mai mult, sangele Lui este valabil si astazi, dar din pacate, lumea n-are nevoie de el. Nu uitati ca in mana lui Hristos, orice buruiana poate fi un trandafir.

Cine mai priveste astazi potentialul unui om? Cine se mai uita la tine cum se uita Hristos? Te uiti in oglinda si ce vezi? Sfant? Pacatos? Se uita Hristos la tine si vede un mantuit. As vrea, din toata inima mea, ca Dumnezeu sa-ti trimita o telegrama in care sa-ti spuna, „Eu ti-am iertat pacatele tie. In seara aceasta, ai inteles ce inseamna dragostea Mea? Pe tine, pe care nu te-a pretuit nimeni, te pretuiesc Eu,” zice Domnul. „Te-am sapat in palmile Mele, te-am platit cu pret de sange. Te-am rascumparat din mana Satanei, care te-a pretuit. Ca pe o sluga, te-a purtat in lesa ca pe un caine. Te-am rascumparat, te-am facut o binecuvantare.” Doamne iti multumesc pentru rascumpararea Ta.

2. Ii spune lui Maria, mama fiilor lui Zebedei – Tu tot la lucrurile lumii te gandesti?

Ucenicii erau impreuna cu Isus Hristos, ani de zile au stat si au umblat cu o pereche de slapi cu El, au mancat cate o bucata de paine. In clipa cand Petru a scos un cuvant, urechile lui Iacov si a lui Ioan s-au ciulit imediat. La un moment dat, Petru a spus, „Iata Doamne ca noi am lasat totul,” dar adevarul e ca el nu prea lasa-se mult… exact asa cum te-ai pocai la 70 de ani, ca sa iti aduci inaintea Domnului Parkinson-ul. Oricum, bani nu-s, sanatate nu-i, de auzit, nu mai auzi bine. Cam asa ceva zice Petru, „Iata ca noi am lasat totul,” dar lasa-se o barca nenorocita si faliment. Zice, „Am lasat totul si te-am urmat.”  Ioan si Iacov, pe langa ceilalti ucenici s-au intrebat, „Noua ce ne dai?” Dar, ei nu au avut curaj sa mearga in fata Domnului Isus Hristos sa intrebe, „Noua ce ne dai?” Si-au trimis mama. Sa transeze un post mai bun. Si se duce mama fiilor lui Zebedei si spune Domnului Isus Hristos, „Doamne, cand vei ajunge in imparatia Ta, te rog frumos sa nu uiti si copii mei. Unul sa fie la dreapta ta si unul la stanga.”

Marie, ti-ar placea acuma, sa fie in loc la talharii astia aici copiii tai? Zice: A-ti putea bea voi paharul suferintei? „Uitam sa spunem la servici sau la scoala ca suntem copiii tai, dar, Doamne, daca va veni prigoana, putem.” Serios? Ce ai putea sa-mi dai mie pentru ca Te-am urmat? Ce mi-ai putea da pe pamantul acesta? Stiti, marea noastra problema nu e cerul, ci problemele noastre de jos. Pamantul si cerul sunt incompatibile. Nu trebuie neaparat sa traim  o viata mizerabila aici, dar sa nu asteptati rasplatirea pe pamantul acesta. Si pentru tot ce am lucrat mai bun si vesnic si curat, noi nu asteptam nici un folos. Rasplata noastra e Hristos. Nu uitati ca Hristos a venit nu sa ne imparta pamantul, ci cerul.

Este o teologie Americana acuma, care spune ca daca il ai pe Isus Hristos in inima ta, neaparat trebuie sa ai aer conditionat in cusca cainelui. Atata trebuie sa fi de bogat. Suna bine, dar nu e biblic. N-a spus Hristos ca ne da cerul, coborand pe pamant, ca asta e o teologie ieftina de Martorii lui Iehova, eventual. Hristos a spus ca in viata aceasta vom avea suferinte si necazuri- vom avea prunci care pleaca de acasa, vom avea si noi zile in care vom ramane in somaj si vom sta in fata la farmacie pentru medicamente. Ne-a spus Isus Hristos ca si pe noi ne vor trada prietenii. Si noi vom avea probleme. Si noi, de multe ori vom plange si rugaciunile noastre vor avea gust sarat. Ne-a spus Isus Hristos ca vor fi zile de Luni, in care nu vei sti incotro sa o apuci. Nu ne-a spus Isus Hristos, neaparat, ca vom trai grozav pe pamantul acesta. Ne-a spus ca ne va da apa, paine, haine, cam atata. Ne-a mai spus ca ne va mai da ceva. Bucuria de a ne multumi cu ele. Asta e frumusetea crestinismului, adica sa ai putin si sa ti se para ca duci viata lui Bill Gates. Dar, toata ziua suntem nemultumiti. Toata ziua alergam dupa lucruri de din acestea si seara te pui in pat si ai uitat sa te rogi. 24 de ore in care nu-ti aduci aminte macar un minut ca exista un Dumnezeu sus in cer.

Marie, ce vrei? Deputati sa fie copiii. Oare ce trebuie sa vina peste noi ca sa invatam dintr-o data, ca mai importante sunt lucrurile de sus, decat cele de jos. Ca mai important este sufletul decat trupul. Ca mai important este adevarul decat minciuna. Ca mai important este sa fi bucuros cu Isus Hristos, decat sa fi trist cu lumea aceasta. Cat ne trebuie sa traim in viata asta pana invatam ca putem sa traim frumos din lucrurile simple ale vietii? As vrea ca sa va ganditi mai mult la lucrurile de sus. Dar, asta nu inseamna ca trebuie sa stati cu capul in nori.

Prioritara este imparatia. Adica, nu trebuia sa spuna Maria: Doamne, ce dai copiilor mei? Ci, Doamne, copiii mei sunt suficient de pocaiti sa ajunga sus? Asta e intrebare de mama. Ce as mai putea sa fac eu, ca mama, sau ca si tata, ca copiii mei sa ajunga in cer? Ce trebuie sa fac in casa mea? Ce cablu trebuie sa mai tai? Ce ore de rugaciune trebuie sa mai pun in casa? Ce canale sa scot afara din casa mea? Ce Biblie trebuie sa o deschidem noi seara? I-am facut si am zis ca atata e treaba noastra, sa facem copii, uitand, de fapt, ca trebuie sa-i ducem pana in cer. Si asta e mult mai greu. Tot la lcururile de jos va ganditi? Asa cum spunea fratele Traian Dorz: Voi numai pentru viata aceasta va ingrijiti si va vedeti, ca si cum a-ti fi doar trupuri. Oare suflet nu aveti?  Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea aceasta… dar nu o putem castiga si nici pastra. Dumnezeu e prioritar. Daca mai ramne timp pentru altceva… Noi vorbim de suflet, cred ca l-ati confundat. Sufletul nu-i trupul. E diferit. Daca am purta de grija sufletului nostru cat ii purtam de grija trupului am fi foarte sfinti. Daca am schimba timpul Facebook-ului si calculatorului cu cel de Biblie, iarasi am fi sfinti.

3. Ii spune lui Ioan – Pentru Mine trebuie sa lucrezi
mary john at the crossIoane, iata mama ta. Du-o acasa. Si-a incredintat mama lui Ioan. In primul rand trebuie sa te gandesti ca Dumnezeu te-a rascumparat prin sangele lui Isus Hristos. Al doilea lucru, in mod logic, este ca nu mai trebuie sa te gandesti la lucrurile astea de jos, toata ziua si sa pierzi din vedere obiectivul principal, care este vesnicia. In al treilea rand, cand ai realizat aceste lcururi- pentru Hristos trebuie sa lucrezi. Putea sa zica Ioan, „Eu am ramas singurul barbat cu Tine la cruce, nu o sa ma uiti acolo sus.” „da,” zice Domnul, „cu o conditie. Te apuci si muncesti pentru imparatia Mea.” Am ajuns la concluzia ca noi intelegm gresit, ca noi avem nevoie doar de iertare. Dar, cand privesti la crucea lui Isus Hristos nu primesti numai iertarea. Ci primesti si responsabilitatea. Intotdeauna cand privesti crucea primesti de lucru. Cine nu are de lucru in biserica si in trupul lui Hristos, acela inca nu a vazut crucea. Pentru ca atunci cand te uiti la crucea lui Isus Hristos, vezi ca ai de lucru. Vezi ca este nevoie intotdeauna de lucru.

Un om iertat munceste pentru Isus Hristos. Ioan s-a ales cu o mama de care a trebuit sa aibe grija tot restul vietii sale, cu Maria, mama Domnului nostru Isus Hristos. Mantuirea e prin har, dar rasplata intotdeauna e prin fapta. Atatia oameni nu stiu ce sa faca in trupul lui Hristos. Primiti responsabilitati la crucea lui Hristos si intrebati-L in seara aceasta, „Doamne, ce ai vrea sa fac?  Da-mi si mie ceva de lucru, Doamne, pentru ca daca nu-mi dai Tu de lucru, o sa-mi dea Satana de lcuru.”

4. Ii spune mamei Lui, Maria – Vei avea o rasplata
Daca tu accepti mantuirea din mana Mea… (si nu uitati ca si Maria a avut nevoie de mantuire din mana lui Isus Hristos) Femeia aceasta a avut un har: harul suferintei. Ce i-a spus Simon cand L-a tinut pe Hristos in brate? „Va veni o vreme cand inima ta va fi strapunsa de o sabie. Acum era strapunsa inima. Il vedea pe copilul ei, pe Isus Hristos, pe care L-a purtat in pantece- Dumnezeu si om- Il vedea suferind pe Golgota. Ganditi-va ce viata a avut. A nascut intr-un grajd, a trebuit sa fuga in Egipt dupa aceea, l-a crescut cu saracie, dupa care a ramas vaduva. Un har al suferintei. Oare s-a meritat? Oare se merita sa te pui la picioarele crucii Lui si sa spui, „Doamne, vreau sa-mi mantuiesti viata, sa ma gandesc la lucrurile de sus, vreau sa-mi dai ceva de lucru, dar, Doamne, se merita? Da, se merita. Am ajuns la o concluzie frumoasa, ca si daca n-ar fi cer s-ar merita sa-L slujim pe Hristos pe pamantul acesta. Pentru ca exista si o frumusete a slujirii pe pamantul acesta, exista o rasplata a crestinismului si pe pamantul acesta. Dar, cu atat mai mult, precum este si un cer si o rasplatire, se merita sa umblam cu Isus Hristos, se merita sa lasam totul, ca oricum intr-o zi vom lasa totul si vom pleca de aici.

Spune cuvantul lui Dumnezeu ca daca suferim, si Mariei i s-a dat harul suferintei, vom si imparati impreuna cu El. Daca suferim impreuna cu El, sa-I purtam ocara Domnului nostru Isus Hristos, vom si imparati impreuna cu El. A fost binecuvantata si ea la Pasti, la invierea lui Isus Hristos- si cand a fost botezata si ea cu Duh Sfant la Rusalii, ca ne zice Biblia ca a fost printre cei 120 de oameni peste care s-a coborat Duhul lui Dumnezeu la Rusalii. Iata, atatea binecuvantari, cum scrie in Apocalipsa 3 „Acel ce va birui ii voi da sa sada impreuna cu Mine.” Ceea ce spunea Pavel, „Clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da-o Domnul nostru, Isus Hristos.” La acea zi a rasplatii va chem in seara aceasta. Pentru asta trebuie sa faceti un pas in credinta. „Doamne, iarta-mi pacatul.” Mantuirea depinde de lucrarea lui Hristos pentru noi. Darm rasplatirea depinde de lucrarea noastra pentru El. Cu cat lucram mai mult, cu atat vom fi rasplatiti mai mult acolo sus in cer.

Daca va veti duce acuma acasa si va veti uita in oglinda, sigurat veti vedea oameni nedesavarsiti. Nu-i nimic. Dumnezeu vrea sa va desavarseasca in fiecare zi si vreau sa va spun ca in atelierul lui Dumnezeu suntem cu toti oameni care asteptam sa faca Domnul cu noi aceasta mare lucrare care este pocainta.

Undesigned Coincidences – Evidence for the historicity of the Gospels Tim McGrew (via Logos Apologia)

Arial view of BETHSAIDA, Israel via http://jewishmag.com/

Video by Chris Putnam of LogosApologia

Do the Gospels contain internal and external evidence

that they are eyewitness accounts? 

One compelling line of evidence comes in the form of what is called „undesigned coincidences”. When one is telling a story, especially a story one has witnessed, one often hits the highlights and does not explain every detail. The focus is on what is important to the action. This is why two eyewitnesses will testify in different ways about the same event. Each person brings his own unique point of view in his description, due to his individual preferences and his predisposition. When telling a story, one gets caught up in what one actually remembers, and drops incidental references to significant facts. The sort of facts which are seemingly selected randomly by the memory of the individual. This is typical of the real memoirs, but not of legendary embellishments. When accounts from different eyewitnesses fill in the unknown details for each other, this is called an undesigned coincidence.

Here are 3 undesigned coincidences we are taking a look at, which show how the Gospels are pieces of an interlocking historic narration:

1. The miracles Jesus performed in Bethsaida

Such coincidences, especially when they are considered in their cumulative force, provide strong evidence for the integrity of the individual accounts. In Matthew 11:21 Jesus pronounces a curse on some cities in Galilee, saying, „Woe to you, Chorazin! Woe to you, Bethsaida! For if the miracles had occurred in Tyre and Sidon which occurred in you, they would have repented long ago in sackcloth and ashes.”  So, the question naturally arises: What is Jesus talking about? What were the mighty works done in Chorazin and Bethsaida? For Chorazin, we really cannot say. It’s one of those cases, where we realize that Jesus did things that we do not have recorded in Scripture, and Bethsaida is never mentioned elsewhere in the Gospel of Matthew. In Mark and John, who do name Bethsaida a couple of times, tell us nothing that would make sense of Jesus’s words, as quoted in Matthew.

But, in Luke’s Gospel, we find the answer. Luke 9:10 reads „When the apostles returned, they gave an account to Him of all they had done. And taking them with Him, He withdrew by Himself to a city called Bethsaida.” Immediately after this verse, and set in the same geographic location, we have Luke’s account of the feeding of 5,000. Now, here we have an answer to our question, about the mighty work done in Bethsaida. It was there that Jesus fed the 5,000.

Now, a critic, trying to get around the force of this coincidence, might point out that Luke gives out both the location of the miracle, and in Luke 10:13, Jesus’s pronouncement was on Chorazin and Bethsaida. Might Matthew have simply copied form Luke, forgetting to include the reference to Bethsaida? Most scholars, traditional and liberal, think Matthew did not use Luke’s Gospel at all in writing his own. No one, not even an honest and observant eyewitness, can report every event in complete detail. So, the alternative hypothesis of chance and legendary elaboration does not really explain the coincidence at all. And modern scholarship makes the copying hypothesis very unlikely. The best explanation is Matthew was simply reporting facts, as he knew they had occurred.

2. Why does Jesus address Philip in the feeding of the 5,000?

In John 6:5 , Jesus is preparing to feed the 5,000. He turns to Philip and asks: Therefore, Jesus lifting up His eyes and seeing that a great multitude was coming to Him said to Philip, „Where are we to buy bread that these may eat?” Philip is a minor figure in the Gospels. After the calling of the disciples, Jesus addresses Philip directly only once, that we hear of. Why then, does Jesus ask this question of Philip? Why not Peter, James, or John, who are much more prominent figures? Why not Judas, who kept the money? Presumably, when John told the story, he wasn’t concerned with the reason Jesus chose Philip. But, if someone were forging the story as fiction, crafting a legend, he would have a literary reason for selecting a particular disciple as a character in his fictional narrative. Accordingly, a fabricator of fiction would not select a character without making the reason clear to the audience.

So, why did Jesus choose Philip? John’s Gospel does not really say why. Keep in mind that we just learned in the previous undesigned coincidence that the miracle took place in Bethsaida- Luke 9:10. Then turn to John 12:20-21. Here is Jesus teaching and some Greeks approach and want to speak with him, asking permission from Jesus’s disciples. Now, casually, in the course of reporting the request, John remarks, „Now, there were certain Greeks among those that were going up to worship at the feast; these therefore came to Philip, who was from Bethsaida of Galilee, and began to ask him, saying, ‘Sir, we wish to see Jesus.'”  

Now, here is a remarkable, interlocking  of the 2 passages in John and Luke-  BECAUSE PHILIP WAS FROM BETHSAIDA! (John 6:1-13; Luke 9:12-17: Matthew 11:21)There’s no other way that this could be explained, as having one of the authors copying from the other. John does not tell us where the miracle took place, and Luke never mentions Philip. And the coincidence is too tight and clear for a chance of a legendary elaboration to be a plausible explanation. (6:06) But, putting the 3 passages together, we find that they interlock, like pieces of a jigsaw puzzle. This is what real history looks like. It has a ring of truth.

3. 

Two passages in Mark give us the setup for our third undesigned coincidence. In Mark 6:31, we find a reference to large crowds of people, so large and pressing, that they force Jesus and the disciples to withdraw. „And He said to them, ” Come away by yourselves to a secluded place and rest a while.” (For there were many people coming and going, and they did not even have time to eat.) This passage sets the stage for the feeding of the 5,000. A little time later, Mark gives us another vivid description of the scene: Mark 6:39 „And He commanded them all to sit down by groups on the green grass.” Two questions arise form these passages.

  1. Why should there have been particularly large crowds, just then? We are entitled to demand an answer with the evidence of the historic faithfulness of the narrative, if we could find one. 
  2. It is a bit odd that the grass should be described as green. In Palestine, there’s only a short growing season. After that, dry heat turns the grass brown, and it remains brown throughout the summer.

But, in John’s description of this setting, for this same miracle, we find the detail that explains both of these facts. John 6:4 reads: „Now the Passover, the feast of the Jews, was near.” At Passover each year, thousands of Jews travelled each year to Jerusalem to celebrate the feast. That would definitely explain why a Galilean town would be unusually crowded at the time. As it happens, Passover falls every year, in the middle of the year’s growing season, when the grass would be lush and green. John doesn’t mention the crowds or the green grass. Though he does note that there was much grass in that place, John 6:10. Mark doesn’t mention the season was Passover, but, putting the two accounts together, makes for an explanation that fits everything together. And, no other explanation does the job so well. This has a ring of true history.

Even skeptics believe that Gospels were written at different times and places. Where the accounts are obviously independent, the odds against some kind of subtle collusion are astronomical. The best explanation is that they were writing about something that actually occurred. This undesigned coincidence supports the historicity of all the different accounts. When we overlap the Gospels in this way, these undesigned coincidence provide evidence the Gospel accounts are eyewitness testimony of actual historical events.

LIVE 2013 Biserica Gloria Arad-Bujac Saptamana de Evanghelizare In Direct 24 Februarie – 3 Martie

Faceti click aici sa urmariti programele

„LIVE” In Direct  –  19:00

si  Duminica orele 9:30 am si 18:00

b gloria 3

Duminica 24 Februarie – Duminica 3 Martie Evanghelizare la Biserica Penticostala Gloria Arad Programele din timpul saptamanii incep la ora 19 Dumineca de la 18 (sursa Cristi Ignat Facebook)
Duminica 24 Feb

  • Pavel Rivis Tipei

Luni 25 Feb

Marti 26 Feb  

  • Ghita Mois

Miercui 27 Feb

Joi 28 Feb  –  Sandu Negrusel

Vineri 1 Martie  –  Iosif Berce

Duminica 3 Martie  –  Moise Lucaci

Moise Ardelean – Matei 16 – Hristos si Biserica si Trairea prin har

gloria 1de la Sa-l cunosc pe El  Published on Feb 19, 2013 http://www.credo.tv

Pastorul Moise Ardelean este Pastor al Bisericii Gloria Arad si Membru in Comitetul Cultului Executiv Penticostal, si Presedintele Comunitatii Penticostale Regionale Arad, care cuprinde Bisericile Penticostale din 4 judete: Arad, Timis, Hunedoara, Caras Severin- numarul total al bisericilor 625, credinciosi botezati 42,6oo. Impreuna cu apartinatorii sunt aproape 70,000 de suflete. La nivel national sunt peste 2,800 de Biserici Penticostale si datele preliminare ale recensamantului dadeau 370,000 de credinciosi Penticostali.

Dubla Revelatie din Matei 16 – Hristos si Biserica

Matei 16:13-18

13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?„ 14 Ei au răspuns: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.„ 15 ,,Dar voi„, le -a zis El, ,,cine ziceţi că sînt?„16 Simon Petru, drept răspuns, I -a zis: ,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!„

17 Isus a luat din nou cuvîntul, şi i -a zis: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi -a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

Pasajul este extrem de important pentru ca e prima oara cand Domnul Isus a vorbit despre biserica si despre piatra pe care avea El sa o zideasca, despre biruinta bisericii, despre atacurile la care avea sa fie supusa biserica, dar si despre triumful final al bisericii.

Mantuirea si trairea prin har

Cristian Barbosu – Noua Locatie in Arad

Sursa pozelor si mesajul Pastorului Cristian Barbosu – Facebook 

FA CLICK pe POZA pentru PREDICA din 24 Februarie 2013 la noul local

Cristian Barbosu noua biserica 1

Poza de la prima intrunire de Duminca 24 Februarie 2013 (sala urmeaza a fi finisata)

Cristian Barbosu noua biserica 2

Avem in sfarsit o locatie stabila a bisericii ! Suprinzatoare? Prea putin spus. Adevarul este, ca toti am ramas surprinsi de modul in care Dumnezeu ne-a calauzit inspre aceasta locatie permanenta pentru biserica noastra. Dupa ce am cautat, evaluat si negociat cu multe alte locatii in Arad, in ultimile zile Dumnezeu ne-a inchis toate celelate usi si ne-a indrumat inspre aceasta. O locatie frumoasa, situata in zona centrala, cu o sala de aproximativ 400 de locuri, sali adiacente pentru lucrarea cu copiii si alte facilitati deosebite, si in plus si la un pret deosebit! Si totusi, nu ne-a fost usor sa acceptam oferta … fiindca locatia este cunoscuta in lumea aradeana ca fiind un loc infam, un context si o sursa cunoscuta a promovarii pacatului. Locatia pentru ani de zile a fost una dintre cele mai cunoscute discoteci din Arad (Viva) iar mai apoi a devenit bar, sala de jocuri de noroc si Bingo – ceea ce este si in prezent. Fiindca fostii chiriasi nu au reusit sa isi mute inca obiectele (barul, jocurile, bingo), duminica 24 februarie, cu ocazia primei noastre intalniri, ne-am inchinat si am predicat Cuvantul in aceeasi sala cu tabelele de Bingo pe pereti, cu barul si jocurile de noroc in holul bisericii, dar L-am laudat pe Dumnezeu si am sfintit locul pentru Gloria Lui!

Cristian Barbosu noua biserica 3

Adevarul este ca intr-o Europa in care multe biserici se transforma des in cluburi, discoteci, sau sali de teatru, pentru noi a fost de neimaginat sa fim noi cei care sa traim transformarea unui loc al depravarii intr-o biserica! Fara doar si poate, este un har prea mare pe care Domnul ni l-a dat! Sincer, am ramas surprinsi si ne-am mirat de ce El alege sa se foloseasca de noi, mai ales acum la inceput, cand si asa suntem firavi si in proces de vindecare si stabilizare! Dar am luat-o ca un semn de la Domnul, ca o incurajare extraordinara, neasteptata a Celui Divin. Fiindca dorinta si rugaciunea noastra a fost dintotdeauna sa cautam sa rascumparam vieti adancite in pacat, si Domnul ne-a adus multi oameni de acest gen in biserica si ia facut marturii vii ale harului Sau bogat! Dar sa poti sa ai privilegiul de a rascumpara nu doar suflete ci si locuri, contexte, care promoveaza pacatul, care genereaza ispite si atrag oamenii in pacat, este o mare victorie pentru Imparatia lui Dumnezeu. Cel putin noi asa o vedem si asa ne intelegem rostul, anticipand ca Domnul sa faca lucrari mari in acest loc!

Chiar astazi cu ocazia primului nostru serviciu, 7 persoane si-au predat viata Domnului Isus! De aceea il laudam, Ii multumim si ne rugam sa ne faca vrednici de o asemenea chemare si de acest gen de transformari Christice. Rugati-va cu noi ca Sangele lui Isus sa curateasca acest loc, ca Duhul Sfant sa-l umple de Prezenta si Putere, ca Tatal ceresc sa supuna, sa alunge si sa mustre orice duhuri care in ultimii ani au stapanit acest loc – devenit prin harul lui Dumnezeu – locul in care va fi glorificat numele Lui ! In urmatoarele saptamani sala va fi eliberata de catre cei ce detin si organizeaza jocurile de noroc si din acel moment vrem sa intram intr-un proces de renovare si reamenajare a acestei locatii pentru a fi mai potrivita pentru intalnirile Bisericii noastre (serviciile de inchinare, grupurile de copii, etc.) Privind la fotografiile facute in prima zi a inchinarii noastre in acest loc, inaltati o ruga pentru noi!

Vezi aici predica Pastorului Cristian Barbosu din noua biserica  postata in 24 Februarie, 2013

http://livestre.am/4m711

The not so nice side of the Maldives –

The people living on the island of Maldives don’t even have the Old Testament translated in their own language… the people working on that translation all died mysterious deaths… pray for the Gospel to reach the people living in the Maldives.

Persona

Maldives - Paradise-Island-Resort-Spa

Light Reveals Darkness

A Christian worker, who ministers in the Maldives, shares thoughts in this heartfelt letter.

Dear Brothers and Sisters,

“How do I begin to share with you what is in my heart for the Islanders? Indeed there is much to tell. Let me begin by saying thank you. Thank you for taking a step into the faith adventure that will take you into the heart of paradise, the Maldives. Despite its beauty, you will be surprised to see that the true heart of the Islands is empty and dark, for it doesn’t have the light of the Lord Jesus Christ.

“The Body of Christ in Maldives is very weak and hurting. To be a Christian in this paradise country is a living hell. The few believers are scattered and in hiding for fear that they may lose family, friends, property, and rights if the authorities find out that…

Vezi articolul original 191 de cuvinte mai mult

John Piper – Holding Fast the Word of Life

from 2010. Message begins with John Piper reciting Philippians:

Holding Fast the Word of Life in 2010 from Desiring God on Vimeo. To listen to this message in audio format or to read transcript click here – http://www.desiringgod.org

Text: Philippians 2:14–16

Do all things without grumbling or questioning, that you may be blameless and innocent, children of God without blemish in the midst of a crooked and twisted generation, among whom you shine as lights in the world, holding fast to the word of life, so that in the day of Christ I may be proud that I did not run in vain or labor in vain.

As always, in the second message of Prayer Week, I am seeking with all my heart to call you, plead with you, inspire you, motivate you, encourage you, persuade you, lead you to give yourself to the word of God in 2010. To give yourself to the word of God in 2010. To give yourself to the word of God in 2010.

I mean something more than a few-minute snatch at it every few days. I mean give yourself to it  every day. Every day. Every day.

No Power Without the Promises

I would guess that almost everyone listening to me is dissatisfied with the spiritual power and consistency and fruitfulness of your life. And I do not consider that anything I say is simple remedy to that spiritual weakness. God is sovereign. He changes times and seasons. And that includes spiritual times and seasons—in cultures and in families and in individual lives.

But one thing I know: There is a spiritual diet without which no Christian can be strong and healthy and fruitful. And that is a diet of the word of God.

No Promises of Power

5PIPER12xx.jpgHear me carefully. I am making no promises that reading or memorizing the Bible will automatically make your life strong and healthy and fruitful. The Pharisees read and memorized the Scriptures more than any of us ever will. And most them, Jesus said, were cast into outer darkness where there is weeping and gnashing of teeth (Matthew 8:12).

I am not giving a guaranteed technique for power. The Spirit blows where and when he wills. I have known seasons of terrible barrenness in reading the Bible. Not in neglecting the Bible, but in reading the Bible. I am not God, and the Bible is not God. God is God. And we do well not to think we can manipulate him by handling his words like beads on a string or fingers on a ouija board.

Open the Eyes of Our Hearts

There is a spiritual receptivity that he alone can give. Why else would Paul pray inEphesians 1:18 that “the eyes of your hearts be enlightened,” that we may know the glory of what the word so plainly says?

He is praying. He is praying to God. The Bible is not God. The Bible is the infinitely precious and infallible word of God. But if the living God does not open our hearts to the word of God, we can read it a hundred hours a week and never see the glory of what it says and the one who gave it.

No Guarantee, No Magic

Paul prays that we would see what is in the word with the eyes of our hearts. This is the close of Prayer Week. And there’s the link between prayer and the word of God. If God does not act sovereignly to overcome our spiritual blindness and deafness and numbness, seeing we will not see, and hearing we will not hear, and reading we will not comprehend.

So I am giving you no guaranteed regimen or device or scheme or trick for spiritual power and health and fruitfulness. Bible reading is not magic. Bible memory is not mind control or divination. I don’t know if your reading the Bible and meditating and memorizing will give you power and health and fruitfulness.

Don’t Starve the Grace

What I do know is: Without it you starve every grace that God means for you to thrive on his world. There is a spiritual diet without which no Christian can be strong and healthy and fruitful. And that is a diet of the word of God.

So here I am, longing, praying, pleading that you give yourself to the word of God in 2010. Give yourself to the word of God. Give yourself to the word of God. It’s the word of God. It’s the word of God.

You Shine as Light in the World

Look at Philippians 2:14–16.

Do all things without grumbling or questioning, that you may be blameless and innocent, children of God without blemish in the midst of a crooked and twisted generation, among whom you shine as lights in the world, holding fast to the word of life, so that in the day of Christ I may be proud that I did not run in vain or labor in vain.

Take two phrases and notice their connection. Verse 15 at the end: “you shine as lights in the world, holding fast to the word of life.” This culture is crooked and perverse in many ways. And Paul says that Christians, whose citizenship is in heaven, shine in this dark world as lights, that is, like stars in the night sky. This is the word used for the sun and moon and stars in Genesis 1.

You are the light of the world, Jesus said (Matthew 5:14). Now Paul says that Christians shine as light in a crooked and perverse generation. How? How do we shed the darkness of our sin—our selfishness and pride and fear and lust and bitterness? Paul answers, “You shine as lights in the world, holding fast to the word of life.” You shine by holding fast the word. Holding fast the word.

Holding Fast the Word of Life

“Holding fast” translates a word that means hold your position or hold your gaze. In 1 Timothy 4:16, it’s translated, “Keep a close watch on yourself and on the teaching.” In Acts 3:5, it’s translated, “He fixed his attention on them, expecting to receive something from them.” In Acts 19:22, it’s translated, “Paul himself stayed (held his place) in Asia for a while.”

So the idea is holding fast with your attention or with your person. Holding your gaze, or holding your position. So now back to Philippians 2:15: “you shine as lights in the world, holding fast to the word of life.” Holding your gaze on the word of life. Holding your position with the word of life. Not leaving the word of life. Staying with the word of life. Fixing your mind on the word of life. Giving yourself to the word of life.

Fuel for Your Lamp

The way you shine as lights in a dark culture is by holding fast to the word. Hold your gaze on it. Hold your position in it. Stay with it. Peter said to Jesus, “Lord, to whom shall we go? You have the words of eternal life” (John 6:68). We’re going nowhere away from your word. We’re staying with you and your words. We’re holding our position here. We’re holding our attention on your word. This is life.

Life and power and health and fruitfulness are mediated from God through his word. This is the way he has decided to do it. If we stay away from the word, the light will grow dim. The word is the fuel of our lamps. You shine, holding fast the word. You shine, holding fast the word. The word is the fuel of your lamp.

Don’t starve the wick of your lamp by not soaking it in the kerosene of the word. Keep your wick in the word. Hold it fast. Give yourself to it. Hold it in your mind and in your heart.

God’s Invitation

This is the only way to shine. I do not promise you that you will shine if you read the Bible and store it up in your heart. But I do promise you that if you don’t, you won’t. So whether you think of the word of God as fuel, without which your lamp cannot shine, or as food, without which your soul cannot live, the point is the same: If we don’t soak in the fuel and eat the food, our light dims and our soul languishes.

God has brought you here today so that he could tell you through my voice: I have an invitation for you. I have a gift for you. I give you my very word. It give it to you. Take it in 2010. Take it and hold fast to it. It is your life. Your light.

Hold Fast the Word

Hold fast to it for the sake of faith. “Faith comes from hearing, and hearing through the word of Christ.” (Romans 10:17).

Hold fast to it for the sake of your joy. “These things I have spoken to you, that my joy may be in you, and that your joy may be full” (John 15:11).

Hold fast to it for the sake of your freedom. “If you abide in my word . . . and you will know the truth, and the truth will set you free” (John 8:31–32).

Hold fast to it for the sake of your holiness. “Sanctify them in the truth; your word is truth” (John 17:17).

Hold fast to it for the sake of the Holy Spirit. “Does he who supplies the Spirit to you and works miracles among you do so by works of the law, or by hearing with faith” (Galatians 3:5)?

Hold fast to it for the sake of life. “Man shall not live by bread alone, but by every word that comes from the mouth of God” (Matthew 4:4).

Hold fast to it for the sake of strength and stability and fruitfulness. Your delight will be “in the law of the Lord, and on his law you will meditate day and night. You will be like a tree planted by streams of water that yields its fruit in its season, and its leaf does not wither. In all that you do you will prosper” (Psalms 1:2–3).

Give Yourself to the Word

God has a gift for you in 2010. An infinitely valuable gift—his word. Receive it. Hold it fast. Give yourself to it. Amen.

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari