Vladimir Pustan – Telegrame de la Cruce – Saptamana de Evanghelizare Biserica Gloria Arad

poza de la Ciresarii.ro

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

• Vezi Predica de la Biserica Gloria din 2012 la Saptamana de Evanghelizare aici
• Vezi Predica de la Biserica Gloria din 2011 la Saptamana de Evanghelizare aici

Luni seara 25 Noiembrie 2013. Text Ioan 19:25-30 Vladimir Pustan:

²⁵ Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina ²⁶ Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care -l iubea, a zis mamei Sale: ,,Femeie, iată fiul tău!„ ²⁷ Apoi, a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!„ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat -o la el acasă.

²⁸ După aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: ,,Mi -e sete.„ ²⁹ Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură. ³⁰ Cînd a luat Isus oţetul, a zis: ,,S’a isprăvit!„ Apoi şi -a plecat capul, şi Şi -a dat duhul.

Sunt bune evanghelizarile astea ca trebuie sa se mai pocaiasca si pocaitii. Eu zic ca pocaitii ar trebui sa nu se mai pocaiasca in fiecare zi atata, ci sa se apuce hotarat si sa-si duca manturiea pana la capat. Nu sa ascultati 1000 de predici si sa nu impliniti nici una. E vremea sa ne maturizam si maturizarea aceasta vine de la Dumnezeu.

Problema mantuirii noastre nu s-a rezolvat cu pioneze ci cu cuie. In urma cu 2000 de ani, din dragoste pentru lume, pentru mine si pentru tine Isus Hristos a venit si si-a dat viata, ca tu sa traiesti altfel, ca tu sa ai un viitor, un destin diferit.

Isus, pe cruce, le trimite telegrame:

1. Ii spune lui Maria Magdalena: Eu ti-am iertat pacatele.
Asta a inteles Maria Magdalena cand a vazut ca sangele lui Isus Hristos curge suvoi pe cruce. A inteles, de fapt, cu ce a rascumparat-o pe ea. Era femeia marginalizata, pe care oamenii au pretuit-o in aur, pentru o noapte. Acum, Isus Hristos o pretuia in sange, pentru vesnicie. Pentru ca tu, eu, voi, nu a-ti fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care l-ati mostenit de la batranii vostri cu aur si cu argint, ci cu sangele scump si sfant al Domnului nostru Isus Hristos. Statea pe centura vietii si la propriu si la figurat, ca Iov. Si Iov zicea, „Oare n-ai pe nimeni ca sa ma rascumpere?” Avea raspunsul si raspunsul era in fata ei, la un metru, pe crucea Golgotei- sangele lui Hristos curgea pentru ea. In Isaia 53:52 – ca El, Isus Hristos, era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobiti pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti, vindecati.

Daca sti ca rascumpararea ta s-a facut cu sange, intrebarea logica, care vine imediat este, „Daca sti ca te-a rascumparat Hristos cu sange, de ce mai stai in pacat? De ce? Cate predici trebuie sa mai asculti? Cate morti trebuie sa mai vezi? Cata lacrima trebuie sa-ti mai curga ca sa intelegi ca viata aceasta pe care o duci este o viata in asteptare a unei zile, in care sa spui odata pentru totdeauna, pentru vecie: Hristoase, (ca talharul de pe cruce) ai mila de mine. Mantuieste-ma.”

Sa nu uitati ca viata noastra a fost rascumparata cu un pret greu. Rascumpararea noastra s-a facut foarte costisitor. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a gasit cu cale sa moara pentru mine- un pachet de nervi, un mincinos, un rau, un neiuibitor. Si vreau sa-i multumesc Domnului Isus Hristos ca El s-a uitat la mine, o buruiana si n-a privit la pacatele mele. A privit la potentialul meu. Vreau sa-i multumesc lui Hristos ca n-a vazut doar trecutul meu, ci a vazut viitorul meu. Vreau sa-i multumesc lui Isus Hristos ca m-a facut parte a unei mantuiri fantastice. Cand nimeni n-a dat doi bani pe mine, Hristos m-a iubit.

Dumnezeu nu vrea sa uitam pretul acesta mare al sangelui lui Isus Hristos. Nu va bateti joc de El. Cu fiecare click pe care-l dai, cu fiecare negare in viata, nu faci altceva decat sa spui ca sangele Lui nu valoreaza nimic pentru mine. Intr-o zi te vei intalni cu El. Intr-o zi te vei intalni la judecata si judecata aceasta va fi o judecata dura, pentru ca nimeni nu poate sa-si permita sa calce in picioare sangele lui Isus Hristos. Nu calcati pe sangele lui Isus Hristos. Nu va bateti joc de El pentru un pahar de bautura, pentru o minciuna, pentru o lacomie de un ban furat, care poate sa distruga o viata intreaga de bogatie spirituala. Nu va bateti joc de sangele lui Isus Hristos cantand fara bucurie, slujindu-i fara bucurie, rugandu-va fara ca sa stati cu mintea in rugaciune- cu sufletul acolo. Nu mai va jucati de-a biserica. Traiti o viata sfanta, pentru ca n-ati fost rascumparati cu flori, ci cu sange. Traiti o viata sfanta, pentru ca sangele Lui curge si astazi. Si acela care a iertat in urma cu 2000 de ani talhar si prostituata, poate sa o faca si astazi cu noi, oameni care ne categorizam sfinti fata de cei ce i-am spus din fata. Cu atat mai mult, sangele Lui este valabil si astazi, dar din pacate, lumea n-are nevoie de el. Nu uitati ca in mana lui Hristos, orice buruiana poate fi un trandafir.

Cine mai priveste astazi potentialul unui om? Cine se mai uita la tine cum se uita Hristos? Te uiti in oglinda si ce vezi? Sfant? Pacatos? Se uita Hristos la tine si vede un mantuit. As vrea, din toata inima mea, ca Dumnezeu sa-ti trimita o telegrama in care sa-ti spuna, „Eu ti-am iertat pacatele tie. In seara aceasta, ai inteles ce inseamna dragostea Mea? Pe tine, pe care nu te-a pretuit nimeni, te pretuiesc Eu,” zice Domnul. „Te-am sapat in palmile Mele, te-am platit cu pret de sange. Te-am rascumparat din mana Satanei, care te-a pretuit. Ca pe o sluga, te-a purtat in lesa ca pe un caine. Te-am rascumparat, te-am facut o binecuvantare.” Doamne iti multumesc pentru rascumpararea Ta.

2. Ii spune lui Maria, mama fiilor lui Zebedei – Tu tot la lucrurile lumii te gandesti?

Ucenicii erau impreuna cu Isus Hristos, ani de zile au stat si au umblat cu o pereche de slapi cu El, au mancat cate o bucata de paine. In clipa cand Petru a scos un cuvant, urechile lui Iacov si a lui Ioan s-au ciulit imediat. La un moment dat, Petru a spus, „Iata Doamne ca noi am lasat totul,” dar adevarul e ca el nu prea lasa-se mult… exact asa cum te-ai pocai la 70 de ani, ca sa iti aduci inaintea Domnului Parkinson-ul. Oricum, bani nu-s, sanatate nu-i, de auzit, nu mai auzi bine. Cam asa ceva zice Petru, „Iata ca noi am lasat totul,” dar lasa-se o barca nenorocita si faliment. Zice, „Am lasat totul si te-am urmat.”  Ioan si Iacov, pe langa ceilalti ucenici s-au intrebat, „Noua ce ne dai?” Dar, ei nu au avut curaj sa mearga in fata Domnului Isus Hristos sa intrebe, „Noua ce ne dai?” Si-au trimis mama. Sa transeze un post mai bun. Si se duce mama fiilor lui Zebedei si spune Domnului Isus Hristos, „Doamne, cand vei ajunge in imparatia Ta, te rog frumos sa nu uiti si copii mei. Unul sa fie la dreapta ta si unul la stanga.”

Marie, ti-ar placea acuma, sa fie in loc la talharii astia aici copiii tai? Zice: A-ti putea bea voi paharul suferintei? „Uitam sa spunem la servici sau la scoala ca suntem copiii tai, dar, Doamne, daca va veni prigoana, putem.” Serios? Ce ai putea sa-mi dai mie pentru ca Te-am urmat? Ce mi-ai putea da pe pamantul acesta? Stiti, marea noastra problema nu e cerul, ci problemele noastre de jos. Pamantul si cerul sunt incompatibile. Nu trebuie neaparat sa traim  o viata mizerabila aici, dar sa nu asteptati rasplatirea pe pamantul acesta. Si pentru tot ce am lucrat mai bun si vesnic si curat, noi nu asteptam nici un folos. Rasplata noastra e Hristos. Nu uitati ca Hristos a venit nu sa ne imparta pamantul, ci cerul.

Este o teologie Americana acuma, care spune ca daca il ai pe Isus Hristos in inima ta, neaparat trebuie sa ai aer conditionat in cusca cainelui. Atata trebuie sa fi de bogat. Suna bine, dar nu e biblic. N-a spus Hristos ca ne da cerul, coborand pe pamant, ca asta e o teologie ieftina de Martorii lui Iehova, eventual. Hristos a spus ca in viata aceasta vom avea suferinte si necazuri- vom avea prunci care pleaca de acasa, vom avea si noi zile in care vom ramane in somaj si vom sta in fata la farmacie pentru medicamente. Ne-a spus Isus Hristos ca si pe noi ne vor trada prietenii. Si noi vom avea probleme. Si noi, de multe ori vom plange si rugaciunile noastre vor avea gust sarat. Ne-a spus Isus Hristos ca vor fi zile de Luni, in care nu vei sti incotro sa o apuci. Nu ne-a spus Isus Hristos, neaparat, ca vom trai grozav pe pamantul acesta. Ne-a spus ca ne va da apa, paine, haine, cam atata. Ne-a mai spus ca ne va mai da ceva. Bucuria de a ne multumi cu ele. Asta e frumusetea crestinismului, adica sa ai putin si sa ti se para ca duci viata lui Bill Gates. Dar, toata ziua suntem nemultumiti. Toata ziua alergam dupa lucruri de din acestea si seara te pui in pat si ai uitat sa te rogi. 24 de ore in care nu-ti aduci aminte macar un minut ca exista un Dumnezeu sus in cer.

Marie, ce vrei? Deputati sa fie copiii. Oare ce trebuie sa vina peste noi ca sa invatam dintr-o data, ca mai importante sunt lucrurile de sus, decat cele de jos. Ca mai important este sufletul decat trupul. Ca mai important este adevarul decat minciuna. Ca mai important este sa fi bucuros cu Isus Hristos, decat sa fi trist cu lumea aceasta. Cat ne trebuie sa traim in viata asta pana invatam ca putem sa traim frumos din lucrurile simple ale vietii? As vrea ca sa va ganditi mai mult la lucrurile de sus. Dar, asta nu inseamna ca trebuie sa stati cu capul in nori.

Prioritara este imparatia. Adica, nu trebuia sa spuna Maria: Doamne, ce dai copiilor mei? Ci, Doamne, copiii mei sunt suficient de pocaiti sa ajunga sus? Asta e intrebare de mama. Ce as mai putea sa fac eu, ca mama, sau ca si tata, ca copiii mei sa ajunga in cer? Ce trebuie sa fac in casa mea? Ce cablu trebuie sa mai tai? Ce ore de rugaciune trebuie sa mai pun in casa? Ce canale sa scot afara din casa mea? Ce Biblie trebuie sa o deschidem noi seara? I-am facut si am zis ca atata e treaba noastra, sa facem copii, uitand, de fapt, ca trebuie sa-i ducem pana in cer. Si asta e mult mai greu. Tot la lcururile de jos va ganditi? Asa cum spunea fratele Traian Dorz: Voi numai pentru viata aceasta va ingrijiti si va vedeti, ca si cum a-ti fi doar trupuri. Oare suflet nu aveti?  Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea aceasta… dar nu o putem castiga si nici pastra. Dumnezeu e prioritar. Daca mai ramne timp pentru altceva… Noi vorbim de suflet, cred ca l-ati confundat. Sufletul nu-i trupul. E diferit. Daca am purta de grija sufletului nostru cat ii purtam de grija trupului am fi foarte sfinti. Daca am schimba timpul Facebook-ului si calculatorului cu cel de Biblie, iarasi am fi sfinti.

3. Ii spune lui Ioan – Pentru Mine trebuie sa lucrezi
Ioane, iata mama ta. Du-o acasa. Si-a incredintat mama lui Ioan. In primul rand trebuie sa te gandesti ca Dumnezeu te-a rascumparat prin sangele lui Isus Hristos. Al doilea lucru, in mod logic, este ca nu mai trebuie sa te gandesti la lucrurile astea de jos, toata ziua si sa pierzi din vedere obiectivul principal, care este vesnicia. In al treilea rand, cand ai realizat aceste lcururi- pentru Hristos trebuie sa lucrezi. Putea sa zica Ioan, „Eu am ramas singurul barbat cu Tine la cruce, nu o sa ma uiti acolo sus.” „da,” zice Domnul, „cu o conditie. Te apuci si muncesti pentru imparatia Mea.” Am ajuns la concluzia ca noi intelegm gresit, ca noi avem nevoie doar de iertare. Dar, cand privesti la crucea lui Isus Hristos nu primesti numai iertarea. Ci primesti si responsabilitatea. Intotdeauna cand privesti crucea primesti de lucru. Cine nu are de lucru in biserica si in trupul lui Hristos, acela inca nu a vazut crucea. Pentru ca atunci cand te uiti la crucea lui Isus Hristos, vezi ca ai de lucru. Vezi ca este nevoie intotdeauna de lucru.

Un om iertat munceste pentru Isus Hristos. Ioan s-a ales cu o mama de care a trebuit sa aibe grija tot restul vietii sale, cu Maria, mama Domnului nostru Isus Hristos. Mantuirea e prin har, dar rasplata intotdeauna e prin fapta. Atatia oameni nu stiu ce sa faca in trupul lui Hristos. Primiti responsabilitati la crucea lui Hristos si intrebati-L in seara aceasta, „Doamne, ce ai vrea sa fac?  Da-mi si mie ceva de lucru, Doamne, pentru ca daca nu-mi dai Tu de lucru, o sa-mi dea Satana de lcuru.”

4. Ii spune mamei Lui, Maria – Vei avea o rasplata
Daca tu accepti mantuirea din mana Mea… (si nu uitati ca si Maria a avut nevoie de mantuire din mana lui Isus Hristos) Femeia aceasta a avut un har: harul suferintei. Ce i-a spus Simon cand L-a tinut pe Hristos in brate? „Va veni o vreme cand inima ta va fi strapunsa de o sabie. Acum era strapunsa inima. Il vedea pe copilul ei, pe Isus Hristos, pe care L-a purtat in pantece- Dumnezeu si om- Il vedea suferind pe Golgota. Ganditi-va ce viata a avut. A nascut intr-un grajd, a trebuit sa fuga in Egipt dupa aceea, l-a crescut cu saracie, dupa care a ramas vaduva. Un har al suferintei. Oare s-a meritat? Oare se merita sa te pui la picioarele crucii Lui si sa spui, „Doamne, vreau sa-mi mantuiesti viata, sa ma gandesc la lucrurile de sus, vreau sa-mi dai ceva de lucru, dar, Doamne, se merita? Da, se merita. Am ajuns la o concluzie frumoasa, ca si daca n-ar fi cer s-ar merita sa-L slujim pe Hristos pe pamantul acesta. Pentru ca exista si o frumusete a slujirii pe pamantul acesta, exista o rasplata a crestinismului si pe pamantul acesta. Dar, cu atat mai mult, precum este si un cer si o rasplatire, se merita sa umblam cu Isus Hristos, se merita sa lasam totul, ca oricum intr-o zi vom lasa totul si vom pleca de aici.

Spune cuvantul lui Dumnezeu ca daca suferim, si Mariei i s-a dat harul suferintei, vom si imparati impreuna cu El. Daca suferim impreuna cu El, sa-I purtam ocara Domnului nostru Isus Hristos, vom si imparati impreuna cu El. A fost binecuvantata si ea la Pasti, la invierea lui Isus Hristos- si cand a fost botezata si ea cu Duh Sfant la Rusalii, ca ne zice Biblia ca a fost printre cei 120 de oameni peste care s-a coborat Duhul lui Dumnezeu la Rusalii. Iata, atatea binecuvantari, cum scrie in Apocalipsa 3 „Acel ce va birui ii voi da sa sada impreuna cu Mine.” Ceea ce spunea Pavel, „Clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da-o Domnul nostru, Isus Hristos.” La acea zi a rasplatii va chem in seara aceasta. Pentru asta trebuie sa faceti un pas in credinta. „Doamne, iarta-mi pacatul.” Mantuirea depinde de lucrarea lui Hristos pentru noi. Darm rasplatirea depinde de lucrarea noastra pentru El. Cu cat lucram mai mult, cu atat vom fi rasplatiti mai mult acolo sus in cer.

Daca va veti duce acuma acasa si va veti uita in oglinda, sigurat veti vedea oameni nedesavarsiti. Nu-i nimic. Dumnezeu vrea sa va desavarseasca in fiecare zi si vreau sa va spun ca in atelierul lui Dumnezeu suntem cu toti oameni care asteptam sa faca Domnul cu noi aceasta mare lucrare care este pocainta.

Undesigned Coincidences – Evidence for the historicity of the Gospels Tim McGrew (via Logos Apologia)

Arial view of BETHSAIDA, Israel via http://jewishmag.com/

Video by Chris Putnam of LogosApologia

Do the Gospels contain internal and external evidence

that they are eyewitness accounts? 

One compelling line of evidence comes in the form of what is called „undesigned coincidences”. When one is telling a story, especially a story one has witnessed, one often hits the highlights and does not explain every detail. The focus is on what is important to the action. This is why two eyewitnesses will testify in different ways about the same event. Each person brings his own unique point of view in his description, due to his individual preferences and his predisposition. When telling a story, one gets caught up in what one actually remembers, and drops incidental references to significant facts. The sort of facts which are seemingly selected randomly by the memory of the individual. This is typical of the real memoirs, but not of legendary embellishments. When accounts from different eyewitnesses fill in the unknown details for each other, this is called an undesigned coincidence.

Here are 3 undesigned coincidences we are taking a look at, which show how the Gospels are pieces of an interlocking historic narration:

1. The miracles Jesus performed in Bethsaida

Such coincidences, especially when they are considered in their cumulative force, provide strong evidence for the integrity of the individual accounts. In Matthew 11:21 Jesus pronounces a curse on some cities in Galilee, saying, „Woe to you, Chorazin! Woe to you, Bethsaida! For if the miracles had occurred in Tyre and Sidon which occurred in you, they would have repented long ago in sackcloth and ashes.”  So, the question naturally arises: What is Jesus talking about? What were the mighty works done in Chorazin and Bethsaida? For Chorazin, we really cannot say. It’s one of those cases, where we realize that Jesus did things that we do not have recorded in Scripture, and Bethsaida is never mentioned elsewhere in the Gospel of Matthew. In Mark and John, who do name Bethsaida a couple of times, tell us nothing that would make sense of Jesus’s words, as quoted in Matthew.

But, in Luke’s Gospel, we find the answer. Luke 9:10 reads „When the apostles returned, they gave an account to Him of all they had done. And taking them with Him, He withdrew by Himself to a city called Bethsaida.” Immediately after this verse, and set in the same geographic location, we have Luke’s account of the feeding of 5,000. Now, here we have an answer to our question, about the mighty work done in Bethsaida. It was there that Jesus fed the 5,000.

Now, a critic, trying to get around the force of this coincidence, might point out that Luke gives out both the location of the miracle, and in Luke 10:13, Jesus’s pronouncement was on Chorazin and Bethsaida. Might Matthew have simply copied form Luke, forgetting to include the reference to Bethsaida? Most scholars, traditional and liberal, think Matthew did not use Luke’s Gospel at all in writing his own. No one, not even an honest and observant eyewitness, can report every event in complete detail. So, the alternative hypothesis of chance and legendary elaboration does not really explain the coincidence at all. And modern scholarship makes the copying hypothesis very unlikely. The best explanation is Matthew was simply reporting facts, as he knew they had occurred.

2. Why does Jesus address Philip in the feeding of the 5,000?

In John 6:5 , Jesus is preparing to feed the 5,000. He turns to Philip and asks: Therefore, Jesus lifting up His eyes and seeing that a great multitude was coming to Him said to Philip, „Where are we to buy bread that these may eat?” Philip is a minor figure in the Gospels. After the calling of the disciples, Jesus addresses Philip directly only once, that we hear of. Why then, does Jesus ask this question of Philip? Why not Peter, James, or John, who are much more prominent figures? Why not Judas, who kept the money? Presumably, when John told the story, he wasn’t concerned with the reason Jesus chose Philip. But, if someone were forging the story as fiction, crafting a legend, he would have a literary reason for selecting a particular disciple as a character in his fictional narrative. Accordingly, a fabricator of fiction would not select a character without making the reason clear to the audience.

So, why did Jesus choose Philip? John’s Gospel does not really say why. Keep in mind that we just learned in the previous undesigned coincidence that the miracle took place in Bethsaida- Luke 9:10. Then turn to John 12:20-21. Here is Jesus teaching and some Greeks approach and want to speak with him, asking permission from Jesus’s disciples. Now, casually, in the course of reporting the request, John remarks, „Now, there were certain Greeks among those that were going up to worship at the feast; these therefore came to Philip, who was from Bethsaida of Galilee, and began to ask him, saying, ‘Sir, we wish to see Jesus.'”  

Now, here is a remarkable, interlocking  of the 2 passages in John and Luke-  BECAUSE PHILIP WAS FROM BETHSAIDA! (John 6:1-13; Luke 9:12-17: Matthew 11:21)There’s no other way that this could be explained, as having one of the authors copying from the other. John does not tell us where the miracle took place, and Luke never mentions Philip. And the coincidence is too tight and clear for a chance of a legendary elaboration to be a plausible explanation. (6:06) But, putting the 3 passages together, we find that they interlock, like pieces of a jigsaw puzzle. This is what real history looks like. It has a ring of truth.

3. 

Two passages in Mark give us the setup for our third undesigned coincidence. In Mark 6:31, we find a reference to large crowds of people, so large and pressing, that they force Jesus and the disciples to withdraw. „And He said to them, ” Come away by yourselves to a secluded place and rest a while.” (For there were many people coming and going, and they did not even have time to eat.) This passage sets the stage for the feeding of the 5,000. A little time later, Mark gives us another vivid description of the scene: Mark 6:39 „And He commanded them all to sit down by groups on the green grass.” Two questions arise form these passages.

1. Why should there have been particularly large crowds, just then? We are entitled to demand an answer with the evidence of the historic faithfulness of the narrative, if we could find one. 
2. It is a bit odd that the grass should be described as green. In Palestine, there’s only a short growing season. After that, dry heat turns the grass brown, and it remains brown throughout the summer.

But, in John’s description of this setting, for this same miracle, we find the detail that explains both of these facts. John 6:4 reads: „Now the Passover, the feast of the Jews, was near.” At Passover each year, thousands of Jews travelled each year to Jerusalem to celebrate the feast. That would definitely explain why a Galilean town would be unusually crowded at the time. As it happens, Passover falls every year, in the middle of the year’s growing season, when the grass would be lush and green. John doesn’t mention the crowds or the green grass. Though he does note that there was much grass in that place, John 6:10. Mark doesn’t mention the season was Passover, but, putting the two accounts together, makes for an explanation that fits everything together. And, no other explanation does the job so well. This has a ring of true history.

Even skeptics believe that Gospels were written at different times and places. Where the accounts are obviously independent, the odds against some kind of subtle collusion are astronomical. The best explanation is that they were writing about something that actually occurred. This undesigned coincidence supports the historicity of all the different accounts. When we overlap the Gospels in this way, these undesigned coincidence provide evidence the Gospel accounts are eyewitness testimony of actual historical events.