Maxime, 3 Poezii si un Cantec pentru ZIUA MAMEI – O scumpa, dulce mama Aurel Tămaş

mother and child

Mama este singura ființă capabilă să-și împartă iubirea între cei zece copii ai ei și totuși să i-o dea fiecăruia întreagă. (Maxima zilei – 26 aprilie 2011.)

  • “Tineretea se vestejeste ; dragostea apune ,
    frunzele prieteniei se astern pe pamant ;
    Speranta secreta a unei mame supravietuieste tuturor.”
    Oliver Wendell Holmes
  • O mama este sublima tocmai prin ceea ce o apropie de o fiinta necuvantatoare. Victor Hugo
  • Nu cartile cresc oameni, ci mamele. August Strindberg
  • O mama buna pretuieste cat 100 de profesori. Johann Friedrich Herbart
  • Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri. Hermann Hesse
  • Sotia este necesara pentru un sfat bun, soacra pentru o primire buna, dar nimeni nu este ca o dulce mama. Lev Nicolaievici Tolstoi
  • “Atunci cand devii mama esti mama tuturor copiilor.Din acel moment , orice copil ranit , abandonat sau speriat este al tau.Traiesti in mamele suferinde din toate rasele si toate credintele si plangi pentru ele.Tanjesti sa le alini pe toate mamele intristate.”
    Charlotte Gray
  • “Mama este o fiinta care atunci cand vede ca sunt numai patru portii de placinta pentru cinci persoane , spune ca nu i-a placut niciodata placinta.”
    Tenneva Jordan
  • “Femeile stiu cum sa creasca un copil.Ele stapanesc o indemanare simpla , fericita , delicata de a pune scutecele , a incalta piciorul unui copil si a ingana cuvinte dulci fara nici un sens.Iar sarutul lor capata un sens deplin intr-o lume dezolanta.” Elizabeth Barrett Browning

Uploaded by 

Poeziile sunt de la Valeria Iancu

DE ZIUA MAMEI

Mii de mulţumiri, O, scumpă mamă
Că m-ai purtat pe braţe, că m-ai modelat
Te voi purta în cea mai minunată ramă
Şi-n sufletul ce nu-mi tânjeşte după faimă
Ci doar să aibă tihnă, c-aşa mi l-ai format.

M-ai îndrumat de mic pe calea spre Lumină
Prin cântece şi poezii şi întruniri frăţeşti
Iar când ne adunam cu toţi la cină
Era o atmosferă aşa de caldă şi senină
Că parcă ne ’nălţam în sferele cereşti.

Mi-ai insuflat copilăria cu dorul veşniciei
M-ai învăţat să fiu cinstit şi bun
Mi-ai arătat care-s cărările cucerniciei
Căci ai iubit întotdeauna starea vredniciei
De-aceea Cerului de-a pururi mă supun.

Nu pot să uit nici faţa, nici ochii zâmbitori
Ce parcă mă-ndemnau la voie bună
Mi-ai dat în viaţă atâtea sărbători!
Dar eu ţi-am dat aşa puţine flori!
Îmi cer iertare; azi fac din flori cunună…

Primeşte, deci, acest buchet multicolor
Şi vezi în el semnul dragostei intense
Te port în suflet azi, te voi purta în viitor
Mi-ai dezvăluit calea spre bunul Salvator
Şi mi-ai îmbogăţit trăirea cu bucurii imense.

De ziua mamei primeşte-mi mulţumirea
Ce o transmit de-aici, din depărtare
Să te-nsoţească pe cale numai fericirea
Iar nimbul biruinţei să-ţi fie nemurirea
Că-i cea mai minunată binecuvântare.

GEORGE CORNICI

mom2

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

mom9

CAND SPUI „FEMEIE”

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, și-ai spus „soția“, „fiica“, „sora“,
și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
și-ai spus iubirea, și căldura, și frumusețea fără care
ar fi-un pustiu, și-ar fi-o durere, și-ar fi-o tristețe tot sub soare.

Ce gol și ce singurătate era în cele șase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,
ce minunată întregire le-a dat ființa diafană.

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea,
dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrimă sub stele
și ce-ar fi lumea fără-acestea și ce-ar fi viața fără ele?

Să-L binecuvântezi pe Domnul și mulțumește-I c-a făcut-o
iar fața mamei și-a soției adie-o dulce și sărut-o
pe fruntea sorei și-a fetiței, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei și-a cântării.

N-o întristați, ci mângâiați-o și ajutați-o cu iubire
să-și ducă sarcina și crucea frumos și ea spre mântuire
căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite și-ntristate
iar când zâmbește ea, ce cântec și ce lumină vine-n toate.

…Fii binecuvântată dulce și scumpă mamă și soție
și sora și fetița noastră, fiți fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii și ochii voștri-n sărbătoare
și-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

AMIN

Anunțuri

Vad chipul tau draga mama, Ruben Filoti si poezia Mama, de Traian Dorz

MAMA  versuri Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene
Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene…

Și mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei
De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei,

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură
A lui Dumnezeu iubire ele-n inima crescură.

În singurătatea serii luminat de raza lunii
M-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine
Și de-atuncea port durerea altora și eu în mine.

Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă
Și de-atuncea știu c-adevărul e curaj și luptă, mamă.

… A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamnă grea târzie
m-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie.

Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă
Si cu inima zdrobita, m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură
Multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

Dar din mii de lucruri scumpe , de ființă și de nume
Tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi sunt tot strein și singur și departe sunt de casă
Dar sunt fericit, măicuță, c-azi și tu ești credincioasă

Și că știu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine
Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine.

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere
Mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere,

Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie

nitaviorel1

Ruga Mamei de 8 Martie – Oricine esti, orice ai facut, nu e prea tarziu… si doua cantece superbe

Această prezentare necesită JavaScript.

Poate esti un tinar, sau o tinara plecata departe de mama ta. Poate nu esti chiar asa de tinar sau tinara. Poate ai ajuns prin Italia, Belgia, America, Turcia sau cine stie pe unde si ai ajuns in niste locuri si situatii in care niciodata nu ai crezut ca o sa ajungi. Adu-ti aminte ca ai o mama care se roaga pentru tine si nu va inceta sa se roage pentru sufletul tau pana in ultima clipa a vietii ei, cind isi va inchide ochii. Daca ii va fi greu sa ii inchida, este pentru ca isi va da seama, ca dupa ce ea va pleca, nu se va mai gasi niciodata si nimeni, care sa se roage pentru sufletul tau cum s-a rugat si se roaga ea.

Cind ai cazut si oamenii s-au rusinat de tine, ea nu s-a rusinat. Cind toti te-au parasit si nu au mai dat nimic pe tine, ea te-a iubit si mai mult si si-a daruit tot sufletul ei si tot avantul ei, inspre incurajarea ta si pentru fericirea ta. Daca ar fi putut, si-ar fi dat chiar viata, in schimb pentru viata ta amarata, sau pentru viitorul tau. Iar, daca mama ta a plecat la cele vesnice, nu uita indrumarile ei si rugaciunile ei pentru tine. Oriunde te afli azi, adu-ti aminte de Dumnezeul ei si fa-L si Dumnezeul Tau.

Evrei 3:15 – ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.`

Marcu 8:36 – Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

Ruga mamei

Uploaded by nitaviorel1 Cintare de Mihai Sinogaci:

Un copil bolnav ,mama-i linga el
inima din ea, suspina spre cer:

„Da-i Isuse sanatate, ajutor si har de sus
Da-i viata si de moarte sa-l feresti caci vreau nespus
sa-ti slujeasca cu jertfire, sa lucreze cu mult zel,
pin a fi a ta venire, sa te folosesti de el”

Baiatul crescu si rau deveni
Mama, iar si iar, in ruga veni:

Da-i Isuse cercetare, scapa-i sufletul de rau
Da-i viata si de moarte sa-l feresti caci vreau mereu
sa-ti slujeasca cu jertfire, sa lucreze cu mult zel,
pin a fi a ta venire, sa te folosesti de el”

Un barbat plingea, linga un mormint
Viata de pacat o sfirsi zicind:

Iarta-mi grelele pacate, scapa-mi sufletul de rau
Vreau viata si nu moarte, vreau sa fiu copilul Tau
Sa lucrez vreau cu jertfire, sa-ti slujesc Isus cu zel
Pin’ a fi a Ta venire, sa urmez cerescul tel.

Vino la Isus cu pocainta (Mihai Sinogaci)

Privind la a tale grele suspine
Privind la starea in care esti (in) prezent
Nu pot pasiv sa stau far’ a previne
Nu pot ca sa ramin indiferent

Esti constient c-al tau pacat te duce
In intuneric, bezna, suferinti
In iadul groaznic… stai te rog… asculta
Nu pentru tine el a fost gatit

El ne-a creat nu pentru chin si suferinta (vesnica)
Ci pentru ca noi sa-L slavim
La Dumnezeu, hai sa venim cu pocainta
A Lui dorinta este sa traim

Isus te iubeste, pentru tine sus pe cruce
El a murit; El s-a jertfit
Ca noi crezind in El s-avem iertare
la Dumnezeu, la Dumnezeu

Ti-e inima si trista si pustie
Si tulbura sub a tale poveri
Incredinteaza-ti viata doar lui Isus
Si vei scapa de tot ce este rau

Chiar nu esti obosit de-a ta-alergare?
De ingrijorari de goana dupa vint?
De ura, deznadejde, dar mai tare
De-a ta viata fara Duhul Sfint?

Isus te iubeste, pentru tine sus pe cruce
El a murit; El s-a jertfit
Ca noi crezind in El s-avem iertare
la Dumnezeu, la Dumnezeu
Acum tu esti in ceata neagra si robie
Impovarat, incatusat
De vii la Dumnezeu cu pocainta
In numele lui Isus vei fi iertat!

Isus te iubeste te rog NU UITA
Nu fi indiferent fata de viata ta.

Uploaded by 

Scumpa mea maicuta

David Platt – We’re living in a day when it means almost nothing to be a Christian

article and photo via the Christian Post

David Platt spoke on the issue of discipleship at this year’s Verge Conference, asking what it means to know Christ biblically and to be an actual disciple of Jesus Christ. „How we answer the question will affect in every way how we make disciples,” Platt told thousands of attendees Friday at the The Moody Theater in Austin, Texas.

„We’re living in a day when it means almost nothing to be a Christian,” said Platt, sharing recent statistics that show many self-professed believers in the U.S. are „marginally committed to Jesus,” which he said shows that many are „deceived” about their relationship with Christ.

„There are a whole lot of people in our country who think that they are Christians but they are not,” he added, noting that there are many Americans who „culturally identify themselves as Christians and biblically are not followers of Christ.” He cited Jesus as saying in Matthew 7:21 of the Bible that „not everyone who says to me, ‘Lord, Lord,’ will enter the kingdom of heaven.”

While focusing on Matthew 4’s account of Jesus calling Peter to be his disciple, or to follow him, Platt also painted a picture of Jesus as savior, messiah and the „center of all history.”

Knowing that God in the flesh Himself is saying „follow me,” should impress hearers with the weight of that call, he insisted.

„We need to feel the weight and the wonder of the one who’s speaking here,” he said, adding, „It’s either turn and run, or bow and worship.”

„This Jesus is more worthy than nominal adherence and casual association,” the minister added while admonishing self-professed Christians „who confess Jesus” but whose lives „don’t look any different” than the lives of nonbelievers.

The evangelical Christian minister emphasized, „When you know this Christ, everything begins to change in your life.”

Platt, who leads The Church at Brook Hills in Birmingham, Ala., insisted that churches need to „stop selling” the sinner’s prayer as the benchmark for a genuine commitment to Christ, which implies that no real life change is necessary.

„You become a follower of Jesus and you lose your life as you know it,” he said, rattling off a list that includes status, material pleasure and relationships as things that are often lost and sacrificed for the sake of God’s eternal kingdom.

„That may sound extreme to some, but don’t forget who the ‘me’ is here,” Platt added. „It doesn’t make sense until you realize who Jesus is” and it is „stunning” to consider the reality of the Gospel being all about Jesus „running after us” although people are the ones who need him.

Following Jesus calls for „radical abandonment” of one’s life for his glory and living with an urgent obedience to the Great Commission to „go and make disciples of all nations” (Matthew 28:16-20) – because following Jesus „inevitably leads to making disciples for Jesus,” concluded Platt.

Read more at http://www.christianpost.com/news/david-platt-casual-cultural-christianity-is-leading-people-to-hell-91058/#w14kIW9PRK4jz4cU.99

David Platt – Interview from Urbana 2012

David Platt – Urbana 2012 Interview from U.S. Center for World Mission on Vimeo.

D. A. Carson – Job: Mystery and Faith (3) Job and Elihu

I am indebted to Adrian for pointing me to this treaty on Job. Any dedicated believer, who has suffered deeply, or has seen a loved one suffer is fascinated with the mechanics of Job’s dialogue with God in the midst of his own deep suffering and the wisdom, peace, and understanding that can be derived from it. You can read this article in it’s entirety, in pdf form here (18 pages) –

http://s3.amazonaws.com/tgc-documents/carson/2000_Job_mystery_and_faith.pdf

d a carsonD. A. Carson is Research Professor of New Testament at Trinity Evangelical Divinity School in Deerfield, Illinois. He is the author of numerous commentar- ies and monographs, and is one of this country’s foremost New Testament scholars. Among his books are Divine Sovereignty and Human Responsibility (John Knox Press, 1981; reprint, Baker, 1994) and How Long, O Lord?: Per- spectives on Suffering and Evil (Baker, 1990).

The topic is divided into
  1. READ Job chapters 1 – 3 Job’s Sufferings and Initial Reaction here
  2. READ Job chapters 4 – 31  Job’s Plaintive Outrage and His Miserable Comforters 
  3. covers Job chapter 32 – 37 Job and Elihu (article below)
  4. covers Job chapter 38 – 42:6 Job and God  (coming)
  5. covers Job chapter 42:7-16 Job’s Happy Ending (coming)

Here are some excerpts from the 3rd section:

Job chapter 32 – 37 Job and Elihu

Chapters 32-37 are among the most interesting, and the most difficult, in the book. They start off by raising our expec- tations. Elihu, not mentioned until this point, has kept his peace throughout the debate, because the other participants are older than he: custom demanded that age take precedence. But now they fall silent, and Elihu, whose wrath has been stoked by the debate, declares himself angry with both Job and his three friends. He is angry with the three friends, “because they had found no way to refute Job “for  justifying himself rather than God” (32:2). And so his lengthy contribution begins.

photo www.myspace.com

We may summarize his argument this way:

(1) Elihu begins with a rather lengthy apology for speaking to his seniors (32:6- 22). Among the factors that compel him to speak is his conviction (as he says to Job’s three friends), that “not one of you has proved Job wrong; none of you has answered his arguments” (32:12). This does not mean he thinks Job is entirely right, as we shall see; but Elihu has care- fully distanced himself from the theology of the “miserable comforters.”

(2) When Elihu turns to Job, he first rebukes him for impugning God’s justice (33:8ff.). Job may be innocent (Elihu will come to that in due course), but that does not give him the right to charge God with injustice. There is a sense in which Job himself has been snookered by a simplis- tic doctrine of mathematically precise ret- ribution. The major difference between Job and his three friends is not their underlying views of retribution, but their views of Job’s guilt or innocence. Because Job is convinced he is innocent, he is pre- pared to skirt the view that God himself is guilty. Elihu will not have it: “But I tell you, in this you are not right” (33:12).

The first reason why Job is not right is that “God is greater than man” (33:12). By this Elihu does not mean to say that great- ness provides an excuse for wrongdoing, but that God may well have some pur- poses and perspectives in mind of which Job knows nothing. However much Job insists he is innocent, he must therefore put a guard on his tongue and refrain from making God guilty.

(3) The second thing Elihu says to Job is that God speaks more often and in more ways than Job acknowledges. “Why do you complain to him that he answers none of man’s words?” (33:13). The truth of the matter, Elihu insists, is that “God does speak—now one way, now another— though man may not perceive it” (33:14). He speaks in revelation: in dreams and visions (33:15-18). But God may also speak in the language of pain (33:19ff.). This is an advance on the argument between Job and his friends. Here is a chastening use of suffering that may be independent of some particular sin. Its purpose may be preventative: it can stop a person from slithering down the slope to destruction.

(4) In chapter 34, Elihu is so concerned to defend the justice of God that his rheto- ric becomes a little overheated. On the positive side, Elihu is determined to stop Job from charging God with injustice. The proper response to suffering is to accept it: God cannot possibly do wrong. By speaking the way he has, Job has added rebellion to his sin (34:37); “scornfully he claps his hands among us and multiplies his words against God.”

If Elihu is at times dangerously close to siding with the three miserable comfort- ers, it is here. Certainly he has not empathetically entered into Job’s suffering, or tried to fathom the anguish that leads Job to defend his integrity in such extrava- gant terms. But Elihu is right to defend the justice of God, and he has advanced the discussion by suggesting that Job’s great- est sin may not be something he said or did before the suffering started, but the rebellion he is displaying in the suffering. Even so, that does not explain the genesis of the suffering. It may, however, prepare Job to be a little more attentive to listen to God when God finally does speak.

In chapter 35, Elihu expressly disavows that Job is innocent. But unlike Eliphaz (22:5-9), he does not compose a list of sins Job must have committed, but challenges Job’s fundamental presumption. To take but one example: Job assumes that when people are oppressed they cry to God for help, and charges that God does not answer. Not so, insists Elihu: one is far more likely to find people crying out “under a load of oppression” and vaguely pleading “for relief from the arm of the powerful” (35:9), but still not praying. They want relief, but do not turn to God and pray. They cry for freedom, “[but] no one says, ‘Where is God my Maker … ?’” (35:10). God does not listen to such empty pleas (35:13). What makes Job think, then, that God will answer him when the assumption underlying his entire approach to God is that God owes him an answer, and may well be guilty of injustice (35:14-16)?

(5) In the last two chapters devoted to Elihu (chaps. 36-37), several themes come together, and Elihu begins to appear in more compassionate guise. The burden of the passage is this: whatever else may be said about the problem of evil and suffer- ing, the justice of God must be the “given”: “I will ascribe justice to my Maker,” Elihu pledges (36:3). But God is not malicious. He does care for his people. Therefore the proper response to suffering we cannot fathom is faith and perseverance; the response to avoid bitterness (for it is the godless who harbor resentment, 36:13). Job is in danger here: “Beware of turning to evil, which you seem to prefer to afflic- tion” (36:21)—that is, Job must not turn to evil as a way of alleviating his suffer- ing. Be patient, Elihu is saying, “those who suffer [God] delivers in [lit. through] their suffering; he speaks to them in their affliction. He is wooing you from the jaws of distress to a spacious place free from restriction, to the comfort of your table laden with choice food” (36:15-16). Be patient; it is better to be a chastened saint than a carefree sinner.

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue