Nicu Wagner – Voi rezidi altarul (cantare noua) + 2 more

Nicu Wagner

La Biserica Gloria Salzburg, Martie 2013 de caapd

RUGA – Ma apasa tot mai greu povara

1
M-apasă tot mai greu povara, şi gustul ei e prea amar
Căci simt în piept, cum suferinţa aprinde al durerii jar,
Privesc în zări şi în tăcere, aştept să-mi vină un răspuns
Căci Domne, Tu-mi cunoşti durerea, de Tine nu-i nimic ascuns!
Refren :
Opreşte, Doamne, încercarea, căci parcă jugul mi-e prea greu
Smerit te rog revarsă-Ţi mila, căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu.
La Tine vin în ceasuri grele, Părinte şi Ocrotitor
Când îţi simţesc apropierea îmi este jugul mai uşor !
2
Nu am la Tine nici un merit, şi recunosc dreptatea Ta
Dar în genunchi te rog, ai milă şi îţi arată dragostea .
Îmi iartă tot trecutul Doamne , căci nu Ţi-a fost Ţie plăcut
Îţi mulţumesc pentru răbdarea ce pentru mine ai avut !
3
Opreşte-odată, Tu, furtuna ce sufletu-mi răscoleşte
Căci Tu ai fost dintotdeauna, Părintele ce mă iubeşte .
Tu nu mă vei lăsa de pradă atacurilor celui rău
Deşi nu-Ţi merit izbăvirea şi eu sunt un copil al Tău !
Refren:
Opreşte Doamne încercarea, căci parcă jugul mi-e prea greu
Smerit te rog revarsă-Ţi mila, căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu.
Apleacă-Ţi azi te rog urechea la lăcrimatele-mi cuvinte
Şi de la tronul îndurării, ascultă ruga mea fierbinte
La Tine vin în ceasuri grele, Părinte şi Ocrotitor
Când îţi simţesc apropierea îmi este jugul mai uşor !

Domnul e aici ca i-am simtit fiorul

/: Osana , cântă adunarea
Osana , să răsune zarea
Osana , o ce har nespus
E prezent la noi acum Isus :/

1) Domnul e aici că i-am simţit fiorul
Domnul e aici , o simte tot poporul
/: De la doi sau trei , după-al Sau cuvânt
E prezent Isus prin Duhul Sfânt :/

2) Domnul e aici , exclamă şi Iacov
Când dormea fugar pe-o piatră căpătâi
/: Domnul e aici , azi în templul Lui
Aici este scara cerului :/

3) Crede că-I aici frate cu tărie
Mâna s-o ridici pentru veşnicie
/: Domnul te-a iubit şi te-a mântuit
Fie-I numele în veci slăvit :/

Anunțuri

Nelu Brie – La casele de schimb – Trei observatii sub forma de avertisment – Biserica Emanuel Anaheim California 24 Martie 2013

Alte predici recente – NELU BRIE-

Nelu Brie Emanuel

Matei 21:10-17

Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mişcare, şi fiecare zicea: ,,Cine este acesta?„ 11 ,,Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii„, răspundeau noroadele. 12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.„

14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat. 15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!„ s’au umplut de mînie.

16 Şi I-au zis: ,,Auzi ce zic aceştia?„ ,,Da,„ le -a răspuns Isus. ,,Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?„ 17 Şi, lăsîndu -i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a ramas acolo.

Trei observatii sub forma de avertisment care apostolul Pavel le-a lasat in epistolele sale:

  1. Apostolul Pavel a anuntat ca vor veni vremuri cand oamenii se vor lasa de credinta. Nu poti sa te lepezi de ceva ce n-ai. Pavel a anuntat ca in vremurile din urma, oamenii se vor indeparta, se vor lepada de credinta.
  2. Apoi, Pavel a avertizat ca vor veni vremuri grele pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru biserica ce se tine in credinta vor veni vremuri grele.
  3. Avertizmentul al treilea, tine de faptul ca in vremurile de pe urma biserica va fi o biserica amestecata, adica comunitatile vor fi comunitati amestecate, in sensul in care, in comunitati vor fi oameni care nu vor suporta nicicum invatatura sanatoasa. Este extrem de greu sa slujesti in asemenea vremuri, sa sti ca Dumnezeu iti cere sa proclami cuvantul si sa sti ca intre cei care te asculta sunt oameni care pretind ca-l iubesc pe Dumnezeu si totusi nu-L iubesc.

Domnul Isus a intrat in Ierusalim. Mergand in cetate, El a tintit spre templu. A intrat in templul lui Dumnezeu. De observat e ca Domnul Isus a restaurat templul. Templul lui Dumnezeu devenise cu totul altceva decat se intentionase, atunci cand a fost zidit. La inaugurarea templului, slava lui Dumnezeu s-a coborat peste templu si impresia slavei lui Dumnezeu a fost atat de puternica, incat preotii au trebuit sa iasa afara. Nu au mai putut sa faca slujba din cauza slavei lui Dumnezeu. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si-n vremea in care Domnul Isus intra in templu, Dumnezeu nu-si mai poate face lucrarea din cauza prezentei masive a oamenilor neascultatori de Dumnezeu. Acolo, in situatia aceea, Domnul Isus a facut un lucru foarte sugestiv.

Intrand in templu, prima data in curtea neamurilor, a dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei. In acest verset se gaseste o semnificatie. De fapt, ce se intampla in acea curte a neamurilor. Oamenii veneau la templu ca sa-si aduca jertfe. Cei care calatoreau de departe, nu puteau sa se insoteasca cu animalele de jertfa, ci aduceau cu ei bani, urmand ca la templu sau in Ierusalim sa cumpere animalele pentru jertfa, dupa aceea sa aduca sacrificii lui Dumnezeu. Problema era insa, ca la templu nu mergea cu orice fel de moneda. Nu puteai sa cumperi cu orice fel de moneda. Evreii aveau o sensibilitate pentru monede, cum sa tii in visteria templului o moneda a Cezarului? Asa ceva este o idolatrie. Atunci s-au gandit sa rezolve problema intr-un fel foarte ingenios. In curtea templului au fost asezate niste case de schimb. La templu au facut o moneda a templului, o moneda sfanta. Au pus casele de schimb in curte, de unde puteai sa cumperi moneda cea sfanta, venea-i cu banii tai lumesti la templu, acolo ti-i schimbai in bani duhovnicesti, dupa aceea puteai trece in templu. Era un fel de ‘exchange office’ sau casa de schimb.

Acolo se intampla un transfer foarte interesant. Valorile, continutul, fluxul, care exista in banii pagani se transforma prin banii templului in valori spirituale, tolerate, de dorit. Pe Isus l-a deranjat acest comportament si a rasturnat mesele. M-am gandit ca exista niste case de schimb si in curtea miscarii evanghelice contemporane. M-am gandit ca exista case de schimb la care se convertesc valori seculare, lumesti, concepte, filozofii pagane, nebiblice. Dar, care trecute pe la casele de schimb se transforma in moneda templului si sunt acceptate in miscarea crestina evanghelica din vremea noastra. Pe dumneavoastra nu va cunosc, il cunosc pe fratele Lazar, invatatura dumnealui, nu-mi fac mare grija. Desi, nici odata garda nu trebuie sa fie lasata jos. Apostolul Pavel a spus despre sine, „Chiar daca eu v-as spune o alta evanghelie- cu mine afara. Evanghelia Domnului Isus sa ramana.”

Exista o presiune teribila, care se exercita in vremurile noastre impotriva poporului lui Dumnezeu, bisericii lui Dumnezeu. Predica din aceasta dimineata am intitulat-o:

La casele de schimb

Acolo, la casele de schimb se intampla ceva. Vii, sa se vine cu moneda lumeasca, cu concept si filozofie straina de evanghelia Domnului Isus. Dar, care e transformata cumva si in interior devine acceptabila. Vom identifica 4 de asemenea monezi, care sunt convertite in monezi acceptabile, sau care influenteaza. Eu am ramas surprins sa vad cat de disponibila este miscarea evanghelica actuala sa se potriveasca acestor conceptii si sa se lase influentata in modul de a gandi evanghelia si viata de credinta prin prisma acestor conceptii.

  1. Primul concept filosofic – Umanismul
  2. A doua conceptie filosofica – Pragmatismul
  3. A treia conceptie filosofica – Pozitivismul
  4. A patra conceptie filosofica – Relativismul

Vezi notite din predica (FULL) sub video

1. Primul concept – Umanismul

Umanismul este o filozofie care declara ca scopul suprem al tuturor lucrurilor este fericirea omului. Ratiunea pentru care exista natura, si viata, toate binecuvantarile este fericirea omului. Scopul intregei existente este fericirea omului. S-a mers pana acolo ca s-a spus ca si Dumnezeu exista ca sa asigure omului fericirea. Viata este imaginata ca un imens Disneyland, in care omul este chemat sa se joace, sa se simta bine. Un filozof american Johnson a spus ca omul n-a fost facut ca sa munceasca. El a fost facut sa se joace. Munca este pretul platit pentru bilet. Umanismul ne invata ca existam ca sa fim fericiti. Dumnezeu exista ca sa fim fericiti. Ca ratiunea si sensul existentei este buna starea, implinirea si fericirea noastra. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb se transforma in adunari cu foarte multe lucruri care se predica.

Spre exemplu: Teologia Prosperitatii. Succesul este definit in termenii  buna starii pamantesti. Buna starea pamanteasca devine un criteriu dupa care iti dai seama daca cineva e duhovnicesc sau nu. M-am tot intrebat: Ce le va mai predica in aceste vremuri de criza. De exemplu, ce le va predica in Detroit celor caruia i-au luat casele si au ramas fara de joburi. Am aflat ce le predica. Spre exemplu: Vei primi inapoi tot ce ai pierdut- titlu de predica- cu conditia daca dai ce ti-a mai ramas. Trebuie sa sameni mai intai, ca sa-ti vina binecuvantarea. Este umanism si aceasta conceptie nu exista. La probele vietii nu ramane in picioare.

Daca este sa mergem mai adanc, vom observa ca in umanism exista doua orientari mari.

  1. Daca esti prieten cu Nietzsche, vei spune ca sensul vietii este sa acumulezi puterea. Putere, care are la baza buna starea materiala si putere cu care apoi vei influenta pe altii.
  2. Iar, daca esti frate cu.. mergand in antichitate cu  Epicur: Sensul vietii este placerea. Oamenii fug dupa buna stare si fug dupa placere, dupa a se simti bine. Acest concept „Eu exist ca sa ma simt bine”,  tot ce e in jurul meu exista ca eu sa ma simt bine- acest concept cand este dus la biserica face dezastru in biserica.

De fapt, de ce exista biserica? Sa ma simt eu bine. De ce predica pastorul? Ca sa am eu sentiment al buna starii si a binelui si a implinirii. De ce canta grupul de cantare? De ce canta corul? Raspunsul este la toate aceste intrebari: Pentru ca sa-mi placa, ca sa ma simt bine. Oamenii cauta sentimentul binelui. Cauta sa fie satisfacuti. Iar cand se incheie o slujba la adunare, ne ducem spre casa si vorbim unii cu altii. Cum a fost? Ti-a placut? Chiar intrebarea ‘ti-a placut’, sau felul in care ne uitam si masuram, socotim daca-i acceptabil sau daca nu-i acceptabil in functie de daca ne-a placut sau nu. Asta0i umanism, fratii mei.

Si-n ziua de Florii, trebuie sa spunem ca restaurarea templului lui Dumnezeu implica scoaterea acestor conceptii. Noi nu venim la biserica pentru a ne simti bine, desi, nici nu venim la biserica pentru a ne simti rau. Nu de aia venim la biserica, sa ne chinuim. Dar, esenta nu-i pentru noi. La casa lui Dumnezeu venim ca sa ne inchinam lui Dumnezeu. La casa lui Dumnezeu, eventual daca ne gandim la comunitate, venim ca sa zidim pe altii, sa oferim altora. Casa lui Dumnezeu nu exista, in primul rand, pentru buna starea mea. Casa lui Dumnezeu exista pentru gloria lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu. Si acolo, Dumnezeu trebuie sa fie proclamat, marturisit si noi sa ne inchinam Lui.

Cu presiunea umanismului pe ei, lucratorii, slujitorii, pot sa simta o ispita grozava. Ispita consta in faptul ca va trebui sa faca tot ce le sta in putere ca oamenii sa fie multumiti, sa fie bucurosi. Pai, daca el vine la biserica sa fie fericit si lumea exista ca el sa fie fericit, eu ca pastor ce misiune am in lume? Sa te fac pe tine fericit. Acesta este umanismul. Misiunea pastorului in lume nu este sa faca fericita biserica. Misiunea pastorului in lume este sa propovaduiasca adevarul lui Dumnezeu, sa ramana slujitorul lui Dumnezeu. Si cine ia aminte la cuvant si plateste pretul a smereniei, pocaintei, credintei, a lepadarii de sine va fi fericit, dar in termenii lui Dumnezeu, nu a umanismului secular.

Frati si surori, ce cautam, in esenta? Care este motivatia care ne impinge spre ceea ce facem? Pentru ca tot sub imperiul umanismului contemporan, bisericile evanghelice contemporane s-au comutat de pe evlavios spre divertisment. S-au mutat de pe reverenta cu frica de Dumnezeu si rugaciune spre divertisment si amuzament. Asa este. Vorba lui Tozer: Cand Dumnezeu pleaca dintr-o biserica, in loc ramane distractia. Si atunci, sub presiunea acestor cautari, oamenii, cautand ca urechile sa le fie gadilate, slujitorii simt ceva, ca dintr-un instinct, o ispita- apleacarea a deservii o asemenea comunitate cu asteptarile ei. Dar, daca facem asa, ne-am pierdut recunaosterea lui Dumnezeu. Adunarea s-a trasnformat in adunatura. Si Domnul Isus, cand o cerceteaza, daca o mai cerceteaza, pune mana pe bici. Frati si surori, va chem sa veghem in aceasta privinta cu totii.

A doua moneda, sau a doua filosofie care influenteaza gandirea evanghelica contemporana:

2. A doua conceptie – Pragmatismul

Aceasta filosofie este cel mai des intalnita. Poate cea mai simpla definire a acestui concept, am putea sa il exprimam in felul urmator. Ceva e bun sau e rau in functie de rezultatele pe care le produce. Rezultatul la care se ajunge arata  ca ce faci e bine sau e rau. Prin urmare, adevarul este definit in termenii rezultatelor. Morala este definita in termenii rezultatelor. Reformulata, aceasta conceptie spune: Scopul scuza mijloacele. Este o folosofie laica, o filosofie  lumeasca, n-are de a face cu Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dar, aceasta filozofie sustine ca principiul al practicilor, al dorintelor, al proiectelor, al planurilor pe care le facem este rezultatul. Prin urmare, vom face ceva daca da rezultate bune. Daca nu da rezultatele asteptate, nu vom face. Marea problema este ca pragmatismul defineste si ce inseamna rezultat. De s-ar opri aici, dar el defineste si rezultatul. El nu spune doar ca rezultatul este esenta, dar iti arata si care rezultat e cel bun. Si acela este definit in doua feluri:

(1) Rezultatele acceptabile sunt cele legate de prosperitate si buna stare si popularitate si influenta. Asta-i. Intrebare: Cand un post de radio se numeste popular si de succes? Cand un post de televiziune de numeste de succes? Sau un ziar, un sait? Raspunsul este simplu: Cand are audienta mare. Succesul este definit in termenii audientei. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb, intra in biserica si sa vedeti ce face ea. O biserica buna si de succes este aia cu o audienta maxima. Si care ne vom gandi in termenii pragmatismului ne vom gandi: Ce sa facem sa atragem audienta? Sa nu creada cineva ca exista pastor care sa nu se bucure ca vin oamenii la biserica, pentru ca succesul bisericii nu se masoara prin bancile goale. Dar, pentru pretul platit, sau pentru audienta asteptata, bag de seama ca in miscarea contemporana sa strecurat un flagel.

(2) S-au coborat standardele de dragul audientei. S-a schimbat mesajul de dragul publicului. S-a reorganizat inchinarea de dragul publicului. S-a reasezat, sa redefinit morala. S-a redefinit evlavia, s-a schimbat doctrina. Este adevarat ca unii n-au spus niciodata cu gura lor erezii, dar prin faptul ca n-au spus tot au devenit eretici prin omisiune. Ca s-au temut de oameni si au vrut sa fie populari. Adevarul este ca aceste presiuni se exercita asupra lucratorilor, asupra bisericilor, asupra felului in care intelegem lucrurile. Rezultatele sunt importante, dar nu definit in termenii pragmatistilor, ci definit in termenii lui Dumnezeu. Sa exemplificam: Felul in care pragmatismul religios in casele de schimb influenteaza viata bisericilor. Sa ne referim doar la principiul de piata.

Unul dintre cele mai elementare principii in economie e principiul de piata. De exemplu- un producator si un client. Producatorul se uita la buzunarul clientului si se gandeste, „Ce pot sa fac eu ca sa iau din buzunarul lui ceva bani? Si atunci inventeaza marfa pe care o pune intre el si clientIi vorbeste clientului de cat de importanta e marfa asta si cauta sa-l convinga s-o cumpere. Si el este un producator de succes, daca reuseste sa convinga pe cati mai multi sa cumpere ce a produs. Acuma, se intampla ceva. Clientul nu mai e multumit de marfa. Ce faci ca producator, atunci cand clientul nu-ti mai cumpara marfa? Primul lucru pe care- l faci e incetezi productia. Iar, daca se intampla sa ai pe stoc marfa nevanduta, primul lucru pe care-l vei face, vei cobora pretul, cat de jos cu putinta, numai ca sa scapi de marfa. Asta este economie, trecuta pe la casele de schimb, sa vina in biserica.

Noi suntem producatori, astia de aicea (la amvon), dumneavoastra clienti. „Nu-mi place acolo. Daca nu-mi place acolo, nu mai merg acolo”. Este pragmatism trecut pe la casele de schimb. Asta nu e evlavie. Atunci simt o presiune, ca predicator. Ce sa fac sa tin oamenii in loc, si sa atrag pe altii, de la alte magazine? Si atunci inovam. Schimbam marfa, adica. Nu mai producem. Incercam sa adaugam accesorii noi. Sa o transformam, sa o facem atractiva. Sa facem ceva, sa sclipeasca. Si apoi predica devine inserata cu tot felul de bancuri si de glume. S-a vazut ca clientilor le place sa rada.  Mesajul este golit de acuratetea lui. Si in loc, se aseaza tot felul de situatii. Fratilor, nu trebuie sa ne fie rusine de numele Penticostal. Ci trebuie sa traim intr-asa fel incat sa aratam ca acest nume este un nume demn. Confesional vorbind, sunt mandru de acest nume, dar trebuie sa traim la demnitatea acestui nume- copii ai lui Dumnezeu, plini de Duhul Sfant, care se tem de Dumnezeu si umbla cu frica de Dumnezeu si iubesc adevarul lui Dumnezeu si sunt plini de bunatate unii fata de altii.

Deci, exista acesta presiune sa schimbi mesajul, sa alterezi mesajul cu altceva, sau sa cobori pretul. Si la aceasta presiune de ieftinire a pretului s-a ajuns la ocolirea acelor lucruri care deranjeaza. N-am crezut vremurile din biserici in care pe oameni ii deranjeaza cand spui adevarul. Pe mine nu -au injurat oameni din lume pana acuma, dar oameni din biserica m-au suduit. Eu n-am luat o palma de la un necrestin, dar de la frati am luat. Ce vremuri traim? Si pretinde cu o mandrie, ca este mantuit si copilul lui Dumnezeu si cand colo el este un schimbator de bani. Daca dorim sa fim mantuiti  va trebui sa ramanem langa adevarul lui Dumnezeu, chiar daca platim cu pretul vietii noastre.

Amuzamentul, divertismentul, spectacolul de varietati a devenit liturghia, aproape oficiala, a unor biserici.

 A treia conceptie – Pozitivismul

Alta conceptie de viata seculara, conceptie de viata foarte populara in lume- sa fim pozitivi. Nu trebuie sa fi negativist, nu trebuie sa te gandesti la rau. Nu trebuie sa iti pui problema in mod negativ, trebuie sa gandesti in termeni pozitivi. Sa spui, „Eu pot, eu sunt frumos, eu sunt sanatos, eu sunt bogat, eu sunt de succes… s-au dus in Africa si acolo au spus, „Stai in fata oglinzii  si spune asa: I’m a rich man”. Asta-i sarac lipit pamantului. (30:00) „I am a healthy man” si tu ai cancer. Nu te vindeca Duhul Sfant, prin darurile Duhului Sfant, ci tu, prin puterea gandirii pozitiva. Forte din cosmos, le controlezi prin puterea gandului pozitiv si a cuvantului rostit. Unul, de la Oradea pana la Arad, prin cuvantul rostit o facut asfalt pe drumul ala de gropi. Asa a zis, cand a predicat in Arad. Eu cand m-am dus, dupa aia, era tot plin de gropi. Oamenii astia, iertati-ma, nici minte nu au. Spun niste lucruri de te uluiesti. Un om cu ratiune n-ar putea spune astfel de lucruri.

Dincolo de aceasta este o filozofie…. Haideti sa-i luam radacinile. NEW AGE – acolo sunt radacinile. Filosofia acestei conceptii este NEW AGE, care afirma: Tu esti Dumnezeu. In declaratiile de credinta a unei biserici am gasit textul: Noi suntem Dumnezei. ‘Dumnezeii nu se imbolnavesc dupa cum cainii nu zboara’ (scrie) in crezul lor. A trecut pe la exchange (casele de schimb). Ori, asemenea conceptii, surori si fratii mei, ne pot infecta gandirea. Ne pot infecta apoi caracterul, morala, viata si compromite mantuirea. Pozitivismul, interesant, spre exemplu: Cu gandirea pozitiva- terapie de gandire negativa. Post de 40 de zile de gandirea negativa prin inlocuire cu gandire pozitiva. Deci, nu post de mancare, ci post de gandirea negtiva. Nimeni n-a spus ca trebuie sa gandim negativ. Nimeni n-a zis ca noi trebuie sa zicem, „Eu sunt ala mai slab, eu sunt ala mai necajit.” Si tot timpul sunt deprimat. Dar, nici sa nu ne ametim cu apa rece.

Crestinii sunt oameni lucizi la minte. Si cine este hranit cu evanghelia Domnului nostru Isus este lucid la minte. Pentru ca, problema asta cu pozitivismul, iata unde ne duce: Studierea nevoilor oamenilor. „Ia sa vedem, ce-i pentru ei pozitiv?” Sociologi, psihologi de marca isi sparg capul in bucati, ca sa faca tot felul de chestionare, ca sa puna in evidenta ce sateapta oamenii si ce le place oamenilor. Se creeaza profile a publicului tinta. Apoi, sigur, exista o latura pozitiva aici, ca trebuie sa stii cine-i grec si cine-i iudeu. (Nu despre asta vorbim acum). Implinirea nevoilor lor, plecandu-se de la un singur enunt. Clientul este suveran. De aicea spune: Da oamenilor ce asteapta sa primeasca, da-le ce le place lor sa auda.

N-a mai fost decat un pas. Urmatorul pas- renuntarea la mesajele nepopulare. Cum sa predici de iad, intr-o lume unde oamenii se gandesc la rai numai? Cum sa predici de judecata lui Dumnezeu si de asprimea Lui si de mania Lui? Oh, cum nu ma cutremuram eu, cu pixul in mana, cand auzeam cuvintele dumneavoastra (a fr. Lazar God, a carui predici le urmarea pe tape) prin anii ’90. M-as bucura frate Lazar, nu v-am ascultat predicile noi, tot asa sa fi. Cuvantul despre dreptatea lui Dumnezeu si despre iubirea Lui Dumnezeu. Am fost odata intr-o adunare in Romania, am observat ceva. Nu se predica despre iad. Ascultatorului nu-i place sa asculte despre iad. Si la o evanghelizare am predicat despre iad. Erau fierti. Dar, cand a predicat Jonathan Edwards  si s-a facut acea mare trezire spirituala, despre ce credeti ca au predicat? Despre fluturi care zboara pe campie si floricele? (A predicat) Pacatosi pierduti in mana unui Dumnezeu infuriat. Si a fost o predica despre iad. Si oamenii s-au pocait.

Da, dar in gandirea pozitiva, in pozitivismul contemporan, nu este loc de asemenea mesaje. Dar de disciplinarea bisericeasca? Un concept Nou Testamentar, suta la suta. Cum, Domnule, sa deranjezi pe cineva, spunandu-i ca a gresit, retinandu-l de la un anumit drept? Sau exclus? Asta-i din cauza pozitivismului, care transforma biserica Domnului Isus intr-o biserica ospitaliera si atunci homosexualii’s buni, pe unde sunt si lesbiencile, recasatoritii de 5 ori is buni si de pastori in alta parte, si atunci la ce ajungem fratilor? Toate astea sunt posibile in crestinismul evanghelic contemporan- din cauza meselor de schimb.

De aceea, dragii mei frati, va chem in aceste vremuri de pe urma sa veghem. Va chem sa veghem. Mintea noastra este un for foarte important, ca sa permitem ca el sa fie format, ca sa nu zic deformat, de orice conceptie de viata.

A patra conceptie – Relativismul

Relativismul este o prelungire a postmodernismului contemporan. Dar, facem o scurta incursiune in trecut. Eu am bagat de seama, ca de la Domnul nostru Isus incoace, istoria omenirii a fost dominata de 3 mari tipuri de gandiri. Asta e o observatie personala. Trei curente mari:

A. Teocentrismul

Teocentrismul a fost primul curent. Potrivit acestei gandiri s-a inteles ca Dumnezeu este in centrul vietii si a existentei si noi in jurul Lui. Duceti-va dumneavoastra in Europa si o sa observati ca in fiecare oras mare din Europa, in centrul orasului e biserica. Mergeti in orice sat romanescs vreti dumneavoastra si o sa vedeti, in sat mai vechi, ca in centru e biserica. Asta reflecta gandirea stramosilor nostri. Dumnezeu este in centru si Il onoram, punandu-i la mijloc casa, templul. Asa s-a gandit, sute de ani la rand s-a gandit asa. Incepand cu secolul XV- XVI s-a strecurat o gandire. Samanta ei e din filozofia greceasca, dinainte de Domnul Isus. Umanizmul, care deschide portile unei noi conceptii de viata si care se numeste modernizm. In modernizm s-a spus: Omul este in centru. Dumnezeu se misca din centru spre periferie, iar in centru e omul. In formele generoase, omul ca societate. In formele aspre, omul ca individ. Dupa 1970 si in mod deosebit, dupa 1990, dupa caderea comunismului si-a facut loc o teologie foarte interesanta. Se numeste postmodernism. Asta-i foarte greu de definit. Dar, comparand-o cu ce am zis anterior, eu asa. Daca in teocentrism in centru era Dumnezeu, daca in modernism in centru era omul, in postmodernism in centru nu-i mai nimic. Nimic! S-a scos afara orice reper la care te poti uita. Daca era omul, macar te uitai si zici: drepturile omului, etica datoriei de sine,etc si tot felul raporta la om. Acuma, nimic nu-i mai in centru. Nici un punct de referinta. O razvratire agresiva impotriva oricarei structuri seculare. Nimic nu mai trebuie sa ramana. Biblia nu-i buna, Koranul nu-i bun, Torah nu-i buna. Nimic, totul e dat la gunoi. Fiecare face ce vrea el, gandeste cum vrea el. Fiecare are dreptate in felul lui. N-ai voie sa spui nimanui cum e bine, cum e rau. Afara cu simbolurile religioase din public si din scoli. Afara cu orice, cu intalniri publice, fiecare acasa face ce vrea, fiecare in biserica lui face ce vrea- sa credem noi ca in biserica e asa. Dar asa e conceptia.

Aceasta gandire, trecuta prin casele de schimb, face ravagii in comunitatile Domnului Isus. Pai, sa gandesti tu ca biserica Domnului Isus e un loc in a carui centru nu-i nimic, in afara de eul tau, care trebuie deservit. Pentru ca daca nu este deservit, mergi la alta taraba. Daca tu asa crezi, poti sa te duci linistit. Daca nu, te pocaiesti in iad. Oameni buni, va rog scuzati-mi indrazneala, sau poate ca n-ar trebui sa o scuzati, ci sa o apreciati. Nu cer eu aprecierile nimanui, nu caut eu bunavointa oamenilor, gaseam o alta predica pentru bunavointa oamenilor. Dar, insist surori si frati sa veghem, pentru ca s-a zis, cuvant de profetie, eu nu stiu daca trebuie sa cautam altceva. Dar, astea’s problemele cu care se vor confrunta tinerii nostri si nepotii nostri. Noi am inceput sa ne luptam cu ele in Romania.

Eu le vad deja in Romania. Umanism imbracat in haine religioase, pragmatism imbracat in haine religioase, pozitivism imbracat in haine religioase, si relativism. In materie de morala, relativismul face ravagii. Ce-i bine si ce-i rau? Raspuns: Adevraul e relativ. Pai, de cand, dupa Biblie, adevarul este relativ? Marturisim noi ca Scriptura este revelatia lui Dumnezeu? Marturisim noi ca Domnul Isus e adevarul si ca acest cuvant, cuvantul Lui este adevarul? Si atunci, unde-i loc de relativism? Oamenii in zilele noastre au nevoie de certitudini. Filosofia contemporana ia invatat ca n-au nevoie de certitudini. Dar, au nevoie de certitudini. Biserica are nevoie de lideri si de pastori, care sa arate cu hotarare si autoritate cu degetul: „Asta-i bine, asta-i rau. Asta-i calea lui Dumnezeu, asta nu. Du-te acolo si esti pierdut, du-te acolo si esti mantuit.” Strajer care striga pe zid. Daca cineva asculta, slavit sa fie Domnul. Daca cineva nu asculta, slavit sa fie Domnul, ca Dumnezeu va fi slavit si cand altii se vor topi in iad.

Tot asa va fi slavit, ca si cand altii vor fi in slavile ceresti. In materie de morala, spuneam, relativismul face ravagii. Sub presiunea relativismului din afara, dupa lume, homosexualismul este pacat? Nu e. A-ti auzit de biserici de homosexuali? Astia cum de au ajuns sa se roage Domnului Isus? Casele de schimb. Adulterul este pacat? Este. Si minciuna. Avortul, consumul de alcool, cineva a zis ca nu-i pacat. Eu am zis, sunt de acord cu tine. Nu-i pacat mic. Oameni buni, de ce oare am ajuns sa lasam sa coboram standardele in materie de morala. De ce oare, in tineretea noastra, cand ne-am pocait aveam asa o constiinta, ca ne era frica  si de lucrurile care pareau a fi rele? Frati si surori, in materie de morala am coborat standardele, sub presiunea relativismului contemporan, ca vrem sa fim prieteni si cu cei care sunt dusmanii Domnului nostru Isus. Este loc in biserica Domnului Isus pentru cel mai mare pacatos, dar nu ca membru. E chemat la cruce, dar nu calificat pentru rapire, in starea  asta. Sa se sfinteasca, sa se curateasca prin jertfa Domnului Isus, sa se umple de Duhul Sfant si sa traiasca langa Dumnezeu, slujindu-i cu bucurie si atunci va merge la Domnul. Dar, nu biserica ospitaliera, in sensul cu ‘toleranta cu ceea ce Dumnezeu uraste’.

Desacralizarea

Rezultatul acestor presiuni contemporane este ca mesele de schimb se muta tot mai aproape de altar. Tot mai langa altar vin. Evreii, macar le-a tinut in curtea neamurilor. Bag de seama ca noi le-am bagat in holul bisericii, daca nu, chiar uneori, le-am pus in fata altarului, amvonului si ele filtreaza pe multe altele. Desacralizarea este prima problema pe care o observ. Desacralizarea- pierderea sentimentului sacrului, cand intram in biserica lui Dumnezeu. Asta-i problema care doare cel mai tare. Efectele umanizmului, pragmatizmului, pozitivizmului, relativizmului este pierde sentimentului sacru. Vii in biserica, asta-i sala de spectacol, unde eu trebuie sa ma simt bine, unde trebuie sa mi se intample lucruri bune si unde nu are nimeni voie ca sa-mi spuna ce sa fac, ca eu stiu ce sa fac, e viata mea. In asemenea loc, cu asemenea conceptii, unde-i frica de Dumnezeu? Nu mai este si atunci devin posibile toate lucrurile. Oare de ce putem sa facem tot felul de lucruri in templul lui Dumnezeu, despre care vorbim la Florii? Stiti de ce? Ne-am pierdut sentimentul sacrului si odata cu el, frica de Dumnezeu si atunci toate-s posibile. Din momentul in care ti-ai pierdut sentimentul sacrului, aici e Dumnezeu si nu ti-e mai frica in inima ta, ca e Dumnezeu acolo, dupa punctul ala este posbil absolut orice.

Autoamagirea

Al doilea lucru care se intampla si acesta este cel mai grozav este autoamagirea.Ii spune Domnul bisericii din Sardes, „Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.” deci, in reclama, stateau grozav. Reputatia, adica ce au fost alta data inca reverbereaza nume bun. Dar, intre timp, ceva s-a intamplat. Si counitatea a ajuns pana acolo, incat din punct de vedere spiritual, Domnul sa spuna, „Esti mort.” Iti merge numele ca traiesti doar. Ce se va intampla cu asemenea comunitate? Si ma intreb eu, ce face ea, comunitatea aceea. Sau biserica din Laodicea, care-L acea pe Isus  afara, nu inauntru. Oare cine era inauntru? Parerea mea este ca inauntru era crestinizmul, cu tot ce cuprinde el. Cu cele mai frumoase si inaltatoare cantari despre Jesus. Si Isus era afara, pentru ca inauntru isi facuse loc alte valori. Apelul meu in aceasta dimineata pentru dumenavoastra, familiile dumneavoastra este sa tinem sus adevarul lui Dumnezeu. Slava casei lui Dumnezeu  sta in 3 lucuri:

  1. Sa fie prezenta lui Dumnezeu acolo
  2. Sa fie legea lui Dumnezeu acolo
  3. Sa fie Duhul Sfant acolo

Focul Duhului Sfant acolo. Dumnezeu acolo si toti uitandu-ne la El cu sentimentul sacrului si a fricii de Dumnezeu, legea Lui care sa curga spre noi prin predici, adevarate cuvinte de la Dumnezeu. Cantari adevarate, poezii, mesaje binecuvantate de Dumnezeu si peste toti, asa o atmosfera, ca la Cincizecime- focul Duhului Sfant. Aia e gloria templului lui Dumnezeu. Doamne da. Amin

C. Passion Week – Monday – Jesus cleanses the Temple

  1. On Monday, Jesus cleanses the temple.
  2. On the way back to Jerusalem Jesus curses the fig tree.
  3. When he arrives in Jerusalem, he cleanses the temple (though it’s debated, this is likely the area of the Royal Stoa, described by Josephus in Antiquitites 15.411–415, which ran the length of the southern wall of the Temple Mount).
  4. Jesus then did miracles in the temple and received challenges from the Jewish leaders and astonishment from the crowd.
  5. In the evening Jesus and the twelve return to Bethany.

The following synopsis is from Christian Classics Ethereal Library, written by Mark A. Copeland.

„THE GOSPEL OF JOHN”

The Cleansing Of The Temple (John 2:13-25)

INTRODUCTION

1. It is common to think of Jesus as a gentle, peace-loving man…

a. He certainly presented Himself as such on most occasions – e.g.,
Mt 11:28-30
b. People felt comfortable in bringing their children to Him – e.g.,
Mt 19:13-14

2. Yet on occasion Jesus displayed strong righteous indignation…
a. Such as when He visited Jerusalem during the Passover at the
beginning of His ministry
b. As He drove the moneychangers and merchandisers out of the temple
– Jn 2:13-15

[What prompted this outburst of anger? What gave Jesus the authority to
do this? What lessons might we glean from this event? As we seek to
find the answers let’s first note…]

I. THE REBUKE OF THE LORD

A. MERCHANDISING HIS FATHER’S HOUSE…

1. The Lord’s rebuke reveals the reason for His outburst – cf. Jn 2:16
2. The sellers of oxen and sheep, along with the moneychangers,
had turned the temple into a house of merchandise
3. It was to be a house of prayer, they had turned it into a den
of thieves – cf. Mt 21:13
– The Lord was angered by the manner in which some used religion to make money

B. MIGHT WE BE GUILTY OF A SIMILAR OFFENSE…?
1. What if we attend church simply as a form of „networking”, to
make business contacts?
2. What if we take advantage of our relationship as brethren to
further a multilevel marketing business, a home-based business,
or any other financial enterprise?
– The Lord’s temple today is the church, we must be careful lest we defile it as well (cf. 1Co 3:16-17)

[The Lord has ordained that those who preach the gospel be supported (1 Col 9:14). But He is angered by those who view the Lord’s temple
(people) as a way to get rich. Next, we note that His anger was
prompted by…]

II. THE ZEAL OF THE LORD

A. ZEAL FOR HIS FATHER’S HOUSE…
1. The disciples were reminded of an Old Testament prophecy – Jn 2:17; cf. Ps 69:9
2. Jesus had zeal (fervor) for God’s house, for it’s intended
purpose (a house of prayer)
– His great zeal for His Father’s house moved Him to action

B. HOW IS OUR ZEAL FOR THE LORD’S HOUSE…?
1. Remember, today the Father’s house is the church – cf. 1 Ti 3:15
2. Do we have great zeal for the church?
a. That it fulfill it’s intended purpose (to make known God’s
will)? – cf. Ep 3:10-11
b. That we are troubled when we see people try to turn it into
something else, such as social club, or a purveyor of
entertainment?
– If we have zeal for the Lord’s house, we will not rest silent when others pervert its purpose

[Of course, the action we take may not be the same as what Jesus did.
Indeed, He took up „a whip of cords.” What right did He have to use
such a display of force? That’s what the Jews wanted to know…]

III. THE AUTHORITY OF THE LORD

A. THE SIGN THAT PROVES HIS AUTHORITY…
1. They wanted to know what sign (miracle) He could offer to prove
His right to cleanse the temple – Jn 2:18
2. Jesus offered His ability to rise from the dead as the ultimate
proof – Jn 2:19-22
a. Later, He would restate His claim to have this ability – Jn 10:17-18
b. His resurrection proved that He was the Son of God – cf. Ro 1:4
– He has been given the authority to exercise such judgment as cleansing the temple – cf. Jn 5:22,26-27

B. WE DO NOT HAVE THE SAME AUTHORITY…
1. We are to judge with righteous judgment – Jn 7:24
a. At times we must distinguish between „hogs” and „dogs” – Mt 7:6
b. We can distinguish between good and bad fruit – Mt 7:15-20
2. But our authority to judge is limited – Mt 7:1-5
a. There are things we cannot judge in this life – 1Co 4:3-5
b. There are people we are not to judge – 1Co 5:11-13
c. Vengeance in particular belongs to the Lord – cf. Ro 12: 17-19
– While Jesus is our example (cf. 1Pe 2:21), there are some „steps” that He took that we cannot take

[The reason we cannot emulate the Lord in every case becomes evident as we consider…]

IV. THE POWER OF THE LORD

A. THE POWER THAT JUSTIFIES HIS ACTION…
1. John mentions how many came to believe in Him because of His
signs – Jn 2:23
2. John also makes note of His unwillingness to commit Himself to
others at this time
a. He had no need to, because he knew all – Jn 2:24
b. He had no need to, because he knew what was in man – Jn 2:25
– Jesus is revealed as one who can discern the hearts of men – cf. Mt 9:4; Re 2:23

B. WE DO NOT HAVE THE SAME POWER…
1. We cannot discern the hearts of men like the Lord can; note
these comments:
a. „Our Lord knew all men, their nature, dispositions,
affections, designs, so as we do not know any man, not even
ourselves.”
b. „He knows his crafty enemies, and all their secret projects;
his false friends, and their true characters.”
c. „He knows who are truly his, knows their uprightness, and
knows their weaknesses.”
d. „We know what is done by men; Christ knows what is in them,
he tries the heart.”
– Matthew Henry Commentary
2. Since we cannot read the hearts of men, we must be careful
a. We are unable to always know the motives of others
b. We must approach those in opposition with humility – cf.
2Ti 2:24-26
c. We must approach brethren overtaken in a fault with
gentleness – cf. Ga 6:1

CONCLUSION

1. In contending for the faith (which is a solemn duty, Jude 3)…
a. Some often use the example of Jesus cleansing the temple to
justify their behavior
b. As they lash out in anger (righteous indignation?) towards those
teaching error

2. Is it right to appeal to Jesus’ example in this case…?
a. Can we appeal to every example of Jesus?
b. If so, are we justified to use a whip of cords as well?

3. The immediate context offers reasons to answer carefully…
a. Jesus possessed unlimited authority to judge man, proven by His
resurrection from the dead
b. Jesus possessed divine power to read the hearts of men, we
sometimes cannot even discern our own hearts

4. There are times for righteous indignation…
a. But some things must be left to the Lord, the righteous Judge
b. We must avoid what might actually be „self-righteous” indignation!

While we may not always be able to emulate the Lord’s prerogative to judge, we should certainly strive to copy His zeal for His Father’s house. Is our zeal for His church what it ought to be…?

View Jesus’ path in events from Passion week with Google maps

Jesus's Passion week google mapsFor easy access to this page year round, you will always find it on the right sidebar of the blog when you click on the picture immediately to the right-

This post contains Biblical material on each day of the week, beginning with Jesus’s entry into Jerusalem on Palm Sunday, featuring each day’s events as written in the Gospels of Matthew, Mark, Luke and John. It features all of the content (articles) which will also be posted daily in correspondence with the day of the week each event took place in the Bible for the Passion Week. This is material I have gathered in the last few years that comments on the blessed events of Passion Week, and I pray that you will be blessed reading and meditating on the facts that took place in the most important week in the course of human history!!! As you read it, may the desire in your heart burn to know Christ better and to love Him more!!!

Displaying content from www.esv.org, Crossway,Craig Blomberg,ESV,Justin Taylor.

Click on the red balloons to open description of day and event for that day.  You can also scroll in closer using the + key and scroll to East, West, North and South using the arrows.

If you want to move around on the map-click and hold mouse key down and drag in the direction you want to go.
If you run into trouble and lose the red balloons playing with the map, just refresh your page.

Passion Week

C. Monday- Cleansing the Temple (click for story)

On the way back to Jerusalem Jesus curses the fig tree.

When he arrives in Jerusalem, he cleanses the temple (though it’s debated, this is likely the area of the Royal Stoa, described by Josephus in Antiquitites 15.411–415, which ran the length of the southern wall of the Temple Mount).

Jesus then did miracles in the temple and received challenges from the Jewish leaders and astonishment from the crowd.

In the evening Jesus and the twelve return to Bethany.

D. Tuesday: Olivet discourse   (click here for story)

On the way back to Jerusalem in the morning the disciples see the withered fig tree.

In Jerusalem there are more temple controversies, and then Jesus delivers the Olivet Discourse on the return back to Bethany.

F. Thursday: The Last Supper (click for story here)

On Thursday evening in an upper room in Jerusalem, Jesus and his 12 disciples eat the Passover meal. They likely reclined on couches arranged in a square-shaped U, with Judas on Jesus’ left and John on his right. With four cups of wine, a part of Ex. 6:6–7a would have been recited, along with singing from Psalms 113–118.

Jesus institutes the Last Supper and indicates that Judas will betray him. Jesus washes his disciples’ feet during their time together and delivers the upper room discourse, which includes teaching them how to pray. Jesus predicts but Peter denies that he will deny Jesus.

They sing a hymn and head for the Mount of Olives.

G. Thursday: Ghetsemane

While in the Garden of Gethsemane (on the western slopes of Olivet, northeast of the temple across the Kidron Valley), the disciples sleep as Jesus prays in anguished submission to his Father about drinking the cup of his wrath.

Perhaps after midnight (hence early Friday morning), Jesus is betrayed by Judas with a kiss, and arrested by a band of soldiers, their captain, and the officers of the Jews. With his sword, Peter cuts off the ear of Malchus (servant of the high priest), but Jesus heals his ear. The disciples flee.

H.Friday: Jesus before Anas and Caiaphas, Peter denies Jesus (click for story here)

Jesus is taken for an informal hearing before Annas. (Annas served as high priest from A.D. 6–15; his son-in-law, Caiaphas, was high priest from A.D. 18–37.) Archaeologists have uncovered what would have been a two-level, 6,500 square foot mansion in the Upper City, which may have been Annas’ residence and may be the site of this initial hearing. The apostle John is able to enter the court with Jesus; Peter stays outside.

Annas binds Jesus and sends him to stand before Caiaphas and some members of the Sanhedrin Council, where he is mocked and beaten. They render him guilty of blasphemy. Then the Jewish portion of his trial concludes with Jesus bound before the full Sanhedrin, perhaps after or through sunrise.

I. Friday: Jesus before Pilate

Jesus’ Roman trial begins as he is delivered over to stand before Pontius Pilate, the Roman governor of the province Iudaea from A.D. 26–36. Pilate normally resided in Caesarea Maritima, but was in Jerusalem for the Passover. During his stays in Jerusalem, he would reside in “Herod’s Palace,” which had been the Jerusalem home of Herod the Great from 24–4 B.C.

J. Friday: Jesus before Herod

Upon learning that Jesus was a Galilean (and hence under the jurisdiction of Herod Antipas [“Herod the Tetrarch”]), Pilate sent Jesus to stand before Herod, who lived in the Hasmonean Palace during his reign from 4 B.C.–A.D. 39. Herod questioned Jesus, and the chief priests and scribes accused him, but Jesus did not answer. They therefore responded with contempt and mockery, arraying him in splendid clothing and returning him to Pilate.

K. Friday: Jesus before Pilate, flogged

The Praetorium, a raised stone pavement used for official judgments, stood outside Herod’s Palace and was the site of Jesus’ condemnation under Pilate. The crowd urged Pilate to crucify Jesus and to free the insurrectionist/terrorist Barabbas instead.

Jesus is flogged by a metal-tipped rope that caused gaping wounds in the flesh and the muscles. (For medical details on the physical sufferings of Jesus, see this 1986 article in the Journal of the American Medical Association [PDF].) Jesus was then stripped and mockingly dressed in a scarlet robe and made to wear a crown of thorns and given a reed as a scepter (with which they hit him on the head). They then stripped the robe and put his clothes back on him.

L. Friday: Simon of Cyrene caries Jesus’ cross

Probably passing through the Gennath (Garden) Gate, Jesus is unable to carry the cross, and Simon from Cyrene is recruited to carry it for him.

M. Friday: Jesus crucified

Jesus is led to the hill of Golgotha overlooking a quarry (most likely at the present-day site of the Church of the Holy Sepulchre).

There, between approximately 9AM and 3PM, Jesus is crucified between two insurrectionists. He was offered (but refused to drink) wine mixed with gall. His clothes were divided among the soldiers by lot. He was mocked by the insurrectionists being crucified on either side of him, by Pilate’s sign above his head (identifying him as “King of the Jews”), by those passing by, and by the Jewish rulers.

From noon until 3 pm there was darkness over the land.

His last seven words were: (1) Father, forgive them, for they know not what they do. (2) [To one of the insurrectionists] Truly, I say to you, today you will be with me in Paradise. (3) [To the beloved disciple (John) concerning Mary] Behold, your mother! (4) “Eloi, Eloi, lema sabachthani?” which means, “My God, my God, why have you forsaken me?” (5) I thirst. (6) It is finished. (7) Father, into your hands I commit my spirit!

As Jesus died, an earthquake opened up tombs causing the dead to raise to life. A centurion filled with awe exclaimed that Jesus truly was the innocent Son of God.

To ensure death, the legs of the two insurrectionists were broken, but a soldier instead pierced Jesus’ side with a spear, pouring forth blood and water.

N. Friday: Tearing of the Temple curtain

As Jesus died, the massive curtain in Herod’s Temple, separating the Holy Place from the Most Holy Place (where the priest could enter only once a year on the Day of Atonement) was torn in two. An earthquake opened up tombs causing the dead to raise to life. At Golgotha, a centurion filled with awe exclaimed that Jesus truly was the innocent Son of God.

O. Friday: Jesus buried

Joseph of Arimathea, a wealthy member of the Sanhedrin and a secret disciple of Jesus, requested and received permission from Pilate to have the body. Joseph and Nicodemus wrapped Jesus’ body in a clean linen shroud along with 75 pounds of myrrh and aloe. That evening they buried Jesus in Joseph’s newly hewn, unused rock tomb located in a garden near Golgotha. They rolled a massive stone over the entrance.

P. Saturday: Pilate orders tomb sealed

On the Sabbath, at the suggestion of the chief priests and the Pharisees, Pilate orders the tomb sealed and a guard to stand watch over the tomb until Sunday.

Q. Jesus’ resurrection (click for stories here)

(The following is based on a helpful harmonization by Craig Blomberg, Jesus and the Gospels, pp. 354–355.)

Near dawn on Sunday morning, Mary Magdalene, Mary the mother of James, and Salome head to the tomb to anoint Jesus’ body with spices, with Mary Magdalene perhaps arriving first. They encounter two angels dressed in dazzling white, one of whom announces Jesus’ resurrection. Fearful and joyful, they are silent but then decide to report back to the other disciples; Mary Magdalene may have run ahead, telling Peter and John before the other women get there.

Jesus meets the other women heading back to the disciples and encourages them to tell them the others and to remind them that he’ll meet them in Galilee. Meanwhile Peter and John arrive at the tomb, discovering it to be empty. After they leave, Mary Magdalene returns to the tomb, seeing the angels and then Jesus (whom she thinks at first is a gardener).

That afternoon Jesus appears to Cleopas and another man on the road to Emmaus, and then (separately) to Peter. On Sunday evening Jesus appears to the 10 disciples (minus Judas and Thomas) behind locked doors in Jerusalem.

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue