Marturie Viorel Lupu – Un tanar necunoscut de 15 ani a dat o Biblie sefului de promotie marinar

Parintii lui Viorel Lup s-au despartit cand el avea doar 6 ani. Bunicii lui, de partea mamei sale l-au luat sub ingrijirea lor si s-au ocupat de el . A urmat scoala, inclusiv o scoala de marinar, o scoala tehnica de maestru militar de marina la Constanta unde a terminat cu rezultate foarte bune, chiar avand posibilitatea sa isi aleaga postul cel mai bun din tara. A ales sa lucreze pe cea mai mare nava maritima militara. Dupa doar 9 luni a fost adus inapoi la scoala de unde absolvise ca sa invete pe studenti tainele exercitiilor si tainele pe mare ca si militari. Viorel Lupu s-a bucurat de ce se intampla, dar Dumnezeu avea un alt plan pentru el. Intr-o zi, la scoala de la care a absolvit in Constanta, era de serviciu cand a aflat ca il cauta cineva la punctul de control. I s-a spus ca e un tanar de vreo 15 ani, care tinea in mana o sacosa de fas. A mers la tanar si l-a intrebat pe cine cauta. Tanarul i-a raspuns ca il cauta pe Viorel Lupu. Viorel il intreaba: „Dar, tu il cunosti?” Tanarul a zis: „Nu il cunosc, dar Dumnezeu il cunoaste.” Viorel zambea pentru ca timp de trei ani, la scoala militara, era invatat ca nu este Dumnezeu. Credea ca astea-s istorioare pentru oameni mai in varsta, sau pentru cei la care le era frica de moarte. Ba chiar, li s-a interzis a-si boteza copiii sau a face cununia religioasa, astfel dand dovada ca sunt oameni seriosi.

Viorel ii raspunde atunci tanarului: „Eu nu cred ca Dumnezeu ma cunoaste, ca eu n-am nici o treaba cu el.” Si el a spus: „Chiar daca nu aveti treaba cu El, El are treaba cu dumneavoastra. Si Dumnezeu vrea sa va dea ceva.” I-a zis: „Ce vrea sa-mi dea Dumnezeu?” El s-a aplecat si cand am vazut ce avea in sacosa de fas, am inghetat. Era plina de Biblii. Repede s-a aplecat sa inchida sacosa la loc, pentru ca erau acolo soldati si elevi de-ai lui, care il cunosteau si ii era o rusine si l-a apucat o groaza si o teama. Nici nu stia cum sa se comporte. Tanarul a luat o Biblie din sacosa si i-a inmanat-o si a zis: „Asta este pentru dumneavoastra din partea lui Dumnezeu.” Viorel l-a impins, dar el tinea Biblia foarte puternic. S-a facut o liniste totala si Viorel a inceput sa transpire. Tanarul spune: „E Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a trimis sa va dau Cuvantul Lui.” Viorel il intreaba: „Cum te cheama si de unde ma cunosti?” Tanarul raspunde: „Ma cheama Virgil. Eu nu va cunosc, dar Dumnezeu va cunoaste.” Ca sa salveze situatia si sa scape cat mai onorabil, Viorel smulge Biblia si o ascunde sub haina, chiar peste inima si a fugit repede la camera sa. Timp de 15 minute se simtea ca si mort, respira repede, avea ameteli, nu mai stia ce sa faca. Dupa ce si-a revenit, a bagat Biblia in geanta si a dus-o acasa.

Lucrurile au intrat in normalitate. Asta credea Viorel, dar Dumnezeu isi continua planul cu el. Dupa o luna, din nou este chemat de un vizitator la punctul de control. Era din nou Virgil, care-l intreba ce mai face si daca a citit Biblia. Viorel ii raspunde ca da, dar ca nu a prea inteles ca el socotea ca daca nu e preot, nu are cum sa o prea inteleaga. De fapt, era o minciuna, ca Viorel nici macar nu a deschis Biblia. El credea ca mintindu-l scapa mai repede de Virgil. Virgil insista sa il ajute sa inteleaga Biblia si atunci Viorel il invita sa vina la el acasa dupa serviciu ca sa ii dea ceva haine, pentru ca il vazu-se pe Virgil ca este imbracat foarte subtire si nu prea avea haine pentru frigul iernii in care se aflau.

Au stat asa de vorba mai mult timp, dar nicicum Virgil nu putea sa ajunga la inima lui Viorel, pana cand Virgil ii spune cel mai minunat verset din punctul de vedere al lui Viorel: Ioan 3:16 in care Virgil substituie numele lui Viorel cu „oricine crede” in El va avea viata vesnica. Atunci, lui Viorel ii trece tot amarul in fata lui- cum parintii lui l-au parasit, cu toate cautarile lui si toate nefericirile si nemultumirile lui. Parca dintr-o data, toate au capatat un sens. El a inteles ca Dumnezeu l-a dus prin toate astea, ca sa ajunga la punctul respectiv si sa ii spuna ca astfel el sa inteleaga ca trebuie sa fie un copil al Sau. A acceptat sa il primeasca pe Domnul Isus Hristos in inima sa si Virgil a plecat fericit, dar Viorel considera ca el a ramas si mai fericit.

L-a cautat de multe ori pe Virgil, dar nu l-a mai gasit niciodata.

Urmeaza povestirea vietii lui Viorel Lupu, provocarea lui Dumnezeu ca sa isi lase cariera ca sef de promotie si sa se mute inapoi in Oltenia de unde provine si lucrarea lui Dumnezeu in viata lui. De la alfaomegatv

Reclame

Nelu Brie – De ce trebuie sa ne rugam? Biserica Maranata Phoenix 17 Martie 2013

PAGINA Nelu Brie PREDICI aici

Nelu Brie predica Duminica dimineata 17 Martie 2013 la Biserica Maranata Phoenix, Arizona –  Pastor Nelu Filip. websitul bisericii www.maranathaphx.com

Screen Shot 2013-03-20 at 9.41.30 PM

Domnul Isus ne-a dat o pilda in rugaciune, dar ne-a dat si invatatura in rugaciune si despre rugaciune. In Biblie, oamenii lui Dumnezeu sunt asemanati cateodata cu un copac. Un copac care are o parte vizibila si o parte invizibila. Partea invizibila a copacului, respectiv radacina este ceea ce asigura sanatate, rezistenta si rodnicia copacului. Cu cat radacina este mai sanatoasa, cu atat copacul este mai sanatos. Cu cat radacina este mai adanc infipta in pamant, cu atat copacul este mai rezistent la intemperii, la furtuni, la ceea ce l-ar putea lovi. Daca se intampla cumva ca radacina copacului sa fie scoasa la vedere, sanatatea acelui copac este compromisa si isi asteapta uscarea.

Sunt lucruri care se constituie discipline spirituale, care se constituie in radacina omului lui Dumnezeu, a copacului vietii sale. Secretul acestor actiuni duhovnicesti sta in faptul ca sunt facute in ascuns. In momentul in care incepi sa le faci in vedere, ele si-au pierdut valoarea, si-au pierdut semnificatia si si-au pierdut puterea. Dintre acele lucruri de care Domnul Isus a spus sa le facem in ascuns, mentionez 3 dintre ele foarte importante. Iata 3 lucruri foarte importante despre care Domnul Isus ne-a riverinvatat ca trebuie sa le facem in ascuns.

  1. Rugaciunea trebuie facuta in ascuns
  2. Postul trebuie sa fie dus in ascuns
  3. Milostenia trebuie sa fie facuta in ascuns

In dimineata aceasta vom vorbi doar despre rugaciune. Dumnezeu ne-a chemat sa ne rugam. Fiecare credincios trebuie sa se roage. Omul credincios se roaga lui Dumnezeu si rugandu-se la Dumnezeu devine mai credincios. Cine nu se roaga, cade din punct de vedere spiritual. Eu as indrazni sa spun ca secretul oricarei cadere de la credinta incepe cu parasirea rugaciunii. Chiar daca un timp omul acela continua sa aiba o activitate religioasa, sa vina la biserica, totusi, absenta rugaciunii in viata sa reprezinta primul pas. Va mai face si altii, daca nu se va pocai. Dar, primul pas care-l va indeparta progresiv de Dumnezeu  si-l va face in final sa cada de la credinta. Cel care doreste sa reziste in credinta pana la moarte  si sa fie un om al lui Dumnezeu biruitor,  si care sa slujeasca pe Domnul in mod eficient, este omul care se roaga. Este omul care are o viata riguroasa de rugaciune. Dar, exista o intrebare, la care cu ajutorul Domnului, in dimineata aceasta as dori sa raspundem. Intrebarea este urmatoarea:

De ce trebuie sa ne rugam? 

Dumnezeu este suveran. El este atotputernic. El are toata puterea care este in cer si care este pe pamant si controleaza totul prin puterea Sa. Este suveran, ceea ce El spune se face. El are autoritate, El hotareste lucrurile. Si atunci cineva va intreba: Daca Dumnezeu este atotputernic si daca Dumnezeu este suveran, de ce este nevoie sa ma rog? Daca Dumnezeu face tot ce vrea El in cer si pe pamant, de ce trebuie sa ma mai rog? Gaseste oare Dumnezeu placere in a ma vedea cum ma rog lucruri pe care El si asa le va face? Si doar ma pune sa ma rog? Cum sa privim, sau cum sa intelegem aceasta intrebare si sa privim raspunsul la ea?

Rugaciunea este lasata de Dumnezeu sa fie o arma spirituala foarte, foarte importanta. O arma spirituala, pe care copiii lui Dumnezeu sunt chemati sa o foloseasca. Cine neglijeaza rugaciunea, nu face altceva decat sa pagubeasca, prin faptul ca nu va avea experiente cu Dumnezeu, experiente care deriva  din ceea ce inseamna sa implinesti Cuvantul cu privire la rugaciune. Mergand cu raspunsul la intrebarea: De ce trebuie sa ne rugam? As dori, intai de toate sa observam 3 principii spirituale, 3 principii de credinta foarte importante, care se constituie, as zice eu in cadrul general in care se incadreaza raspunsul: De ce trebuie sa ne rugam.

1. Principiul razboiului spiritual

Biblia ne invata ca lumea in care noi traim este o lume in care exista o realitate spirituala in care se da un razboi teribil, un razboi grozav. Acel razboi implica ingeri si demoni. Acel razboi implica forte spirituale mult mai puternice decat noi: prezente demonice, care au o putere, daca ar permite Dumnezeu ca cel mai slabi dintre demoni sa dea peste noi- cel mai slab dintre demoni sa dea peste noi, sa ne atace ca biserica si daca am pune noi puterile noastre toti impreuna, cu cel mai slab dintre demoni nu am face nici cat praful dupa cumpana. Este un razboi grozav, un razboi spiritual teribil. Un razboi in care diavolul atenteaza la viata noastra, la familiile noastre, la bisericile noastre. Atenteaza la siguranta noastra, atatea lucruri se intampla.

Rugaciunea spirituala, rugaciunea capata sens cand intelegem razboi spiritual care se da. In economia acestui razboi spiritual, rugaciunile noastre sunt arme prin care castigam biruintele lui Dumnezeu. In economia razboiului spiritual, diavolul este pus pe fuga. Duhurile demonice sunt indepartate. Blestemele sunt rupte. Demonii sunt alungati. In economia acestuir azboi spiritual, mintea noastra si sanatatea noastra este protejata, familia si biserica noastra este protejata. Cine crede in ingeri si demoni trebuie sa creada si in rugaciune, pentru ca rugaciunea angajeaza puteri care se exprima in contextul acestui razboi spiritual.

2. Principiul lucratorilor impreuna cu Dumnezeu

Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca crestinii sunt chemati de Dumnezeu sa fie lucratori impreuna cu Dumnezeu. Exista lucruri pe care Dumnezeu le face in baza autoritatii Sale, in baza suveranitatii Sale, indiferent de ceea ce se roaga cineva, indiferent de vointa unui om, Dumnezeu va face acele lucruri pe care Dumnezeu le-a hotarat, pentru ca in autoritatea Sa, a randuit ca acele lucruri sa fie facute si nu exista putinta de schimbare. Spre exemplu: Dumnezeu in suveranitatea Lui a hotarat ca sa aiba loc invierea mortilor. Si daca s-ar aduna toti oamenii dupa planeta si s-ar unii i post necurmat, cat mai au de trait, sa posteasca la Dumnezeu ca sa nu aiba loc invierea mortilor, fiti siguri ca nu o sa-i asculte nimeni, pentru ca invierea mortilor este un decret Dumnezeiesc care se va realiza in baza suveranitatii lui Dumnezeu. Am dat doar un exemplu. Sunt multe alte lucruri care in suveranitatea Sa, Dumnezeu le-a hotarat si ele se vor intampla.

Exista insa altele, pe care Dumnezeu a decis sa le faca doar in masura in care cineva se roaga. Este tot suveranitatea lui Dumnezeu. Si cu atat, aceasta suveranitate este mai impresionanta, mai slavita, cu cat ea se exprima prin rugaciunile acelora pe care Dumnezeu ii cheama sa fie lucratori impreuna cu El. Lucruri pe care Dumnezeu le face indiferent de atitudinea noastra si lucruri pe care Dumnezeu le face doar daca cineva se roaga. Daca te rogi se intampla, daca nu te rogi, nu se intampla. Suveranitatea lui Dumnezeu a hotarat ca asa sa fie. Cand inteleg acest adevar, mai trebuie sa pun intrebarea ‘de ce sa ma rog’? Rugaciunea este un instrument pus la indemana noastra, instrument prin care Dumnezeu face schimbari in cursul evenimentelor, in cursul imprejurarilor, in vietile oamenilor, cu rugaciune se scrie istorie. Cu rugaciune se schimba oameni. Cu rugaciunea se ridica sau se coboara imparati. Cu rugaciunea vin vremuri noi, trec vremuri vechi. Rugaciunea este un instrument lasat de Dumnezeu prin intermediul caruia se fac schimbari. Prin urmare, dupa ce te rogi, nimic nu mai ramane ca inainte sa te rogi.

Rugaciunea are putere. Dupa ce te-ai rugat, lucrurile nu mai raman ca inainte. Rugaciunea este un instrument pus in mana celor pe care Dumnezeu i-a chemat sa fie lucratori impreuna cu El. Te-ai rugat, ceva se schimba.

3. Principiul preotiei

In baza acestui principiu, Dumnezeu are pe pamant oameni pe care i-a ales, pe care i-a chemat, cu care a facut un legamant si in baza acelui legamant, Dumnezeu a promis acelor oameni ca ei au trecere inaintea lui Dumnezeu si ca ori de cate ori isi vor ridica inspre Dumnezeu glasul si vor aduce vreo cerere, Dumnezeu s-a angajat cu legamant ca-i va asculta. Acei oameni sunt preoti ai lui Dumnezeu. Daca in Vechiul Testament aceasta promisiune a fost data unei semintii din Israel si barbatilor din acea semintie, in Noul Testament, preotia este data bisericii, si nu barbatilor din biserica, ci tuturor din biserica, indiferent daca-s barbati sau femei, daca-s batrani sau copii. Daca-s copii ai lui Dumnezeu, Dumnezeu a pus in acei oameni o chemare. I-a ales, a facut cu ei un legamant, s-a angajat ca le asculta rugaciunea.

Prin urmare, cand noi ne rugam, noi nu ne amestecam intr-o treaba care nu ne priveste. Cand un crestin se roaga, el nu e unul care bate la usa lui Dumnezeu ca un strain. Dupa ce Dumnezeu te-a primit si esti al Lui, acum tu ai o relatie cu Dumnezeu, depe baza caruia esti angajat intr-o lupta spirituala si esti lucrator impreuna cu Dumnezeu. Din smerenie, vom spune intotdeauna, „Doamne ai mila de mine si primeste-ma.” Dar, cand ne intalnim cu diavolul in luptele spirituale, lasam astea de o parte si proclamam in numele lui Isus, „Pleaca de aici”. Acolo, in aceste lupte se angajeaza principiul preotiei.

Sa luam un exemplu. Fratele Pastor ne-a vorbit de doua cazuri grele la rugaciune. Cu ce indrazneala ne ducem la Dumnezeu sa ne rugam pentru problemele astea? Pai, daca ai o problema care este legata de o situatie legala aici in America, te duci la presedintele Americii sa-i vorbesti despre problema aia. Nu vi se pare ca ar fi o indrazneala prea mare si a-ti indraznit prea mult? Dar, Dumnezeu nu-i presedintele Americii. El e presedintele universului si al Americii. Dar cu ce in drazneala te duci la Dumnezeu? Iata cu ce indrazneala: Dumnezeu te-a ales , te-a pus preot, a facut cu tine un legamant si s-a angajat ca atunci cand te rogi te asculta. „Cheama-ma si-ti voi raspunde,” zice Domnul. Si atunci, la intrebarea: De ce sa ma rog? Trebuie sa te rogi pentru ca este un razboi spiritual, pentru ca rugaciunea este instrumentul prin care Dumneeu face schimbari si trebuie sa te rogi pentru ca Dumnezeu ti-a dat mandatul sa te rogi. Esti preot pentru Dumnezeu.

Intelegand identitatea noastra in Hristos, cand ne ducem inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, noi nu ne rugam ca unii care n-au treaba. Nu ne rugam ca unii care intra in treaba altuia. Nu ne rugam ca unii care fac ceea ce nu au fost chemati sa faca. Ci noi ne rugam ca oameni constienti de indentitatea noastra in Hristos, constienti de insarcinarea care ni s-a dat, si constienti de realitatea spirituala in care ne gasim. Uneori, fratii si surorile nu indraznesc in rugaciune, se tem sa se roage pentru ca nu cunosc aceste realitati. Sau, daca le cunosc, nu le accentuaza suficient de mult, ca sa se increada in cuvantul care se aseaza aici.

prayer

Acum, ca am pus in evidenta aceste principii, in continuare, tot ca raspuns la intrebarea: De ce sa ne rugam? Sa ne referim la cele 4 dimensiuni la care se angajeaza rugaciunea. Rugaciunea se angajeaza in patru directii diferite, directii in care are semnificatie. Cand stii ce semnificatie are rugaciunea in fiecare dintre cele 4 directii, trebuie sa fi tare, tare slabut in credinta  ca sa nu te mai rogi.

  1. Dimensiunea in plan vertical Sus e Dumnezeu. Rugaciunea are ecoul in raportul nostru cu Dumnezeu. In cele mai adanci locuri e diavolul, varjmasul sufletelor noastre. Rugaciunea se angajeaza cu efecte masive, nimicitoare pentru diavol in relatia noastra cu el.
  2. Dimensiunea in plan orizontal In dimensiunea orizontala, acolo e cauza pentru care ma rog.
  3. Dimensiunea celor adusi in rugaciune. Omul, poporul, familia, problema pe care o aduc inaintea lui Dumnezeu- rugaciunea are efecte in raport cu acea problema.
  4. Dimensiunea mea- celui care ma rog. In a patra dimensiune sunt eu, acel care ma rog. Rugaciunea are efecte si asupra mea cand ma rog.

Raportul rugaciunii cu mijlocitorul (4)

Rugaciunea are efecte si in viata celor care se roaga. Omul credincios se roaga si pe cum se roaga, se face mai credincios, mai sensibil si mai aproape de Dumnezeu. Daca te rogi lui Dumnezeu sa binecuvanteze pe cineva, daca mijlocesti inaintea lui Dumnezeu pentru o anumita cauza, cu siguranta ca respectiva rugaciune are efecte si asupra ta ca mijlocitor, nu numai asupra aceluia pentru care mijlocesti. Rugaciunea ne sensibilizeaza inima fata de Dumnezeu. Constientizam prin rugaciune dependenta noastra fata de Dumnezeu. Nimeni si nimic pe pamantul acesta nu ne poate face sa intelegem mai profund dependenta noastra de Dumnezeu decat rugaciunea. Nu necazurile ne fac sa depindem de Dumnezeu, ci rugaciunea. Necazurile ne duc la rugaciune. Rugaciunea te sensibilizeaza, sufletul tau devine tot mai clar spre Dumnezeu. Constientizezi puterea lui Dumnezeu, intelegi voia lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu. Rugandu-te te faci mai credincios. Sufletul omului are niste senzori pe el, acei sensori capteaza prezenta lui Dumnezeu, inteleg voia lui Dumnezeu. Prin ei, prin aceste antene prindem semnalul. Rugaciunea iti tine sensibili si sanatosi senzorii.

Raportul rugaciunii cu vrajmasul sufletelor noastre (2)

pray bibleIn cuvantul lui Dumnezeu suntem invatati sa ne impotrivim diavolului tari in credinta. Iacov 4:7, 1 Petru 5:8 Impotriviti-va lui tari in credinta si el va fugi de la voi. Intrebarea este: Cum facem noi aceasta impotrivire? (24:03) Cu rugaciune, cu post, cu primirea in inima a cuvantului lui Dumnezeu si cu proclamarea acelui cuvant, zicand: „Este scris!” Toate acestea capata substanta cand omul lui Dumnezeu este un om al rugaciunii. Altfel e poezie, pe care diavolul o aplauda. Nu fuge de ea. Rugaciunea are putere in aceasta zona, a vrajmasului impotriva sufletelor noastre.

V-ati rugat si Dumnezeu nu va ascultat? Aici sunt cell  putin doua raspunsuri: Poate nu v-ati rugat destul, sau poate e un razboi incins grozav la mijloc. Cand te rogi fi perseverent. Nu te lasa, Dumnezeu iti va da raspuns. Oare n-a stiut Domnul nostru Isus Hristos despre acest razboi cand a zis ca trebuie sa ne rugam necurmat si sa nu ne lasam? Dar la cine sa nu ne lasm? S-a avut in vedere aceasta impotrivire care vine din spatiul lumii spirituale. Roaga-te perseverent, roaga-te necurmat, nu te lasa, Dumnezeu iti va da perseverinta. Cine se roaga cu perseverenta va capata in final raspuns, chiar daca uneori raspunsul lui Dumnezeu este: Nu, pentru ca nu e bine; binele este altfel. Nu exista niciodata ca Dumnezeu sa iti spuna cum nu trebuie facut un lucru  si dupa aceea sa nu ne spuna cum trebuie facut lucrul acela. Pavel a zis, „Vindeca-ma Doamne, ia-mi tepusul.” Dumnezeu n-a zis, „Nu,” rece, „Nu-ti iau tepusul, stai cu el.” Nu, ci altfel, „Harul Meu iti este deajuns.” A pus loc in raspuns.Dar, dupa ce a inteles frumusetea, intelepciunea, ratiunea raspunsului Dumnezeiesc, Pavel a zis, „Slavit sa fie Domnul!”

Rugaciunea are efecte in aceasta dimensiune: lumea spirituala. Am auzit zicand, „Nu te ruga pentru cauza asta, vin duhuri rele peste tine. Am auzit, cutare are niste probleme mari, grele. Fereasca Dumnezeu , nu te baga acolo, stai linistit. Cum sa te rogi tu pentru asta?” Daca sunteti fii ai lui Dumnezeu altfel trebuie spus, „In numele Meu veti scoate draci!” Este adevarat ca cel rau reactioneaza, dar de asta ne temem noi? Este adevarat ca el se opune, dar nu stim noi acest lucru? Sau chiar oare tinem noi asa de mult la propria noastra siguranta incat sa nu avem mila de fratii nostri  si sa nu iubim pe Dumnezeu si sa pretuim lucrarea Lui? Este adevarat ca diavolul este puternic, dar Dumnezeu este atotputernic. Este adevarat ca el reactioneaza, dar Dumnezeu actioneaza. Si noi suntem unelte ale lui Dumnezeu, nici o frica sa nu fie in noi, cand e vorba sa ne rugam. Diavolul vrea sa ne intimideze, vrea sa puna frica in noi. Si daca reuseste, ne-a paralizat actiunile, mijlocirile, lupta. Sigur, cuvantul Domnului ne invata sa actionam in calauzirea Duhului si sa nu nebagam ca omul neintelept in probleme in care nu avem indrumarea Duhului Sfant, dar acest Duh, intreb eu, cum va veni peste noi? Daca nu ne rugam? Dumnezeu sa ne umple cu Duhul Sfant si sa fim uneltele Sale.

Raportul rugaciunii cu obiectul mijlocirii (3)

.. cu cauza pentru care ne rugam. In aceasta zona, rugaciunea devine mijloc prin care Dumnezeu rezolva problema respectiva. Efectiv, interventia lui Dumnezeu este adusa peste situatia aceea si problema este rezolvata. Dincolo de aceasta interventie Dumnezeiasca, cel care se roaga dezvolta o relatie de simpatie cu problema pentru care se roaga si este dispus sa faca sacrificii spre rezolvarea problemei  pentru care se roaga.

Raportul rugaciunii in raport cu Dumnezeu (1)

Poate ca in zona aceasta este cea mai frumoasa dimensiune a sensului si scopului rugaciunii. Rugaciunea indupleca mila lui Dumnezeu. Harul Lui, indurarea Lui, interventia  este facuta in dreptul acelei cauze pentru care ne rugam. El priveste cu bunavointa si de fapt, asta si asteapta, pentru ca in imparatia Sa, in relatiile din imparatia Sa, noi suntem facuti parte cu El la lucrare, pentru ca ne va face parte cu El pe scaunul de domnie si inca de acuma vrea sa ne invete cu asta. Ne incredinteaza parti mici din lucrare ca sa o facem impreuna cu El. Sa simti cum e inima Lui, sa te rogi cum e inima Lui si sa pui in evidenta ce vrea El sa faca. Este grozav. Dar, mai e ceva: Rugaciunea prelungeste indurarea lui Dumnezeu in viata unui om.

Tim Hill – In the midst of it all

tim hill

Tim Hill – In the midst of it all

What have you done to deserve all this, curse God and die
What advice for a man who had trusted God most of his life
And then Job speaks, as he stands among his broken down domain
In the midst of it all, I shall stand and not fall and bless His name

In the midst of it all, In the midst of it all
I found hope that will never let me fall
Jesus heard my call, and my knees stood tall
And here I stand complete in the midst of it all

And, should the day ever come when everyone bows their heads to cry
And when man has done all that man can do and I’m left alone to die
Oh, but even then, if I’m surrounded by afflictions greatest pain
In the midst of it all, I shall stand and not fall and bless His name.

Video de la elarrepentid0A IX-a Conventie a Uniunii Bisericilor Penticostale Române din Spania – Calpe 2011 – Reactivând Puterea Duhului Sfânt în noi, canta Dr. Tim Hill- You can watch/listen to more Tim Hill music here- http://music.yahoo.com/tim-hill/ (26 videos)

Related posts

C. S. Lewis – The Screwtape Letters (6) Escaping the Wiles of the Devil (last video)

Taken from the C.S. Lewis Study Program ‘The Screwtape Letters’ a six-part video study guide of one of the most popular and profound works of C.S. Lewis. By Dr. Jerry Root – noted C.S. Lewis scholar and faculty member at Wheaton College. CSLewisInstitute

The Screwtape Letters is a satirical Christian apologetic novel written in epistolary style by C. S. Lewis, first published in book form in February 1942. The story takes the form of a series of letters from a senior Demon Screwtape to his nephew Wormwood, a Junior Tempter. The uncle’s mentorship pertains to the nephew’s responsibility for securing the damnation of a British man known only as „the Patient”. The Screwtape Letters comprises thirty-one letters written by a senior demon named Screwtape to his nephew, Wormwood, a younger and less experienced demon, who is charged with lewis holy trinity churchguiding a man toward „Our Father Below” (Devil / Satan) and away from „the Enemy” (God). (Read more, including the plot of the book at Wikipedia)

Here are the six parts Dr. Root covers in 4 separate videos (which I will posts as soon as they each become available):

  1. Background
  2. Doctrine of Hell
  3. Three major themes that run through these letters
  4. Antidote to Screwtape’s wiles and what Lewis might say about how we might protect ourselves against various forms of temptation.

The Screwtape Letters Part 1 – The Background

The Screwtape Letters Part 2 – C. S. Lewis’s Concept of Hell

The Screwtape Letters Part 3 – Pride throughout the letters

The Screwtape Letters Part 4 – The Rationalization of Evil, Akrasia, or „The Lust of Deceit”

The Screwtape Letters Part 5 – The Lust of the Flesh

the-love-of-god-

Last Part 6 – Escaping the Wiles of the Devil

Dr. Root, C.S. Lewis scholar at Wheaton College, Illinois, in his last lecture gives some antidotes to Screwtape’s wiles and ways to avoid temptations and see more victory from the writing of C.S. Lewis in the Screwtape Letters. If you want to escape the wiles of the evil one, take the love that He has given you, and let that be the canvas on which you will paint the struggles of growing in courage and temperance and justice.

Screwtape’s overtures must be detected and overcome. How can this be done? Any study of C S Lewis’s Screwtape Letters must end with a word of hope and some positive advice, as to how we can become less and less susceptible to the wiles of the evil one. In Mere Christianity, C S Lewis said he thought pride was the great sin. And, certainly pride is one area, one thread on which several of the Screwtape Letters are held together. When Lewis says ‘pride is a great sin’ though, I would tend to take issue with him, unless he means by ‘great sin’, like the apex of a pyramid is the greatest point of a pyramid, I’m comfortable with what he’s claimed. Lewis wasn’t the only one who said pride was the greatest sin. Augustine, in his commentary on Psalm 19 says the same thing. And, many christians throughout time.

But, let me see if I can make a case. If, again, they mean pride is at the apex of a pyramid, it’s at the end of a process. We know that the apex of the pyramid is being supported by things far more substantive beneath the apex. But, let me explain what we discover as we go to the parts that are the more substantive of the pyramid, where something like pride would be the apex. I am not talking, too, of pride as pride in a job well done. I’m talking about that form of pride that manifests itself as a kind of pretense- making myself look better than I am. Deluding myself into thinking I am  better than I am, or wanting other people to buy into the delusion.

Could it not be that maybe pride is preceded by insecurity and fear. If you knew me as I am, you might reject me. So I try to make myself better than I am. If this is true, then the Bible is explicit about what would be beneath – fear and insecurity. 1 John 4:18 „perfect love casts out fear”. Now, you and I have never been loved perfectly by another human being before. Well meaning people have done the best they can, but we’ve still picked up mixed messages. So, consequently, if perfect love casts out fear, a corollary might be that imperfect love breeds anxiety. And, each of us, by the methods we picked up from others, have been at some level saddled with the burden of anxiety. Furthermore, it gets worst before it gets better. You and I have never loved anybody perfectly either. So people in our world, who have looked to us for love. Though we’ve done the best we know how, we’ve still saddled them with some burden of anxiety.

There’s only one person who knows you utterly and loves you completely, and that’s God. His love is non contingent, it’s not based any kind of performance on our part. When we fail, He loves us and forgives us. When He’s picked us up by His grace, His love nurtures us. His love is not increased by our performance, nor is it diminished by our failure. This is overwhelming. God knows us and loves us completely. That doesn’t mean He’s not disappointed at our failure. But His love is such that He remains with us. He’ll never leave us or forsake us.

Therefore, it would appear that the greatest sin, at the base of the pyramid is to reject the love of God, to be unwilling to accept the love of God in our lives.

Antidote – The love of God. 

Security in the love of God is a preventative, making us less susceptible to Screwtape’s temptation and offerings. Lewis writes an essay: First and Second Things. You put first things first, you get second things thrown in. You put second things first, you lose out on first and second things. For, who can eat, and who can enjoy life without Him? Screwtape provides false notions of the self and of the world. When we define ourselves by these falsehoods, we become susceptible by the things he suggests will fulfill us. We look for artificialities, rather than something substantive in God. God loves you. He knows you and He loves you. And, nothing will keep you safe from the evils of the wicked one more than the realization of God’s love for you and your loving response to Him. Trusting that He has your best welfare at stake, so you don’t start looking for it in other places. I think we need to define ourselves by how He sees us and He loves us. We are always having a great love story told to us, by the great lover of our souls, and we live most of our lives out of cognition. There are brief moments when we get it. He loves us and we’re overwhelmed. And then, we fall out of cognition as quickly as we fell into cognition.

In the heart of God, He offers us the best He can offer us- His love. And we, instead, vector off towards artificialities. The love of God keeps us secure. If you neglect God’s love, you will begin to drift away from Him and drift towards those artificialities that we use as a substitute for God. And once Screwtape could move towards these idols, these artificialities, he’ll start to have His way with us. We, withdrawing into ourselves  and becoming self-referential, we also look on others in a utilitarian way, which compounds our sense of isolation. We also increase our own sensitivities, becoming more easily hurt by the actions of others around us, while becoming less sensitive to the hurt others around us may be enduring because of us. Photo below via www.pastormattrichard.com

Growing in Virtue

There is something we can do in order to grow in grace as well

Growing in Virtue 2 Peter 1:1-11 and Lewis also writes about virtue in Mere Christianity. Virtue is an integrated hole. Virtue is a means to the good life. Virtue had facets, but they were all interdependent. – These things grow in response to our love for God. These are the offerings of our love back to God, in loving response. All these are habits, too, by the way.

  1. Courage is the habitual ability to suffer pain and hardship. It’s endurance, fortitude, it’s staying power. Courage is the ability to say „Yes” to right action, even in the teeth of pain. Our own moral development will not progress if we don’t have this endurance. When the temptation comes we endure. When we run the risk of vectoring we need to endure in our loving response to God. We need to lather up again in God’s love for us, that we might triumph over some of these other things. 
  2. Temperance, on the other hand is the habitual ability to resist the enticement of immediate pleasure, in order to gain the more remote good. If courage is the ability to say „yes” in the right action even in the teeth of pain, temperance is the ability to say „no” to wrong action even in the jaws of pleasure. And we can do that most readily, when we’re most satisfied in our relationship with God. If you find yourself caving in because you’re intemperate, let the red light go on the dashboard of your life- God loves you, He forgives you… when the red light goes on, go to Him in your intemperance and receive from Him His grace, that you might reinsert yourself in the world. Temperance is a mark of maturity. When my children were little, they weren’t born temperate. When they were little, they would have been willing to sell their souls for sweets. They were easy marks for Screwtape whenever he came. If you want to escape the wiles of the evil one, take the love that He has given you, and let that be the canvas on which you will paint the struggles of growing in courage and temperance and justice.
  3. Justice is the habit of being law abiding and concerned with the common good and general welfare of ones society. Justice recognizes that my own moral development is interlinked with my responsibility to you. Justice seeks to secure and protect natural rights, to be fair and render to others their due. If I am engages in self-referential ways that treat you in a utilitarian way, my own character is diminished, and as a human being I am not enjoying life to the fullest. Justice testifies to the fact that character and development is connected to one’s responsibility to another. One’s moral development is linked to practicing fairness and showing genuine concern  for the welfare of others.
  4. Wisdom. Lastly, wisdom is the habit  being careful about decisions one makes. It seeks counsel and advice. Wisdom is the perspective of the scaffold, it’s the perspective of God’s word, it’s the perspective of friends who bring to us insight that we wouldn’t have, if we were operating individually, or self-referentially. We need this wisdom.

The thing that keeps us moving in the realm of virtue and spiritual maturity is when it’s all built on the foundation of God’s love. God’s love is the antidote to the wiles of the evil one. Three weeks before C S Lewis died, an American girl wrote him a letter, and she had read the Narnian chronicles, and Lewis was on his deathbed, virtually. Nobody would have faulted him if he wouldn’t have wrote this girl back. But, he writes her a letter, this great christian leader, not struggle free in his life, but a struggler who learned the art of living through his struggles. He learned about the grace of God and the love of God. And Lewis writes this girl, as he’s on the threshold of eternity, to an 11 year old American girl on the threshold of her earthly experience, and he says to her, „If you continue to love Jesus, nothing much will go wrong with you. And I pray you may always do so.” It’s still great advice.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari