COMUNICAT DIN PARTEA LUI CRISTIAN BARBOSU

Cristian Barbosu

Comunicat de la Cristian Barbosu de la Suceava Evanghelica, semnalat de Cornel Ilioi…

Cristian Barbosu:

Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.

 

ANUNTUL & MOTIVATIA

Acum cateva zile mi-am dat demisia din functia de pastor al bisericii Metanoia Arad si m-am retras ca membru al bisericii. Totodata, m-am retras si din Uniunea Baptista din Romania. Am facut-o pentru a nu angaja biserica locala intr-un conflict care i-ar fi produs multe rani; am facut-o in baza convingerii mele biblice ca in biserica lui Hristos, avem o alta misiune cu mult mai nobila decat aceia de a lupta cu fratii nostri cand e vorba de diferente in convingeri si pareri, si mai ales sa apelam la metode neprincipiale sau nebiblice pentru a ne atinge scopul. Eu cred ca avem un singur Adversar si acela este Satan, nu fratii nostri, iar metodele folosite in conflictele dintre noi trebuie sa fie cele scripturale. Cand am vazut si am simtit ca se trece de aceasta limita, am ales sa ma retrag si impreuna cu mine s-a retras si fratele pastor Raul Todinca si intreg comitetul cu exceptia unei singure persoane.

CAUZELE

Cauza principala a retragerii mele din biserica a fost determinata de subiectul si motivul conducerii bisericii. Subiectul – fiindca pe aceasta tema am avut multe multe dezbateri cu fratii din vechea conducere a bisericii, discutii care s-au rezumat la diferente de convingeri: eu si o parte a comitetului considerand ca argumentele biblice cele mai solide sustin conducerea prin presbiteri, pe cand un alt grup din conducerea bisericii sustineau congregationalismul ca model de conducere. Evident o incompatibilitate si totodata o alegere pe care biserica trebuia sa o faca. Motivul – dorinta unora din conducerea bisericii de a-si implementa propria viziune, din pacate prin anumite metode discutabile dpdv biblic si moral.

ISTORIA

Aceste diferente am dorit sa le solutionam in mod legal si principial in cadrul bisericii. Am croit astfel un model de conducere prin presbiteri care era compatibil cu Statutul UBR, o noua directie, cu o noua echipa. Le-am supus toate votului bisericii, in 3 Adunari Generale consecutive, in care fratii au avut libertatea de a-si exprima convingerile si contra-argumentele, si de fiecare data biserica a sustinut viziunea si a votat pozitiv. In schimb grupul de lideri care nu au fost de acord cu aceasta directie si-a dat demisia si a inceput sa actioneze in opozitie influentand timp de cateva luni de zile grupurile lor mici producand dezbinare. Au ajuns sa mearga din casa in casa si sa convoace o alta AG in care au revocat hotararile celorlalte 3 AG schimband modelul si conducerea bisericii. Din pacate acest ultim demers l-au facut printr-o campanie masiva de discreditare morala si spirituala a persoanei si lucrarii mele folosind minciuni, distorsionari si manipulari de adevar, fara a ma fi contactat sau confruntat personal (Mat 18), ci acuzandu-ma public in AG din 9 februarie 2013. Aceste proceduri au determinat retragerea mea si a comitetului.

LEGATURA CU HARVEST

Acuzele lor au atins si parteneriatul bisericii noastre cu Harvest Bible Chapel pe care l-au revocat in urma unor discredintari masive la adresa pastorului James MacDonald preluate de pe pagini web calomniatoare la adresa lui. Aici ma simt obligat sa specific cateva lucruri. Precizez ca unele dintre ele au fost create si sustinute specific pentru a-l discredita pe fr. James si a distruge lucrarea bisericii Harvest, un concept care nu este nou avand in vedere aceleasi tactici si experiente prin care si Bill Hybels, Rick Warren, Billy Graham si chiar John MacArthur au trecut cu cativa ani in urma. Un asemenea grup format din fosti presbiteri si membri care fie au fost indepartati din biserica Harvest, fie au avut probleme cu acea biserica, s-au coalizat si au inceput sa sustina demersurile acestui website improscand cu minciuni, exagerari si distorsionari de adevar lucrarea fr James si persoana lui. Mentionez ca pentru fiecare acuzatie scrisa pe acel website sau adusa de catre membrii bisericii noastre, am cercetat si intrebat in mod personal, direct si specific pe presbiterii de la Harvest si chiar si pe fr James, confruntandu-i cu aceste lucruri potrivit lui Mat 18. In urma dovezilor culese de mine, am ajuns la concluzia ca este un complot foarte bine regizat in a distorsiona adevarul si a distruge aceasta lucrare.

Doresc sa precizez insa, ca Harvest, la fel ca orice alta instituie umana nu este perfecta. Desi sunt parte din Harvest Bible Fellowship, am diferente fata de ei si nu sunt de acord cu anumite alegeri pe care fr James le-a facut. Cu toate acestea, am incredere in ei si in chemarea lui Dumnezeu clar evidentiata prin lucrarea lor. Nu am facut-o pentru banii lor fiindca nu sunt angajatul lor si nici nu sunt subordonat lor, ci am acelasi statut ca oricare alt plantator de biserici din Harvest Bible Fellowship. Sunt salariatul bisericii din Romania si daca am primit fonduri din partea bisericii Harvest acestea au fost limitate si special destinate lucrarii, evidentiate intr-un sistem clar de dare de socoteala. Dintotdeauna am avut o colaborare sanatoasa cu ei, si am apreciat pretul pe care il platesc pentru a chema bisericile evanghelice americane la o orientare verticala, inspre Dumnezeu, si nu inspre metodele si spiritul acestei lumi. De aceea am ales sa-i apar, asa cum as fi ales sa apar pe orice pastor din Romania daca as fi stiut ca este acuzat pe nedrept. Precizez deasemenea ca acuzatorii lor, fie din America, fie din Romania, nu i-au contactat, nu i-au confruntat potrivit lui Mat 18, desi cei de la Harvest au incercat sa faca pasi inspre unii dintre ei, fiind insa respinsi – ceea ce imi spune multe. Multele acuzatiile aduse in cadrul bisericii noastre au fost culese de pe paginile web ale impotrivitorilor lor ceea ce nu este corect – e ca si cum ai vrea sa obtii informatii despre poporul evreu intrebandu-l pe Haman.

Ma bucur insa ca institutii importante precum Moody Bible Institute au cercetat situatia si au inteles complotul pus la cale si au ales sa sustina in continuare lucrarea fr pastor James si a bisericii Harvest. Saptamanile trecute fr James a predicat de la acelasi amvon la una dintre cele mai prestigioase conferinte din SUA (Founders Week), alaturi de predicatori cu o reputatie deosebita precum Lutzer, MacArthur, David Plat, Tony Evans, care nu ar fi acceptat sa fie pusi in aceasta postura daca ar fi avut banuieli cu privire la fr James. Mentionez deasemenea ca nici una din cele cateva sute de statii de radio nu l-au suspendat pe fr James si nici un membru din stafful bisericii Harvest (aproape 400) si nici o biserica din cele aproape 100, nu s-au retras din octombrie incoace, in urma acestor atacuri abundente. Oare de ce? Fiindca cei care verifica sursele, stiiu clar cine sunt cei care ataca si care sunt motivele lor.

Acelasi scenariu, la o scara mai mica mi s-a intamplat si mie. De aceea am hotarat sa ma retrag. Nu am facut-o din lasitate sau culpabilitate, ci pur simplu nu am vrut sa ma angajez in acest stil de lupta pe care il dezaprob, si i-am lasat pe fratii mei sa isi implementeze propria viziune, nedorind sa fiu un obstacol in calea lor.

VERIFICAREA ADEVARULUI

Daca am un indemn serios pentru cei care veti citi acest comunicat, este acesta: verificati informatiile calomniatoare care se scriu despre pastori sau biserici, chiar daca cei care la propaga sustin ca au surse credibile. De aceea, cei care aveti neclaritati, intrebari sau framantari, ma puteti contacta personal si in spiritul lui Mat 18 voi incerca sa va raspund. Nu uitati ca in Prov 18:17 Scriptura ne arata cum sa abordam acest gen de situatii, ascultand ambele parti si abia mai apoi tragand concluziile. Va multumesc celor care deja ati facut-o si n-ati ezitat sa ma contactati personal. Neverificarea informatiilor poate pune pe cineva in postura de a promova sau accepta minciunile sau distorsionarile transmise si de a se face, astfel, partas pacatelor altora.

Pe de alta parte, asa cum hermeneutica biblica ne invata, autorul textului si intentia lui sunt cruciale in interpretarea unui mesaj. Va rog sa nu neglijati sursele originale ale informatiilor transmise, fiindca veti vedea ca aveti de-a face cu oameni care si-au facut ca tinta in viata, defaimarea lucratorilor si a bisericilor. Autorul blogului „ioan8.wordpress.com” este unul dintre ei. Pe acest blog m-a atacat inca de anul trecut, datorita atitudinii mele impotriva legalismului si datorita implicarii si colaborarii mele cu unele lucrari pe care dansul le respinge precum BIG Impact sau GLS, si a opiniei fata de unii lucratori precum Bill Hybels, Rick Warren sau Billy Graham – pe care ii considera de-a dreptul eretici. Acum, in situatia de fata, o face din nou, primind munitie proaspata de la unii dintre membrii impotrivitori din Metanoia care au inceput sa ma acuze folosind aceleasi tactici ca si el. Nu ma mir de abordarea asta, fiindca in primavara anului trecut, cand am fost atacat pe acest blog, desi am incercat, in spiritul lui Mat 18, sa-i indemn la dialog si la clarificarea tuturor aspectelor in discutie, autorul mi-a transmis ca nu considera ca pasajul acesta (Matei 18) mi se potriveste, fiindca el este adresat credinciosilor, pe cand eu sunt atat de cazut incat nu ma mai considera „frate” (adica credincios). No comment.

IN LOC DE EPILOG

Dragi mei, fiecare dintre dumneavoastra aveti dreptul sa alegeti ce credeti in aceasta situatie. Eu nu o sa ma lupt sa va conving ca am dreptate, sau sa intru in luptele celor care-mi sunt adversari acum. Principiile biblice nu-mi permit, fiindca stiu ca adevarul si timpul merg mana in mana si Dumnezeu va scoate la iveala la timpul Lui, adevarul. Il las pe El sa ma apere. Eu am constiinta impacata si nu am nici o indoiala legata de chemarea mea sau atitudinea mea inaintea Lui. Platesc un pret, indur multe, sunt ranit din greu si eu si familia mea, am pierdut o lucrare in care am investit atatia ani prin atatea lupte, dar am credinta ca Domnul va continua ceea ce a inceput, de aceea merg inainte. La momentul potrivit veti auzi in ce fel ma va calauzi Domnul si ce am sa fac.

Ceea ce este sigur pentru acum, este ca voi continua lucrarea in Romania – desi sincer, am fost ispitit sa plec si sa las totul dupa atatia ani de impotriviri – dar simt ca Domnul are inca planuri cu mine si lucrarea Lui de dragul generatiei contemporane din tara noastra. Cred ca legalismul trebuie indepartat din bisericile si din sufletele noastre si ma bucur sa vad ca tot mai multi pastori inteleg lucrul acesta. Eu sunt convins ca Biblia sustine unitatea in diversitate si nu uniformitatea prin conformism. Cred deasemenea ca anumite garduri dintre baptisti si penticostali trebuie sa se darame, fiindca Duhul Sfant nu sta in extreme sau in colivie. Darurile si manifestarile Duhului Sfant exista, lupta spirituala e reala si n-o putem ignora. Consider ca modelul congregationalist este deficitar atat dpdv biblic cat si pragmatic, desi in unele bisericii episcopalianismul domina sub eticheta congregationalismului – dar cred ca reminescentele autoritarianismului din epoca trecuta cat si reactiile la traumele produse atunci, trebuie vindecate si conducerea bisericii re-evaluata prin prisma biblica. Sabloanele croite in traditionalism, care emancipeaza forma in detrimentul functiei trebuie schimbate. Mandatul nostru este de a iesi in lume si a o castiga pentru Hristos, nu de a ne inchide in enclavele noastre evanghelice, ingustand noi Calea si dand mai multa importanta Mishnelor noastre denominationale si nu textului biblic. Pretul pe care il platesc astazi, se datoreaza si acestor lucruri in care cred din toata inima. Dumnezeu sa dea intelepciune liderilor nostri evanghelici in aceasta perioada de criza si curaj pastorilor si lucratorilor care incearca sa gaseasca solutii biblice si relevante platind un pret pentru aceasta.

Cat despre mine, voi merge inainte incercand sa nu fiu o pricina de poticnire nimanui si de aceea am hotarat sa ma retrag si din Uniunea Baptista. Ii iubesc pe fratii mei, am avut o colaborare frumoasa cu multi dintre ei, imi pare rau ca a trebuit sa ajung sa iau aceasta hotarare, dar trebuie sa fiu sincer si sa va marturisesc ca am avut si multe presiuni din partea unora. De aceea, in dorinta mea de a-mi continua cu integritate lucrarea concentrandu-mi energia inspre a cladi si nu a ma apara mereu sau negocia compromisuri la nivel de convingeri si principii, am ales acest cadru neutru, iesit de sub vreo umbrela denominationala. De ani de zile anumiti pastori cu influenta atat in conducerea Uniunii cat si a Comunitatii de Arad au incercat sa-mi discrediteze lucrarea sau sa o boicoteze. Chemarea mea nu este sa ma lupt cu ei ci cu dusmanii Evangheliei. Am apreciat insa colaborarea deosebita pe care am avut-o cu multi pastori baptisti si penticostali si tin sa le multumesc sperand ca vom continua sa luptam impreuna pentru largirea Imparatiei Sale. Recunosc ca sunt imperfect, ca am facut greseli si ca mi-am asumat riscuri in dorinta sincera de a ajuta, partial, cat de putin, lucrarea din Romania, dar chiar daca astazi sunt ranit, nu voi ceda fiindca nu am nici o indoiala vis-a-vis de chemarea Lui pentru viata mea si de ceea ce ar mai putea face el cu mine, asa zdrobit cum sunt, si de acum inainte. De aceea raman deschis colaborarii cu orice pastor, lucrator sau biserica care inca mai au incredere in ce fac. Deasemenea respect cugetul celor care la acest moment nu mai au libertatea de a colabora cu mine din pricina celor intamplate.

Dumnezeu este judecatorul meu si El la vremea Lui va judeca. Eu ii binecuvantez pe fratii mei care au ramas in Metanoia si le doresc propasire in lucrare, la fel cum ii binecuvantez pe fratii din Uniunea Baptista multumindu-i Lui pentru ani frumosi de colaborare, iar pe cei care imi vor raul, fie intentionat sau involuntar, ii las pe mana Domnului, rugandu-l sa se indure de ei, sa le lumineze mintea si sa le calauzeasca inima spre lucruri care sunt de zidit nu de daramant, facandu-i pescari si nu vanatori de oameni.

Daca prin viata sau lucrarea mea am produs probleme sau am ranit pe cineva, imi cer iertare. Daca prin cele scrise am fost neclar sau nu am raspuns framantarilor unora dintre voi, sunt dispus sa discut cu orisicine ma va contacta, in spiritul biblic si in limita moralitatii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti, fie prieteni, fie dusmani, si El sa ne invete sa ducem lupta cea buna, alegandu-ne cu intelepciune bataliile!

Cristian Barbosu

Arad, 17 februarie, 2013

Suceava Evanghelica

Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.

Vezi articolul original 2.396 de cuvinte mai mult

Un comentariu (+add yours?)

  1. Marius
    feb. 16, 2013 @ 17:01:37

    un capitol dintro carte scris de Chuck Smith pastor din miscare „Calvary Chapel”

    Recunoaştem că Noul Testament nu ne dă un răspuns definitiv cu privire la felul
    de conducere a Bisericii pe care o preferă Dumnezeu. În Scriptură găsim trei forme fundamentale de conducere a Bisericii. Două dintre ele sunt în Noul Testament, iar cea de-a treia o găsim dezvoltată în istoria Bisericii. Prima formă de conducere bisericească a fost conducerea prin episcopi, sau priveghetori. Cuvântul grec pentru episcopi este episkopos. În 1 Timotei 3:1, Pavel scrie: “Adevărat este cuvântul acesta: Dacă râvneşte cineva să fie episcop (sau: priveghetor), doreste un lucru bun.”
    Timotei ne dă calificările pentru un ‘episkopos. “Dar trebuie ca episcopul (sau: priveghetorul) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere, cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie intors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi săcadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.” (1 Tim. 3:2-7).
    O a doua formă de conducere a Bisericii este conducerea care foloseşte un grup de bărbaţi dăruiţi, numiţi ‘presbiteros’ sau bătrâni. Fapte 14:23 ne spune, “Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mânaDomnului, în care crezuseră.”
    Noul Testament ne învaţă clar despre punerea în slujbă a episcopilor, episkopos, şi rânduirea bătrânilor, prebiteros. Aceste două forme de guvernământ, prin natura lor, par să fie în contradiciţie. Este Biserica condusă de episcopi sau de un comitet de presbiteri? Cine conduce, episcopii sau presbiterii? Această diviziune este atât de pronunţată astăzi, încât avem două denominaţii care reprezintă cele două poziţii. Biserica Episcopaliană urmează modelul episkopos. Este o Biserică condusă de un episcop. Avem şi Biserica Presbiteriană care urmează modelul presbiteros, în care conducerea aparţine unui comitet de bătrâni. Faptul că cele două modele există arată că nu este o învăţătură biblică definitivă despre conducerea Bisericii. Amândouă părţile pot să-şi argumenteze biblic poziţia lor.
    De-a lungul timpului, o a treia formă de conducere bisericească s-a dezvoltat, şi anume, conducerea congregaţională. Nu cred că această formă de conducere este o opţiune, pentru că nu vedem nici un exemplu în Biblie în care congregaţia să fi avut dreptate. Congregaţia a fost aceea care venea şi spunea: “Vrem un împărat care să domnească peste noi, aşa cum au şi celelalte popoare,” cerând lucruri care nu au fost după voia lui Dumnezeu. Nu găsesc vreun exemplu biblic de conducere congregaţională efectivă. Citim despre congregaţii care au încercat să conducă. În Exodul 16:2 citim: “Şi întreaga adunare a copiilor lui Israel au murmurat împotriva lui Moise şi Aaron în pustie:” şi în Numeri 14:1-3: “Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n’om fi murit în pustia aceasta? Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” Moise răspunde lui Dumnezeu în Numeri 14:27:
    “Până când voi lăsa această rea adunare să cârteasca împotriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, cari cârteau împotriva mea.” Deci, vai de cel ce păstoreşte o Biserică congregaţională. Ca şi Moise, păstorul va găsi doar murmur şi rebeliune. Acestea sunt cele trei forme de bază de conducere bisericească pe care le vedem astăzi. Episcopos, Presbiteros, şi forma mai recentă de conducere congregaţională.
    Acum, doresc să vedem că există o formă de conducere în Scriptură pe care
    Dumnezeu a stabilit-o şi a modelat-o la începutul istoriei Israelului. A fost teocraţia, forma de conducere în care poporul a fost condus de Dumnezeu. Naţiunea Israel, la începuturile ei, a fost o teocraţie. A fost condusă de Dumnezeu.
    Problema evreilor a apărut când ei au obosit sub conducerea lui Dumnezeu şi au cerut în schimb să aibă o monarhie. Ei au spus, „Vrem un împărat care să domnească peste noi. Vrem să fim ca celelalte popoare.” Samuel a fost foarte dezamăgit când ei au venit la el să ceară o monarhie.
    Haideţi să privim la un exemplu de teocraţie în care Dumnezeu a condus. Sub
    autoritatea lui Dumnezeu era un om numit Moise, care mergea înaintea lui Dumnezeu căutând călăuzire şi direcţie. Moise a fost liderul pământesc care era recunoscut ca unul care primea de la Dumnezeu călăuzire, direcţie, legi şi reguli pentru naţiune. Poporul a recunoscut că el era legătura lor cu Dumnezeu. Ei ziceau: „Uite, nouă ne este frică să ne apropiem de El. Domnul este înfricoşător. Am văzut focul şi tunetele. Du-te tu sus pe munte şi vorbeşte cu El, apoi vino jos şi spune-ne ce ţi-a spus, şi noi vom asculta. Dar noi nu vrem să mergem. Du-te tu singur.” Deci, ei au recunoscut că Moise era călăuzit de Dumnezeu. El urca pe munte şi primea instrucţiuni de la Dumnezeu, ca apoi să coboare de pe munte şi să le împărtăşească cu poporul.
    Sub conducerea lui Moise, cerinţele erau colosale. Şirul nesfârşit de oameni cu
    nevoi se întindea până la linia orizontului în fiecare zi. Ei veneau la Moise pentru fiecare
    lucru mic ca el să judece între ei şi semenii lor asupra problemelor care au apărut. Iată
    una din ele:„El a împrumutat de la mine o sapă şi nu mi-a adus-o înapoi.” Imaginaţi-vă că lucrul acesta se desfăşura în fiecare zi, de dimineaţă pînă seara. Ietro, socrul lui Moise, i-a zis: „Fiule, ceea ce faci tu va ajunge să te coboare în mormânt. Nu poţi să faci faţă singur la aşa ceva. Nu poţi să rezolvi singur problemele acestui şir lung de oameni .” Atunci Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a spus să aleagă şaptezeci de bătrâni din Israel şi să-i aducă la cort. Acolo, Domnul a luat din Duhul care era în Moise şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni, în aşa fel ca Israeliţii să poată veni şi la ei pentru judecată. Dacă apăreau situaţii care erau prea dificile pentru ei, atunci oamenii veneau la Moise pentru judecată. Moise, la rândul lui, aducea problemele înaintea lui Dumnezeu pentru a primi clarificare asupra problemelor (Exod 18:13:27).
    Pentru suport adiţional, Aaron şi preoţii, sub conducerea lui Moise, purtau de grijă
    nevoilor spirituale ale naţiunii, cum ar fi pregătirea şi aducerea jertfelor. Adunarea luiIsrael a fost sub conducerea bătrânilor şi a lui Aaron. Aceasta este forma de conducere pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru naţiunea Israel.
    Astăzi, găsim această formă de conducere, dar modificată. Isus Hristos este capul
    trupului, al Bisericii. Este Biserica Lui. El este conducătorul ei. Ca şi păstori, trebuie să
    fim ca Moise, în legătură cu Isus Hristos pentru a primi direcţia şi călăuzirea Lui. Ca
    păstori trebuie să conducem Biserica în aşa fel încât poporul să înţeleagă că Domnul esteîn control. Apoi, când apar probleme, putem spune, „Lasă-mă să mă rog pentru problema aceasta.” „Lasă-mă să cer înţelepciune de la Dumnezeu pentru această situaţie.” „Haide să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu.” De asemenea, ca Moise, în Biserică avem un comitet de presbiteri care se roagă cu noi şi care ne dau sprijinul în a găsi călăuzirea lui Dumnezeu pentru Biserică.
    Daţi-mi voie să vă avertizez. În primul rând, trebuie să promovezi presbiteri care
    sunt oameni ai rugăciunii, şi care recunosc că Dumnezeu te-a uns şi te-a chemat să fii pastor al Bisericii. Pavel l-a avertizat pe Timotei să nu-şi pună mâinile cu grabă peste nimeni (1 Timotei 5:22). Fă un efort să cunoşti pe orice bărbat înainte să-i dai vreo poziţie de autoritate. Este ca şi în căsătorie. Nu-ţi cunoşti soţia cu adevărat decât după câţiva ani de căsătorie. De multe ori apar surprize. De asemenea, este important să înţelegi că problemele apar atunci când începi să ai succes şi Biserica începe să crească şi să devină puternică. Sunt foarte mulţi oameni care au o mare dorinţă după putere. Când ei văd că sunt bani la bancă, atunci fac pasul pentru a obţine o poziţie şi pentru a fi în control.
    Este necesar să ai oameni evlavioşi care să recunoască că Dumnezeu te-a chemat
    şi te-a rânduit ca şi păstor al Bisericii. Bărbaţii care vor lucra cu tine şi-ţi vor da sprijinul lor în viziunea pe care ai primit-o de la Dumnezeu ca păstor te vor ajuta să implementezi această viziune în Biserică. Un comitet bun este ajutorul cel mai mare pe care-l poţi aveaîn slujirea ta. Mulţumesc lui Dumnezeu că aici la „Calvary Chapel” Costa Mesa am fost binecuvântaţi cu bărbaţi mari ai lui Dumnezeu care slujesc în comitet. De obicei, privim la serile de rugăciune de sâmbătă, sau la nopţile de rugăciune ca la un loc de unde să alegem bărbaţi pentru comitet. Dorim să avem în comitet oameni ai rugăciunii. Dorim să avem bărbaţi care îl caută pe Dumnezeu şi caută voia Lui. Suntem binecuvântaţi cu astfel de oameni în comitetul nostru, şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei.
    Deci, pot să spun că presbiterii nu sunt un grup de oameni servili, ci bărbaţi care sunt călăuziţi de Duhul Sfânt. Slujba lor este să interacţioneze cu Biserica, care aduce orice problemă la ei. De multe ori ei vor spune: „Uite, aceasta este rânduiala Bisericii, şi de aceea procedăm în felul acesta.” Şi lucrurile se rezolvă aici. Uneori la şedinţele de comitet ei aduc o listă de întrebări, cum ar fi: „Aceasta este problema care a fost adusă înaintea mea. Cum credeţi că ar trebui să răspundem?” Uneori răspund: „Nu am nici un răspuns acum, haideţi să aducem problema înaintea Domnului.” Dar în multe situaţii îi las pe ei să găsească soluţia.
    Când am fost pastor tânăr în Tucson, Arizona (a doua Biserică pe care am
    păstorit-o), obişnuiam să avem un picnic în fiecare an la 4 Iulie la Mt. Lemon. Trebuie
    să ştiţi că la 4 Iulie, temperatura este de 400 grade în vale, de aceea urcam la munte unde era mai răcoare. Parcul de stat din Mt. Lemon are locuri foarte frumoase pentru picnic. Aceste locuri au toalete, apă la robinet, mese şi spaţii de joacă. A fost un loc minunat pentru Biserică să meargă şi să aibă picnicul de 4 Iulie. Era şi un timp bun pentru părtăşie. Înainte de un astfel de picnic unul din membrii Bisericii a spus: „Eu am un acru de pământ sus pe Mt. Lemon, şi cred că ar fi bine să folosim acest loc pentru picnic în loc să ne amestecăm cu necredincioşii din parc.” L-am întrebat: „Ai apă acolo?” Şi el a spus: „Nu.” „Ai toalete acolo?” „Nu, doar un acru de pământ.” Locul acesta era la cinci mile mai sus pe munte de parcul de stat. El a continuat: „Dar ar fi ceva deosebit să avem o zi de post şi rugăciune.” Vă întreb, cum poate un pastor să nu fie de acord cu postul şi cu rugăciunea, şi să rişte să apară nespiritual în faţa Bisericii?
    Deci, un grup de membri din Biserică au discutat problema, şi au fost de acord că ideea unei zile de post şi rugăciune pe acel acru de pământ este foarte bună. Vom fi doar noi şi vom avea un timp minunat.
    A fost un alt grup din Biserică care a spus: „În nici un caz nu ne vom lua copiii la
    un loc fără apă. Şi cine va îngriji de copii, şi ce vor face ei în timp ce noi postim şi ne
    rugăm? Nu sunt toalete acolo. Dacă voi mergeţi acolo, noi nu mergem.” Acum, grupul
    spiritual a spus: „Dacă voi mergeţi la parcul de stat, noi nu vom merge cu voi.” Ei se
    manifestau foarte spiritual. În Biserică a apărut o diviziune adâncă între cele două
    grupuri.
    Eram înaintea picnicului de 4 Iulie, un eveniment care a fost atât de plăcut, an
    după an, şi care era acum sub semnul întrebării din cauza acestei diviziuni. Amândouă părţile au venit la mine şi mi-au spus: „Chuck, unde o să avem picnicul de 4 Iulie?” Cu înţelepciunea primită de la Domnul am răspuns, vom lăsa comitetul să decidă lucrul acesta.” Am avut o şedinţă de comitet şi am decis în unanimitate să mergem la parcul de stat. M-am dus înapoi la cele două grupuri şi le-am spus: „Comitetul a decis să avem picnicul la parcul de stat.” Am avut libertatea să vorbesc şi cu cei spirituali, cei care au dorit să postească şi să se roage, şi să le spun: „Ideea e foarte bună. E minunat să petrecem o zi în post şi rugăciune. Dar o putem face altă dată, numai noi. Dar cât priveşte picnicul, comitetul crede că e mai bine să mergem la parcul de stat.”
    Pentru că fraţii din comitet au luat decizia, am fost liber să slujesc ambele grupuri.
    Comitetul a devenit scutul de protecţie între mine şi Biserică. Şi e foarte important să ai un „scut de protecţie” de felul acesta pentru că membrii Bisericii să nu se polarizeze împotriva ta spunând: „Păstorul a decis, şi nu agreez cu decizia lui.” Comitetul a decis şi ei au devenit un „ scut de protecţie” pentru mine.
    Cred că modelul lui Dumnezeu este ca pastorul să fie condus de Domnul şi
    recunoscut de Biserică a fi un instrument uns de Dumnezeu pentru a conduce Biserica, iar comitetul să ajute păstorul în această conducere. În felul acesta comitetul asistă pastorul.
    Ei sunt acolo ca să slujească zilnic nevoile spirituale ale poporului. Dacă aceste lucruri sunt prezente la locul lor, avem o formă foarte bună de conducere bisericească, unde tu ca păstor nu eşti în poziţia unui angajat sau mercenar. A deveni un angajat este un mare pericol care apare atunci când Biserica este condusă după modelul presbiterian, în care comitetul conduce Biserica. Păstorul este angajat de comitet şi poate fi data afară de comitet. Cu această formă de conducere păstorul devine un angajat.
    Acelaşi lucru este adevărat şi în forma de conducere congregaţională. Un păstor
    este angajat de Biserică, mai degrabă decât să fie ales şi rânduit de Domnul, care este Capul trupului. El nu este numit de Isus Hristos, Capul trupului, ci în schimb el este ales sau selectat de comitet sau de Biserică. Încă o dată, în aceste condiţii pastorul devine un angajat. Nu cred că vreun păstor poate să lucreze la potenţialul maxim ca angajat.
    Este convingerea mea că fiecare membru al Bisericii ar trebui să fie un diacon.
    Slujba de ajutorare a fost esenţa lucrării diaconilor. Ei trebuiau să caute facilităţi. Ei
    trebuiau să împlinească nevoile Bisericii şi să ajute pe bolnavi. Unul din lucrurile cele
    mai rele pe care le poţi face este să dai titluri membrilor Bisericii, în special un titlu care distinge pe cineva ca fiind superior celorlalţi. Lucrul acesta este periculos.
    Un cuvânt legat de calificările spirituale pentru conducerea Bisericii: Iuda spune
    în benedicţia lui: „Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,” (Iuda 1:24). Sunt
    fără vină atât timp cât sunt în Isus Hristos. Totuşi, este adevărat că toţi am păcătuit şi
    suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Dacă a fost cineva care a realizat că nu e calificat pentru slujire, atunci nu e altul decât apostolul Pavel, care a spus: “Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos,” (Efeseni 3:8). El de fapt spunea, “Eu sunt cel mai neînsemnat dintre sfinţi. Nu sunt vrednic să fiu chemat apostol pentru că am persecutat
    Biserica lui Dumnezeu.” El se referă la el însuşi spunând: “Acest har este dat celui mai mare dintre păcătoşi.” Pavel a înţeles că poziţia lui i-a fost dată numai prin harul lui
    Dumnezeu. În 1 Corinteni 15:10 el a spus: “Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.”
    Pavel a recunoscut că în Hristos este fără vină. Deci, calificarea esenţială pentru un păstor sau pentru un lider în Biserică este să fie “în Hristos Isus,” şi în această stare, fără vină.
    Cred că dacă un bărbat nu rămâne în Hristos, ci umblă în fire, el este descalificat
    din poziţia de ‘episkopos.’ A umbla în fire înseamnă să trăieşti un mod de viaţă dominat de poftele tale. Satana caută să distrugă pe oricine care are o slujire eficientă şi cred că oricare dintre noi poate să cadă. Aşa cum Isus i-a spus lui Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grîul. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Petru a răspuns, “Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” (Matei 26:33). Ce spunea el de fapt, era: “Doamne, chiar dacă toţi te-ar uita, eu nu te voi uita niciodată. Doamne, eu voi muri pentru tine.” Această încredere în sine trebuia zguduită înainte ca Petru să ajungă la dependenţa totală de Duhul Sfânt. Era ceva ce trebuia rezolvat în viaţa lui Petru. Şi cred că e ceva ce trebuie rezolvat în viaţa noastră a tuturor. Când avem domenii în viaţa noastră unde suntem prea siguri de noi, Domnul ne va arăta gradual că, în noi şi prin noi nu putem face nimic. Aşa cum spunea Pavel: “Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Romani 7:18). Deci, ori de câte ori credem că noi suntem excepţie de la regulă, Domnul va îngădui să ne poticnim, tocmai ca să ne înveţe că depindem de El total.
    Când umblăm în fire şi decidem să trăim după pornirile firii, ne descalificăm din
    poziţia de slujire. Dar dacă luăm cuvântul „fără vină” într-un sens foarte literal, atunci toţi am putea să ne facem bagajele şi să plecăm să vindem maşini. Cred că pocăinţa este cheia, adevărata pocăinţă, şi o dată ce există pocăinţă adevărată, există şi iertare, şi restaurare. Dar trebuie să existe această pocăinţă reală, o întoarcere reală de la păcat.
    Am observat că acele biserici care urmăresc conducerea presbiteriană deseori nu
    caută un pastor ci caută un angajat. Ideea lor despre păstor este: „Cineva care va veni şi
    va dansa după muzica noastră. Noi vom trage sforile şi atât timp cât răspunzi şi
    reacţionezi, eşti un angajat cu poziţia sigură. Dar dacă ai curajul să ai iniţiative personale, situaţia se schimbă radical.” Înainte să vin la „Calvary Chapel,” am început o Biserică independentă în Corona care s-a născut dintr-un grup de studiu biblic în casă. Unii din bărbaţii implicaţi în acest grup de studiu biblic au decis să formeze o corporaţie care să poarte numele de
    „Asociaţia Creştină din Corona” Ei au pus pe picioare structura organizatorică, în aşa
    fel încât membrii să poată da zeciuala şi să înceapă să strângă fonduri, în primul rând
    pentru a mă ajuta pe mine să încep un program de radio în Corona. Aceşti bărbaţi care au început această corporaţie erau într-un fel şefii corporaţiei. Deci, am început acest program de radio care a adus imediat o mulţime de oameni.
    Am dorit să părăsesc denominaţia în care eram şi să devin independent. Aceşti
    bărbaţi m-au invitat să încep o Biserică în Corona, şi am făcut lucrul acesta. Am început
    „Centrul Creştin Corona.” A fost binecuvântat de Dumnezeu. Locuiam încă în New Port
    Beach şi conduceam maşina acolo duminica. Petreceam toată ziua acolo, şi veneam acasă
    duminică seara. Într-o duminică după masă, când familia mea era acolo cu mine la
    „American Legion”, locul pe care l-am închiriat, am decis să punem scaunele în
    semicerc, şi nu în linie. Am scos amvonul şi am lăsat doar scaunele aşezate în formă de cerc. Şi poporul s-a aşezat în seara aceea ca la studiu biblic. În loc să cântăm trei imnuri din cartea de cântări, acompaniaţi de orgă şi pian, doar am cântat. I-am condus în cântări de închinare cântate acapela. După aceea am avut rugăciune, ceea ce noi am numit atunci ‚directed prayer’ când aduceam o problemă şi poporul, în cerc, se ruga. Apoi am predicat, stând acolo în scaun, într-o atmosferă relaxată.
    Am simţit că lucrul acesta venea de la Duhul şi că a fost foarte dinamic. Vreau să
    zic, a fost ceva foarte deosebit. Au fost persoane în seara aceea care s-au rugat şi care nu au făcut lucrul acesta în public până atunci. Atât de mulţi au fost atinşi şi mişcaţi. Cu
    toate acestea, membrii din comitet s-au întâlnit după acest serviciu de închinare într-o
    şedinţă specială. M-au sunat următoarea dimineaţă şi m-au întrebat cum de am făcut ceea ce am făcut, şi mi-au spus răspicat că ei nu doresc ca acest lucru să se mai întâmple. La acea dată, ziceam: „Bine, eu am crezut că aceasta va fi slujirea mea de o viaţă. Dar nu va
    fi. Nu voi fi sub acest fel de restricţii. Trebuie să fiu liber pentru călăuzirea Duhului
    Sfânt.”
    Aşa se face că atunci când am venit la „Calvary Chapel” şi am stabilit constituţia,
    nu am creat o formă de conducere Presbiteriană. A fost mai mult o combinaţie între
    teocraţie şi forma de conducere ‚Episkopos.’ Credem că modelul lui Dumnezeu este ca păstorul să fie condus de Domnul şi ajutat de presbiteri să descopere gândul şi voinţa lui Isus Hristos pentru Biserică. Apoi acestea sunt implementate de păstorii asistenţi

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

<span>%d</span> blogeri au apreciat: