Gabi Zagrean – Talharul – Evanghelizare la Biserica Izvorul Vieţii Aradul Nou 18 Martie 2013

Gabi Zagrean Aradul Nou 18 mar 2013

TEXT: Luca 23:35-43

A murit ca sa traiasca,nu s-a rugat ca sa se dea jos de pe cruce
A plecat sus, de pe cruce pentru ca a vrut sa fie acolo sus cu El.
Si-a risipit viata, dar a stiut sa traiasca 5 minute cu folos
A urcat pe cruce apasat, inconjurat de demoni si de pacat
A urcat sus de pe cruce liber, mantuit, la brat cu Isus Hristos.
E povestea lui, povestea acestui personaj, care a starnit mintea poetilor si a tuturor predicatorilor dealungul sutelor de ani. A starnit-o si pe a mea…

Uploaded 19 martie 2013 de BisericaAradulNou7 Predica incepe la minutul 40.

Anunțuri

Nelu Brie – 7 Motive Pentru Rugaciune – Biserica Betel Stanton California 24 Martie 2013

VEZI PAGINA Nelu Brie PREDICI aici

Multumiri Bisericii Betel pentru video. Pastorul Nelu Brie- predica de la Serviciul din 24 martie, 2013 la Bethel Romanian Pentecostal Church in Stanton California, unde este Pastor Nelu Prunean. Websitul bisericii este http://www.labethel.com unde puteti urmari programul intreg.
Nelu Brie BRPC martie 2013

In ziua in care Domnul Isus a intrat in Ierusalim s-a dus in templu. Si printre cele mai semnificative si importante lucruri pe care le-a avut in vedere si pe care le-a savarsit a fost sa restaureze templul lui Dumnezeu in raport cu rugaciunea. Domnul Isus a spus, „Casa Mea se va numi o casa de rugaciune”. Avand in vedere toate acestea, am pe inima sa impartasim in aceasta dimineata despre rugaciune. Ori de cate ori venim in casa lui Dumnezeu trebuie sa ne rugam. Noi, in casa lui Dumnezeu cantam, propovaduim Cuvantul, facem poate repetiti, studiu biblic, cate alte activitati,  si toate acestea sunt bune si sunt spre slava lui Dumnezeu. Dar, sa nu uitam, in casa de rugaciune trebuie intotdeauna sa ne rugam. Orice facem, trebuie sa incepem cu rugaciune. Sa ne asezam cu rugaciune la picioarele Domnului nostru Isus.

Dupa invatatura sfintelor Scripturi, rugaciunea este una dintre componentele esentiale ale vietii de credinta. Domnul Isus, sfanta Scriptura, dar si Mantuitorul nostru in cateva imprejurari, il compara pe omul credincios cu un copac. Metafora copacului reflecta viata de credinta. Spre exemplu: In Psalmul 1 este scris ca cel neprihanit este ca un pom sadit langa un izvor de apa. Sanatatea unui copac depinde de sanatatea radacinilor sale. Cu cat radacinile sunt mai sanatoase si mai adanc infipte in pamant, cu atat copacul acela este mai viguros, mai sanatos si mai pregatit, sa faca fata intemperiilor pe care le aduce vremea. Daca radacina copacului este scoasa la lumina, copacul acela isi pierde sanatatea. Secretul sanatatii, radacinii copacului consta in faptul ca ea trebuie sa fie nevazuta, sa fie ascunsa. Cand iese la vedere s-a dus cu copacul acela.

In viata crestinului sunt cateva lucruri care crestinul trebuie sa le faca in ascuns. Trebuie sa le fereasca de vederea celorlalti. Isus a vorbit despre darnicia care trebuie facuta in ascuns. A vorbit despre postul care trebuie facut in ascuns. Si a vorbit despre rugaciune, care de asemenea trebuie sa fie facuta in ascuns. Cu siguranta, ca dumneavoastra ca oameni ai lui Dumnezeu iubiti rugaciunea si va rugati lui Dumnezeu. In dimineata aceasta vreau sa ne apropiem de o intrebare foarte importanta. Intrebare, cu care e posibil ca fiecare dintre noi am fost confruntati, si anume, intrebarea: De ce trebuie sa ne rugam? Daca Dumnezeu este suveran si atotputernic si tot ceea ce voieste sa faca, El face, atunci eu de ce trebuie sa ma mai rog? Daca Dumnezeu stie mai dinainte de ce am eu trebuinta si imi da, atunci de ce trebuie sa ma mai rog? Care este ratiunea si sensul rugaciunii?

Sigur ca, privita problema din aceasta perspectiva, cineva ar putea sa spuna: Dumnezeu face tot ce vrea. Si daca face tot ce vrea, nu atarna nici de cine cauta, nici de cine alearga, nici de cine vrea, ci de Dumnezeu, Atunci, de ce trebuie sa ma mai rog? Intrebarea aceasta are un raspuns in sfanta Scriptura. Noi trebuie sa ne rugam, oamenii lui Dumnezeu sunt chemati sa fie oameni ai rugaciunii. Rugaciunea este voia lui Dumnezeu pentru noi. Rugaciunea este lasata de Dumnezeu pentru noi sa fie o arma puternica, pusa la indemana celor credinciosi. O arma prin care capatam semnificatie in lumea spirituala, in viata traita cu Dumnezeu si de asemenea raporturile noastre cu ceilalti oameni. Trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu.

Omul credincios se roaga lui Dumnezeu si rugandu-se lui Dumnezeu, el devine si mai credincios. Rugaciunea trebuie facuta cu multa hotarare inaintea Domnului Isus si trebuie sa fim deplin incredintati ca prin harul Sau, Dumnezeu ne asculta rugaciunea. Mergand cu raspunsul la intrebarea ‘de ce trebuie sa ne rugam’, mesajul acesta este impartit in doua:

  1. In prima parte ne vom referi la 3 principii pentru viata, foarte importante. Principii care fac sensul rugaciunii, care dau semnificatie rugaciunii. Principii care subliniaza locul rugaciunii in lucrarea lui Dumnezeu si in Imparatia lui Dumnezeu.
  2. In partea doua a mesajului vom vorbi despre semnificatia rugaciunii in patru directii diferite. Directii care subliniaza inca odata raspunsul la intrebarea ‘de ce trebuie sa ma rog’.

Cele 7 motive pentru care trebuie sa ne rugam (Vezi notitele sub video:

Pastor Nelu Brie visiting Bethel Romanian Pentecostal Church in Stanton California. See our website, http://www.labethel.com, for the full service. VEZI SERVICIUL INTEGRAL aici www.labethel.com

1. Principiul razboiului spiritual

Biblia ne invata ca lumea in care traim este o lume foarte complexa. Este o lume mult mai complexa decat ceea ce vedem cu ochii de carne. Aceasta lume in care traim este o lume in care se suprapune viata materiala cu cea spirituala, existenta materiala cu existenta spirituala. Nu sunt doar oameni, ci sunt si ingeri, sunt si demoni. O lume in care aceste realitati se intrepatrund, se intersecteaza. Cararile oamenilor se intalnesc cu cararile ingerilor si chiar cu cararile demonilor. O lume in care se gaseste un conflict major, o lupta spirituala intensa. Vorba lui Pavel, „Noi n-avem de luptat impotriva carnii si a sangelui,” adica n-avem de luptat cu oamenii. Ci lupta noastra este o lupta impotriva duhurilor rautatii, care sunt in locurile ceresti. In contextul acestui razboi spiritual, rugaciunea de mijlocire are o semnificatie majora. Rugaciunea este lasata de Dumnezeu sa fie o arma de aparare si de lovire, in acest razboi spiritual. Prin rugaciune ne impotrivim diavolului, prin rugaciune invingem intarituri. Dam la o parte impotriviri, sunt dezlegate lanturi.

Dumnezeu a lasat ca rugaciunea sa fie o arma in contextul razboiului spiritual. Noi nu trebuie sa pierdem din vedere existenta acestui razboi spiritual. Este un razboi care ne afecteaza familiile, ne afecteaza biserica, ne afecteaza viata de zi cu zi. O, daca am vedea noi doar o clipa, daca am privi printr-o fereastra deschisa de Dumnezeu lumea spirituala, ca sa vedem ce se intampla, care sunt conspiratiile, care sunt uneltirile pe care cel rau le face, planurile pe care le indreapta impotriva noastra. Daca am vedea ce importanta are o rugaciune adusa cu credinta in economia acelui razboi. Cum Dumnezeu a trimis ingeri sa ne protejeze, ca sa ne inconjoare si cum prin rugaciunile noastre imputernicim, dezlegam puterile lui Dumnezeu ca sa nimiceasca uneltirile celui rau. Daca am vedea toate acestea, niciodata nu am mai pune intrebarea ‘de ce trebuie sa ma rog’. Pentru ca vom sti de ce trebuie sa ne rugam. Rugaciunea este o arma prin care biruim in contextul razboiului spiritual. De aceea, daca cineva se roaga lui Dumnezeu si a obosit in rugaciune, intotdeauna in lupta se oboseste. Ia-ti curaj, roaga-te mai departe, Dumnezeu iti va da biruinta.

2. Principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’

1 Corinteni 3:9  Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu ne-a facut chemarea sa fim parte cu El in lucrare. In aceasta chemare facuta de Dumnezeu, noi avem multe responsabilitati. Responsabilitatea de a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu, responsabilitatea de a fi aproape de semenii nostri, sa le ingrijim nevoile pe care le observam si multe alte responsabilitati. Dar, exista o zona foarte importanta care se leaga de rugaciune. Principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’ subliniaza adevarul ca anumite lucruri se vor intampla, doar daca cineva se roaga. Domnul Isus a spus, „Cereti si vi se va da”. Iar in alta parte Scriptura spune, „Nu aveti pentru ca nu cereti”. Sau nu se intampla pentru ca cineva nu se roaga. Principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’ subliniaza ca in suveranitatea Sa, Dumnezeu a hotarat ca anumite lucruri sa se intample in lume, sa se realizeze, in masura in care cineva se roaga. Biblia vorbeste despre suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu face tot ce vrea El sa faca. Nimeni nu se poate impotrivi suveranitatii lui Dumnezeu.

Cineva va putea sa spuna: Da, dar daca Dumnezeu este suveran si face tot ce vrea, atunci de ce sa ma mai rog? Trebuie sa stim ca in suveranitatea Sa, Dumnezeu a hotarat ca anumite lucruri sa se intample pentru ca El vrea sa se intample. Si orice am face noi, acele lucruri se vor intampla. Spre exemplu: Dumnezeu a hotarat ca toti mortii sa invie. Acuma, daca noi ne-am unii in rugaciune si cu post, sa cerem lui Dumnezeu ca mortii sa nu invie, credeti ca ne va asculta cineva? Si daca toti credinciosi de pe toata planeta s-ar strange la rugaciune si post, sa ceara de la Dumnezeu ca invierea sa nu fie, inviere tot va fi, ca Dumnezeu a hoatarat sa fie si aici nu-i loc de schimbare, nici de mutare. Dumnezeu a decis si se va face.

Pe de alta parte, tot in suveranitatea Sa, Dumnezeu a decis ca alte lucruri sa se intample, daca cineva se roaga. Si aici este principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’. Tot bunatatea lui Dumnezeu, tot puterea Sa si suveranitatea Sa a lasat asa sa fie. Si cu atat este mai luminoasa suveranitatea lui Dumnezeu, cu cat El lucreaza prin rugaciunile noastre. Cu atat ea este mai slavita, cu cat pune in evidenta si contributia rugaciunilor noastre. Vazuta din aceasta perspectiva, rugaciunea este un instrument lasat celui credincios de Dumnezeu, instrument prin intermediul caruia evenimentele se schimba, imprejurarile se schimba, vremurile chiar, oamenii se pot schimba, un instrument prin care daca lucrezi, dupa ce lucrezi, nimic nu mai ramane ca inainte. Rugaciunea are putere.

Rugaciunea nu trebuie sa fie vazut ca o simpatie cu cel care trece prin necaz. Un frate are necaz, ti-e mila de el si il bati politicos pe umar, spunandu-i, „Ma rog pentru tine”. Rugaciunea nu este incurajarea celui care trece prin necaz, desi comporta si aceasta latura. Rugaciunea este o arma puternica, data de Dumnezeu, arma prin care patrundem in lumea spirituala si acolo in lumea spirituala, hotaram prin rugaciune ce urmeaza sa se intample. Rugaciunea este o asemenea arma. Noi devenim parteneri cu Dumnezeu in determinarea acelor schimbari: vindecarea unui bolnav, trezirea spirituala a unui popor, rezolvarea unei situatii imposibile, implinirea unei nevoi. Asa trebuie privita si inteleasa rugaciunea. In ziua de Florii, Domnul Isus a spus ca in casa Sa va fi o casa de rugaciune. Aceasta declaratie: Casa Mea, casa de rugaciune- trebuie inteleasa si in acest context- instrument prin care evenimentele se schimba. Intelegand valoarea acestui adevar biblic, in biserica in care slujesc,noi de multe ori ne strangem la nopti de veghe. Ne adunam in posturi, post de 21 de zile, post de 40 de zile, planificati pe familie. Intram hotarat in rugaciune pentru obiective foarte specifice, concrete. Unii dintre noi ne descurajam. Ne rugam si vedem ca nu se intampla nimic. In razboiul acela spiritual, in care stai singur in spartura, si nu ai putut impinge mai incolo, imagineaza-ti ce s-ar fi intamplat  daca nu statea-i in spartura. Rugaciunea are putere si trebuie sa fim perseverenti.

3. Principiul preotiei universale

Potrivit sfintei Scripturi, Dumnezeu s-a uitat la oameni si a ales dintre oameni niste alesi ai Sai, pe care i-a chemat sa fie preoti ai Sai. In vechime, semintia lui Levi, din neamul lui Aron, a fost ales ca sa fie preot pentru Dumnezeu. Acesti oameni aveau responsabilitatea de a se infatisa inaintea lui Dumnezeu sa se roage. Si Dumnezeu, care i-a ales sa fie preoti a facut un legamant cu ei, in baza caruia Dumnezeu s-a angajat ca ori de cate ori acesti preoti alesi care se roaga, Dumnezeu ii asculta. Oamenii astia nu se amestecau intr-o treaba care nu ii privea. Ei faceau ceea ce au fost chemati sa faca si Dumnezeu care s-a angajat cu legamant ca-i asculta, ii asculta. Odata, unul a vrut si el sa fie preot. Regele Ozia si stiti ce s-a intamplat. Nimeni nu-si poate lua singur cinstea de a fi preot.

Vestea buna este ca in legamantul cel nou, Dumnezeu nu mai alege un neam, o familie si urmasii acelei familii, ci Dumnezeu alege o biserica. Si nu doar barbatii din biserica, ci si femeile din biserica. Dumnezeu alege oameni carora le-a dat mandatul rugaciunii. Te-a ales, si ti-a facut un legamant ca te asculta. De aceea si surorile se pot ruga si Dumnezeu le asculta. Dumnezeu ne asculta din cauza unui principiu: Ne-a ales sa fim mijlocitori. Intelegerea statutului pe care-l ai, ai fost ales de Dumnezeu, Dumnezeu a facut cu tine un legamant. S-a angaja ca daca te rogi te asculta. In momentul in care tu intri in rugaciune, tu nu esti ca unul din afara, care n-are nici o treaba. Ci intri in mandatul pentru care ai fost ales. Te rogi ca unul caruia Dumnezeu i-a deschis usa de trecere spre El. Cand intelegem aceste legi ale imparatiei lui Dumnezeu, atunci rugaciunea este pentru mine o misiune. Slujesc lui Dumnezeu prin rugaciune.

Unii se intreaba: Oare eu ce sa fac pentru imparatia lui Dumnezeu? Sigur ca exista un component al slujirii care vine pe darurile specifice pe care Dumnezeu ni le-a dat. Dar, dincolo de aceste daruri specifice exista o lucrare extrem de importanta: mijlocirea in rugaciune. (23:00)

Cele patru directii spre care se misca rugaciunea

Aceste directii pot fi comparate cu o linie care merge pe verticala. Sus este Dumnezeu- spre care se indreapta rugaciunile noastre. Dar, rugaciunea in economia ei comporta nu doar pe Dumnezeu, inspre care trimitem rugaciunea. Ci mai este ceva, este si diavolul care-ti opreste rugaciunile (se impotriveste rugaciunii). Dumnezeu este inaltat spre cele mai inalte slavi. Diavolul este in adancime. Dumnezeu si cel rau- ei sunt angajati in raport cu rugaciunile noastre. Pe orizontala, sunt eu intr-o parte in care ma rog, si in cealalta parte, obiectivul pentru care ma rog, persoana, sau problema pentru care ma rog. Rugaciunea loveste, are efect, in toate aceste 4 directii.

1. Raportul rugaciunii cu mijlocitorul

Cand noi ne rugam la Dumnezeu, rugaciunea pe care o aducem are efect si asupra noastra. Chiar daca te rogi pentru altii, chiar daca mijlocesti pentru probleme care sunt in afara interesului tau imediat, rugaciunea are un efect si asupra ta. Se intoarce spre tine. Omul credincios se roaga lui Dumnezeu. Si in timp ce se roaga lui Dumnezeu, peste el vine prezenta lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu. Eu ma rog pentru un bolnav, cer vindecarea lui. Dar, cand ma rog pentru un bolnav, peste mine vine Duhul lui Dumnezeu, prezenta lui Dumnezeu. Aici este o vorba pe care am mai spus-o. Cel credincios se roaga si rugandu-se devine mai credincios. Eu ma rog, Dumnezeu ma asculta si cel credincios se face mai credincios. Si pentru ca e credincios, se roaga mai departe si se face mai credincios. Si rugandu-se, rugandu-se (pentru ca acuma e mai credincios decat atunci) trebuie sa se roage mai mult. Asta-l face si mai credincios si aici este efectul asupra sa. Rugaciunea te pune in fata unor experiente cu Dumnezeu, care-ti intaresc inima.

Aud pe unii spunand, „Eu n-am vazut lucrari a lui Dumnezeu mari”. Pai, prin asta tu de fapt declari ca nu te rogi. „Eu n=am vazut  minuni”. Pai nu te rogi. „N-am vazut raspunsuri mari, nu stiu, aud pe altii spunand”. Inseamna ca nu te rogi bine sau intens. Sau ceva nu e i regula, acolo in rugaciunea ta. Si ar fi un alt subiect: Piedicile in fata rugaciunii. Rugaciunea se intoarce spre tine. Aici functioneaza principiu: Dati si vi se va da”.

Cel care se roaga, constientizeaza dependenta sa de Dumnezeu. El realizeaza ca tot ceea ce se intampla este sub mana lui Dumnezeu si ca el depinde de Dumnezeu. Problema care o aduce depinde de Dumnezeu. Realizeaza suveranitatea lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, implicarea lui Dumnezeu in viata. Realizeaza ca Dumnezeu este suveran si ca El are un plan. Si in timp ce te rogi, incepi sa te luminezi mai mult si sa intelegi planul lui Dumnezeu pentru problema pentru care te rogi. Oh, ce binecuvantata este rugaciunea pentru sufletul care se roaga. Sa fie limpede: Secretul oricarei caderi de la credinta este parasirea rugaciunii. Primul lucru pe care-l abandoneaza cel care cade de la credinta este odaita. De acolo incepe caderea. Diavolului nu-i este frica de predicile noastre, nici de cantarile noastre. A auzit el discursuri mai faimoase decat ce suntem noi in stare sa spunem, si cantece mai frumoase decat ceea ce stim noi sa cantam. Insa ceea ce il tulbura si il sperie e rugaciunea noastra. Si va face tot ce-i sta in putere sa se opuna. Razboiul spiritual, lucrator impreuna cu Dumnezeu si preot- realizezi?

Scrie in Biblie ca noi toti am fost chemati sa fim pietre vii si cand zicem noi toti- zicem si barbati si femei. Asta nu inseamna ca trebuie sa ordinam femeile sau sa le punem sa predica. Trebuie sa facem clar gandul acesta. Dar, surori si frati suntem alesi de Dumnezeu, chemati de Dumnezeu sa fim mijlocitori. Asta-i statutul pe care ti la dat Dumnezeu. Ti-a pus in mana o arma, rugaciunea si te cheama sa fi lucrator impreuna cu El. Si stam de multe ori nepasatori. Sau, mai aud pe altii spunand, „Nu te amesteca in probleme din astea, nu te ruga ca patesti ca feciorii lui Sceva. Stiti cine pateste ca feciorii lui Sceva cand se roaga? Cine e frate cu ei. Dar cine e frate cu Pavel nu pateste asa. Prin faptul ca te temi, marturisesti ca esti frate cu feciorii lui Sceva. (Citeste aici pasajul din Faptele Apostolilor 19:11-17 despre fii lui Sceva) Tu nu te teme, e o conspiratie venita din partea celui rau, care cauta sa ne intimideze. Nu te ruga tu pentru cel bolnav. Te imbolnavesti si tu de boala lui. Nu te ruga tu pentru cel stapanit de duhuri, vin peste tine. Parca de asta ne-am teme noi. Frati si surori, Toate aceste descurajari trebuie sa cada in plan secundar. Copiii lui Dumnezeu trebuie sa fie plini de Duhul Sfant, sa traiasca langa Dumnezeu adevarul credintei, sa inteleaga puterea rugaciunii si cu hotarare sa se avante in acest razboi, stiind ca Domnul este cu ei. Rugaciunea, asa dar are efect asupra noastra care mijlocim.

2. Rugaciunea are raport si cu vrajmasul sufletelor noastre.

Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca cel rau conspira, racneste ca un leu si cauta pe cine sa inghita. Si daca este sa ne gandim doar la aceasta imagine- racneste ca un leu- ce credeti ca se intampla? Cand leul se apropie de o turma si racneste si incepe turma aceea sa o ia la fuga, cine ramane in urma? Cei slabi. Si se avanta asupra celor slabi. Daca te temi de racnetele lui si o iei la fuga, raman in urma cei slabi si sunt in primejdie si ii pui in primejdie. Da, uitati-va va rog la turmele acelea mari in Africa, uneori racneste leul si cum cei puternici se pun in randul din fata si cei slabi iezi, sau vitei, sunt pusi la centru. Si cei puternici fac cerc- ce mai face leul? Impotriviti-va lui tari in credinta si el va fugi de la voi. Cateodata trebuie sa ne impotrivim cu puterea bivolului si mai mult, cu puterea Duhului. Asa trebuie sa vedem rugaciunea: O arma cu care ne impotrivim celui rau. Rugaciunea are efect in acest context.

Daniel s-a infatisat inaintea lui Dumnezeu cu o cauza foarte grea. Era in robie, natiunea era in robie. Ierusalimul si templul era daramat. Intrebarea lui a fost: Ce loc mai ocupa poporul Israel in planul lui Dumnezeu? Mai are Dumnezeu ceva pentru acest popor? Spune el: Trei saptamani am fost in jale. Mi-am intors fata spre Dumnezeu sa-L caut cu rugaicuni si post. Dupa trei saptamani, in care s-a rugat intenssi a postit, Domnul a facut ca la el sa vina un inger. Siti ce a spus ingerul? „Daniele, om preaiubit si scump. Rugaciunea ta a fost ascultata din prima zi in care ti-ai pus pe inima sa Il cauti pe Dumnezeu. ” Nu ar fi putut zice Daniel, „Drag inger, da ce-ai facut pana acum? Daca in urma cu 3 saptamani, cand m-am rugat prima data m-a ascultat Dumnezeu si tot atunci a dat raspunsul, si raspunsul l-a pus in mana ta ca sa vi cu el la mine. Ce-ai facut trei saptamani? Tu sti cat de greu mi-a fost? Era cat pe aici sa imi pierd curajul si sa nu ma mai rog. Trei saptamani. Esti de vina sfant inger. Ce ai facut 3 saptamani? Ca zicem noi, „De ce intarzie rapsunsul?”

Daniel nu a apucat sa intrebe sau sa zica ceva ca ingerul i-a si explicat secretul intarzierii. „Cum m-am apropiat de tine (Daniel), de teritoriul in care locuiesti, un demon, printul imparatiei Persiei mi-a stat impotriva. O capetenie, care avea in subordinea sa armate de duhuri demonice pe care le tinea acolo si in acea impotrivire, nu m-a lasat sa vin la tine. Dar un arhanghel mi-a sarit in ajutor, pazitorul fratilor tai.” Acuma, intreb eu: Arhanghelul acela de ce s-a avantat in razboi? Ca sa privim spre lumea spirituala. Arhanghelul era trimis acolo cu o misiune: Protejezi ramasita asta din robie. Si cand Daniel s-a rugat, ingerul acela si cu toti care i-a avut in armata lui au tabarat acolo ca sa protejeze si sa deschida drumul. Trei saptamani de lupta spirituala. Si dupa trei saptamani, si eu as indrazni sa spun- ‘in functie de intensitatea cu care s-a rugat’ Daniel- tot mai aproape, si tot mai aproape si tot mai aproape a fost biruinta, pana cand impotrivirea s-a rupt. Roaga-te, roaga-te cu mare indrazneala. Dumnezeu asculta rugaciunea aceluia care mijloceste. Puterea vrajitoriei poate sa fie rupta asa. Legaturile pacatului pot fi rupte asa. Dependente de alcool, de tigari, de droguri, sau alte dependente in viata copiilor tai pot fi rupte asa. Roaga-te. Este arma cea mai eficienta si simpla. Nu-ti trebuie sa sti multa teologie ca sa o poti folosi si nici crestere spirituala nu stiu cat, ca sa poti sa o folosesti. E pusa la indemana pruncilor lui Hristos si a celor mai maturi din biserica lui Hristos pe care ii are. Si se foloseste cu credinta. (35)

3. Rugaciunea are raport cu obiectul mijlocirii

In raport cu mine, rugaciunea ma face mai credincios si ma face sa inteleg voia lui Dumnezeu pentru problema respectiva, in raport cu vrajmasul sufletelor noastre ii blocheaza accesul si ii taie puterea si il dezarmeaza efectiv si problema aceea este rezolvata, iar in raport cu obiectul mijlocirii, rugaciunea aduce binecuvantarea lui Dumnezeu si raspunsul lui Dumnezeu pentru ceea ce ni cerem. Mijlocitorul se identifica cu problema, cauza pentru care se roaga. Te doare, de aceea te rogi. Si cand te rogi te doare mai tare. Te impovareaza problema fratelui tau. Eu nu vorbesc despre rugaciunea in care-I trimitem text message lui Dumnezeu. Vorba fratelui Zaharia Bica din Cluj: Numai dam binete lui Dumnezeu. Rugaciunea asta nu impovareaza pe nimeni. E vorba de mersul in odaita, e vorba de adancire in rugaciune si rugaciunea o vad ca si o nuca de aia verde. Si cine nu a vazut nuca zice, „Ia sa vad ce gust are. Am auzit ca tare buna e nuca.” Si musca din coaja aia verde. Vai amara e. Si da ca asta e rugaciune, sa se roage altii, mie nu mai imi trebuie. Va spun, „Nu te lasa, da-i mai adanc. Miezul e mai incolo”. Pentru ca te crede e perseverent si mai roade in amaraciunea asta de impotrivire si se asteapta la miez. Si cand miez, ii coaja aia tare. Exista o bariera, bariera aia daca o treci, ai ajuns la miez. Observ uneori ca imi trebuie si 40 de minute sa ajung acolo, ca sa pot sa simt povara. Si simtind povara, ca sa pot sa spun, „Doamne, stiu ca am capatat trecere”. Mut-o, rezolv-o. Intelegi cauza, esti prins in problema aceea.

Daniel s-a identificat pe sine cu poporul Israel. Dar, aduceti-va aminte de Moise. Dumnezeu era manios si a spus lui Moise, „Da-te la o parte si voi nimic acest popor. Din tine voi face un neam mare. Planul pe care-l am il voi duce la implinire cu tine. La care Moise s-a pus in fata. El se identifica cu problema si a spus, ‘Doamne, daca astazi cineva moare, mor eu primul. Dar, gandeste-te bine, daca nimicesti acest poporse va spune despre tine ca n-ai putut sa-i duci in tara promisa si Te-ai scapat de ei pedepsindu-i.” Ce indrazneala, ce argument. Si daca Dumnezeu ar fi spus, „Nu-Mi pasa de slava Mea si nici nu-Mi pasa de ce zic paganii aia, da-te la o parte, vreau sa-i nimicesc”. Moise L-a intampinat pe Dumnezeu cu alt argument, „Doamne sfinte, daca cineva trebuie sa moara astazi, incepi cu mine, dar acest popor scapa. Dumnezeu a spus, „Asa sa fie”.

Rugaciunea te face sa fi una, sa simti povara. Fratii mei, stiti de ce nu simtim cu biserica? Pentru ca nu ne rugam pentru biserica. Stiti de ce nu simtim cu slujitorii lui Dumnezeu? Pentru ca nu ne rugam pentru ei. Suntem consumatori slujirii lor, dar nu sustinatorii lor. Si de aia nu ne doare. Nu se poate sa nu te doara pentru acela pentru care te rogi. Nu se poate sa nu simti povara aceluia pentru care te rogi. Vezi cum rugaciunea te leaga de problema aia? Si asta este una dintre marile realizari. Si mai e ceva. Legandu-te incepi sa lucrezi pentru rezolvarea acelor probleme.

Principiul – Roaga-te si apoi lucreaza Daca, spre exemplu, te rogi pentru unitatea bisericii- noi am avut la Sibiu o situatie foarte interesanta (apropo despre razboiul spiritual). Facand o investigatie in atmosfera rugaciunii, a cercetarii istoriei bisericii noastre, am observat ceva. In cicluri de cate 10 ani, biserica a trecut prin framantari grozave. Anii ’70 au fost ani de mare framantare, de tulburari. Au trecut anii cum au trecut, au venit 1980, tulburari si mai mari. Au trecut anii cum au trecut, in anii ’90 au fost tulburari mari de tot. Au venit anii 2000, ce tulburari au fost atunci, pe alea le-am prins si eu. Le cunosc bine, prin experienta. Si acuma, prin anii 2007, in consiliul bisericii noastre, am zis noi, „Fratilor, vine anul 2010. Ce facem? Stam cu mana in san si asteptam ca cel rau sa semene motivul, sa caute instrumentele si sa creeze atmosfera. Si apoi sa fie de-o data ruptura si dezbinare si cearta si iar agitatie. Nu! Ne punem in post, ne punem in rugaciune, cerem lui Dumnezeu protectie. Cerem sa binecuvanteze Dumnezeu unitatea bisericii.

Si acum te intreb, „Cand te rogi pentru unitatea bisericii, poti tu lupta la dezbinarea ei? Nu e fatarnicie mai mare decat sa te rogi pentru unitatea bisericii si sa o tulburi dupa aia. Pai, cine tulbura biserica lui Dumnezeu, ala nu se roaga pentru biserica lui Dumnezeu. Astea se contrazic. Daca tu te rogi pentru biserica lui Dumnezeu, tu lucrezi pentru biserica lui Dumnezeu. Daca cer binecuvantare pentru biserica, eu sunt binecuvantare pentru biserica. Cer unitate pentru biserica, eu sunt unitate pentru biserica. Si mai e ceva. Dumnezeu da biruinta acolo. Peste ce poti tu, Dumnezeu da biruinta.

Si aici avem, in Cuvantul lui Dumnezeu, o situatie foarte, foarte graitoare. Multe altele, dar ma refer doar la una. Exodul 17 ne relateaza ca poporul Israel a trecut prin pustiu. In drumul lui spre Canaan, a ajuns in pustiu si urma sa treaca prin teritoriile Amalecitilor. Amalecitii nu au vrut sa-i lase sa  treaca si a pornit razboi. Moise a organizat armata, in fruntea ei a pus pe Iosua. Iar, El urma sa se duca pe un munte si sa se roage. Batalia urma sa aiba loc in vale, si el s-a suit pe deal, desupra, ca sa se roage. Acuma, cineva ar fi zis, „Nu-i vreme de rugaciune acuma. Acuma trebuie lucrat. Scuze spirituale pentru frica de razboi. Moise, insa, care intelegea cat de importanta este mijlocirea, pana si in ducerea unei lupte, ca cea din vale, s-a suit pe munte. S-a insotit cu doi preoti tineri. Isis ridica toiagul si se ruga. Cand tinea toiagul ridicat, acolo in vale, Iosua si armatele evreilor erau mai puternice. Dar, obosea si isi lasa mana jos. Si cand isi lasa mana jos, evreii in vale erau mai slabi. Dupa ce se odihnea un pic, iar ridica mana. Iar o cobora. De cate ori o fi facut asa Moise, pana ce cei doi preoti tineri si-au dat seama ca vitejia lui Iosua din vale tine de cum sta mana lui Moise? Cand si-au dat seama care-i legatura dintre cele doua, pe Moise l-au pus pe o piatra, unul s-a pus in stanga lui, altul in dreapta lui. I-au ridicat mainile sus, toiagul lui Dumnezeu acolo si asa l-au tinut pana seara. Si mijlocitorii au nevoie de sustinere.

Daca observati in adunarea dumenavoastra, un barbat sau o femeie, sau mai multi, care au la Dumnezeu trecere, puneti-va in jurul lor si sustineti-i. Timpul a trecut, biruinta a fost mare. Imaginati-va cand au plecat seara acasa. Birutitori. S-au intalnit cu nevestele lor, cu pruncii lor, „Cum a fost la lupta?” Si s-au laudat ostenii, „Ai vazut cum m-am invartit atunci, cum m-am aplecat, cum am lovit? Cum a fost incursiunea aia, invaluirea aia?” Si se laudau cu vitejiile lor. Cam ca predicatorii fara minte, cu predicile lor, fara sa stie ca soarta razboiului s-a hotarat pe munte, acolo in rugaciune.

De ce sa ne rugam? Numai astea, intelegandu-le, ce ne deschidem si adevarul luuminos, zis de Isus, „Casa Mea va fi o casa de rugaciune”.

4. Rugaciunea in raport cu Dumnezeu

Dincolo de faptul ca rugaciunea este o jertfa placuta lui Dumnezeu, scrie in Biblie ca acolo, asa sunt imaginate rugaciunile sfintilor, ca o tamaie care se ridica in prezenta lui Dumnezeu. Il bucura rugaciunea. Si il bucura rugaciunea pentru ca oamenii pe care ia rascumparat au inteles cine sunt: Preoti pentru Dumnezeu, au inteles ca sunt intr-un razboi spiritual si au primit mandatul sa fie lucratori impreuna cu Dumnezeu. Se impotrivesc cu hotarare diavolului. Se lipesc pe problemele pe care le doresc rezolvate. Constientizeaza dependenta lor de Dumnezeu si se fac mai credinciosi prin rugaciune. Si prin aceasta, o jertfa placuta lui Dumnezeu se face. In acest context, rugaciunea capata si valenta de induplecare al milei lui Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza pentru cauza aceea.

Amintiti-va de mijlocirea din rugaciunea lui Avram pentru Sodoma si Gomora. Ce frumusete de rugaciune. Ce incantare, ce politete. Uneori, in rugaciunile noastre, ar trebui sa invatam politetea, evlavia, frica de Dumnezeu. Eu bag de seama, fratii mei dragi, noi avem o problema. Sentimentul fricii de Dumnezeu in biserici incepe sa plece. Constientizarea faptului ca e casa lui Dumnezeu,  ca acolo e slava lui Dumnezeu si ca acolo trebuie sa intri cu frica si cu cutremur, asta incepe sa plece. Pierderea sentimentului prezentei lui Dumnezeu in casa lui Dumnezeu. Si aduceti-va aminte ce a facut Isus de Florii. A restaurat casa lui Dumnezeu si a zis, „Asta-i casa de rugaciune, nu casa de divertisment. Rugaciunea reconditioneaza, reaseaza in mintea noastra sensul casei lui Dumnezeu.

Rugaciunea indupleca mila lui Dumnezeu. Si pe de alta parte, prelungeste harul lui Dumnezeu pentru o persoana sau pentru un popor. Din perspectiva harului dat de Dumnezeu unui om, viata sa este despartita in doua segmente. La un punct harul se sfarseste. El continua sa traiasca, dar nu e har. Tot in ziua de Florii s-a spus si despre acest adevar, „De ai fi cunoscut tu vremea cercetarii tale”.  Exista o vreme a cercetarii, o vreme in care Dumnezeu sta aproape, de cei care sunt tematori de Dumnezeu. O vreme in care e cercetat omul, spre pocainta. Dupa aceea, urmeaza o alta vreme. Vine o vreme de impietrire. Acuma, intrebarea este: Ce are de a face rugaciunea cu acest plan al lui Dumnezeu? Cu harul pe care-l da?

Eu cred, ca atunci cand mijlocim prin rugaciune pentru cineva, Dumnezeu poate prelungi vremea harului. E biblic? Pilda cu smochinul. Il caut de rod si n-are. „Taie-l,” a zis stapanul. Atunci a mijlocit, a intervenit gradinarul si a zis, „Mai lasa-l si anul asta.” Si l-a lasat. In aceasta zona, rugaciunea de mijlocire are efecte. Dumneavoastra ca parinti , care aveti copii care nu-s introsi la credinta, , sau sotii, sau soti, care nu-s introsi la credinta, prin rugaciunile dumneavoastra, asigurati ca Dumnezeu  sa-i cerceteze mai departe. Trebuie sa ne rugam, pentru ca in felul acesta vine de la Dumnezeu indurare peste oameni, peste lume.

O experienta reala cu rugaciune

Vreau sa va impartasesc o experienta a rugaciunii, din care se desprinde o mare invatatura. Acolo, in partile noastre la Sibiu, in urma cu cativa ani, eram implicat in slujirea unei biserici, biserica din localitatea Sura Mare, si impreuna cu fratii ne-am tot gandit: Ce am putea noi sa facem pentru imparatia lui Dumnezeu mai mult? Ne-am hotarat ca ar trebui sa ducem evanghelia intr-o localitate invecinata, in localitate in care nu era biserica, de nici un fel. In localitatea aceea, ortodoxi si cu greco-catolicii s-au batut intre ei pentru cladirea bisericii din sat, si un om si-a pierdut viata in luptele alea. Ne-am zis, „Acolo ne ducem sa semanam evanghelia Domnului Isus. Dar, dupa ce ne-am dus prin sat, am vizitat satul, am stat de vorba cu cativa oameni, ne-am dat seama care este atmosfera, ne-am rugat mergand pe strazi, la fiecare pas. Am strabatut tot satul, cerand binecuvantarea lui Dumnezeu si deschiderea evangheliei acolo.

Ne-am dat seama ca aveam nevoie de o casa. O casa in care sa incepem adunarea. Ne-am rugat, am mers a biserica din Sura Mare si fratii din consiliul bisericii ne-au sfatuit ce sa facem. (Pe) noi ce studiam pe vremea aceea cuvantul despre rugaciune. Si atunci s-a nascut intre noi ideea, „De ce n-am aplicat ceea ce am invatat?” Sa ne rugam Domnului concret. De multe ori necredinta noastra se ascunde in spatele rugaciunilor generale. Orice ar face Dumnezeu ca raspuns la rugaciunile alea, noi tot nu vedem nimic. Ca sunt atat de generale ca nici Dumnezeu nu stie ce sa faca ca raspuns. (Acuma, a-ti inteles dumenavoastra formularea mea).

Atat de generale sunt (rugaciunile), incat necredinta noastra e mascata. Spre exemplu: „Doamne, noi stim ca tu poti vindeca bolnavii!”  Asta-i rugaciune pentru bolnavi? Asta este o declaratie teologica. Nu rugaciune. Sau, „Doamne, daca este voia Ta, vindeca.” Asta nu e rugaciune. Mai taci. Asta este marturisirea unui principiu, care si el are sens de invatatura biblica. Rugaciunea are alte carari. Nu vorbe inaltatoare, frumos formulate, ca in spatele lor sa stau in siguranta, „N-o vrut Domnul.” Intelegeti? Rugaciunea este concreta.

Si, in aceasta latura a rugaciunii, cu fratii de acolo, am zis, „Domnul Dumnezeu sa ne binecuvanteze si (1) sa ne dea in localitatea aceasta o casa.” Am cerut casa sa fie in centrul satului, ca sa fie usor de venit la ea. Prima conditie- la rugaciunea concreta. (2) Am cerut sa fie a unui om cu nume bun. Nu ne ducem noi in casa unui om care are o faima din aia de rea reputatie, ca nu mai vine nimeni acolo. Sa fe de nume bun. Cineva a zis, dar aici prin partile noastre, daca zici ca stai in casa in care se face si biserica, nu mai vine lumea la adunare. Atunci am zis, „(3)- sa fie si goala”. Cineva a zis, „dar cum stam cu banii? N-avem bani de inchiriat asemenea casa”. Am zis, „(4) Sa ne-o dea Dumnezeu fara bani”. Si cand vrem sa incepem lucrarea? In trei saptamani. Conditiile astea le-am pus Domnului Isus. Ne-am rugat si am postit. Dumnezeu e pentru noi in experientele noastre, cat ii permitem sa fie.

In timpul celor 3 saptamani s-a intamplat o situatie. Am primit un telefon din partea unui domn, Domnul Mates. „Domnul Brie?” „Da.” „Nu va suparati, nu ma cunoasteti, nu va cunosc. Ma gasesc intr-o situatie de stramtorare. Reprezint o asociatie, am primit un TIR din Germania, incarcat cu tot felul de bunuri pentru oameni necajiti si n-am unde le descarca. Masina trebuie sa plece. Am auzit ca dumneta ai avea ceva spatii cu care ai putea sa ne ajuti.” Am zis, „Cum sa nu?” Am simtit in inima, pe omul acesta trebuie sa-l ajutam imediat. Si l-am ajutat, Am gasit 15 baieti si repede i-am rezolvat treaba. A fost foarte bucuros. S-a pus problema, in timp ce eu rezolvam lucrurile acestea, ne-a intrebat el, „Cat ne costa?” „Nu va costa nimic, Domnule. Dorim sa facem o binefacere. Si dumneavoastra faceti binefacere”.

Foarte bucuros si incantat de ce se intampla, imi zice el, „Stiti unde ar trebui sa mergeti dumneavoastra si sa predicati? Ca va vad oamenii asa, si aici, baietii astia vorbesc numai despre Dumnezeu.”  In satul pentru care ne rugam noi. Eu am tresarit. Zic eu, ne-am duce, numai ca suntem in cautarea unei case acolo. „Oh,” zice, „asta cautati? Am eu o casa in Hamba, e goala, nu sta nimeni in ea. E langa posta, in centrul satului.” Cand am auzit am zis, „Aleluia”. Dar, vreau sa vad cum merge. Imi spuse-se ca e directorul scolii, treaba cu numele bun. Neamt, si directorul scolii. Nu se putea nume mai bun in imprejurarea aceea. „Domnule profesor, dar trebuie sa ne intelegem cu banii. La care zice el, „Cat ma costat pe mine, ca tin aici produsele astea? Atata va costa si pe voi. Luati-o pe de gratis. Daca vreti, de maine puteti merge sa o amenajati si sa intrati in ea cat mai iute.” Cand s-au terminat acele trei saptamani, noi inauguram lucrul Domnului in casa aceea. Legile rugaciunii, surori si frati. Dumnezeu asculta rugaciunea. Slavit sa fie numele Lui. Trebuie s ane incurajam si sa ne rugam Domnului cu credinta.Sa ne rugam Domnului cu toata inima si cu toata indrazneala, ca El ne asculta. Si cu atat mai mult ne asculta, cand ne rugam impreuna.  „Casa Mea va fi o casa de rugaciune”. Amin.

Esti acolo Doamne? Ma auzi?

de la Ciresarii
esti acolo Doamne, ma auzi?

Chris, who adds tremendous insight on his blog, due to his background in the medical field, comments on what caused Christ’s physical death on the cross- all from a medical perspective, with some evidence coming from JAMA – the Journal of the American Medical Association. As Chris states, „All of the ..descriptions correlate well with the Gospel accounts of Jesus’s death. An interesting synopsis as we, in the West, celebrate our Lord’s death and resurrection this weekend. Christ be glorified!

Delight in Truth

It is commonly taught that the victim of crucifixion would die from asphyxiation.  Many of those crucified would live three or more days before their neck muscles would no longer be able to support the 12 lbs (5.5 kg) weight of their head.  Airway obstruction subsequently would set in and the victim would suffocate to death.

Such a patho-physiologic event is sometimes ascribed to the death of Jesus.

However, biblical narrative and medical correlation would indicate that Jesus’s cause of death was multifactorial, and that He died suddenly from an acute internal event and not suffocation.

But first let us review some of Christ’s stresses and injuries that set up his unusually quick death on the cross.

1. Less than 18 hours before his death, the physician and evangelist Luke tells us that Jesus was in extreme physical and psychological anguish: „being in an agony, He prayed more earnestly…

Vezi articol original 785 de cuvinte mai mult

When I Survey the Wondrous Cross

Thanks to Manuela for this beautiful hymn!!!
1.When I survey the wondrous cross
On which the Prince of Glory died
My richest gain I count but loss
And pour contempt on all my pride
2.Forbid it Lord that I should boast
Save in the death of Christ my God
All the vain things that charm me most
I sacrifice them to His blood
3.See from His head His hands His feet
Sorrow and love flow mingled down
Did e’er such love and sorrow meet
Or thorns compose so rich a crown
4.His dying crimson, like a robe,
Spreads o’er his body on the tree;
Then am I dead to all the globe,
And all the globe is dead to me.
5.Were the whole realm of nature mine
That were an offering far too small
Love so amazing so divine
Demands my soul my life my all
~by Isaac Watt
( The hymn’s fourth verse („His dying crimson…”) is commonly omitted in printed versions, a practice that began with George Whitefield in 1757 )

F. Passion Week – Thursday – The Last Supper in the Upper Rooom & Gethsemane

(via) Justin Taylor from the Gospel Coalition

Holy Week: What Happened on Thursday?

With help from the ESV Study Bible, here’s an attempted harmony/chronology of the words and actions of Jesus in the final week of his pre-resurrection life.

Jesus instructs his disciples Peter and John to secure a large upper room in a house in Jerusalem and to prepare for the Passover meal

Matthew 26:17-19  Mark 14:12-16  Luke 22:7-13

In the evening Jesus eats the Passover meal with the Twelve, tells them of the coming betrayal, and institutes the Lord’s Supper

Mathew 26:20-29  Mark 14:17-23  Luke 22:14-30

After supper Jesus washes the disciples’ feet, interacts with them, and delivers the Upper Room Discourse

John 13:1-17:26  

Jesus and the disciples sing a hymn together (probably from Psalms 113–118), then depart to the Mount of OlivesMatthew 26:30    Mark 14:26  Luke 22:39

Jesus foretells Peter’s denials
Jesus gives his disciples practical commands about supplies and provisions

Jesus and the disciples go to Gethsemane, where he struggles in prayer and they struggle to stay awake late into the night

Matthew 26:36-46  Mark 14:32-42  Luke 22:40-46

The Last Supper

By Bob Deffinbaugh at Bible.org: We find Luke’s account (and, the other gospel accounts as well) of the last supper amazingly brief and unembellished. Somewhere 30 to 50 years after our Lord’s death, resurrection, and ascension, the gospel of Luke was written (depending upon which conservative scholar you read). In spite of all the time which passed, and of the great significance of the “Lord’s Supper” or “Communion,” neither Luke nor any other gospel writer makes a great deal out of the celebration of the last Passover, just before our Lord’s death. I am not saying this celebration was unimportant, but rather that because of its importance, I would have expected it to have been a more detailed account. This brevity is the first of several “tensions of the text.”

There are other tensions as well. Why is nearly as much space devoted to the preparation for the Passover meal as for the partaking of it? Furthermore, why was Jesus so eager to partake of the Passover, when it preceded and even anticipated His death? Finally, why is there such confusion and consternation (including a deletion of some of the text) over Luke’s account of the Lord’s Table, in which it appears that the (traditional) order of the bread and wine may have been reversed?

Events Surrounding the Last Supper

Before we begin to look more closely at the partaking of the Passover, let us pause for just a moment to remind ourselves of the broader setting in which this event is found. The Jewish religious leaders in Jerusalem have already determined that Jesus must die (not to mention Lazarus, John 11:47-53; 12:9-10).After the meal at the house of Simon the Leper, at which Mary anointed the feet of Jesus, “wasting” her expensive perfume on him, Judas decided to betray the Lord, approached the chief priests, and received an advance payment (Matthew 26:14-16Luke 22:1-6). Jesus made His triumphal entry into Jerusalem, and after He cleansed the temple, the sparks really began to fly, with the religious leaders making every effort to discredit Him, or to get Him into trouble with the Roman authorities (Luke 20:19-20). When these efforts, as well as their attempts to penetrate the ranks of our Lord’s disciples miserably failed, the chief priests were delighted to have Judas approach them with his offer. It was only a matter now of waiting for the right chance. This could have been the Lord’s celebration of the Passover, along with His disciples.

At the meal itself, a number of events took place. It would seem that the Lord’s washing of the feet of the disciples was the first item on the agenda (John 13:1-20). During the meal, once (cf. Matthew 26:20-25Mark 14:17-21), if not more (Luke 22:21-23), the Lord spoke of His betrayer. The meal seems to have included some (perhaps most all) of the traditional Passover elements, and in addition, the commencement of the Lord’s Supper, with words that I doubt the disciples had ever heard at a Passover meal (Luke 22:19-20). John’s gospel avoids giving us yet another description of this ceremony. He, unlike the other gospel writers, includes an extensive message known as the “upper room discourse” (John 14-16), concluded by the Lord’s “high priestly prayer” of intercession for His followers, which may have been prayed during the meal time, or perhaps later on in Gethsemane (John 17). The synoptic gospels (Matthew, Mark, and Luke) report the disciples’ argument about who would be the greatest, along with our Lord’s response (cf. Luke 22:24-3), the Lord’s specific words to the over-confident Peter (Luke 22:31-34), and then His words about being prepared to face a hostile world (Luke 22:35-38). With this the party is said to have sung a hymn and to have departed to the Garden of Gethsemane, where our Lord prayed, with little help from His disciples (Luke 22:39-46). The arrest of Jesus then follows, concluding in His being handed over for crucifixion.

The point in all of this is simply to remind you that the meal was a lengthy one, during which time the Passover was memorialized, and also the Lord’s Supper was inaugurated. It was also during this time that a great deal of teaching took place, as recorded primarily by John. Click here to read the entire article at Bible.org.

Jesus and the Martyr

by Stephen Witmer – Here is an article by Stephen Witmer posted at the Gospel Coalition on Jesus in the garden of Ghetsemane and His divine nature. (Jesus and the Martyrs.)

And he withdrew from them about a stone’s throw, and knelt down and prayed, saying, “Father, if you are willing, remove this cup from me. Nevertheless, not my will, but yours, be done.” And there appeared to him an angel from heaven, strengthening him. And being in an agony he prayed more earnestly; and his sweat became like great drops of blood falling down to the ground (Luke 22:41-44).

In this passage, the eternal Son of God pleads with God the Father not to make him go to the cross, requires the help of an angel, and experiences great emotional upheaval in light of his approaching death. He is profoundly shaken. Early in church history, already in the second century, critics of Christianity were pointing to Jesus’ agonized prayer as reason to doubt that he was divine. The problem is heightened when we compare Jesus’ reaction in the face of death to other martyrs, ancient and modern, who appear to be more composed and able to face death with greater dignity than Jesus showed (see Timothy Keller’s The Reason for God for an insightful treatment of this). Here I provide three such examples.

Stephen Witmer gives examples of 3 ancient and modern  cases of martyrdom where the men involved appear to face death with a calm dignity and contrasts it with Jesus’ agonizing prayer.

He concludes-

first, the Gospel writers had to be honest, to include such passages of struggling by Jesus and

second, ‘ What sets Jesus’ death apart from the death of any other person in the history of the world is the spiritual component of his suffering’.

We have an indication of that terrible spiritual reality in Luke 22:42: “Father, if you are willing, remove this cup from me.” To what “cup” is Jesus referring?

We get an answer in the Old Testament. Psalm 75:6-8 uses the imagery of a cup to refer to God’s judgment upon his enemies:

For not from the east or from the west and not from the wilderness comes lifting up, but it is God who executes judgment, putting down one and lifting up another. For in the hand of the LORD there is a cup with foaming wine, well mixed, and he pours out from it, and all the wicked of the earth shall drain it down to the dregs.

Isaiah 51:17 makes explicit that the “cup” is the cup of God’s wrath: “Wake yourself, wake yourself, stand up, O Jerusalem, you who have drunk from the hand of the LORD the cup of his wrath, who have drunk to the dregs the bowl, the cup of staggering.”

The “cup” Jesus is going to drink on the cross is far worse than the horrific physical suffering of crucifixion he faces. Jesus’ “cup” is the infinite wrath and judgment of almighty God upon human sin. The wrath of God that Jesus will experience on the cross is, very literally, hell. On the cross, he will experience separation from God the Father. He will be cut off from God. He will be considered an enemy of God because our sins will be counted as his (2 Cor. 5:21).

This is why Jesus agonizes and struggles in the Garden—because he knows he will soon be crushed under the infinite weight of the wrath of God.

click here to read the entire article…

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue