Sunt un pribeag fara de tara – INSTRUMENTAL – Wayfaring Stranger

stranger pribeag

SUNT UN PRIBEAG FĂRĂ DE ŢARĂ
RĂTĂCITOR PRIN LUNG PUSTIU
DAR AM ÎN CERURI O COMOARĂ
ŞI ŢARA MEA E-N VEŞNICII

MĂ-NDREPT SPRE CER SĂ-L VĂD PE TATĂL
SĂ NU MAI FIU UN PEREGRIN
CĂCI DUPĂ CE-AM SĂ TREC IORDANUL
SE VA SFÂRŞI AL MEU SUSPIN

VOI LEPĂDA A MEA POVARĂ
ELIBERAT DE CRUCEA GREA
NĂDEJDEA MEA NU O SĂ MOARĂ
ŞI VOI INTRA-N ODIHNA SA

TU VEZI CE GREA E-NAINTAREA
MĂ LUPT SĂ BIRUIESC MEREU
UN DOR NESPUS MĂ CHEAMĂ ACASĂ
E DORUL DUPĂ DUMNEZEU

ŞI-MI VOI PARCURGE CALEA TOATĂ
ŞI VOI AJUNGE-AL MEU SFÂRŞIT
PRIMIT VOI FI CU BUCURIE
ACASĂ CÂND VOI FI SOSIT

Lyrics de la http://www.resursecrestine.ro/cantece/

Uploaded on Dec 17, 2011 elarrepentid0 A IX-a Conventie a Uniunii Bisericilor Penticostale Române din Spania – Calpe 2011 – Reactivând Puterea Duhului Sfânt în noi.

Thanks to Ben Lucescu for this beautiful video:

ENGLISH – Wayfaring Stranger

Richard si Sabina Wurmbrand – Daca zidurile ar putea vorbi

Screen Shot 2013-03-21 at 8.57.26 PM

Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, București – d. 17 februarie 2001, Torrance, California) a fost un predicator creștin luteran.Născut la București, într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada adolescenței, a urmat cursurile unei școli politice la Moscova, între 1927 și 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă și s-a convertit la creștinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine care au atras adversitatea autorităților vremii. Atît în închisoare, cît și după eliberare, Wurmbrand a ținut predici, luptînd, totodată, pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume.

Richard Wurmbrand a fost mezinul familiei. Din cauza dificultăților financiare, familia Wurmbrand se mută la Istanbul, unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. Rămîne, însă, orfan de tată la vîrsta de nouă ani, iar, la cincisprezece ani, familia lui se repatriază. Adolescentul Wurmbrand este atras de mișcarea comunistă și de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în țară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat și închis la Doftana. Mai târziu, a primit, sub o altă identitate din partea PCR, și misiunea de a organiza filiala județeană Deva. Renunță la doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătorește în 1936 cu Sabina Oster, revenită în țară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se convertește la credința creștină, citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca, mai apoi, să devină pastor luteran.

Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrățișează credința creștină sub influența lui. În plin război mondial, în 1941, misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorități datorită originii evreiești. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard și Sabina Wurmbrand ajută mulți evrei să supraviețuiască în acele vremuri de grea restriște.
După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza) în care liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălînd în, acest fel, „rușinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți.

Wurmbrand este urmărit de autoritățile comuniste atee instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna, etc. În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli. Îi cunoaște atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu (care avea să îi salveze viața), Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.

După paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv,1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.

Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură.

După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi. Moare în Torrance, California, în februarie 2001.

Wurmbrand nu este un teolog de profesie, dar cărțile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităților comunismului, cît mai ales mărturii ale Bisericii Creștine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În același timp, volumele sale constituie o literatură devoțională și sînt traduse în toate limbile de circulație internațională. Cu Dumnezeu în subterană este istoria anilor petrecuți în închisorile comuniste. Alături de Noblețea suferinței, scrisă de Sabina Wurmbrand, volumul este o veritabilă profesiune de credință a creștinului trecut prin încercarea închisorii. În această perioadă, Wurmbrand compune cîteva serii de predici, pe care le învață pe de rost și pe care le expune în două volume – Dacă zidurile ar putea vorbi și Predici din celula singuratică, la care se adaugă volumul 100 de meditații din închisoare. Volumul Christos pe ulița evreiască cuprinde mărturii de viață ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru Manualul ateului, Wurmbrand redactează Umpleți vidul!, volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă. În același ton este scris volumul Dovezi ale existenței lui Dumnezeu, pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu.

Doamne cum sa-ti multumesc?

Sabina Wurmbrand

R C Sproul – What Does „Inspiration” Mean in 2 Timothy 3:16

photo via http://www.joeyrodgers.com

R. C. Sproul: In the church, we have a doctrine called INSPIRATION.  And the english translation of 1 Timothy 3:16 uses the term inspiration. But, I think that we must make a distinction  between the use of the term ‘inspiration’ here and the way it’s used theologically in the history of the church. Because, as Dr. B. B. Warfield once pointed out so eloquently, the real meaning of this text here in 2 Timothy 3:16, has to do, not so much with the way in which God communicated His information to us through the human writers, but rather, the emphasis in this text is on the source of that information.

rc sproul 2Paul is using the word theopneust, when he says ‘all Scripture is given by inspiration’. Literally, what this means is God-breathed. And it means, that which God has breathed out, rather than that which God breathes in. Now, you notice I had to pause and breathe. In order for me to speak, I have to have breath in my lungs. And while I’m speaking, if I continue to speak and don’t take a breath while I continue to speak, pretty soon I start squeaking like a mouse and I run out of breath. I have to breathe. Because when I speak, I’m breathing out. And in order to breathe out, I must first breathe in.

Now, the force of what Paul is saying here, is that he is saying that all of Scripture is breathed out from God. When we breathe out we are involved in expiration- not in the sense of dying, but, we expire at death because we breathe out for the last time. We don’t breathe in anymore. But, to breathe out is expiration, whereas to breathe in is inspiration. So, really, if we were getting real technical here, we should translate this phrase that „all Scripture is given by expiration”. Now, so what? What’s the difference between expiration and inspiration here? Again, the point that I’m jealous to make here is that what Paul is saying, when he insists that all Scripture has been breathed out by God is that its ultimate origin is in Him. It is His word. It is His speech. He is the one who is the source of these writings.

And so, when we talk about the doctrine of inspiration, we’re talking about the way in which God superintends the writing of sacred Scripture. That God does not just act and let people respond with their own insight and their own imagination to set forth their view of  what God has done. But, that God is working by the Holy Spirit to superintend that record to make sure that the record that is written is His word.

Is Truth Relative? Greg Koukl at THRIVE Apologetics Conference 2013

See also

  1. Greg Koukl – Moral Relativism lecture to University students
  2. Apologetics PAGE

photo via http://rogueuniversity.com/musings

When you think about it, there are a lot of ways to show that christianity is false. Look at our story, it starts with „in the beginning God…”  If the atheists are right, we don’t get a beginning, we don’t even get started. Our case is based on Jesus of Nazareth. If He never existed we’re out of business. If He wasn’t the one reflected in the Scripture, if that’s just a bunch of legends, we’re up the creek as well. No soul. Why is that important? Because if there is no soul , there is no thing to go into the afterlife. And since the afterlife is an important part of christianity, we’re sunk again, if they can make the case there’s no soul. On the resurrection, Paul himself said that christians of all people should be pitied if there was no resurrection.

Christianity can be falsifiable in principle, and if it can be falsifiable and falsified, it can also be supported. It can be demonstrated that it can be true. But, the minute you say something like „can be demonstrated to be true”, you run into another obstacle, that is very popular and very in play in our culture. It’s also very unusual to me, because taken at face value, which strikes me as a pointless challenge. The other challenges that I mentioned, and by the way, every one of those areas I talked about- the existence of God, the existence of Jesus, the existence of the soul, the resurrection, and a whole bunch of others, there’s a full course press on all of those right now. And that’s why I’m glad you’re all in this conference. All of those, I would say, are intellectually noble ways of going after christianity.

Relative truth – pulling the rug from underneath the  christians

This next thing, that I want to spend my time talking about, I don’t think it is intellectually noble. I think it’s a foolish way of going after christianity, but it is very popular. Everybody’s fighting over what they think is true. Well, the truth of the matter is in this world truth doesn’t exist- it’s not unusual to go into a campus society in general and begin to talk about these kinds of things. And, as you advance christianity, if you’re doing it properly, you’re doing it as a picture of reality. This is true in the deep sense of the word. That’s our view; that’s our claim. That’s what we’re offering. And people want to dismiss it and say, „Well, there is none of that kind of stuff. Truth doesn’t exist in this world. Maybe it’s true for you, maybe it’s relative to your beliefs. Everybody has different beliefs that are true for them. But, no one can say that what they believe is true, that it applies to everyone.” In one sense it’s a kind of end around  all of the conflict. It’s a kind of a saying, :Well, everybody’s right.” It has a tolerant feel, but, at the same time it’s kind of like saying everybody’s wrong, too, „You are wrong in all your individual beliefs on what is actually so; you are just right for yourself.” And so, it’s an odd kind of „everybody’s right, but, in the background, everybody’s wrong, at the same time. A lot of folks haven’t thought about that particular point.

Truth on this view, then, is relative, is subjective, it is just up to individuals. And, I hope you can see how, when a culture is deeply convinced  of that idea, it’s a complete end around all the arguments. It’s a pulling the rug from underneath the christians. It’s a very clever move, in terms of spiritual warfare.

Notes continue under the video-

Professor Greg Koukl answers the question, „Is truth relative?” at the 2013 Thrive Apologetics Conference, held at Bayside Church in Granite Bay, California.thrivingchurches

…and I think of spiritual warfare in the area of ideas and how ideas are being used to dissuade people. That’s why Paul says that the weapons of warfare are divinely powerful of destruction of forces which are tearing down speculations and every lofty thing raised up against the knowledge of  God, taking every thought captive through the obedience of Christ. 2 Corinthians 10:3-5 The point here is this is an idea that is a fortress, that a lot of people can’t get past: The idea that christianity claims to be true, but are convinced there is no truth. I wanna deal with that challenge. If you’re a skeptic, I just wanna get you thinking about this. I think that the claim that there is no truth is obviously false, and I think that everybody in this room knows that it’s false.

The definition of what we mean by truth – If belief is what made something true, there would be no difference between belief and make belief. When we say a thing is true, we’re not saying we don’t mean by that that we merely believe it, because we could believe false things. We don’t say that we see it or we have discovered it to be so, because that’s just how you find out whether a thing is true. if we’re just working with the concept of truth, what we mean when we say a thing is true is that our statements match up with the way the world actually is. Or our beliefs match up, or our thoughts match up. The philosophers call this the correspondence theory of truth- or that christianity matches up to the real world. That is the standard definition of what is truth.

Does that kind of truth exist? Is it possible for us to make statements about the world, and have some confidence that our statements actually match up? Can we know things about theology, about ethics? Can you actually know these things? Is it just not a leap of faith or a mere assumption, or a mere assertion? Can we have good reason that this is something we can count on? My answer to all of those things is: Yes. And I wanna show you how that can be the case. (23:00)

How can we know that the claim: There is no truth is false?

and that therefore, the claim that there is truth is a true statement.

  1. First problem: It’s suicidal, self refuting. The first reason that I reject the idea that there is no truth is that it is obviously false. When I go on campus, I am actually mystified  that this has gained such favor among people at university campuses. The minute I want to acquiesce to their view I run into a problem. The problem is that I am being enjoined to believe that it is true, in the sense I just described it and defined it, that there is no truth. Somebody says, „There is no truth.” You say, „Really? Is that true?” You’ve got to tell me what you expect me to do with your statement. Accept or reject. This is the way people are: When they say there is no truth, they don’t see the inherent contradiction in their own statement. I actually had a debate on this issue with Marv Meyer. The debate was titled: Is truth true? Meyer was arguing that there is no truth, and I was arguing with this question: There’s no truth. Is that true? That’s one of the ways to show that the statement „There is no truth” is false, it’s just obviously self refuting, and there’s no way around that. There’s just no way out of that problem.
  2. Second problem: That every single person knows things to be true. And you know that because you took an idea that you had in mind, and you compared it to the world, and you matched it up to see that there was a fit, and when your thoughts matched the way the world is, that’s a truth relation. If we are able to take statements or beliefs and in some measure match them against the world, to see if our beliefs are accurate, well, then we can find out what the truth is there. And, indeed, we do this every single day. In fact, if we could not determine truth about a whole bunch of things, we’d be dead in a day. Our lives depend on our ability to determine whether there is truth or not.

Now, I have just given you 2 reasons to believe that the statement „There is no truth” is false. (34:00 there are still 15 minutes left of the video where Koukl gives 2 examples)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari