Colaj de muzica crestina (1 ora)

de la gizee ionut

Florin Ianovici – Credinta, Nadejdea si Dragostea – la Biserica Evanghelica Oastea Domnului Marginea 23 Februarie 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Predicile cele mai recente:

Screen Shot 2013-03-09 at 10.15.37 AM

Cantari de inchinare cu grupul Evangelion din Biserica Betel, pastorita de Florin Ianovici.

O creste-mi iubirea

 la Biserica Oastea Domnului-Marginea

Cezar Derevlean

1 Corinteni 13:13 „Acum dar, raman acestea trei credinta, nadejdea si dragostea. Dar, dintre toate, cea mai mare este dragostea.”

Iubitii Domnului, eu nu stiu cu ce am ramas din viata aceasta, ca am muncit, ne-am framantat. Unii sunteti tineri si poate va ganditi, „El are ceva probleme”. O sa treaca vremea si peste voi si la un moment dat cand te uiti in spatele tau, te vei intreba, „Oare ce-a ramas din tot ce-am zidit eu sub soare pe pamantul acesta?” Biblia spune ca trei lucruri trebuie sa ramana, intotdeauna. Nu conteaza cata putere ai, nu conteaza ce varsta ai, nu conteaza de unde vii. COnteaza sa ramana trei lucruri in viata ta. Biblia spune ca indiferent ce se va intampla cu viata aceasta si indiferent ce se va intampla cu timpul in care noi traim, trei vor ramane intotdeauna: Nadejdea, credinta si dragostea. Dar dintre toate, spune Dumnezeu ca cea mai mare este dragostea.

Daca va ganditi, la ce e mai mare nevoia la un om, cred ca nu e mai mare nevoie decat sa ai langa tine copii care sa te respecte, sa te iubeasca, o sotie de care sa iti fie drag de ea si ei sa-i fie drag de tine. Sa putem trai in pace, sa putem trai in armonie, sa putem trai ca niste oameni ai lui Dumnezeu, preaiubiti, cu o inima aleasa. Dumnezeu zice ca dintre toate, cea mai mare este dragostea. Stiti de ce? Pentru ca, iubitii Domnului, dragostea nu-i o parere. Dragostea in viata credinciosului trebuie sa se vada.  Dragostea, in viata credinciosului are fapte si faptele acestea ne recomanda sau nu, daca suntem oamenii lui Dumnezeu. (4:00)

Vreau sa va citesc un cuvant inaltator, rostit de sfantul apostol Pavel in Efeseni 3:17, pentru ca sa intelegem despre ce dragoste este vorba. Spune el aici, „Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta, pentru ca avand temelia si radacina pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea, si inaltimea, si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.” Frati si surori ai lui Hristos, sunt oameni care spun pe pamantul acesta: Iubesc. Si zic: Iubesc pizza. Aia nu-i iubire. Sunt oameni care spun: Eu iubesc primavara. Ii si aia o iubire, dar nu-i iubirea despre care Dumnezeu ne invata. Biblia spune ca exista o iubire pe care o pricep sfintii. , ca sa puteti pricepe impreuna cu sfintii. Dragostea aceasta, despre care vreau sa vorbesc in aceasta seara, este dragostea pe care daca o porti pe pamantul acesta, cand ajungi la Dumnezeu in cer, El o sa-ti spuna asa,”Te cunosc, te stiu, ai facut ce este bine pe pamantul acesta.”

Noi iubim pe pamantul acesta si spunem ca iubim. Dar iubirile noastre, uneori sunt strambe. Uneori, iubirile noastre sunt egoiste, interesate. Dumnezeu, din cer, este interesat ca noi sa iubim cum cere El. Fratii mei, surorile mele, Dumnezeu este interesat sa iubim cum vrea El. Parerile noastre-s parerile noastre. Biblia spune, in 1 Tesaloniceni 3:12 „Domnul sa va faca sa cresteti in dragoste unii fata de altii, si fata de toti, cum facem noi insine pentru voi. Vorbeste Dumnezeu despre lungimea, largimea, inaltimea si despre adnacimea dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca omul sa inteleaga in cine s-a increzut. Fratii mei, slabiciunile noastre nu se datoreaza vremurilor grele, ci putinatatii credintei noastre. Vremurile acestea nu-s mai grele decat au fost alte vremuri, pentru ca toti oamenii, pe pamantul acesta au trecut si vor trece prin necazuri. Si intotdeauna vremurile sunt grele si cu cat mai grele vor fi, daca noi suntem slabi.

 Sa iubim cu o dragoste larga

Inimile noastre sunt mici, pentru ca nu ni le-am largit, si Biblia spune ca dragostea lui Dumnezeu este o dragoste larga. Uitati-va in stanga si in dreapta. Noi facem judecati dupa fata omului. Dumnezeu spune: Dragostea mea nu-i o dragoste care sa caute la fata omului, dragostea mea este o dragoste care sa te faca sa cauti la inima. N-avem nimic de impartit pe pamantul acesta. Este loc la Dumnezeu pentru toti. Biblia zice ca ap. Pavel zicea intr-o imprejurare, in 2 Corinteni 6:11 „Am dat dumul, fata de voi Corintenilor, m-i sa largit inima. Voi nu sunteti la stramtorare in noi, dar inima voastra s-a strans pentru noi. Faceti-ne si voi la fel. Va vorbesc ca unor copii ai mei. Largiti-va si voi.” De ce ni s-a strans si ni s-a pungit inima in vremea aceasta? A ajuns sa fie inima noastra ca o pruna uscata.

In fiecare zi ne purtam grija numai noua insine. In fiecare zi ne gandim, „Ce sa ne mai facem noi ca sa ne fie noua bine?” Totdeauna ne gandim ce sa mai faca Dumnezeu pentru noi. Dar, Dumnezeu iti spune, ca dragostea din Dumnezeu iti largeste inima pentru semenii tai, pentru cei din stanga si din dreapta. Vreau sa va spun ca Dumnezeu nu recunoaste o credinta in care iti porti de grija numai tie. Niciodata Hristos nu va spune despre un om ca e credincios, daca tot ce face, face numai pentru folosul lui. Hristos a venit sa moara pentru toti aceea care au avut nevoie  de El. Hristos, in fiecare zi a vietii sale a stat cu cei ce aveau nevoie. Cand oamenii au fost flamanzi, Hristos a inmultit painea. Cand Hristos a vazut oameni bolnavi, spune Biblia ca i-a vindecat. A vazut gloatele si i s-a facut mila de ei si Dumnezeu a stat si petrecea timp cu ei. Fratii mei, surorile mele nu exista cer cand stam cu spatele unul la altul. Nu exista dragoste cand singura preocupare suntem noi. Asta nu-i o dragoste sfanta, nu-i o dragoste din Dumnezeu. Dragostea din Dumnezeu te invata sa ai ochii deschisi. Vin la biserica ca sa invat sa traiesc precum Hristos. Vin la biserica sa invat a trai precum a trait El pe pamantul acesta.

Faca bunul Dumnezeu ca aceasta dragoste sa ne largeasca inima. Ne-am strans, ni s-a imputinat inima cu fiecare zi ce trece. Oamenii sunt mai reci. Cu fiecare zi ce trece, oamenii sunt mai indiferenti si mai egoisti. Uitati-va la generatia de copii, cu castile pe ureche. Nici ‘buna ziua’ nu-ti mai dau. Oamenii s-au insingurat. Oamenii nu mai vor sa-si deschida inima unii fata de altii. Spun, „Daca mi-as spune cuiva necazul meu, mi-as auzi vorbe si judecati.” Dar eu va spun: Nu asa e credinciosul. Credinciosul il are pe Dumnezeu ca tata si credinciosul a invatat ca inima nu e a lui, ci este a lui Dumnezeu. In inima noastra trebuie sa sada Hristos, pe un tron. Dragostea din Dumnezeu ne largeste inima. Ne face generosi si iubitori de semenii nostri.  Credinta din Dumnezeu imbraca pe cel dezbracat, il hraneste pe cel flamand, cauta pe cei ce sunt orfani si se duce si imparte cu cel care este strain si care nu are pe nimeni. Rugati-l pe Dumnezeu sa va largeasca inima ca sa traiti asa cum vrea El. Iubirea din Dumnezeu este o iubire diferita. (17:00)

Cezar Derevlean

Sa iubim cum a iubit Hristos

Niciodata nu ar trebui sa scriem pe fatada bisericii cuvantul ‘Biserica’ si n-ar trebui sa strigam in stanga si in dreapta: Eu sunt credincios. Faptele noastre vor vorbi despre Dumnezeul nostru. Domnul Isus spunea, „Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii, asa cum v-am iubit eu.” Daca vrei sa fi ucenicul lui Hristos, nu-i nevoie sa zici ca esti ucenicul lui Hristos. Oamenii ne vor cunoaste dupa dragostea cu care ne iubim unii pe altii. Ce este totusi nou in porunca aceasta, ca Hristos a zis, „Sa va iubiti unii pe altii”? Dar, si Vechiul Testament spune sa va iubiti unii pe altii. Dar, ce fel de porunca noua (da Isus)? Era un cuvant vechi si totusi Isus spune: Va dau o porunca noua, sa va iubiti unii pe altii. Si apoi adauga: Asa cum v-am iubit Eu pe voi.

Cum ne-ai iubit Hristoase, Tu pe noi? Zice, „V-am iubit pana la ultima picatura de sange, care s-a varsat pe cruce. V-am iubit, pana intr-acolo ca M-am lasat strapuns in maini si in picioare. V-am iubit pana intr-acolo ca Mi-am luat asupra Mea nelegiuirea voastra, a tuturora. Ca un mel pe care-l duci la macelarie, n-am deschis gura in fata celor care tund. Si pedeapsa care da pacea a cazut asupra Lui. Prin ranile Lui suntem tamaduiti. Hristos a zis, „Te iubesc cu o iubire vesnica.” Si Dumnezeul nostru ne-a demonstrat lucrul asta. Nu-i o poveste dragostea lui Dumnezeu. Dovada este crucea din dealul Golgotei. Iubirea aceea nu e o poezie, nu e o metafora, nu e un cantec rostit usor, ci este o dovada. Acolo a curs sange nevinovat. Sa va iubiti cum v-am iubit Eu pe voi. Mai spune Biblia ca Domnul Isus Hristos, atunci cand statea cu ucenicii, la ultima cina pe care au avut-o impreuna, zice „pentru ca Isus i-a iubit pe ai Sai, i-a iubit pana la capat.”

Sa iubim folosind adevarul

Eu nu inteleg iubirea care traieste dupa mofturi. Astazi ii zic, „Sarut mana,” la mama ca am chef. Miine nu mai zic, ca nu mai am chef. Astazi, pentru ca m-am emotionat ma duc sa dau si eu un ban unui sarman. Maine, nu mai am bani, nu mai dau nimic nimanui. Credinta in Dumnezeu nu e dupa toane. Cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si Luni, si Marti, si Miercuri, si Joi si in toate zilele vietii Lui. Asa sa ne ajute Dumnezeu. Spune Biblia sa ne iubim cum ne-a iubit Hristos pe noi. Vreau sa va spun unul dintre lucrurile cele mai importante: Sa iubiti, folosind adevarul.

Domnul Isus ne spune: Iubeste in mod drept. Daca vezi pe cineva ca merge in viata si s-a apucat de lucruri care sunt nefolositoare, tu sa nu taci. Dumnezeu ne invata ca trebuie sa iubim pe un om, drept. Eu (trebuie sa) ma uit la om in fata si sa-i spun: Nu te supara. Te iubesc, dar ce faci tu nu e bun. Sa nu taceti, sa nu va fie rusine sa spuneti prietenilor vostri, care este dreptatea. Nu vezi pe un om ca se clatina band si isi bea mintile, si tu sa taci. Sa nu-l vezi pe un om ca toata ziua injura si vorbeste urat si tu sa taci? Sa-i spui: Omule, baga-ti mintile in cap. Eu tin la tine, dar, vreau sa-ti spun adevarul. Iubitii Domnului, vreau sa va spun in aceasta seara ca nu-i iubire mai mare, decat sa-i spui omului adevarul. Cine vorbeste pe la spate pe cineva, n-a iubit niciodata persoana aceea. Intotdeauna, o mama, isi prinde copilul de cap si ii spune: Copile, fa ce este bun si ce este frumos. Intotdeauna, prietenii isi vorbesc in fata si isi spun unii altuia: Schimba-te in ceea ce faci, ma doare sa te vad in felul acesta. Sa iubim cu dreptate si sa spunem lucrurilor pe nume. Si sa spunem adevarul in numele lui Isus Hristos. Si sa spunem: Daca porti frumosul nume de copil al lui Dumnezeu, daca te cheama crestin, mai omule, ce-s faptele acestea? De ce vorbesti ceea ce vorbesti? De ce injuri? De ce te manii? De ce bagi tigara in gura, de ce bagi alcool in tine? Daca esti crestin si copil al lui Dumnezeu, eu te intreb in aceasta seara: Ai voie sa faci lucrurile acestea? Trebuie sa spui adevarul. Sa ni se largeasca inima. Dar, in raport cu semenii nostri, as vrea sa tinem cont de sfatul Domnului Isus- Sa iubim folosind adevarul. (24:00)

Sa iubim cu dreptate

Matei 15:28 Biblia spune ca o femeie Sirofeniciana, straina de poporul lui Dumnezeu, a venit la El strigand: Fetita mea este stapanita de un duh, ajuta-ma. La care, Hristos a tacut. Si femeia a insistat. La un moment dat, Domnul Isus Hristos a zis acestei femei un cuvant greu, „Nu-i bine sa iei painea copiilor si sa o dai cateilor.” Si femeia i-a spus, „Da, dar si cateii mananca faramiturile de la masa stapanului. Isus Hristos i-a zis, „O, femeie, mare este credinta ta.” Stiti ce inseamna lucrul asta? Ca Isus Hristos iubeste cu dreptate. Poti sa vi o viata intreaga la biserica si sa nu fi invatat nimic si un strain de undeva, de afara sa poata sa induplece inima lui Dumnezeu. Ca nu cel ce zice ca e pocait, e pocait. Ci, cel ce dovedeste ca are faptele pocaintei. Si Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al dreptatii.

Cand vei ajunge inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu te intreaba: Ai facut ce ti-am poruncit Eu? Ti-ai deschis inima, ti s-a largit inima pentru cel lipsit? Domnul Isus Hristos le zice ucenicilor in felul urmator, cand erau ei in corabie si a venit furtuna, „Putini credinciosilor. Pentru ce v-ati indoit?” Au stat cu Isus Hristos luni, si femeia aceasta straina de casa lui Dumnezeu vine si despre ea, Domnul Isus spune, „O, femeie  mare este credinta ta.” Baga-ti bine de seama, nu cumva, dispretuind pe aproapele nostru, sa ne trezim ca in cer, ei vor avea parte de Dumnezeu si noi vom ramane pe dinafara. Cine dispretuieste pe aproapele lui n-a cunoscut pe Dumnezeu. Cine judeca cu partinire pe aproapele lui, cine are cuvinte jignitoare si de ocara, fata de aproapele lui n-a cunoscut pe Dumnezeu. Ajuta-ne Doamne sa punem frau gurii. Ajuta-ne Doamne sa ne largim inima, ca acolo sa locuiasca o iubire care este dreapta. Stiti care este iubirea dreapta? Masoara-te aspru pe tine si masoara cu bunatate pe cel de langa tine. Nu invers, ca atunci nu e o iubire dreapta. (27:00)

Sa iubim cu mila

Si nu ultim, sa ni se largeasca inimile fata de semenii nostri iubind milos. Vine un lepros la Domnul Isus Hristos si zice, „Daca vrei, poti sa ma curatesti.” Si Biblia spune ca lui Isus Hristos i s-a facut mila de el si a zis, „Da, voiesc.” Care e diferenta dintre mila si dreptate? Dreptatea iti da c emeriti, mila nu iti da ce meriti. Mila iti da ce nu meriti. Va intreb: Poate cineva dintre voi sa zica astazi, „Doamne, ai avut mila de mine”? Nu mi-ai dat Doamne ce am meritat. Mi-ai dat ce n-am meritat. Ca daca sunt in aceasta seara aici, numai prin mila Ta am ajuns.

In jurul nostru sunt atatia oameni care pier, pentru ca noi n-am stiut sa intindem o mana. Va intreb: Vreti sa iubiti ca Dumnezeu? Atunci sa vi se largeasca inima fata de semenii nostri. Cum e Doamne inima asta? Zice, „Te largesti la inima, nu te inchide. Nu este o dragoste care sa puna lacat. Nu tragi fermuarul sau zavorul. Dragostea din Dumnezeu face ca in inima ta sa aiba loc si Ion, si Vasile, si Maria, si Gheorghe, si Romii, si Ungurii si toti, ca toti suntem faptura mainilor Lui. Noi nu iubim selectiv, noi trebuie sa iubim cum a iubit Dumnezeu. Isus Hristos a iubit cu mainile intr-un gest in care spune: Atat de mult va iubesc pe toti. (31:00)

Sa iubim cu lungime

Dragostea spune ca are lungime. Oamenii zilelor noastre vin si va spun, „Uite, asa trebuie tu sa traiesti.” Biblia ne invata nu cum sa traim bine, ci cum sa murim bine. Pentru ca cine nu invata sa moara bine, de fapt el n-a trait niciodata. Noi trebuie sa invatam cum sa murim. Iata ce spune ap. Pavel despre sfarsitul vietii lui, „M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea.” Dar de ce zice Pavel „am ispravit alergarea”? Pentru ca zice  el, dragoste lui Dumnezeu este o dragoste care are lungime, pentru ca de dimineata, de cand te-ai trezit si pana seara, Dumnezeu se uita la tine si spune asa, „Cat faci tu, pentru ca sufletul tau sa aiba lungime in dragostea fata de mine. De dimineata pana seara trudim pentru nevoile noastre. Si Biblia spune: Dragostea din Dumnezeu are lungime. 

Sufletul nu il hranesti cu inca un etaj la casa, sau cu inca o vita in gospodarie sa ti-o cumperi. Pe sufletul asta il hranesti altfel si Dumnezeu ne spune in felul acesta, „Baga bine de seama, ca in clipa mortii ceea ce vei masura in viata e lungimea dragostei pe care ai avut-o fata de Dumnezeu. Cat e dragostea ta, fata de Dumnezeu in lungime? Cat ai umblat pentru Dumnezeu in viata aceasta? Ce ai facut cu viata ta si ce am facut cu viata mea, ca atunci cand noi vom trece la Dumnezeu in vesnicie, nevom gandi: Doamne, ce bine am facut eu cuiva in viata aceasta? Cat am alergat eu pentru Dumnezeu? Dragostea presupune sa faci pentru Dumnezeu lucruri, care presupun sa faci alergari.

Sa iubim cu adancime

Ezechiel 47 „Dumnezeu, printr-un inger m-a scos pe poarta de miaza noapte si m-a facut sa ocolesc pe dinafara pana la poarta de rasarit. Iata, ca apa curgea din partea dreapta, cand a inaintat omul acela spre rasarit, cu masura in mana a masurat o mie de coti. M-a trecut prin apa si apa imi venea pana la glesne. A masurat iarasi 1000 de coti, m-a pus sa trec prin apa, apa imi venea pana la genunchi. A masurat iasrasi 1000 de coti, m-a trecut prin ea si apa imi venea pana la solduri. A masurat din nou 1000 de coti si atunci era un rau pe care nu-l mai puteam trece, ca apa era atat de adanca, incat trebuia inot.” Fratii mei si surorile mele, toti sunteti si aratati bine la biserica, cuminti, evlaviosi, cu Biblia deschisa, etc… dar eu nu ma pot uita la voi si sa spun: Tu esti credincios, tu nu esti credincios. Daca v-as intreba: Iubiti pe Domnul? A-ti raspunde: Da.

Dragostea nu se consuma numai public. Dragostea nu se consuma numai in fata noastra, unii cu altii. Numai Dumnezeu stie ce e in viata noastra si cat e dragostea noastra. Biblia spune (in Ezechiel) „Orice faptura care misca in apa asta, va trai pretutindeni pe unde curge raul. Caci oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sanatoase si pe oriunde va ajunge raul acesta va fi viata. Dumnezeu zice, „Adancimea dragostei nu masori public. Eu nu-ti fac poze tie  la biserica. Eu te caut pe tin ein odaita. Te caut acolo unde esti departe de ochii celorlalti.” Noi putem sa venim odata pe saptaman si sa zicem ca Il iubim pe Dumnezeu, dar tu te rogi in fiecare zi?

Adancimea dragostei lui Dumnezeu nu-i ceva care sa fie inaintea oamenilor, este odaita, un loc tainic unde stai cu Dumnezeu.Eu te intreb in numele lui Isus Hristos: Ai adancime in relatia ta cu Dumnezeu? (54:00) Fratii mei si surorile mele, cine n-are odaita cu Dumnezeu nu are adancime in dragostea lui Dumnezeu. Profunzimea sa vede in lucrarea odaitei si in lucrarea rugaciunii. Stiti de ce Dumnezeu ne cheama de-o parte, sa avem o viata de rugaciune? Frumusetea a rugaciunii si a dragostei aceea profunda e ca nu mai minti. Cand te duci la rugaciune pe genunchi… atat de bine e sa te duci sa te rogi ca sa nu ti se strice inima de la curatia care e in Hristos. Tot stand cu oamenii devii viclean, inveti sa minti, ti-e frica de ei. Mergand in rugaciune, te ridici cu putere si Dumnezeu te ajuta sa spui adevarul. Cand te duci in rugaciune, in acea adancime a dragostei lui Dumnezeu, nu mai minti. Acolo, Dumnezeu iti spune adevarul. (57:00)

Inaltimea dragostei lui Dumnezeu este urmatoarea: Eu am informatie biblica. Dar informatia asta biblica ma ajuta pana la un punct. Ca dincolo de punctul asta, vine Duhul lui Dumnezeu si dincolo de informatie imi da revelatie, pentru ca noi nu pricepem biblia cu mintea noastra, noi pricepem biblia cu ajutorul lui Dumnezeu. Pricepem Scriptura prin inspiratie de sus. Tu nu esti destept ca sa pricepi Biblia. Tu esti luminat de Dumnezeu ca sa pricepi Biblia. Inima ta ca sa primeasca Biblia, trebuie sa primeasca darul lui Dumnezeu si descoperirea lui Dumnezeu. Pai, eu citeam Biblia, cand umblam cum umblam, cu pacate, niciodata nu pricepeam nimic. Citeam o pagina din Biblie, imi lacrimau ochii si adormeam. Pricepeam o iota, n-am priceput nimic. Dar, cand Dumnezeu mi-a luminat mintea si am gustat din darul ceresc, atunci de o data, sufletul meu s-a luminat. (67:00) (Mai sunt 20 de minute din predica)

Mi-e asa de dor de Tine

 la Biserica Oastea Domnului-Marginea

Cezar Derevlean

 

Auroras – In awe of God’s Creation – Coplesit de creatia lui Dumnezeu (VIDEO)

Multumesc lui Bibi D. pentru primul video.

ROMANIAN: Ole C. Salomonsen a petrecut perioada cuprinsă între septembrie 2011 şi aprilie 2012 fotografiind cerul în Suedia, Norvegia şi Finlanda, capturând în total peste 150.000 de cadre.

Editând fotografiile surprinse, Salomonsen le-a ales pe cele mai reuşite 6.000 dintre acestea, pe care le-a compilat într-un clip spectaculos, acompaniat de muzica compozitorului norvegian Kai-Anders Ryan.

Salomonsen a descris munca descrisă pentru realizarea acestui film: „Clipul video rezumă efortul depus de-a lungul acestui sezon agitat, încheiat în urmă cu doar câteva zile. În această perioadă, soarele face să fie dificilă fotografierea aurorelor, aşa că am decis să închei aventura şi să public acest clip video. Am condus mii de kilometri între locaţiile din regiunea arctică, iar la faţa locului mă agitam pentru a fotografia cu 2-3 camere diferite. Spre norocul meu, am avut parte de companie în multe dintre nopţile friguroase pe care le-am îndurat”.

Iată clipul ce a rezultat în urma eforturilor depuse de Ole C. Salomonsen:

Celstial lights viewed from earth (5 min)

ENGLISH: For those who do not know, auroras are caused by solar activity. This is shortly visualized in the video. Our suns activity varies in 11 year cycles, and we are closing solar maximum (solar max) for our current solar cycle somewhere between 2012-2013, and solar activity with corresponding auroral activity has clearly been picking up. The beginning of 2011 was lots of clouds but weather improved late 2011 and out 2012. This video contains recordings from some of the most spectacular auroral displays I have ever witnessed, and I have seen a few.

For this video I did shoot approx 150.000 exposures from sept.2011 – april.2012 using Canon DSLR’s and various wide angle lenses. Approx 6.000 frames in this video. To achieve pannings I used the fantastic Stage Zero + MX2 controller time-lapse gear from Dynamic Perception.

The video is a merge of two parts; the first part contains some more wild and aggressive auroras, as well as a few milky way sequences, hence either auroras are moving fast because they are, or they are fast due to motion of the milky way / stars. Still, some of the strait up shots are very close to real-time speed, although auroras mostly are slower, she can also be FAST! The second part has some more slow and majestic auroras, where I have focused more on composition and foreground. The music should give you a clear indication of where you are 🙂

Again, choosing what sequences to use was a battle, and many good sequences will have to wait for a later project I am working on 😉 – More info about this will be announced on my facebook site. facebook.com/arcticlightphoto

This video summarizes the end of a hectic aurora season for me, and my last shots was done only a few days ago. However now the late sunlight is making it hard to shoot the auroras at night up here, so I decided enough was enough for now, and time to release the video.

I have driven thousands of km between locations up here in the arctic this season, and while on location(s) I was running between 2-3 cameras like a madman, and almost every sequence you see in this video also has been shot using circular fish-eye optics, for yet another project to come. Luckily I had some good company on many of the cold nights.

 

Calvinism and the puppet and robot analogies

Kevin DeYoung at The Gospel Coalition, on the puppet and robot analogies, and why they don’t work:

It’s true that Calvin, like Augustine before him, believed the will of God to be the necessity of all things. But the Church’s leading theologians have always carefully distinguished between different kinds of necessity. Calvin, for example, though he held to the highest view of God’s sovereignty vehemently rejected any notion of necessity which entailed external coercion or compulsion. In this matter he was simply following Augustine, Aquinas, Luther, and the entire tradition of Christian orthodoxy.

This is why the puppet and robot analogies don’t work, and no Calvinist should own them. While we believe that God’s grace is irresistible and flows from his electing love, we must be clear that this grace renews us from within. It does not coerce us from without. God is not a puppet master pulling on our strings so that we do what he wants apart from our own willing or doing. His will precedes our will, but it does not eradicate it.

Anyone familiar with the Canons of Dort should know that Calvinists do not believe that God works on his people by means of forcible coercion. Instead, we believe that God supernaturally, sovereignly, and irresistibly renews our hearts so that we can feel and choose and do what we ought.

……….

In short, Calvinists have no problem affirming that God does not coerce the love of his human creatures. Where we may differ with others is in our joyous affirmation that our love for God is only possible when God—by mercy alone, through sovereign grace, and by his eternal decree—chooses to love us first.

Read the entire article here – http://thegospelcoalition.org/kevindeyoung

D. A. Carson – Job: Mystery and Faith (4) Job and God

I am indebted to Adrian for pointing me to this treaty on Job. Any dedicated believer, who has suffered deeply, or has seen a loved one suffer is fascinated with the mechanics of Job’s dialogue with God in the midst of his own deep suffering and the wisdom, peace, and understanding that can be derived from it. You can read this article in it’s entirety, in pdf form here (18 pages) –

http://s3.amazonaws.com/tgc-documents/carson/2000_Job_mystery_and_faith.pdf

d a carsonD. A. Carson is Research Professor of New Testament at Trinity Evangelical Divinity School in Deerfield, Illinois. He is the author of numerous commentar- ies and monographs, and is one of this country’s foremost New Testament scholars. Among his books are Divine Sovereignty and Human Responsibility (John Knox Press, 1981; reprint, Baker, 1994) and How Long, O Lord?: Per- spectives on Suffering and Evil (Baker, 1990).

The topic is divided into
  1. READ Job chapters 1 – 3 Job’s Sufferings and Initial Reaction here
  2. READ Job chapters 4 – 31  Job’s Plaintive Outrage and His Miserable Comforters 
  3. READ Job chapter 32 – 37 Job and Elihu
  4. READ Job chapter 38 – 42:6 Job and God (article below)
  5. covers Job chapter 42:7-16 Job’s Happy Ending (coming)

Here are some excerpts from the 4th section:

Job chapter 38 – 42:6 Job and God

Finally God himself speaks, answering Job out of the storm (chaps. 38-41). “Who is this that darkens my counsel with words without knowledge? Brace your- self like a man; I will question you, and you shall answer me” (38:2-3). There fol- lows question after question, each designed to remind Job of the kinds of thing he cannot do, and that only God can. “Where were you when I laid the earth’s foundation? Tell me, if you understand” (38:4). “Have you ever given orders to the morning, or shown the dawn its place … ?” (38:12). “Have you entered the store- houses of the snow or seen the storehouses of the hail, which I reserve for times of trouble, for days of war and battle?” (38:22-23). “Can you bind the beautiful Pleiades? Can you loose the cords of Orion? Can you bring forth the constellations in their seasons or lead out the Bear with its cubs?” (38:31-32). “Do you hunt the prey for the lioness and satisfy the hunger of the lions when they crouch in their dens or lie in wait in a thicket? Who provides food for the raven when its young cry out to God and wander about for lack of food?” (38:39-41). God then goes on to describe some of the more spectacular features of the mountain goat, the wild donkey, the ox, the ostrich, the horse, the hawk, the eagle. “Will the one who contends with the Almighty correct him? Let him who accuses God answer him!” (40:2).

photo genesistomalachi.weebly.com

Job had wanted an interview with the Almighty. He had, as it were, sworn an affidavit demanding that the Almighty appear and put his indictment in writing (31:35). But God’s defense wasn’t quite what Job had in mind. At the first pause, Job answers, “I am unworthy—how can I reply to you? I put my hand over my mouth. I spoke once, but I have no answer—twice, but I will say no more” (40:4-5).

But God hasn’t finished yet. “Brace yourself like a man; I will question you, and you shall answer me” (40:7). Then come the most blistering questions: “Would you discredit my justice? Would you condemn me to justify yourself? Do you have an arm like God’s, and can your voice thunder like his? Then adorn your- self with glory and splendor, and clothe yourself in honor and majesty. Unleash the fury of your wrath, look at every proud man and bring him low, look at every proud man and humble him, crush the wicked where they stand. Bury them all in the dust together; shroud their faces in the grave. Then I myself will admit to you that your own right hand can save you” (40:8-14).

It is important to recognize that God does not here charge Job with sins that have brought on his suffering. He does not respond to the “whys” of Job’s suffering, nor does he challenge Job’s defense of his own integrity. The reason he calls Job on the carpet is not because of Job’s justifica- tion of himself, but because of Job’s will- ingness to condemn God in order to justify himself. In other words, God does not here “answer” Job’s questions about the prob- lem of evil and suffering, but he makes it unambiguously clear what answers are not acceptable in God’s universe.

The rest of chapter 40 and all of chap- ter 41 find God asking more rhetorical questions. Can Job capture and subdue the behemoth (40:15ff.) and leviathan (41:1ff.)? These two beasts may be the hip- popotamus and the crocodile, respec- tively, but they probably also represent primordial cosmic powers that sometimes break out against God. The argument, then, is that if Job is to charge God with injustice, he must do so from the secure stance of his own superior justice; and if he cannot subdue these beasts, let alone the cosmic forces they represent, he does not enjoy such a stance, and is therefore displaying extraordinary arrogance to call God’s justice into question.

Job’s response must be quoted in full (42:2-6), along with two or three explana- tory asides: “I know that you can do all things,” Job tells God, “no plan of yours can be thwarted. You asked, ‘Who is this that obscures my counsel without knowl- edge?’ [38:2]. Surely I spoke of things I did not understand, things too wonderful for me to know. You said, ‘Listen now, and I will speak; I will question you, and you shall answer me’ [38:3; 40:7]. My ears had heard of you but now my eyes have seen you [i.e., Job has come to have a far clearer understanding of God than he had before]. Therefore I despise myself and repent in dust and ashes.”

What shall we make of this exchange between God and Job? Many doubtful interpretations have been put forward by various writers. Because God refers to so many natural phenomena, one writer argues that a major purpose of God’s speech is to tell Job that the beauty of the world must become for him an anodyne to human suffering, a kind of aesthetic aspirin. When one basks in the world’s beauty, one’s problems become petty, “because they dissolve within the larger plan” of the harmony of the universe.4 But to someone suffering intensely, the beauty of the world can just as easily become a brutal contrast that actually intensifies the suffering. Worse, it does not dissolve pain; rather, it is in danger of “dissolving” the sufferer in some kind of pantheistic sense of the fitness of things. This is surely a massive misunderstanding of God’s response. Not once does God minimize the reality of Job’s suffering.

Others, such as George Bernard Shaw, simply mock God’s answer. Job wants an answer as to why he is suffering, and the best that God can do is brag about mak- ing snowflakes and crocodiles. A contem- porary author like Elie Wiesel, writing in the aftermath of the Holocaust, holds that Job should have pressed God further. Doubtless Job needed to repent of his at- titude, but he still should have pressed God for an answer: Why do the righteous suffer?

Both of these approaches misunder- stand the book rather badly. They have this in common: they assume that every- thing that takes place in God’s universe ought to be explained to us. They assume that God owes us an explanation, that there cannot possibly be any good reason for God not to tell us everything we want to know immediately. They assume that God Almighty should be more interested in giving us explanations than in being worshiped and trusted.

The burden of God’s response to Job is twofold. The first emphasis we have already noted: Job has “darkened God’s counsel” by trying to justify himself at the expense of condemning God; and Job is in no position to do that. “God’s speeches show Job that his lowly station point was not the appropriate place from which to judge whether cosmic orders were suffi- ciently askew to justify the declaration ‘let there be darkness.’”5 The second empha- sis is implicit: if there are so many things that Job does not understand, why should he so petulantly and persistently demand that he understand his own suffering? There are some things you will not under- stand, for you are not God.

That is why Job’s answer is so appro- priate. He does not say, “Ah, at last I understand!” but rather, “I repent.” He does not repent of sins that have allegedly brought on the suffering; he repents of his arrogance in impugning God’s justice, he repents of his attitude whereby he simply demands an answer, as if such were owed him. He repents of not having known God better: “My ears had heard of you but now my eyes have seen you. Therefore … I repent” (42:5-6).

To those who do not know God, to those who insist on being God, this out- come will never suffice. Those who do not know God come in time to recognize that it is better to know God and to trust God than to claim the rights of God.

Job teaches us that, at least in this world, there will always remain some mysteries to suffering. He also teaches us to exercise faith—not blind, thoughtless submission to an impersonal status quo, but faith in the God who has graciously revealed himself to us.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari