Marturia unui tanar catolic

VEZI PAGINA cu MARTURII aici

Marius Sabou la Vocea Credintei cu Alex Szabo.

Perceptia lui Alex Szabo era ca Dumnezeu era cineva atotputernic, care sta si supravegheaza un joc, un teatru, dar care te lasa sa faci orice vrei tu, orice te taie capul si nu intervine. Citise Biblia, mergea la biserica, se considera o persoana morala. A inceput sa frecventeze o biserica si a fost invitat la o conferinta de leadership. Acolo, la predica lui Bill Hybels din Isaia, a fost cercetat si la sfarsit fiecare a trebuit sa promita ceva lui Dumnezeu. Alex a promis ca intr-o zi Il va cauta, dar o va face probabil candva spre pensie. Iar pana atunci s-a hotarat ca s-ar multumi cu o relatie un pic mai distanta de Dumnezeu.

Urmatorul pas, Alex considera ca Dumnezeu L-a facut. Sotia i-a nascut al doilea copil, un baiat care la varsta de 6 luni avea tulburari noaptea, in care se zvarcolea si nu isi gasea astamparul. Medicii i-au dat medicamente ca sa il ajute sa doarma, dar nimic nu l-a ajutat. Intr-o noapte, dupa ce s-a chinuit vreo doua ore, Alex a iesit din camera si a mers in bucatarie sa se calmeze. Acolo i-au venit niste ganduri, pe care le socoteste fortate, ganduri care ii spunea: Fa-ti socoteala, nu e vina copilului. De cand se intampla lucrurile acestea? Si-a dat seama ca nelinistea copilului a inceput cam din perioada cand Alex a facut promisiune lui Dumnezeu ca va cauta sa aiba o relatie personala cu El. Si-a dat seama ca aceasta a fost atentionarea lui Dumnezeu.

A mers in camera, s-a pus pe genunchi si a zis: Doamne, sunt aici. Spune-mi ce trebuie sa fac. In acel moment, copilul s-a oprit din plans instantaneu. A dormit toata noaptea si de atunci nu a mai avut niciodata probleme cu el, de genul asta. Alex a stat 40 de minute si s-a rugat. A simtit o calauzire cum trebuie sa se roage si ce sa faca mai departe.

Alex citise Calatoria Pelerinului de John Bunyan si unele de acolo le considera ca basme. Dar, dupa aceasta intalnire cu Dumnezeu pe genunchi a ajuns sa constientizeze realitatea lui Dumnezeu. Alex si-a marturisit credinta sa in apa botezului si a pus toate celelalte pe planul 2. A fost o schimbare radicala, dar in primul rand a gasit o pace interioara si de acolo incolo schimbarea a avut impact pe felul in care traieste si isi pune problemele si felul in care actioneaza in viata de fiecare zi. El simte ca totul a fost influentat in bine. Alex este acum membru la Biserica Betel din Cluj si activeaza in Biserica de Misiune in Floresti (apartinand de Biserica Betel).

Anunțuri

Lazar Gog – Barbatul, Femeia si Autoritatea (despre acoperirea capului la inchinare)

Rev. Dr. Lazar Gog

Poti sa asculti mesajul Pastorului Lazar Gog in format mp3 aici- http://www.emanuelchurch.com/ in care sustine ca acoperitoarea e parul mai lung decat al barbatilor  sau faceti click  pe poza (sau vezi transcrierea mai jos)

O perspectiva diferita a Pastorului Nelu Brie in care sustine ca acoperitoarea nu poate fi parul – vezi aici – Nelu Brie – Invatatura Despre Acoperirea Capului la Inchinare

1 Corinteni 11:4-10

Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.                 Poza Bis. Prezbiteriana http://www.anneelliott.com

In seara aceasta, in cadrul acestui subiect atat de delicat pentru noi, vreau sa va prezint acest subiect: Barbatul, femeia si autoritatea. Aceasta este a 17-a lectiune a Pastorului Lazar Gog cu privire la Familia Crestina. Am putut sa observam in lectiunea precedenta, ca atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu dezbate aceste aspecte, legate de tinuta credinciosului si cand spun tinuta ma gandesc la imbracaminte si tinuta igenica. Cuvantul lui Dumnezeu este foarte specific. Am putut sa vedem cu texte biblice, nu ca sa ne justificam o pozitie sau o parere, ca noi vorbim potrivit cu ceea ce este scris. In Israel, gandirea pe care poporul evreu avea si care este o gandire dupa legea lui Dumnezeu, era cerut ca acest popor sa nu fie de natura de aceea de a fi considerat (dupa expresia romaneasca) ultimul popor, ultimul om, in sensul ca trebuie sa umble nespalat, dezbracat si zdrentuit. Ar fi parut ca o contradictie, ca o absurditate sa se numeasca copiii lui Dumnezeu, fii marelui Imparat si sa umble ca cei mai saraci si mai nepotriviti oameni pe pamant.

Tocmai de aceea, Cuvantul Domnului permite si vorbeste in folosirea cosmeticilor, a ornamentelor. Dar daca aceasta permisiune exista in Cuvantul lui Dumnezeu, ea nu este in sensul (niciodata) a abuzurilor, nu este niciodata in sensul exravagantei, nu este niciodata in sensul creeri unui nume. Nu este nicodata si este complet interzisa folosirea ornamentelor si a cosmeticilor cu sensul de a castiga pe cineva buna oara pentru Domnul. Cand ap. Petru scrie in prima sa epistola in cap. 3 si zice femeilor, „Purtati-va bland, cu intelepciune cu barbatii vostri,” vorbeste unor femei care aveau barbati necredinciosi. Si spune ap. Petru, „Tot astfel nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor, cand va vor veeda felul vostru de trai- curat si in temere. Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara care sta in impletirea parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, omul nou, omul launtric.”

Dace ne uitam la ceea ce spune ap. Petru (cum spuneam in lectiunea trecuta) s-ar parea ca el vorbeste in contradictie, se contrazice pe sine, pentru ca spune, „Sa nu umblati cu scule de aur, cu podoabe de aur.” Si pe de alta parte zice- si tineti minte ca sfintele femei din vechime doar cu astea umblau, se impodobea Sara si voi sunteti ficele lor.” El intra in contradictie cu sine insusi. Insa, o contradictie aparenta, pentru ca nu exista contradictie in Cuvant.  Daca va uitati in vers. 1 veti vedea ca este cea mai mare contradictie din Biblie, dar scapa foarte simplu. Primul verset din capitolul 3: „Daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor.” Aici este contradictia si aici este ceva aparent nebiblic. (7:30)

Cum spune ap. Pavel, ca se poate produce manturiea? Ca sa luam aceasta paranteza. „Dar cum vor chema pe acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in acela despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara predicator, sau propovaduitor? Si cum vor predica daca nu sunt trimisi? Dupa cum este scris: Cat de frumoase sunt picioarele ale celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia? Dar nu toti au ascultat de Evanghelie, caci  Isaia zice, „Doamne, cine a crezut in predicarea noastra? Astfel credinta vine in urma auzirii.Iar auzirea vine prin Cuvant.” Si Petru spune: Sa se mantuiasca fara Cuvant. Se poate? Este contrar legii pe care o spune ap. Pavel. Ei nu se contrazic, de fapt. Ci, cand Petru spune ca ei pot sa fie castigati fara Cuvant, el are in vedere tocmai ideea de baza care a fost lansata in acest pasaj. Si ideea de baza este urmatoarea. Chiar si in procesul predicarii Evangheliei, intr-o familie in care un sot este credincios si celalalt necredincios, nu-l bate la cap toata ziua ca o cicalitoare pe cel necredincios pentru ca il intarati si nu-l mai castigi niciodata pentru Evanghelie. Vorbeste-i putin astazi si mai tarziu sa-i vorbeasca faptele tale facute in pocainta. Maine ii vorbesti din nou, pentru ca pocainta si credinta fara cuvant nu  se poate. Daca trebuie balanta si aici in predicare, sa nu-l bati la cap pe cineva, trebuie echilibru si in purtarea cosmeticilor sau ornamentelor.  Pentru ca, repet, daca vei veni in casa lui Dumnezeu cum nu vine nimeni- ti-au picat toate sprancenele si in casa toti le are, ai toate culorile si altii nu le are, iti spun cum ti-am spus randul trecut- esti ridicol.

UIta-te in jurul tau, daca nimeni nu e ca tine, nu te mai purta nici tu asa. Fiti intelepti, spune Cuvantul Domnului. Aratati echilibru, aratati balanta. De multe ori, noua ne sar niste lucruri in fata, le-am marcat pe alea si de multe ori cand studiem cuvantul Domnului multi se blocheaza cu o memorie gresita. Au localizat ceva, le-a sarit ceva in ochi, au nlocat memoria si nu pot sa mearga mai departe.

1 Corinteni 11:10 – De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.

Cand am citit, si cand a-ti citit acest verset si in special „un semn al stapanirii ei”, ce a-ti inteles in aceasta privinta? Veti zice ca raspunsul acestei biserici a fost ca inseamna ca femeia, din pricina ingerilor, sa aiba un semn al stapanirii, sa aiba peste ea o autoritate fata de care sa dea socoteala, caruia sa-i fie responsabila, fata de care sa fie supusa sau sa asculte. (13:50)

Cand apostolul Pavel dezbate aceste lucruri, el vorbeste ca si in multe alte locuri, determinandu-ne ca si Petru, sa credem ca el intra in contradictie cu ce stim cu felul in care noi gandim si mai ales ne purtam. Insa, apostolul Pavel, in special in pasajul acesta, el dezbate exact ceea ce da titlu la studiul nostru in seara aceasta, la lectia aceasta: Barbatul, Femeia si Autoritatea. Va rog sa va aduceti aminte de recomandarea care ap. Pavel a facut-o lui Timotei cu privire la principiu de interpretare a sfintelor Scripturi, „Ia seama la citire, apoi la invatatura care o dai altora.” Trebuie sa vedem ce citim in Cuvantul Domnului si ceea ce citim in ce e scris. Uitati-va in pasaj.

Obisnuinta, si a mea a fost intr-o bucata de vreme, pana cand am citit ce trebuie. Obisnuinta a fost aceasta, sa inteleg ca din pricina ingerilor femeia trebuie sa aiba o acoperitoare (batic il numim noi, Romanii) ca semn al stapanirii ei, adica ca semn ca ea este ascultatoare, ca este supusa, da socoteala cuiva. Si mai ales, de data aceasta ca socoteala este lumea ingerilor. Vreau sa va spun ca am gandit asa si am fost complet gresit. Si nu-mi este rusine sa recunosc lucrul acesta. Cand recitesc cand am crezut noi, acuma, De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. Daca ap. Pavel a avut in vedere supunere, scria un semn al supunerii ei, pentru ca n-a uitat cand a scris la Efeseni ca sa zica in cap. 5 „Supuneti-va unii altora.” Nu zice, „Stapaniti-va unii pe altii.” Spune, „Supuneti-va unii altora, in frica lui Hristos.” „Femeilor fiti supuse barbatilor vostri,” Biblia spune calr, limpede. Va folosi termenul. Ap. Pavel nu spune, dimpotriva, „supunere” in acest pasaj biblic. Contrar, apostolul Pavel vorbeste despre autoritate. (18:00)

Despre autoritate. Femeia, din pricina ingerilor trebuie sa aiba pe cap un semn al autoritatii ei. Nu inseamna al supunerii ei. Ci un semn al stapanirii, ca ea stapaneste. Ca ea este pe pozitie de stapan. Observati cum scrie? Uitati-va intr-o Biblie englezeasca: „Therefore, the woman should have a symbol of authority.” Nu supunere, care e „submission”. Un simbol al autoritatii. pe capul ei. Tot pe dos le-am interpretat. Ce vrea sa spuna ap. Pavel? El vrea sa spuna, sa dezbata ca noi cand stam de vorba cu DUmnezeu, fie ca predicam, fie ca ne rugam, noi stam de vorba cu o autoritate care este Dumnezeu, o autoritate Suprema. Si in limba greaca, la Dumnezeu ca autoritate ii spune fie „pneuma”, si dinamis (dinamita, inseamna putere), si in acelasi timp spune exousia, care inseamna putere, autoritate. In limba greaca spune in felul urmator: „De aceea femeia, din pricina ingerilor trebuie s iba pe cap o exousia. Este nume grecesc atribuit omului, ingerilor si lui Dumnezeu- un semn de autoritate, de stapanire.

As vrea sa intelegeti acuma despre taina de care Pavel vorbeste si despre care noi am vorbit cum nu trebuie de atatea vremuri. Pavel spune in felul urmator in comparatie cu 1 Timotei 2:11-16 „Femeii nu-i dau voie sa vorbeasca in biserica,” si ce ne place sa stim lucrul acesta. Si ap. Pavel zice, „In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat. Si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat.” Altfel, dezbatut aspectul acesta, in scrierile lui Timotei zice, „Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere. De ce? Ca intai a fost intocmit Adam si apoi Eva.” Si inca mai zice Pavel, „Si nu Adam a fost amagit, fiind amagita a fost facuta vinovata de calcarea poruncii. Cu alte cuvinte si in Timotei si in Corinteni, cand dezbate problema aceasta, ap. Pavel ni se pare ca o umileste foarte puternic pe femeie. Dar, ap. Pavel este foarte constient ca vorbind in felul acesta si aratand prioritatea barbatului prin ordinea creatiei, datorita ordinei care exista in creatie.

Aratand lucrurile acestea si aratand bisericilor ca femeia s-a facut vinovata pacatuind prima, pentru ca ea a mancat din pomul oprit. Pavel a stiut, s-a oprit, si-a dat seama ca se va naste acest gand care se naste, care era deja in toata lumea iudaica si in toata lumea de-a lungul si de-a latul ei ca femeia trebuie sa fie tinuta intr-o stare de umilinta tot timpul. (21:40) Insa, si Pavelsi Isus, cand dezbate pozitia a femeii si a barbatului inaintea lui Hristos, ei amandoi o dezbat in unul si acelasi ton. Nici unul nu este mai mare decat celalalt. Pentru ca va zice Isus: „De la inceput n-a fost asa.” „Dar cum a fost?” A fost in felul urmator: Geneza 1:28 Si Dumnezeu i-a binecuvantat si a zis, „Creste-ti, inmultiti-va, umple-ti pamantul.” Si ce le-a mai zis? „Stapaniti-l. Fiti domni. Domnul Adam si Doaman Eva. Stapanul Adam si stapana Eva. Egali. Cu alte cuvinte, „V-am dat autoritate.” Exousia- v-am dat putere. Si acuma sa citim din nou.

„Nu cumva,” zice Pavel, „sa ganditi ca femeia este inferioara, ca s-au intamplat ceste lucruri, ca nu einferioara. Ci, va spun de ce,” zice Pavel, „Este drept ca barbatul are autoritate din cauza ordinei creatiei. Este drept ca ea a fost prima care a pacatuit. Tot asa de drept este ca mantuirea a venit prin ea, n-a venit prin barbat. Pentru ca mantuirea a venit prin ea. Isus Hristos, samanta femeii s-a nascut din femeie, nu barbat. Sunt egali. Atunci, daca sunt egali, inseamna ca amandoi sunt pusi din nou in pozitie de autoritate. Si aici, cand ii spune, „femeia, din pricina ingerilor, trebuie sa aiba in cap un semn al autoritatii, deci un semn de autoritate sau un semn de stapanire. Nu ca trebuie sa fie supuse. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie supuse, cum spune Pavel in alta parte.

Ci, aci spune: Trebuie sa se remarce prin autoritate. Remarcarea ei ca autoritate este un semn particular, care vom vedea imediat. Si Pavel spune urmatorul lucru. Barbatul este cunoscut in Scriptura cu autoritate. Ingerii sunt cunoscuti in Scriptura cu acest nume: autoritate. Dovada: Efeseni 3:10 „Pentru ca domniile si stapanirile sant in locurile ceresti, stapanirile sa cunoasca prin biserica intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu.” In alta parte, cine ne spune ca sunt acestia care vin in biserica ca sa cunoasca intelepciunea lui Dumnezeu? Ingerii. Coloseni 1:16 , Coloseni 2:10 Ingerii sunt numiti domnii si stapaniri. Si cei buni si cei rai, pentru ca au putere. Si acuma, uitati ce spune ap. Pavel, ca sa intelegem ce zice el. (25:00)

„Frati si surori, as vrea sa stiti ca in voi doi, in frate si in sora, Dumnezeu a vestit o atat de mare incredere, incat va pus sa fiti egali in Hristos, exact ca in ziua Edenului.” Sa stapaniti amandoi. Va facut pe amandoi sa fiti autoritate sau stapanire. „Si as vrea sa stiti un lucru. Cand stapanirea cereasca, numita ingeri, vine si se coboara in biserica, el vede stapanirea pamanteasca numita barbat si se uita la stapanirea cealalta, egala cu el, numita femeie. Dar, cand se uita la voi doi, el vede ceva interesant in Corint. La noi nu vede acest lucru, in Corint la vazut. Vede ca aici in Corint, femeile sunt tunse la zero, sunt barbierite in cap. Si apostolul Pavel vrea sa le spuna in felul urmator, „As vrea sa stiti frati din Corint. Pentru ingeri, asa o desemnat Dumnezeu- de ce? Il vom intreba cand vom ajunge acolo- Pentru ingeri, Dumnezeu a stabilit, ca semn de recunoastere, parul lung, mai lung decat al barbatului. Parul lung la femeie. Acesta este semnul. Si ea este in autoritate si trebuieste considerata partener egal cu barbatul. Trei autoritati intalnesc in biserica acuma: Inger, barbat si femeie.

Si este evident si este normal sa se intalneasca aceste 3 autoritati impreuna, pentru ca aman-trei au aceiasi imputernicire din partea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea e specificatia in Psalmi, mai inainte cand zice, „L-ai facut pe om pentru putina vreme, mai prejos decat ingerii.” Pentru ca va veni o vreme sa fie din nou ridicat in autoritatea aceea, egala cu a ingerilor. Si atunci, pentru a distinge intre ingeri si a vedea ca si femeia este in pozitie de autoritate (pentru ingeri doar), aceasta pozitie de autoritate este parul lung. Mai lung decat al barbatului. Nu spune cat de lung. Nu tuns la zero, nu barbierit in cap. E primul lucru pe care-l dezbate apostolul Pavel.

Ca dovada ca dezbate astfel de aspecte, legate de autoritate, precum si de lege locala- noi ne temem de multe ori de afectarea sfinteniei noastre si intr-adevar, cand ti se vede ca toate degetele iti sunt cu aur, si cand se vede ca toate culorile’s pe tine, aia sa nu mai spui ca-i sfintenie, ca aia-i fire. Ap. Pavel vine si zice in felul urmator: „Vreau sa discut de asemenea niste probleme legate de comportament local. Nu sa-l generalizati , ca atunci va bateti si faceti certuri in biserica. Si daca cineva iubeste cearta de vorbe, sa stiti ca nu-i obiceiul bisericilor lui Dumnezeu. (Vers. 16) Dupa ce dezvolta problema autoritatii (i.e. barbatu-i egal cu femeia, amandoi fiind considerati autoritate), in vers 14 zice, „Semnul autoritatii barbatului este intaietatea lui in creatie, semnul autoritatii femeii este parul mai lung al femeii decat al barbatului.” De aceea, asta este semnul ca si ea este considerata autoritate.

Si acuma, ap. Pavel merge mai departe si dezvolta ceva de natura, pe care noi numim „bun simt”. Si dati-mi voie sa va spun in paranteza lucrul acesta, „Daca s-ar vinde undeva bun simt, as vinde la foarte multi.” Nu se vinde bunul simt, se invata. Vers. 14 „Nu va invata chiar si firea (sau bunul simt), ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, pe cand, pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung, pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoarea capului.” Ce dezvolta el? Probleme de mare sfintenie in biserica? Nu. Dupa ce a aratat ca femeia este egal cu barbatul, el dezvolta problema convietuirii sociale, a bunului simt. (30:30)

Sa ne uitam in Cuvantul Domnului. Ce zice ap. Pavel? „Nu va invata chiar si firea?” Care in greaca inseamna legea naturii, sau legea convietuirii sociale (common sense- bun simt). Nu vi se pare ca iarasi vorbeste Pavel in afara a ce el stie? Nu vi se pare? Pai, uitati cum trebuia sa fie Pavel: Levitic 19:27- „Sa nu va taiati rotund colturile parului si sa nu-ti razi colturile barbii”. Cine da porunca aceasta? Dumnezeu, prin Moise. Cand spune barbatului, „Tu sa nu-ti tai rotund coltul parului,” cu alte cuvinte, le spunea, „Sa nu va faceti frizura rotunda, eventual taiati parul drept.” Dar, uitati de ce. De ce sa nu se barbereasca si de ce sa nu se tunda? Pentru ca vecinii lor erau urmatorii.

Isaia 15:2 Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plîngă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sînt rase, şi toate bărbile sînt tăiate. A-ti auzit ce spune Cuvantul Domnului? De cate ori mergeau la templu, trebuia sa se rada si sa se barbiereasca. De aceea, daca a-ti vazut imagini cu Egiptenii si Faraonii sunt chei pe cap si barbieriti. Si lor le spune, ca sa nu va asemanati cu ei, voi nu va tundeti, nici nu va barbieriti. Umblati cu parul lung. Daca va uitati in 2 Samuel 14:26 Cuvantul Domnului este cert, cand zice de spre Absalom, „Cand isi tundea capul,” si-l  tundea in fiecare an, odata pe an pentru ca parul era greu. In Cantarea Cantarilor 4:1  si 5:11 „Ce frumoasa esti iubit-o. Parul tau este ca o turma” (mare), asta este femeia. Iar barbatul- zice, „Ce are iubitul tau, mai mult decat altul? Capul lui este o cununa de aur curat, pletele lui ca niste valuri..” Ei umblau pletosi si barbosi. Iar, daca se intampla sa isi tunda cineva parul sau barba, acesta era semnul prin care cineva a fost umilit in Israel.

2 Samuel 10:4-5  Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul. David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.„ Ce lege avea poporul evreu din partea lui Dumnezeu? Sa aiba parul lung. De aceea l-a avut si Isus Hristos. Sa aiba barba, de aceea i-au smuls-o. Dar noi avem altceva. Zice apostolul Pavel, „Eu sunt evreu dintre evrei.” Acest apostol Pavel acuma ne spune ce crede el. Si el zice asa, „Nu va invata chiar si firea…”

De ce nu l-a invatat Dumnezeu, care I-a spus sa poarte par lung si barba lunga? De ce il invata firea ca trebuie sa fie fara barba si cu parul scurt?  Pentru ca acuma era intr-o cetate Romana, greceasca si frizura, cosmetica, coafura romano-greceasca avea par lung. Tocmai de aceea, daca veti citi orice scriere greceasca si romana, cand ii vedea pe dacii nostri cu cutitul intre dinti si cu barba pana aici, si nespalati i-a numit barbari. Cand ii vedea pe evrei cu barba lunga, cu parul lung, ziceau: barbari. Bunul simt, starea lor sociala ii invata ca barbatul sa se tunda extrem de scurt. Si Pavel vrea sa spuna, „Fratilor, dar firea va invata.” Vorbea unei adunari unde erau jumatate evrei si  jumatate greco-romani, pentru ca bisericile se formau pe langa sinagogi si acesti oameni erau obisnuiti cu parul lung.  si barba lunga si cu legea lui Dumnezeu. Dar, apostolul Pavel vrea sa le spuna, „Asta numai firea si bunul simt te invata sa te tunzi, nu sa ai barba lunga si par lung.

Deci ce vrea sa spuna el? Pe langa faptul ca si femeia si barbatul au autoritate ca si ingerii, si pentru ca simbolul autoritatii  este parul ei mai lung decat al barbatilor, apostolul Pavel mai spune ca in lumea in care noi traim este bun simt. Si bunul simt te invata in lumea asta sa te tunzi. Si aceasta nu poti sa o faci lege, cum mereu imi spun frati si surori, „Da o lege, fr. Gog de la amvon.” „Eu nu pot sa fac ce nu face Dumnezeu.” Pentru ca Dumnezeu nu are legi de felul acesta, Dumnezeu are legi de bunul simt. Daca ai bunul simt, ne asculti. Pentru ca, daca putea sa fie lege si dadea o lege, nu se mai potrivea legea pe care o dadea prin ap. Pavel, nu se mai potrivea nicaieri.

Nu exista lege de felul acesta. Este legea bunului simt si spun ca nu se potriveste peste tot. Daca umbli in pantaloni scurti in California, nu o sa umbli in Greenland unde se umbla tot timpul cu haine de piele, ca ingheata de umbla altfel. Bunul simt te invata sa vezi, sa sti unde traiesti si sa te comporti conform societatii de acolo. Evident, nu te vei comporta sa te duci sa faci pacat. Te vei comporta la linia aceea medie a cetatii in care traiesti. Deci, Pavel avea o lege Dumnezeiasca. Dar, firea la invatat sa se tunda. Deci, ce discuta el e o problema etica, o problema locala. Dar, noi Romanii, unde traim? Uita-te unde traim , uita-te la ce nivel am ajuns si bunul simt trebuie sa te invete si frica de Dumnezeu sa traim conform nivelului la care suntem, a societatii in care traim.

Acuma, ca ap. Pavel vorbeste in felul acesta, sa luam problema acoperirii a capului, asa cum este dezbatuta ea  si mai ales printre noi Romanii. Cand este vorba despre acoperitoare in sfanta Scriptura se folosesc doi termeni: Mahrama ca acoperitoare si par lung. Ca iti place, ca nu-mi place, asa scrie in Biblie. Zice cuvantul Domnului: Parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Si apostolul Pavel nici nu putea sa vorbeasca altfel pentru ca grecii nu aveau notiunea de mahrama si nici Romanii. Notiunea aceasta o au arabii si evreii au avut-o.

Si atunci le spune: Sunt doua lucruri distincte, cand e vorba de acoperitoare. Este mahrama si parul lung. Uitati-va in Biblie. „Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau.” Si pentru ca n-are porunca specifica despre acoperitoarea barbatului, ne dam seama ca este acoperitoarea care vorbeste in lege, cand zice: Cand te rogi sa-ti acoperi capul. Dar, acuma, spune ap Pavel, pentru ca este umbra lucrurilor viitoare, vreau sa va spun ca barbatul nu mai este obligat sa-si acopere capul. Pentru ca s-a descoperit cine este acoperirea lui, este Isus Hristos. Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau profeteste cu capul dezvelit, cititi n felul urmator- cand cititi dezvelit- aici inseamna fara acoperitoare, fara mahrama, sau fara par lung.Dar ap. Pavel specifica despre ce acoperitoare vorbeste aici. El nu vorbeste despre mahrama. El vorbeste: Parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Spune in felul urmator atunci: Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit- fara par lung pe cap- isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi curva, rasa. Daca o femeie nu se inveleste – cititi in felul urmator- daca o femeie nu lasa parul lung sa se si tunda, ca mahrama nu se tunde, parul se tunde. Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa, pentru ca o sa strige lumea dupa ea „desfranat-o”, atunci sa se inveleasca- cititi asa „sa lase parul sa creasca”. Nu este filozofie mai mare, este foarte simplu, trebuie sa ne uitam cu atentie in cuvantul Domnului.

Ce vom face noi? Vom merge acasa si vom zice: Fr. Gog ne-a dat dezlegare, toate venim fara batic la biserica acum. De aici noi vestim Cuvantul Domnului care ne invata sa avem si bun simt, sa ne spalam, sa ne parfumam, sa aratam bine, sa ne imbracam frumos si acest cuvant ne invata sa ne respectam unii pe altii. De aceea, spun surorilor, fie ca sunt tinere sau mai in varstaUitati-va in jurul dumneavoastra si nu fortati nota. Nu va dezleaga nimeni, ca va dezlegati singure cand o luati razna. Va dezlegati singure. Mergeti de asa maniere cum merge biserica si biserica merge bine. Daca mergeti cum merge biserica, nu pacatuiti. Timpurile vor merge de asa maniera incat biserica de generatia urmatoare nu va arata cum arata acuma. Sunteti de acord? Surorile nu se vor imbraca cum se imbraca acuma. Dar, nu fortati nota in aceasta directie. Lasati-o sa mearga natural.Cand am facut ceva, sa simt ca nu l-am facut pe fratele meu sa pacatuiasca, pentru ca daca lucrez in felul acesta si ma port in felul acesta, ma port ca un om liber, ma port ca un om care se teme de Dumnezeu.

Seara stiintifica la Biserica LOGOS Ploiesti (3) Pe ce se sprijina temeliile pamantului? Giorgica Lupchian. Seria „Omul care invarte pamantul!”

Seara stiintifica la Biserica LOGOS Ploiesti cu inventator Giorgica Lupchian.
18.06.2011

„Omul care invarte pamantul!”

(3) Pe ce se sprijina temeliile pamantului?

Gary Habermas – The Worst Suffering We Will Ever Face or When God does not heal you (Essential Reading)

Dr. Gary Habermas – chairman of the Dept. of  philosophy and theology at Liberty University.

Gary Habermas (b. 1950) is an American Christian apologist, theologian, and philosopher of religion. He is Distinguished Professor of Apologetics and Philosophy and chairman of the department of philosophy and theology at Liberty University in Lynchburg, Virginia.

Habermas is noted for his work defending the resurrection and is often cited in the area of Christian apologetics. He has also specialized in cataloging and communicating trends among scholars in the field of historical Jesus and New Testament studies.

In 1985, Habermas and Antony Flew debated the question of Jesus’ resurrection as a literal and historical/physical event, before a crowd of three thousand people. The debate was judged by professional debate judges and was published as a book under the title Did Jesus Rise from the Dead? The Resurrection Debate (Harper & Row, 1987). (source http://www.theopedia.com/Gary_Habermas)

For apologetics resources in video and written form visit Dr. Habermas’s personal website at http://www.garyhabermas.com and here is the direct link to his video page- http://www.garyhabermas.com/video.

The Worst Suffering We Will Ever Face

This message was given at Calvary Chapel St. Petersburg (February 2013) – Where is God when I’m suffering? Is God ignoring me? Does God break promises? Does God even care about my situation? Why does God let me down so many times? Why doesn’t God answer my prayers? Is God abandoning me? Gary Habermas explores the reality of pain and suffering and doubt in the Christian life. Dr. Habermas also recounts his wife’s stomach cancer and death and the comfort he felt in learning that we are to share in Christ’s suffering.

„While physical suffering can be, and sometimes is the worst, many experts agree, that generally, the worst kind of suffering is emotional suffering. It’s the worst kind of anxiety, depression, anger, and emotional states in which we really work ourselves up. How are we going to handle these from a counseling perspective, from a pain perspective and from a biblical perspective?

I went through a time of 10 years of doubt. And, because of that (I have written 3 books on doubt), I have had about 500 discussions with doubters. So, I would listen, and over the years (30 yrs), the question has changed a little bit. Today, the question I-m hearing from believers is: How come my prayers don’t get past the ceiling? We all say this: How come God treats me this way? Maybe we even dare to think that God breaks His promises.

Now, if you tell yourself this, and your faith is important to you, you’re beginning down a path of a lot of pain….because it’s sort of like saying your spouse is not true to you, if you have a good marriage. Because you are saying that God is untrue to you. First of all, a lesson in theology. God cannot be anything other than what He is. God cannot be unGod. You can only act according to your nature, and God can only act according to His nature, and His nature is a lot more grandiose than ours. Scriptures teaches that there a lot of things that God can’t do. Because of His nature, God can’t lie. God can’t cheat, God can’t be unfair. God can’t trick you, He can’t tempt you with evil. He can’t die, He can’t lie and He can’t break His promises. So, right off the bat, there’s something wrong with these statements: God doesn’t care about me… (It’s a) lie. He breaks His promises… He couldn’t, (even) if he wanted to. And those are the things we should be glad about. (7:00)

The #1 problem with this kind of pain, where you think God is not answering your prayers, so you make God fade in the background, is the world, God, our friends, they are to each of us as we perceive them. My friend to me is the way I think of my friend. Here’s the scary thing: If we lie to ourselves about God – saying He’s breaking promises, letting us down, He’s there for other people, He’s not there for me. The Scriptures say dozens of times that God is fair, just, will do the right thing. Must not the God of all the world do rightly? We all lie, we lie to ourselves. And lies cause pain. But, here’s the issue: If I think God breaks promises, then in my mind, (not in reality), God is a promise breaking God. That’s who I perceive Him to be. And if I think He’s a promise breaker, I’ll treat Him a certain way. And from that treatment pain starts growing. Anger. From anger, often depression. Anger is one of the chief building blocks. Anger and lack of forgiveness are the chief building blocks of depression. And chief building blocks of anxiety are – „the worst thing is about to happen, and it’s about to happen now”. That’s the flint and steel of an anxiety attack.

Sometimes it’s said that depression is living in your past, anxiety is living in your future.They are both very painful, but, these are realities only in my mind. Now, some things I think are true, but, the extent to which I lie to myself determines the extent to which I will experience a lot of pain.(13:00) You can’t control what people do to you (to an extent), but, you can control what you say about it.

Uploaded by religionphilosophy

Consider this: You cannot state the Gospel of Jesus Christ without talking about the reality of suffering. Contrary to what many of us have heard, contrary certainly to what many of us hope, the Bible does not teach that it is about avoiding pain. There are dozens of verses that teach the reality of suffering, and we largely ignore them. It doesn’t preach, but it’s the truth.

What is the Gospel. There’s two sides that define the Gospel: Who Jesus was and what He did, and our response. Jesus’s side is the deity, death and resurrection. But, I can’t talk about the cross without talking about suffering. God watched His Son die. And how about this? Jesus was rejected by His family. That alone is enough to kill any one of us emotionally. Jesus’s brothers tried to take Him aside when He came into town. They thought He was nuts. That’s what the Greek says. „They thought He was besides Himself- two minds, and they tried to get Him out of the public eye. (It was like, „Come on, I have to live here, and You’re embarrassing  my friends. Come on… let’s move over here”) How about the garden of Ghetsemane? He knew why He came, and yet, the pain was so great. Although He wanted the Lord’s will, He asked, could He forego this somehow? Sweating blood is a well known medical phenomenon. But, it is caused by severe stress, which by the way, since Jesus didn’t sin, it points out that severe emotions are not always sinful. Paul says, „Be angry and sin not.” There’s a righteous kind of concern, there’s a righteous kind of anger. There’s an unrighteous kind in the sense of hurting yourself and others.

On the cross, Jesus knew God has not forsaken Him. Of course he is quoting Psalm 22:1 here. He felt abandoned. That was His human experience. Consider these verses. Sometimes we don’t think Jesus had to learn anything. There are several verses that say He did. Here’s one of them: He learned obedience from His suffering. The next one: He was completed by suffering. In John 14-16 there are 3 promises: Pray whatever you want in My name and you got it. In the exact same context there are 3 other comments that say: You’re going to have problems in this life. The last one says: People are going to kill you and think they’re doing God a favor. God, I thought you said that whatever I pray for will come true. Oh, I get it, whenever that persecution comes that will kill me, I’ll just pray that you take it away, right? No. Next chapter, John 17, Jesus is praying to God and He says, „I don’t pray that you take them out of the world, I pray that you preserve them in the world.

Where do we get this idea that being healed means being removed from things? What if it means not being taken from, what if it means God’s gonna take our hand through? We don’t wanna hear that, but, we grow that way. (21:00)

God can mend broken hearts. And God starts, in many verses, God starts in our being careful what we tell ourselves, because we multiply our own pain. We are told in Scripture that we will share in Christ’s suffering. Here’s one you probably one you don’t wanna hear. 1 Peter chapter 2 „We should walk in Jesus’s steps,” and that includes His suffering.

In the last 25 minutes Dr. Habermas recounts his wife’s dying of stomach cancer, and the comfort in the the midst of suffering through the loss of his wife.

Do My Prayers Make a Difference?

man pray

via Desiring God  for more resources on Prayer click here

Pastor John Piper sets personal prayer into the context of God’s unfolding redemptive plan and the final victory of God.

He was responding to one man who had lost confidence in the power of prayer and was asking, Do my personal prayers make any difference?

Pastor John responded to the question with a short theology of prayer by explaining the significance of the golden censers (bowls) which hold the prayers of the saints (seeRevelation 5:88:3–4). In part, Pastor John explained the meaning of the passages like this —

Those bowls have two functions. They are censers. They are like incense, and in the presence of God, that incense is really pleasing to him. God loves the aroma of the prayers of his people. Which means that if you are on your face crying out for a lost loved one, or for some difficulty in your church, that very act is pleasing to God. It is not wasted. Quite apart from the answer to that prayer, the prayer itself is precious to God. That is the first meaning.

Second, there’s going to come a day when those bowls are full. In other words, the billions upon billions of prayers that have been prayed — “Hallowed be thy name, thy kingdom come”— the last one is going to be prayed and God is going to look at that angel and say, “Pour it out on the earth.” And he is going to take the bowl of prayers, like fire, and throw it on the earth and the final purposes of God are going to be achieved.

And I think we need to preach to ourselves that our prayers are part of the causality of the final victory of God. He wouldn’t have asked us to pray that his kingdom come if he didn’t mean for our prayers to be an instrument in the coming of the kingdom.

So it is simply astonishing that when you think of the billions of times the Lord’s Prayer has been uttered, all of those times when it has been uttered in faith, God has put it in the bowl and it’s filling up and filling up. And the day is going to come when that bowl will be poured out as the consummation of the age. So no prayer is wasted.

You can listen to the entire episode here. We followed this episode with another prayer question: “God Hears My Prayers, So Why Should I Pray for Things Twice?” (episode 38).

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari