Vladimir Pustan – Telegrame de la cruce

poza de la Ciresarii.ro predica la Biserica Gloria Arad

Vladimir Pustan 3VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Luni seara 25 Noiembrie 2013. Text Ioan 19:25-30 Vladimir Pustan:

25 Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina 26 Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care -l iubea, a zis mamei Sale: ,,Femeie, iată fiul tău!„ 27 Apoi, a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!„ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat -o la el acasă.

28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: ,,Mi -e sete.„ 29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură. 30 Cînd a luat Isus oţetul, a zis: ,,S’a isprăvit!„ Apoi şi -a plecat capul, şi Şi -a dat duhul.

Sunt bune evanghelizarile astea ca trebuie sa se mai pocaiasca si pocaitii. Eu zic ca pocaitii ar trebui sa nu se mai pocaiasca in fiecare zi atata, ci sa se apuce hotarat si sa-si duca manturiea pana la capat. Nu sa ascultati 1000 de predici si sa nu impliniti nici una. E vremea sa ne maturizam si maturizarea aceasta vine de la Dumnezeu.

Problema mantuirii noastre nu s-a rezolvat cu pioneze ci cu cuie. In urma cu 2000 de ani, din dragoste pentru lume, pentru mine si pentru tine Isus Hristos a venit si si-a dat viata, ca tu sa traiesti altfel, ca tu sa ai un viitor, un destin diferit.

Isus, pe cruce, le trimite telegrame:

1. Ii spune lui Maria Magdalena: Eu ti-am iertat pacatele.
at the cross mary johnAsta a inteles Maria Magdalena cand a vazut ca sangele lui Isus Hristos curge suvoi pe cruce. A inteles, de fapt, cu ce a rascumparat-o pe ea. Era femeia marginalizata, pe care oamenii au pretuit-o in aur, pentru o noapte. Acum, Isus Hristos o pretuia in sange, pentru vesnicie. Pentru ca tu, eu, voi, nu a-ti fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care l-ati mostenit de la batranii vostri cu aur si cu argint, ci cu sangele scump si sfant al Domnului nostru Isus Hristos. Statea pe centura vietii si la propriu si la figurat, ca Iov. Si Iov zicea, „Oare n-ai pe nimeni ca sa ma rascumpere?” Avea raspunsul si raspunsul era in fata ei, la un metru, pe crucea Golgotei- sangele lui Hristos curgea pentru ea. In Isaia 53:52 – ca El, Isus Hristos, era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobiti pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti, vindecati.

Daca sti ca rascumpararea ta s-a facut cu sange, intrebarea logica, care vine imediat este, „Daca sti ca te-a rascumparat Hristos cu sange, de ce mai stai in pacat? De ce? Cate predici trebuie sa mai asculti? Cate morti trebuie sa mai vezi? Cata lacrima trebuie sa-ti mai curga ca sa intelegi ca viata aceasta pe care o duci este o viata in asteptare a unei zile, in care sa spui odata pentru totdeauna, pentru vecie: Hristoase, (ca talharul de pe cruce) ai mila de mine. Mantuieste-ma.”

Sa nu uitati ca viata noastra a fost rascumparata cu un pret greu. Rascumpararea noastra s-a facut foarte costisitor. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a gasit cu cale sa moara pentru mine- un pachet de nervi, un mincinos, un rau, un neiuibitor. Si vreau sa-i multumesc Domnului Isus Hristos ca El s-a uitat la mine, o buruiana si n-a privit la pacatele mele. A privit la potentialul meu. Vreau sa-i multumesc lui Hristos ca n-a vazut doar trecutul meu, ci a vazut viitorul meu. Vreau sa-i multumesc lui Isus Hristos ca m-a facut parte a unei mantuiri fantastice. Cand nimeni n-a dat doi bani pe mine, Hristos m-a iubit.

Dumnezeu nu vrea sa uitam pretul acesta mare al sangelui lui Isus Hristos. Nu va bateti joc de El. Cu fiecare click pe care-l dai, cu fiecare negare in viata, nu faci altceva decat sa spui ca sangele Lui nu valoreaza nimic pentru mine. Intr-o zi te vei intalni cu El. Intr-o zi te vei intalni la judecata si judecata aceasta va fi o judecata dura, pentru ca nimeni nu poate sa-si permita sa calce in picioare sangele lui Isus Hristos. Nu calcati pe sangele lui Isus Hristos. Nu va bateti joc de El pentru un pahar de bautura, pentru o minciuna, pentru o lacomie de un ban furat, care poate sa distruga o viata intreaga de bogatie spirituala. Nu va bateti joc de sangele lui Isus Hristos cantand fara bucurie, slujindu-i fara bucurie, rugandu-va fara ca sa stati cu mintea in rugaciune- cu sufletul acolo. Nu mai va jucati de-a biserica. Traiti o viata sfanta, pentru ca n-ati fost rascumparati cu flori, ci cu sange. Traiti o viata sfanta, pentru ca sangele Lui curge si astazi. Si acela care a iertat in urma cu 2000 de ani talhar si prostituata, poate sa o faca si astazi cu noi, oameni care ne categorizam sfinti fata de cei ce i-am spus din fata. Cu atat mai mult, sangele Lui este valabil si astazi, dar din pacate, lumea n-are nevoie de el. Nu uitati ca in mana lui Hristos, orice buruiana poate fi un trandafir.

Cine mai priveste astazi potentialul unui om? Cine se mai uita la tine cum se uita Hristos? Te uiti in oglinda si ce vezi? Sfant? Pacatos? Se uita Hristos la tine si vede un mantuit. As vrea, din toata inima mea, ca Dumnezeu sa-ti trimita o telegrama in care sa-ti spuna, „Eu ti-am iertat pacatele tie. In seara aceasta, ai inteles ce inseamna dragostea Mea? Pe tine, pe care nu te-a pretuit nimeni, te pretuiesc Eu,” zice Domnul. „Te-am sapat in palmile Mele, te-am platit cu pret de sange. Te-am rascumparat din mana Satanei, care te-a pretuit. Ca pe o sluga, te-a purtat in lesa ca pe un caine. Te-am rascumparat, te-am facut o binecuvantare.” Doamne iti multumesc pentru rascumpararea Ta.

2. Ii spune lui Maria, mama fiilor lui Zebedei – Tu tot la lucrurile lumii te gandesti?

Ucenicii erau impreuna cu Isus Hristos, ani de zile au stat si au umblat cu o pereche de slapi cu El, au mancat cate o bucata de paine. In clipa cand Petru a scos un cuvant, urechile lui Iacov si a lui Ioan s-au ciulit imediat. La un moment dat, Petru a spus, „Iata Doamne ca noi am lasat totul,” dar adevarul e ca el nu prea lasa-se mult… exact asa cum te-ai pocai la 70 de ani, ca sa iti aduci inaintea Domnului Parkinson-ul. Oricum, bani nu-s, sanatate nu-i, de auzit, nu mai auzi bine. Cam asa ceva zice Petru, „Iata ca noi am lasat totul,” dar lasa-se o barca nenorocita si faliment. Zice, „Am lasat totul si te-am urmat.”  Ioan si Iacov, pe langa ceilalti ucenici s-au intrebat, „Noua ce ne dai?” Dar, ei nu au avut curaj sa mearga in fata Domnului Isus Hristos sa intrebe, „Noua ce ne dai?” Si-au trimis mama. Sa transeze un post mai bun. Si se duce mama fiilor lui Zebedei si spune Domnului Isus Hristos, „Doamne, cand vei ajunge in imparatia Ta, te rog frumos sa nu uiti si copii mei. Unul sa fie la dreapta ta si unul la stanga.”

Marie, ti-ar placea acuma, sa fie in loc la talharii astia aici copiii tai? Zice: A-ti putea bea voi paharul suferintei? „Uitam sa spunem la servici sau la scoala ca suntem copiii tai, dar, Doamne, daca va veni prigoana, putem.” Serios? Ce ai putea sa-mi dai mie pentru ca Te-am urmat? Ce mi-ai putea da pe pamantul acesta? Stiti, marea noastra problema nu e cerul, ci problemele noastre de jos. Pamantul si cerul sunt incompatibile. Nu trebuie neaparat sa traim  o viata mizerabila aici, dar sa nu asteptati rasplatirea pe pamantul acesta. Si pentru tot ce am lucrat mai bun si vesnic si curat, noi nu asteptam nici un folos. Rasplata noastra e Hristos. Nu uitati ca Hristos a venit nu sa ne imparta pamantul, ci cerul.

Este o teologie Americana acuma, care spune ca daca il ai pe Isus Hristos in inima ta, neaparat trebuie sa ai aer conditionat in cusca cainelui. Atata trebuie sa fi de bogat. Suna bine, dar nu e biblic. N-a spus Hristos ca ne da cerul, coborand pe pamant, ca asta e o teologie ieftina de Martorii lui Iehova, eventual. Hristos a spus ca in viata aceasta vom avea suferinte si necazuri- vom avea prunci care pleaca de acasa, vom avea si noi zile in care vom ramane in somaj si vom sta in fata la farmacie pentru medicamente. Ne-a spus Isus Hristos ca si pe noi ne vor trada prietenii. Si noi vom avea probleme. Si noi, de multe ori vom plange si rugaciunile noastre vor avea gust sarat. Ne-a spus Isus Hristos ca vor fi zile de Luni, in care nu vei sti incotro sa o apuci. Nu ne-a spus Isus Hristos, neaparat, ca vom trai grozav pe pamantul acesta. Ne-a spus ca ne va da apa, paine, haine, cam atata. Ne-a mai spus ca ne va mai da ceva. Bucuria de a ne multumi cu ele. Asta e frumusetea crestinismului, adica sa ai putin si sa ti se para ca duci viata lui Bill Gates. Dar, toata ziua suntem nemultumiti. Toata ziua alergam dupa lucruri de din acestea si seara te pui in pat si ai uitat sa te rogi. 24 de ore in care nu-ti aduci aminte macar un minut ca exista un Dumnezeu sus in cer.

Marie, ce vrei? Deputati sa fie copiii. Oare ce trebuie sa vina peste noi ca sa invatam dintr-o data, ca mai importante sunt lucrurile de sus, decat cele de jos. Ca mai important este sufletul decat trupul. Ca mai important este adevarul decat minciuna. Ca mai important este sa fi bucuros cu Isus Hristos, decat sa fi trist cu lumea aceasta. Cat ne trebuie sa traim in viata asta pana invatam ca putem sa traim frumos din lucrurile simple ale vietii? As vrea ca sa va ganditi mai mult la lucrurile de sus. Dar, asta nu inseamna ca trebuie sa stati cu capul in nori.

Prioritara este imparatia. Adica, nu trebuia sa spuna Maria: Doamne, ce dai copiilor mei? Ci, Doamne, copiii mei sunt suficient de pocaiti sa ajunga sus? Asta e intrebare de mama. Ce as mai putea sa fac eu, ca mama, sau ca si tata, ca copiii mei sa ajunga in cer? Ce trebuie sa fac in casa mea? Ce cablu trebuie sa mai tai? Ce ore de rugaciune trebuie sa mai pun in casa? Ce canale sa scot afara din casa mea? Ce Biblie trebuie sa o deschidem noi seara? I-am facut si am zis ca atata e treaba noastra, sa facem copii, uitand, de fapt, ca trebuie sa-i ducem pana in cer. Si asta e mult mai greu. Tot la lcururile de jos va ganditi? Asa cum spunea fratele Traian Dorz: Voi numai pentru viata aceasta va ingrijiti si va vedeti, ca si cum a-ti fi doar trupuri. Oare suflet nu aveti?  Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea aceasta… dar nu o putem castiga si nici pastra. Dumnezeu e prioritar. Daca mai ramne timp pentru altceva… Noi vorbim de suflet, cred ca l-ati confundat. Sufletul nu-i trupul. E diferit. Daca am purta de grija sufletului nostru cat ii purtam de grija trupului am fi foarte sfinti. Daca am schimba timpul Facebook-ului si calculatorului cu cel de Biblie, iarasi am fi sfinti.

3. Ii spune lui Ioan – Pentru Mine trebuie sa lucrezi
mary john at the crossIoane, iata mama ta. Du-o acasa. Si-a incredintat mama lui Ioan. In primul rand trebuie sa te gandesti ca Dumnezeu te-a rascumparat prin sangele lui Isus Hristos. Al doilea lucru, in mod logic, este ca nu mai trebuie sa te gandesti la lucrurile astea de jos, toata ziua si sa pierzi din vedere obiectivul principal, care este vesnicia. In al treilea rand, cand ai realizat aceste lcururi- pentru Hristos trebuie sa lucrezi. Putea sa zica Ioan, „Eu am ramas singurul barbat cu Tine la cruce, nu o sa ma uiti acolo sus.” „da,” zice Domnul, „cu o conditie. Te apuci si muncesti pentru imparatia Mea.” Am ajuns la concluzia ca noi intelegm gresit, ca noi avem nevoie doar de iertare. Dar, cand privesti la crucea lui Isus Hristos nu primesti numai iertarea. Ci primesti si responsabilitatea. Intotdeauna cand privesti crucea primesti de lucru. Cine nu are de lucru in biserica si in trupul lui Hristos, acela inca nu a vazut crucea. Pentru ca atunci cand te uiti la crucea lui Isus Hristos, vezi ca ai de lucru. Vezi ca este nevoie intotdeauna de lucru.

Un om iertat munceste pentru Isus Hristos. Ioan s-a ales cu o mama de care a trebuit sa aibe grija tot restul vietii sale, cu Maria, mama Domnului nostru Isus Hristos. Mantuirea e prin har, dar rasplata intotdeauna e prin fapta. Atatia oameni nu stiu ce sa faca in trupul lui Hristos. Primiti responsabilitati la crucea lui Hristos si intrebati-L in seara aceasta, „Doamne, ce ai vrea sa fac?  Da-mi si mie ceva de lucru, Doamne, pentru ca daca nu-mi dai Tu de lucru, o sa-mi dea Satana de lcuru.”

4. Ii spune mamei Lui, Maria – Vei avea o rasplata
Daca tu accepti mantuirea din mana Mea… (si nu uitati ca si Maria a avut nevoie de mantuire din mana lui Isus Hristos) Femeia aceasta a avut un har: harul suferintei. Ce i-a spus Simon cand L-a tinut pe Hristos in brate? „Va veni o vreme cand inima ta va fi strapunsa de o sabie. Acum era strapunsa inima. Il vedea pe copilul ei, pe Isus Hristos, pe care L-a purtat in pantece- Dumnezeu si om- Il vedea suferind pe Golgota. Ganditi-va ce viata a avut. A nascut intr-un grajd, a trebuit sa fuga in Egipt dupa aceea, l-a crescut cu saracie, dupa care a ramas vaduva. Un har al suferintei. Oare s-a meritat? Oare se merita sa te pui la picioarele crucii Lui si sa spui, „Doamne, vreau sa-mi mantuiesti viata, sa ma gandesc la lucrurile de sus, vreau sa-mi dai ceva de lucru, dar, Doamne, se merita? Da, se merita. Am ajuns la o concluzie frumoasa, ca si daca n-ar fi cer s-ar merita sa-L slujim pe Hristos pe pamantul acesta. Pentru ca exista si o frumusete a slujirii pe pamantul acesta, exista o rasplata a crestinismului si pe pamantul acesta. Dar, cu atat mai mult, precum este si un cer si o rasplatire, se merita sa umblam cu Isus Hristos, se merita sa lasam totul, ca oricum intr-o zi vom lasa totul si vom pleca de aici.

Spune cuvantul lui Dumnezeu ca daca suferim, si Mariei i s-a dat harul suferintei, vom si imparati impreuna cu El. Daca suferim impreuna cu El, sa-I purtam ocara Domnului nostru Isus Hristos, vom si imparati impreuna cu El. A fost binecuvantata si ea la Pasti, la invierea lui Isus Hristos- si cand a fost botezata si ea cu Duh Sfant la Rusalii, ca ne zice Biblia ca a fost printre cei 120 de oameni peste care s-a coborat Duhul lui Dumnezeu la Rusalii. Iata, atatea binecuvantari, cum scrie in Apocalipsa 3 „Acel ce va birui ii voi da sa sada impreuna cu Mine.” Ceea ce spunea Pavel, „Clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da-o Domnul nostru, Isus Hristos.” La acea zi a rasplatii va chem in seara aceasta. Pentru asta trebuie sa faceti un pas in credinta. „Doamne, iarta-mi pacatul.” Mantuirea depinde de lucrarea lui Hristos pentru noi. Darm rasplatirea depinde de lucrarea noastra pentru El. Cu cat lucram mai mult, cu atat vom fi rasplatiti mai mult acolo sus in cer.

Daca va veti duce acuma acasa si va veti uita in oglinda, sigurat veti vedea oameni nedesavarsiti. Nu-i nimic. Dumnezeu vrea sa va desavarseasca in fiecare zi si vreau sa va spun ca in atelierul lui Dumnezeu suntem cu toti oameni care asteptam sa faca Domnul cu noi aceasta mare lucrare care este pocainta.

Mesajul Invierii de Pastorul Nelu Brie

Procesul Domnului Isus a fost unic si prin faptul ca Cel condamnat a fost gasit vinovat nu pentru ceea ce a facut, ci pentru ceea ce a fost El. Aparenta înfrângere a mortii Domnului Isus a culminat cu reala victorie a Învierii. Daca totul s-ar fi terminat fara înviere, viata ar avea astazi un alt sens, iar vesnicia ar fi un infern. Cine ar sterge astazi lacrimile vaduvei, ale orfanului si ale celui lovit de valurile vietii, daca nu ar fi înviat Isus? Cine ar iubi pe cei neiubiti, cine ar ierta pe cei neiertati, cine ar hrani pe cei nehraniti, cine ar mângâia pe cei nemângâiati… daca nu ar fi înviat Isus? Cine ar raspunde rugaciunilor disperate, cine ar sterge lacrimile fierbinti, cine ar ierta pacatele daca nu ar fi înviat Isus? Pe cine ar cauta natiunile, cui s-ar închina milioanele de oameni, cui i S-ar dedica imnurile si adorarea daca n-ar fi înviat Isus? Dar Isus a înviat si învierea Lui este speranta muritorilor.

Exista un mesaj în Învierea lui Isus care traverseaza veacurile si cheama pe oameni la dragostea si iertarea divina. Învierea celui Înviat pune în evidenta câteva adevaruri universale:

I. Dumnezeu este mai tare decât Diavolul.

Diavolul a fost învins de Dumnezeu si în cer, si pe pamânt. În cer a fost învins înainte de creatie, când sclipitorul înger Lucifer, împreuna cu a treia parte dintre îngeri, s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu. Drept pedeapsa, el a fost aruncat în vazduh si din înger al luminii a devenit înger al întunericului, din Lucifer (purtator de lumina) a devenit Diavolul (Instigatorul, Dusmanul).

Pe pamânt a fost învins la Golgota, când Isus, parasit de oameni si de Dumnezeu, l-a învins prin cruce. Mormântul sigilat, garzile imperiale, complotul preotilor corupti, tradarea lui Iuda… nu L-au putut tine în mormânt – A ÎNVIAT. În timpul procesului lui Adam si Eva din Eden, Dumnezeu face o promisiune, care s-a împlinit la cruce: ,,Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samanta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu Îi vei zdrobi calcâiul” (Genesa 3:15). Mântuitorul a zdrobit capul Diavolului la cruce, si în felul acesta a înfrânt pacatul si moartea. Dumnezeu este iubire, Diavolul este ura. Dumnezeu este mai tare decât Diavolul.

II. Dragostea este mai tare decât ura.

Dumnezeu este personificarea iubirii, Diavolul este personificarea urii. Din ura s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu, din ura a instigat pe primii oameni în Eden, din ura a vrut sa-L distruga pe Isus. Ura oamenilor, acumulata de-a lungul mileniilor, sfida justitia divina chemând judecata si mânia lui Dumnezeu. Ura lor L-a aruncat pe Isus pe cruce si L-a coborât în mormânt. Ce pret aveau oamenii pacatosi în fata sfinteniei lui Dumnezeu? De ce meritau oamenii sa vina Fiul lui Dumnezeu pe pamânt si sa moara pentru ei? Cu ce L-am obligat noi pe Dumnezeu sa ne iubeasca si sa-Si jertfeasca singurul Fiu pentru rascumpararea noastra? Motivatia Mântuitorului de a veni pe pamânt a fost iubirea, iubirea pentru oameni, pentru suferinta si durerile lor. Dragostea a luat asupra ei si vinovatia umana, platind dreptatii lui Dumnezeu prin moarte. A urmat apoi Învierea glorioasa si Dragostea a iesit afara, aducându-ne vestea iertarii. Dragostea este vesnica, ura este vremelnica. Dragostea este mai tare decât ura.

III. Binele este mai tare decât raul.

Dumnezeu este personificarea binelui, Diavolul este personificarea raului. Primul rau l-a facut în lumea îngerilor înainte de Creatie, când a instigat o treime dintre îngerii lui Dumnezeu, apoi pe Adam si Eva, apoi cele 6.5 miliarde de oameni… În ciuda metodelor meschine, violente, lipsite de scrupule si demnitate, Diavolul a fost învins pentru totdeauna. În ciuda metodelor transparente, pline de iubire si bunatate, Isus a învins pentru totdeauna. Toata viata, Domnul Isus a facut numai bine, fiind ca un Miel în mijlocul lupilor. Stia ca are la dispozitie 12 legiuni de îngeri, însa nu a vrut sa faca rau nici chiar dusmanilor Sai. Raul a fost biruit prin bine, nu prin rau, caci Mântuitorul nu a folosit metodele Diavolului. ,,Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine”. Finalul a dovedit si în acest caz ca binele triumfa, pentru ca Dumnezeu este de partea binelui. Binele este atmosfera cerului si a sufletelor mântuite de cel Înviat. Binele este vesnic, timp în care raul este trecator. Binele este mai tare decât raul.

IV. Viata este mai tare decât moartea.

Dumnezeu este personificarea vietii, Diavolul este personificarea mortii. Viata aduce bucurie, moartea aduce lacrimi; viata aduce primavara, moartea aduce iarna; viata aduce speranta, moartea aduce resemnare. Firicelul de iarba va sparge întotdeauna asfaltul, ghiocelul se va ridica întotdeauna deasupra zapezii. Este de neînteles faptul ca Mântuitorul ne-a adus viata prin moartea Sa si a învins prin slabiciune. Când Domnul a fost pus în mormânt, nici macar ucenicii nu au mai crezut ca se poate face ceva si au ramas dezamagiti si fara speranta. Prin moarte, Domnul a distrus boldul mortii (1 Cor. 15:55-57), adica pacatul care ne despartea de Dumnezeu. Viata este eterna, moartea este temporara. Viata este mai tare decât moartea.

V. Adevarul este mai tare decât minciuna.

Dumnezeu este personificarea adevarului, Diavolul este personificarea minciunii. Domnul Isus în viata de pe pamânt a fost Adevarul, El ne-a adus adevarul din partea lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 8:32,45-46;14:6). Bucuria oamenilor de la Florii s-a transformat în ura la Paste, iar minoritatea a devenit majoritate. Oamenii au omorât Adevarul, dar El n-a ramas în mormânt, ci a înviat, dovedind ca este invincibil si vesnic. În El poti avea încredere, este Dumnezeu în cer si pe pamânt. Oamenii L-au omorât pentru ca faptele lor erau rele, si, iubind pacatul, n-au vrut adevarul (Ioan 3:19-21). Cei de atunci au preferat sa spuna ca Hristos nu a înviat. S-au cheltuit bani pentru a raspândi aceasta minciuna. Minciuna ostasilor romani pusi la cale de preotii vremii nu a rezistat. Astazi toti oamenii stiu ca Isus a înviat ca este Dumnezeu viu si vesnic. Lupta dintre adevar si minciuna continua si astazi (Matei 28:11-15), însa Adevarul va învinge mereu, pentru ca adevarul este vesnic. Adevarul este mai tare decât minciuna.

VI. Speranta este mai tare decât disperarea

Dumnezeu este personificarea sperantei, Diavolul este personificarea disperarii. Scopul pacatului, al bolilor, al mortii este sa aduca disperarea în inimile oamenilor. Destinul oamenilor nascuti din nou este în mâna strapunsa de cuie a Mielului lui Dumnezeu. În lucrarea mântuitoare exista speranta, disperarea nu mai are efect, Isus ne-a platit datoria. Speranta este mai tare decât disperarea.

Indiferent care îti este starea sufletului la sarbatoarea de Paste, adu-ti aminte de aceste adevaruri universale probate de istorie. Ele au scopul sa-ti aduca dragostea lui Dumnezeu, sa te încurajeze, sa te ridice, pentru ca Dumnezeu este mai tare decât Diavolul, dragostea mai tare dacât ura, binele mai tare decât raul, viata mai tare decât moartea, adevarul mai tare decât minciuna, speranta mai tare decât disperarea. Aceste adevaruri nu au scopul doar sa te informeze, ci si sa-ti spuna ca Dumnezeu te iubeste, Îi pasa de tine, destinul tau este în mâna Sa!

Alte articole/predici – Pastorul Nelu Brie-

Florin Ianovici – Pastele

De cănd vocea lui Dumnezeu răsuna in gradina Edenului intrebând: „Unde eşti?”, Gen.3 cu 9, de atunci planul Lui pentru sufletul omului era alcătuit. Isus plin de durere rosteşte in faţa ucenicilor următoarele cuvinte: „Dar cum se vor implini scripturile care zic ca aşa trebuie să se întample”? Mt.26 cu 54, căci „Toate aceste lucruri s-au întamplat ca să se implineasca cele scrise…”Mt.26 cu 56

În trei zile avea sa fie rescrisă istoria omenirii.

În trei zile cruciale avea sa fie deschisa o cale noua omenirii. O cale croită prin voinţa lui Dumnezeu arătată în fiul sau Preaiubit, Isus Hristos. „Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea Sfantă:nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinti…”Isaia 35 cu 8 Dar această cale s-a croit în trei zile cruciale pe care le-a cunoscut omenirea:vineri, sambătă , duminică! Trei zile pământeşti…

VINEREA cumplită a neamului omenesc

Cum începe ziua de vineri? Din gradina Ghetimani undeva puţin după miezul nopţii cand Iuda, vanzatorul vine impreuna cu o gloata de oameni înarmaţi cu ciomege si săbii, care au pus mâinile pe Isus si L-au prins.” Atunci toţi ucenici l-au părăsit si au fugit”. Matei 26 cu 56. În această vânzare există ceva atât de uman. Specific omului. Iuda s-a arătat şi s-a dus la Mântuitorul. S-a apropiat, l-a prins de umeri şi l-a sărutat. Deja cel rău stăpănea inima lui Iuda. Planul era întocmit. Alegerea stabilită. Dar Isus se cutremură de gestul lui Iuda.”…cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”.Lc 22 cu 48.

Într-o zi un fiu risipitor se întoarce acasă. Tatăl l-a zărit de departe. Aşa este dragostea. Are privirea antrenată. Fiul a fost îmbrăţişat de tată care „l-a sărutat mult”, Lc 15 cu 20. Un sărut al iertării. O pildă despre dragostea tatălui ceresc care cuprinde în braţe fii risipitori. Pe care îi sărută cu dragoste de părinte. Un sărut al iertării. Iuda se apropie să îl îmbrăţişeze pe Isus şi îl sărută. Un sărut josnic, al trădării. „Cu un sărut…Iudo? „Nu putea fi altceva? Sub un sărut o inimă întunecată. Aşa e omul. Poate zâmbi, poate vorbi frumos, te poate îmbrăţişa, dar inima să fie rea.

L-au dus la marele preot Ana unde unul dintre aprozi l-a pălmuit pe Isus. Pe seama nevinovatului Isus a încercat aprodul slugarnic să îşi construiască o imagine în faţa marelui preot. Isus nu a raspuns în opinia lui cuviincios. Slugărnicia are limbajul ei. Şi pălmuieşte pe unii şi pe alţii şi azi. Ce contează adevărul? Lui să îi fie bine.L-au dus la marele preot Caiafa si l-au învinuit. L-au scuipat in faţă, l-au bătut cu pumnii si l-au pălmuit, zicand: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit? Mt.26 cu 68. Este uimitor faptul ca aceste evenimente se petrec în timpul nopţii. Undeva după ora 12. Câtă ură trebuie să fi strîns preoţii în inimă. Să ai atîtă energie în a striga, a pălmui, a bate cu pumnii, a scuipa şi a aduce injurii la aceea oră tîrzie din noapte!Inima nu are odihnă când este să urască.

Spre ziuă au făcut sfat impotriva lui Isus, nu ca să îl judece, ci „ca să îl omoare”Mt.27 cu 1. L-au legat si l-au dat in mana dregătorului Pilat din Pont; Pilat l-a trimis la Irod care stapănea ţinutul Galileii de unde era Isus. Irod l-a primit pe Isus cu gând ca va vedea o minune. Un fel de specatacol la care nu plăteşti billet. Dar Mântuitorul a tăcut. I-a pus Irod multe întrebari dar Isus nu a răspuns nimic. Preoţii şi cărturarii cei mai de seama „îl părau cu înfierbantare spune cuvantul. Luca 23:10  Apoi Irod şi-a aratat faţa adevărată: „se purta cu dispreţ şi dupa ce şi-a bătut joc de El l-a îmbrăcat cu o haină stralucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.

În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul căci erau învrăjbiţi între ei înainte. Lc.23:12. Iată un lucru semnificativ. Doi făcători de rele, Irod şi Pilat, doi oameni interesaţi de poziţiile lor pământeşti, ajung să se împrietenească. Pe seama nevinovatului Isus. Pentru mulţi oameni Pilat apare ca o victimă a unei situaţii de constrângere. El are un gest de a încerca să îl elibereze pe Isus. Dar acestă menţiune din Evanghelia lui Luca aduce lumină în privinţa adevăratuului caracter al lui Pilat. Se împrieteneşte cu Irod cu prilejul acestui simulacru de proces.

Pilat a pus să îl bată pe Isus. Cu nuiele, cu biciu, a fost legat si bătut. Rănile Sale au picurat sânge. Gemetele Sale nu au smuls nici un regret. Mâinile Sale nu s-au mai lăsat pe creştetul cuiva pentru a aduce vindecare, sau binecuvantare ci au fost legate cu funii. Ca un miel pe care îl duci la tăiere. El nu a deschis gura deşi era chinuit şi asuprit.Aproape că inima strigă: destul!E prea mult!Dar calvarul Mântuitorului Isus era departe de a se fi sfârşit.

Apoi a fost dus în pretoriu, l-au desbrăcat de hainile Lui si L-au îmbrăcat cu o haină stacojie, au împletit o cunună de spini, au pus-o pe cap si I-au pus o trestie în mâna dreapta. Apoi îngenunchiau in faţa lui şi îsi bătea joc de El spunând: „Plecaciune Ţie Împaratul iudeiilor”.Mt.27 cu 29 şi 30. Şi scuipau asupra Lui si-l băteau în cap. Apoi a început ultimul drum pământesc al lui Isus.

Drumul spre Golgota.

I-au pus crucea în spate si l-au silit sa meargă. Ajunşi la Gologota, L-au întins, l-au străpuns cu piroane în încheieturile mâinilor şi l-au ridicat pe cruce.I-au pironit picioarele cu piroane de 13-18 cm. Umerii au fost dislocaţi. Ca să respire trebuia să se impingă în picioarele străpunse altfel cutia toracică nu se umplea cu aer. Piroanele din picioare s-au oprit în oasele tarsiene. Setea era cumplita. Din cauza biciuirii era in soc hipovolemic. Ca urmare a şocului hipovolemic inima galopa pentru a pompa sangele care nu mai era acolo. Tensiunea arterială a scăzut provocând o stare de leşin sau colaps, iar rinichii nu mai lucrau. Isus suferise o hematidroză atunci când in Ghetimani ca urmare a unui chin sfâşietor , ca de moarte, s-au eliberat în organism substanţe chimice care au rupt capilarele din glandele sudoripare.

Norodul stătea şi privea.Fruntaşii îşi băteau joc de El si spuneau „Pe alţi I-a mântuit; să se mântuiască pe Sine Insuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu. Ostasii de asemenea îşi băteau joc de El. Se apropiau, Îi dădeau oţet si_Îi ziceau „Daca eşti Tu Împăratul iudeiilor mântuieşte-Te pe Tine Însuţi” Luca 23:35 si 36. Unul dintre talhari işi bate joc de El. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap si ziceau: „Uăă!Tu, care strici Templul, şi-l zidesti la loc în trei zile, mantuieşte-te pe tine însuţi si pogoară-te de pe cruce”Marcu 15 cu 29 si 30.

În agonia morţii privirea lui Isus îmbartiseaza chipurile celor din jur. Îi răsună în urechi şoapta vrăjmaşului: Pentru ei vrei Tu să mori? Merită ei atâta suferinţă? Legiuni de demoni aţâţau mulţimea care arunca ocara asupra lui Isus.
Ingerii şi întreaga ostire cerească este înmărmurită. Cu ochii atinţiti spre Isus, cu atenţia îndreptată spre Tatăl aşteaptă un semn din partea Tatălui pentru a izbăvi din chin pe Neprihănitul Isus. Dar Tatăl tace.

Despărţit de Dumnezeu, părăsit de ucenici, sfredelit de vorba vrajmaşului, Satana, împresurat de taurii din Basan care îl impung, ţinta ocarii si epuizat de durerea trupului din care se scurge viaţa, fara un singur cuvânt de mângâiere,…iată VINEREA cumplită a neamului omenesc.Iată adevărata faţă a neamului omenesc.Făra farduri aplicate, fără politeţuri zaharisite, fără strălucirea mincinoasă a unor strasuri ieftine. Faţă adevărată a neamului omenesc este faţă nelegiuirii care a înveninat inima şi a întunecat mintea.VINEREA numită mare. Zi de adevăr cumplit. Zi de faliment total pentru omenirea care zace în cel rău.

SAMBATA – Tacere

Ucenicii sunt ascunşi în case. Dincolo de uşi. O zi a tăcerii. Preotii isi sarbatoaresc Pastele atât de drag lor. Cu pioşenie se apropie de un Dumnezeu care le lăsase porunci şi legi. Pe care le ştiau. Ce bine acum că nu mai era nimeni să le conteste autoritatea. Ce bine că nimeni nu mai tulburau oamenii cu cuvinte care loveau în ei ca nişte bice. Lucrurile intraseră în normal. În obişnuitul pe care îl ştiau şi îl controlau.

Pilat, Irod si toate autoritatile sunt linistite. Nimic nu tulbură liniştea cetăţii. Cerul tace. Dumnezeu tace. Tăcere peste tot. O tăcere în care vorbeşte doar frica. Frica preoţilor, frica ucenicilor. Totul este pierdut. Fară speranţă. Tăcere. Nu mai este nimic de spus. Hristos este în mormânt. Păzit cu străşnicie.

DUMNICA –  A ÎNVIAT!

Peste cetate răsar zorii. Grăbită Maria Magdalena şi cealaltă Marie împreună cu Salome au venit să vadă mormântul. Dar nu doar mormîntul ci pe Cel ce era acolo. Însă Domnul Isus nu mai era acolo. Un mesaj al unui înger a căzut mai puternic ca fulgerul. A ÎNVIAT! Ele au plecat cu frică şi mare bucurie şi au fost întâmpinate de Isus Hristos, Mântuitorul care le-a spus: „Bucuraţi.vă!”.

Ele duc vestea ucenicilor care par neputincişi în a crede că El a înviat. Un basm. Nimic mai mult. Acolo Petru auzind vestea este cuprins de frenezie. Poate că mai există o şansă să se reabiliteze. Să îşi ceară iertare în faţa lui Isus. Dacă El a înviat va sta de vorbă cu El, va plânge, se va căi. Aleargă cu acest gânduri în inimă la mormânt. Dar n-a văzut decât nişte făşii de pânză. Prea puţin. Mirat s-a întors acasă. Cleopa cu un alt ucenic întălneşte pe drumul Emausului pe Isus Cel Înviat. Plini de bucurie se întorc la Ierusalim să dea vestea ucenicilor. Ucenici ascultau.

Deodată Isus a venit în mijlocul lor şi a rostit: „Pace vouă!”. Cuvânt care va rămâne pe buzele credincioşilor de atunci şi până la venirea Sa. Dar ucenicii s-au speriat. El i-a invitat să se uite la mâinile şi picioarele Lui care păstrau urmele piroanelor. A măncat peşte şi un fagure de miere ca semn al învierii Sale în trup. Apoi le-a deschis mintea.

Dumincă. Zi de spaimă pentru preoţi. Isus a înviat! Mintea lor căuta febrilă o soluţie .Ziceţi că ucenicii au venit şi au furat trupul Lui pe cănd voi dormeaţi! Şi au plătit bani mulţi pentru această minciună.

Dar toată cetatea era în mişcare. Multe morminte s-au deschis şi în sfănta cetate s-au arătat multora. Mulţimea nu mai putea fi înşelată. Învierea era peste tot. Speranţa renăscuse. Ochii au prins să aibă sclipiri noi.Privirile s-au înălţat. Isus înviase! Dumnezeu deschisese drumul spre mîntuire prin Robul Său Isus. Moartea a fost biruită. Satan a fost doborît. Cheile locuinţei morţilor i-au fost smulse. Moartea a fost biruită şi boldul ei frânt. Zapisul cu păcatele lumii a fost ţintuit pe cruce. Viaţa s-a coborât din belşug.

Un cuvînt nou a prins să se fluture pe buzele oamenilor:a înviat.Hristos a înviat!

  • Lumea a vorbit VINERI.Dumnezeu a tăcut şi a suferit moartea pe cruce.
  • Lumea a tăcut SÂMBĂTĂ.Dumnezeu a tăcut şi El.
  • Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ. Prin ÎNVIERE! Şi toţi cei care L-au crezut au început şi ei să vorbească:”Hristos a înviat!Cu adevărat a înviat!.

Să rămănem în DUMNICA ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră. Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, vino la sărbătoarea duminicii. A iertării şi a învierii.
HRISTOS A ÎNVIAT!

Un film de Pasti (1) Quo vadis

Nero si arderea Romei

Filmul original, din 1951, „Quo vadis” este titlul unui roman istoric, scris de Henryk Sienkiewicz, în anul 1896. Romanul înfăţişează în chip deosebit de viu civizilatia din Roma şi persecuţiile suferite de creştini, în perioada împăratului păgân Nero, pe fundalul unei poveşti de dragoste. Pentru opera lui literară, în anul 1905, autorului polonez i s-a decernat Premiul Nobel. Titlul cărţii, însemnând în limba latină „Unde mergi?” Romanul evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada lui Nero și aceasta prin intermediul poveștii de dragoste dintre o tânără creștină, Ligia și Marcus Vinicius, patrician roman. Acțiunea se desfășoară în cadrul cetății Romei.

Daca doriti sa vedeti filmul in Limba Engleza, fara subtitrare faceti click aici. Ca sa cititi cartea in Limba Engleza faceti click aici. Ca sa cititi mai mult despre acest roman, inclusiv care personaje sunt reale si care sunt fictive faceti click aici.
FILMUL in Limba Engleza – http://gloria.tv/?media=133076

film

CARTEA (622 pagini)

Vezi acest document pe Scribd

Film de Pasti (2)

In Statele Unite se obisnuieste sa se difuzeze filmul „Cele zece porunci” la Pasti. Va prezint aici ambele filme despre Istoria „Exodului” – Ambele sunt in Limba Engleza, dar usor de urmarit daca aveti o oarecare cunostinta a textelor Biblice referitoare la viata lui Moise ca si conducatorul Israelului.

Pentru copii

Cele zece porunci

 

Spurgeon – JESUS INTERCEDING FOR TRANSGRESSORS on the cross

His View From The Cross by James Tissot c. 1895DELIVERED ON LORD’S-DAY MORNING, NOVEMBER 18, 1877, BY C. H. SPURGEON,
AT THE METROPOLITAN TABERNACLE, NEWINGTON.

“And made intercession for the transgressors.” Isaiah 53:12.

Our blessed Lord made intercession for transgressors in so many words while He was being crucified, for He was heard to say, “Father, forgive them, for they know not what they do.” It is generally thought that He uttered this prayer at the moment when the nails were piercing His hands and feet and the Roman soldiers were roughly performing their duty as executioners. At the very commencement of His passion He begins to bless His enemies with His prayers. As soon as the Rock of our salvation was smitten, there flowed forth from Him a blessed stream of intercession. Our Lord fixed His eyes upon that point in the character of His persecutors which was most favorable to them, namely, that they knew not what they did.

He could not plead their innocence and, therefore, He pleaded their ignorance. Ignorance could not excuse their deed, but it did lighten their guilt and, therefore, our Lord was quick to mention it as in some measure an extenuating circumstance. The Roman soldiers, of course, knew nothing of His higher mission—they were the mere tools of those who were in power—and though they “mocked Him, coming to Him, and offering Him vinegar,” they did so because they misunderstood His claims and regarded Him as a foolish rival of Caesar, only worthy to be ridiculed. No doubt the Savior included these rough Gentiles in His supplications. And perhaps their centurion who “glorified God, saying, Certainly this was a righteous Man,” was converted in answer to our Lord’s prayer.

As for the Jews, though they had some measure of light, yet they, also, acted in the dark. Peter, who would not have flattered any man, yet said, “And now, brethren, I know that through ignorance you did it, as did, also, your rulers.” It is doubtless true that, had they known, they would not have crucified the Lord of Glory, though it is equally clear that they ought to have known Him, for His credentials were clear as noonday! Our Redeemer, in that dying prayer of His, shows how quick He is to see anything which is, in any degree, favorable to the poor clients whose cause He has undertaken. He spied out in a moment the only fact upon which compassion could find a foothold and He secretly breathed out His loving heart in the cry, “Father, forgive them, for they know not what they do.”

Our great Advocate will be sure to plead wisely and efficiently on our behalf! He will urge every argument which can be discovered, for His eyes, quickened by love, will suffer nothing to pass which may be in our favor. The Prophet, however, does not, I suppose, intend to confine our thoughts to the one incident which is recorded by the Evangelists, for the intercession of Christ was an essential part of His entire lifework. The mountain’s side often heard Him, beneath the chilly night, pouring out His heart in supplications. He might as fitly be called the Man of Prayers as, “the Man of Sorrows.”

Read the sermon in  its entirety here- http://www.spurgeongems.org/vols22-24/chs1385.pdf

A Good Friday Meditation – How can the salvation of all mankind happen in this way?

by Bill Lawrence via www.bible.org  Photo via www.samuelandrade.blogspot.com/

  • A passionate prayer
  • A traitorous arrest
  • A trumped up charge
  • A false trial
  • Lying witnesses
  • A denying disciple
  • Washed hands
  • Unrighteous remorse
  • A Place called Skull
  • A remote crossroads of the world
  • Between two thieves
  • Sneering rulers
  • Scoffing bystanders
  • Abusive soldiers
  • Insensitive crucifiers
  • A repentant robber
  • A new mother and her new son
  • Weeping women
  • A worshipping Centurion
  • Three hours of darkness
  • The earth shakes
  • Some living dead
  • A criminal’s cross
  • A sealed stone
  • Salvation!

Salvation? How can the salvation of all mankind happen in this way? In this ignominious, inglorious way? How can this be? That all of the sins of all who have ever lived or are living or will live are paid for on a criminal’s cross? Aren’t criminals most in need of forgiveness? Can criminals even be forgiven? How can a Man who hung on a criminal’s cross pay for all the sin of all people?

And in Jerusalem of all places. Why not Rome, the political capital of the world? Or Athens, the cultural capital of the world? Or Alexandria, the educational capital of the world? Or Ephesus, one of the economic capitals of the world? Or Corinth, certainly one of the sin capitals of the world? Yes, that’s it, why wasn’t sin paid for in one of the greatest sin centers of history?

It just doesn’t make sense. How can this Friday be Good? And how could salvation happen in this way?

No blaring trumpets, no glorious angels, no parades of power and purity, just another Friday crucifixion in the ancient Roman empire. Amazing. Excruciatingly painful, but almost ho-hum for the Roman soldiers. Just one more criminal to throw on the trash heap of history and off we go for a few drinks and a good time of gaming.

Yet salvation did come this way. Yes, it did!

God had worked for thousands of years to provide His salvation. First there was creation, then rebellion, and then rejection, banishment, separation-we were cut off from God and Life. But that’s when God began the redemption process, first with promises, then with prophecies, and all with purpose, the purpose of demonstrating His power through His weakness as He kept His promises and fulfilled His prophecies. His Son became one of us: His Son became His Slave, His sacrifice. our Savior. And in Jerusalem.

God loves weakness because weakness is the greatest way He can show His power. How can an ordinary Man who isn’t even worthy of a second look become our Savior? But He did through the power of God’s weakness in Jerusalem.

How can Jerusalem become the place of salvation? Jerusalem was a world capital in the ancient Roman Empire. One of the greatest structures of all, Herod’s Temple, was in Jerusalem. The city was a spiritual capital in the empire, but Jerusalem was different from the other world capitals. It was . . . well, it was Jewish, quirkish, lavish in its own way, but certainly not in the Roman way. Jerusalem was really a weak world capital, crushed under the Roman heel. But God had made Jerusalem the center of His salvation purposes, the place where all His promises would be fulfilled, an unlikely place populated by some very unlikely people. How like God to do this.

This is my salvation, my deliverance, my eternal life started on earth and slated to last forever. Again, I must ask how can this be? How can a five-year old fatherless and familyless little boy get father, mother, and family in the blink of an eye? How can that little boy receive a call to serve God? How can that little boy grow up to be blessed with mentors and marriage and sons and daughters-in-law and grandchildren, and faithful friends full of love for him? How can that be? Only because God glories in taking the weak and making us His vessels of glory.

It has been many years since God saved me and I still serve Him. Salvation never ends; why should service? And may I die as Jesus died: with a cross on my back, resurrection in my heart, and the interests of God on my mind.

What has your salvation been? Can you join with me in this Good Friday season and rejoice in God’s salvation for you? Think of what He has done for you and join me.

Jesus our Defense Dr. Timothy J. Keller

Photo via http://artistlight.blogspot.com/1-john-410.html

From monergism.com – The following sermon notes (an excerpt) preached by Tim Keller in 11/13/94 from a series on 1 John entitled: Knowing that we know God

„If we say we have no sin, we deceive ourselves, and the truth is not in us. 9 If we confess our sins, he is faithful and just to forgive us our sins and to cleanse us from all unrighteousness. 10If we say we have not sinned, we make him a liar, and his word is not in us. 1My little children, I am writing these things to you so that you may not sin. But if anyone does sin, we have an advocate with the Father, Jesus Christ the righteous. He is the propitiation for our sins, and not for ours only but also for the sins of the whole world.” ( 1 John 1:8-2:2)

…Only for people who see themselves as a moral failure. Only people who see that they are not worthy to go in, that they need someone to go in for them. If you don’t see that .. if you don’t see yourself as so sinful that you don’t have the right to just go to God and speak to Him you haven’t gotten the first point … You are not able to experience intimacy with the Father. Now, having said that, I immediately realize that you are going to fall into two categories here: As I just said, that John says, you have to see that you are sinner, such a sinner and so morally inadequate that you don’t even have the right to go in before God. As a pastor for almost 20 years now I have talked to people a great deal over the years and I have heard people’s reaction to this particular teaching of the Bible. And in general the teaching divides people. I find that people fall into one or the other category. Either they have a lot of trouble with this and they really don’t have that sensation at all … they don’t sense … they don’t feel that they are moral failures. They don’t think they are that bad, they don’t think they are that wicked. They don’t have this sense and they don’t see any reason why they can’t go to God and pray and talk to Him. They feel like, you know I have tried my best, I do pretty good. I am not perfect but I certainly have the right to go in. So some of you just don’t have nearly enough of this sense, according to the writer here. And others of you have an overwhelming sense of it. That are you just crushed under it. You can hardly look at Him. You don’t want anything to do with Him. Everybody [has the tendency] to go into one side or the other. Let me say something to both of you:

1st: Because it’s New York, maybe it’s wrong to say this … I would think that most of you …maybe not. More of you would tend to be in the first category … that you say, “I don’t feel that way … I don’t feel like I am such a rotten sinner. I know the Bible teaches this and I know conservative churches still teach this but basically that is an outmoded doctrine. We don’t believe that anymore. I don’t sense that at all, I don’t feel that way, I don’t see it that way.” But John says …look at … see verse 8. “If we say we are without sin we deceive ourselves. John says [in essence] beware you will not want to admit it. It is natural to deceive yourself on this. It is natural to say what you are saying. You will hide from yourself how self-centered you are, you will hide from yourself how much evil there really is in there. You won’t see it … you’ll repress it.

Everybody is talking about Union South Carolina, aren’t they? And the one thing that is so interesting since my wife and I ministered, we had a church in a city just like Union South Carolina. Similar size, similar kinds of people, it’s amazing. Same accent. Same phrases. And after it was discovered that the woman actually had killed her two children, the quotes in the newspapers from their friends went something like this: “she came from a good family – I knew her people – I sat with her in church, she praised the Lord, how could she do such a thing? I can’t believe it.” But what they mean is: “she’s just like me. She is my kind of people. I went to school with her. I went to church with her. She is just like me and I do not believe that I could do that.” And the reason they are so shattered and the reason they are so disillusioned and the reason they are so amazed is because of bad theology. They may be religious and may go to church and may even consider themselves conservative Christians but they are not reading their Bible. And as a result they are shattered and disillusioned. WE ARE capable of all sorts of things.

I think a lot of folks say, “Yeah, this is dirty pool, you shouldn’t pull this on us. I feel that person must be sick. To be capable of evil and wickedness … certain people are but I just don’t feel like I am that bad a sinner. And all I can tell you that no one has done a better job of explaining this than Charles Spurgeon. He is a Baptist minister and he has this great illustration which I have often had recourse to. He says, “Look at an acorn. What do you see in the acorn? He says, I know it is counterintuitive and I know it doesn’t really make sense, it doesn’t seem to be true but if you think about it you will know it is true. When you look into an acorn you will see an ocean of wood. Let me show you that. He says, first of all inside the acorn is a tree, a huge tree. And every single bit of that tree is in that acorn all scrunched up. In other words, there is not one thing on this huge tree that is going to come out of the acorn that is not in that substance. It’s in there. And that is counter-intuitive. Not only that, but on the tree that is in there are thousands of other acorns. And each acorn is another tree which means that inside that acorn is not only another tree but one thousand other trees and each one of them is a thousand other trees and he says, one acorn has the power to cover the entire world with an ocean of wood. That’s how much power is in there. But if that acorn falls on the pavement, within a couple of days it rots. All of its power goes to nothing. It doesn’t mean that the power is not there. To see the power, to understand the power, it has to actually fall on the soil; it has to get watered and so on. And Spurgeon would turn around and say, “what do you think murder is?” “What do you think it starts with?” Murder has to start with the thought that says “I wish that person weren’t here. I don’t like that person”… it starts with a grudge, it starts with selfishness, it starts with pride, it starts with self-centeredness. What do you think that is? He says, “in your heart, that acorn cup of your heart, there is and ocean of evil, and if you just happen, by God’s grace, to have fallen on pavement … if you have happened, by God’s grace, not to be in a situation where that evil is really being fertilized, if … you can’t see how much evil is in there it doesn’t mean that it is not there.

Now, if you still, considering all that say, „I just don’t see myself that wicked or evil. I don’t see myself capable of murder and extortion. I don’t see myself capable of any of those things”, then I will just say, “Ok fine I am done, I have got to move on. File what I am saying, would you please?” Because the great hymn writer John Newton once said in a letter, “you never learn you are a sinner by being told. You only ever learn that you are a sinner by being shown.” And I suggest to you that someday, some place you will find yourself in a situation in which the only way to explain the way you are acting or the way you are relating or the way you are being treated, is by recourse to the doctrine of sin. As Pascal says [and he was no stupid person] “certainly nothing offends us so rudely as this doctrine of original sin yet without this mystery, the most incomprehensible of all, we are incomprehensible to ourselves.” And if you are not incomprehensible yet to yourself, unless you believe in the radical depravity of the human heart, just wait … just file what I am saying. Alright?

On the other hand, a lot of you are the opposite. You are kind of crushed under the whole idea. In other words when you read this and you see John saying you need someone to go speak on your behalf, you don’t have the right to go in. You are not worthy to go to God. Right away, you immediately know that is true. But you have been crushed … even if you are a Christian. John is writing to Christians here and he knows something. He knows that in the lives of certain people there is a voice that has them nailed to a wall. I have met people … Christians that haven’t stopped going to church necessarily but they have done something in their past that maybe the world calls a great sin. As a result this voice come to them and it says things like, “how could you have done that? All the sermons you have heard, all the promises you have made, all the things you have said, all that you know and you have done this. How can you go to God? How can you expect God to listen to your prayers? How in the world could you even think of yourself as a Christian? You are not worthy to go before Him.” And that voice has you nailed to the wall and it has had you there for years. Maybe you have not given up on your profession of faith. Some of your have, you have completely given up on Christianity. When you get near it the voice just comes at you and you have decided that it is Christianity doing that. And all of its guilt trips. But some of you have stayed in and you’re just crushed. You are bound in shallows and miseries. Well what John has to say is especially for you.

So the first thing you have to see is that you are not worthy to go in. The second thing you have to see is that we have an advocate with the Father. Notice this: Now in chapter 2:1 “if anybody does sin we have one who speaks to the Father in our defense, Jesus Christ the righteous one. He is the atoning sacrifice for our sins…” Now what is this teaching? Let’s ask three questions:

What is an advocate? Now you say “where is the word ‘advocate’, I do not see it.” The real problem is that there is a Greek word here. It literally says “we have, when you sin, a paraclete with the Father.” But in this particular context it’s a hard thing to get this whole idea across with one English word. So the translators actually take this and open it up and taking one [Greek] word and translating it “one who speaks to the Father in our defense” But the word here could be translated “an advocate”. Maybe that is the best way to put it. What is an advocate? What is this person? An advocate is someone who has an official relationship with you so that whatever the advocate achieves, you achieve, and whatever the advocate loses, you lose. An advocate is a legal proxy. An advocate is a legal representative. In philosophical/theological language an advocate is a federal head, from the Latin wordfoedus meaning covenant. It means you have entered into a relationship with this person so that this person represents you so that what that person does is transferred to you. Here are some examples … they are all over the place actually:

In the area of negotiations. In most countries, in fact in all countries, the national leaders can declare war and also surrender and achieve peace. You don’t have a referendum on war. We don’t have a popular election to decide whether we are going to go to war or not or decide whether we will surrender or not. You have a relationship with the national leaders so that they have the right to do that and, of course, if they make a bad move we are all involved … if they make a good move we are all involved.

Let me give you an illustration that is a little more clear than that. In ancient times you had the idea of a champion. Here were two great armies coming together and sometimes rather than have the battle and have lot and lots of people killed each army would put forth a champion. In the old days they even had a word for this in the ancient Greek, anArchegos. And the champion would stand forth and would represent the army and the country and would battle against the champion of the other country/army. Of course the agreement is that when you did that it meant that if your champion was skillful you were skillful, if your champion was foolish you were foolish, if your champion had victory you were treated as if you were the victors. If your champion was defeated you were treated as if you were defeated.

And of course the one we often use most nowadays is a lawyer, a legal proxy. Especially a lawyer who has what we call today “power of attorney”. And in that case the lawyer stands in and represents the client so that what the lawyer achieves the client achieves and what the lawyer looses, the client looses. It’s all transferred. Charles Hodge, a hundred years ago was a Presbyterian theologian who put it this way:

“The relationship of Christ to his people is that of a legal advocate to a client. The former personates the later. The lawyer stands in the clients place. It is, while it lasts, the most intimate of relationships. You may not even have to appear in court. You are not heard. You are not regarded. You are lost in your advocate who for the time being is your representative. The advocate, not you, is seen. The advocate, not you, is heard. The advocate, not you, is regarded.”

Now if Jesus is our advocate, what is he doing up there? That is the second question. What does he do? He’s speaking. He’s talking. And if we stick with the lawyer illustration, everybody knows why, because that is the job of a lawyer. You hired the lawyer to talk for you. You hired the lawyer because you say the lawyer can talk. The lawyer knows what to say and the lawyer can make a case I could not. Now when I first became a Christian … I heard about this idea that Jesus Christ was before the Father (there are a number of words in the Bible for this). In the book of Hebrews it says Jesus Christ stands as our high priest before the Father. It means he stands as our representative speaking on our behalf. Our legal proxy, our advocate. And He’s up there pleading before the throne for our sake. When I first heard about this at first it seemed at best foolish and at worst very nerve racking. At best it seemed kind of silly like why are you arguing with the Father. But at worst nerve racking because it means when I sin Jesus says “Oh Father, please don’t wipe him out. For my sake please, don’t wipe him out.” This is what I pictured it as and I saw that I would sin again and the Father would say, “I can’t believe that Tim Keller did that again and Jesus says “I know but wait a minute” (this is my idea) that Jesus gets in front of the Father and says “One more time, just give him one more chance, please for my sake Father.” And then I see the Father looking down at Jesus saying, “well, ok, for your sake, alright, one more time.” You see that is a nerve racking metaphor, you know, you sit there and say, “when does the Father finally say “I’ve had it”? When does the father finally say, “forget it”. But you see it doesn’t say the advocate is standing there as Jesus Christ the merciful. It also doesn’t say Jesus Christ the persuasive. It says, “Jesus Christ the righteous one” and it says what he is saying. You see, a really good lawyer doesn’t just play on the emotions of the court. A good lawyer has a case. And what Jesus case is: an atoning sacrifice, and therefore the teaching of this passage which is so absolutely startling and which is absolutely unparalleled in any other religion, is that Jesus Christ is not just standing up there asking for forgiveness … no. And he is not just up there asking for mercy … absolutely not. Jesus Christ is telling the Father what the law is. Now it is unworthy to think of Jesus as having to persuade the Father. You have to remember that the advocacy of Jesus Christ was the Father’s idea. We read in 2 Cor 5 “God was in Christ reconciling the world unto Himself.” You have to understand what this is about. What it is about is this: Jesus Christ stands before the Father. Before the justice of God, in other words. And relentlessly and continually says He something like this: ‘Father, yes Tim did do it again but I have died the death he should have died and have lived the life he should have lived in his place. I am his advocate. He is lost in Me. When you look at him you have to see Me. You have to see all that I have done. You have to see all that I am. And therefore Father it would be unjust for you to take two payments for this sin. I have already paid for it. Therefore Father I do not ask for mercy. I demand justice.”

Some people ask “c’mon where does it say that.” It says that in chapter 1 verse 9. “If we confess our sins”, it doesn’t say “he is faithful and merciful to forgive us our sins.” It does not say “he is faithful and loving’. He is of course faith and loving. He is of course faithful and merciful, I am not saying he is not. But it says when we confess our sins because we have an advocate with the Father, God forgives our sins because He is just. Listen, justice has to be stronger than mercy. If you ever have a judge and if that judges son or daughter would come to trial, no judge anywhere would be allowed or would allow themselves to sit and preside over a trial with their own kid. Why? Because justice has to triumph over mercy. Because justice has to prevail or you cannot have a civil order. But incredibly we have a situation in which the justice and the love of God demand that He accepts us. There is nothing beyond this. Nothing at all. “Father”, He says, “I don’t ask for mercy. I demand justice and there is no greater case than that. The justice of God on the scales. The thing we always worry about: the scales. And here are my deeds and my records and here is the justice of the law. And of course my deeds and my records can’t possibly outweigh the deeds of the law and so the idea of blind justice is a frightening thing unless you understand this: We have the law of God not on the other side against us. We have the law and justice of God completely for us. We have the justice of God completely for us. There is no such thing as this anywhere else. No other religion says this. This is far more than forgiveness. Most people seem to think that what it means that Jesus died for you and you go and ask for forgiveness is that “God now wipes off your past slate and your back now on probation, but now you better do a good job.” [rather] Jesus Christ has gone through the probation for us. He puts us beyond probation. Jesus Christ not only gives us forgiveness for our sins but has accomplished righteousness for us. He is not just the one who pays our penalty but is our advocate. He is the one who stands in for us. He is the archegos. It says that in Hebrews. He is our champion, He is the “author and finisher of our faith.” And you know what that word is “author” – archegos. That is in Hebrews 12:2. He is the one who accomplishes it for us.

How does that change your life? That is that last thing we will talk about and I will just tick it off.

Finally you can deal with your guilt. Finally!. Most people cannot deal with their guilt. The person who has got that voice nailing them down: “But I have done something wrong…” But you see God has not just given you forgiveness. People who think that is all that we get. The reason you can’t deal with your guilt is that you believe God is simply merciful. Well He is very merciful. It was mercy that brought forth the whole idea of Jesus dying on the cross and standing in for us but you must understand something else. That not only the mercy of God demands that He love and accept you and shower you with blessings and treat you as if you were His Son. And had done everything that Jesus had ever done, it is His justice that demands it too. Don’t you see the reason why Paul says “there is now no condemnation for those who are in Christ Jesus.”? Don’t you see why Paul will break in during that same chapter and say “who shall bring a charge against God’s elect.” See? ‘It is Christ who died yea rather that is risen again who is even at the right hand of the father. What shall separate us from the love of Christ?” See what is he doing at the end of chapter 8? He is going on and on that this is not just forgiveness. This is righteousness. God’s righteousness has come to us and it showers us and we are living in it. This is the end of the voice. You know, when the voice comes to us and says, “you call yourself a Christian. Look at what you have done.” And of course that great hymn:

Well may the accuser roar of sins that I have done
I know them all and thousands more and Jehovah knoweth none.

And if you don’t know the hymn, you have to be able to turn to the voice and say, ‘Jesus Christ is my advocate. Of course I have done these things. God knows that. But when he sees me he sees me in my advocate. I am lost in my advocate and all He sees is a beauty.” Do you know how to do that? If you say I am a Christian but I cannot deal with my guilt. If you say, I am a Christian but don’t feel worthy to go before God you don’t get this yet. Be here’s hope; keep reading about it. Keep thinking about it. Keep talking to somebody because when it dawns on you wait till you see.

But on the other had, what else does it bring you? Also it is the only way to deal with disappointment. I have come to the conclusion that most people get into despondency not over guilt necessarily but over the loss of a hope. Something in their life that is so important to them. Something in their life that is so valuable. Something in their life that means so much and you get despondent. You know why? Most of your deepest yearnings for success are actually efforts to be what only Christ should be for you. These things that you get so despondent when you lose they are your case, your arguments before God. They are the things that you look to and say, “see I am worthy” And when one of them falls through: This person doesn’t love me. This job has not worked out. Why are you so despondent? Because you don’t know the hiddeness.

Let me close with this. When Stephen, the great first martyr… you can read about him in Acts 6&7. When he was preaching and was brought into courts. And the religious authorities were upset that Christianity was spreading as it was. They looked at him and said we are going to execute you. Especially after he explained the gospel to them and told them they were wicked sinners. And it didn’t go over very well. You know the first part of the sermon tonight fortunately most of you probably will not try to execute me but some of you will probably be unhappy. In this case, Stephen was preaching to people who had the power to execute him so they did. And they took him out to stone him but just before they began to kill him God gave him something. He looked to the heavens and said “I see Jesus Christ, the Son of Man, standing at the right hand of God.” What did he see? He saw his advocate. And the thing that is so amazing is when on earth he was getting condemned – he was being called a loser, he was getting called a traitor, he was being called a cult leader and a liar. Everything he would want to claim. He would want popularity. He would want a good name. He would want success. He would want a good reputation. It was all being stripped away from him. What did he do in response? When he saw Jesus Christ as advocate standing up there, his face God radiant, it said. He says I see the Son of Man standing at the right hand of God.” In other words, to know that his advocate in Heaven, and his Father in Heaven loved him, commended him, acclaimed him and accepted him meant that all of the rejection and even an execution here on earth. – He got so excited he seemed to forget, if you read the text, that he was about to be executed – to the degree that you grasp the fact that you have an advocate with the Father you will be able to take criticism. This guy could take an execution. You will be able to take criticism. You will be able to take rejection. You will be able to take sin and guilt. You will be able to take the things that right now weigh you down. You will have the fullness of the Spirit to the degree that you grasp that when we sin we have one who speaks to the father in our defense: Jesus Christ the righteous one. He is the atoning sacrifice for our sins.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari