In Numele Lui esti Vindecat

photo via www.joyfulheart.com  Jesus healing the lame in the Temple

Eu cred in vindecarile divine,
Caci El ma vindecase si pe mine,
Caci El e Doctorul cel Bun si Mare,
In El gasesti alin si vindecare.

Refren:
In numele Lui esti vindecat,
In numele Lui poti fi iertat,
In numele Lui esti mantuit,
In numele Lui esti fericit.

Eu cred in Domnul care ma conduce,
In stalpul Lui de foc mistuitor,
In ranile si jerta de pe cruce,
Primindu-l tot balsam vindecator.

Eu cred asa cum a crezut sutasul,
O, Doamne, zii o vorba si-i de-ajuns,
Ne vindeca si noua copilasul,
La ruga noastra, da-ne azi raspuns!

Refren:
In numele Lui esti vindecat,
In nume Lui poti fi iertat,
In numele Lui esti mantuit,
In numele Lui esti fericït.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ Lauda si Inchinare la Biserica Betania, Pastor Luigi Mitoi cu ocazia vizitei Pastorului Nelu Brie 10 Martie 2013.

Nelu Brie – Sfinţire sau Pierzare – Biserica Betania Chicago 10 Martie 2013

PAGINA Nelu Brie MESAJE/PREDICI aici

Brie Betania

Evrei 12:14  Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

In acest pasaj scurt, identific cel putin 4 lucruri extrem de importante fiecare.

  1. O promisiune – Mai intai, in acest cuvant este vorba de o promisiune. Promisiunea este reprezentata prin cuvintele „va vedea pe Domnul”. Copiii lui Dumnezeu au in ei asteptarea si speranta ca va veni o zi cand Il vor vedea pe Domnul. Domnul Isus a spus, „Ferice de cei cu inima curata, ca ei Il vor vedea pe Dumnezeu.”
  2. Un pericol – Un al doilea aspect pe care-l identific in acest pasaj este „un pericol”. Pericolul este reprezentat de cuvintele „nu va vedea pe Domnul”. Exista riscul sa pierzi mantuirea. Exista riscul sa te straduiesti, sa te silesti, sa iti doresti sa vezi fata lui Dumnezeu si cine stie din ce considerente, care apar pe parcurs, aceasta asteptare sa fie inselata si sa te gasesti in pericolul de a nu-L vedea pe Dumnezeu.
  3. Un avertisment – Aspectul al treilea este representat de un avertisment. Avertismentul este marcat de cuvintele  „fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” E un avertizment solemn, care trebuie sa rasune in inima fiecarui credincios.
  4. O porunca- in final, gasim in acest pasaj o porunca. Porunca este reprezentata de cuvintele „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

Fratii mei, ne dorim cu totii sa fim salvati. Ne dorim sa fim mantuiti. In acest scop am crezut, ne-am pocait, ne-am botezat, ne straduim sa slujim lui Dumnezeu, fiecare cum putem mai bine. Dar, va rog sa observam impreuna, ca exista mereu riscul  de a pierde tinta si de a ajunge in nefericita stare  de a ramane nemantuiti. Cuvantul lui Dumnezeu aseaza vederea fetei lui Dumnezeu la sfarsitul alergarii noastre. Este ca si cum ar fi imaginata aici intalnirea cu Dumnezeu, cu fata lui Dumnezeu si noi ne gasim deocamdata, in acest moment si stadiu al vietii noastre (departe). Inca n-am ajuns acolo. Pana acolo avem un drum. Iar pe drumul spre acolo si pana acolo suntem chemati sa traim in curatie si sfintire. Altfel nu-L vom vedea pe Domnul. Dati-mi voie sa va intreb: Exista oare posiilitatea ca cineva sa vina la biserica si totusi sa nu urmareasca sfintirea? Este posibil ca cineva sa cante cantarile Domnului si totusi sa nu urmareasca sfintirea? Este posibil ca cineva sa se roage lui Dumnezeu si cu toate acestea sa nu urmareasca sfintirea? Dragii mei, este posibil.

Cum este chiar posibil sa predici cuvantul lui Dumnezeu, sa inveti pe oameni ce sa faca, chiar in urmarirea sfintirii si totusi tu sa ramai in afara si sa nu urmaresti sfintirea. Oamenii care se gasesc in aceasta categorie sunt oameni pentru care exercitarea acestor lucrari duhovnicesti  sunt facute cu foarte putin folos. Iar, daca vor ajuta la ceva, vor ajuta ca pe lumea de dincolo sa primeasca de la Dumnezeu o osanda si mai mare. Pentru ca au stiut si n-au facut. Problema mantuirii sufletului nostru este una dintre problemele cele mai serioase care exista in univers. Spre rezolvarea ei, Domnul Isus S-a adus pe Sine ca jertfa. Numele Lui sa fie binecuvantat in veci. Iar dupa ce a realizat aceasta lucrare imensa, aseaza in fata noastra raspunderile pe care le avem ca sa putem ajunge la mantuirea noastra. Dintre aceste raspunderi, una cu care vom incepe sa vorbim chiar in aceasta seara este umblarea in sfintire. (19:08)

Suntem chemati sa traim in sfintire. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Scriptura spune, voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra. 1 Tesaloniceni 4:3. Strigarea Vechiului Testament este „Caci Eu Domnul sunt sfant, de aceea si voi sa fiti sfinti.” Intrebarea care se ridica este intrebarea: Cum poate cineva sa fie sfant intr-o lume atat de corupta, ca aceea in care traim noi? Cum poate cineva sa-si pastreze constiinta treaza si pe cursul alergarii sale spre mantuire sa se sfinteasca de la o zi la alta, tot mai mult si cand va ajunge la capat, sa  fie onorat de Dumnezeu cu onoarea de a fi lasat sa vada fata lui Dumnezeu? Fratii mei, exista doua posibilitati si acest lucru trebuie sa fie limpede in fiecare inima.

  1. Fie ne straduim sa traim in sfintire si ca rezultat vom vedea fata lui Dumnezeu
  2. Fie ne lenevim a ne sfintii si ca rezultat vom avea pierzarea

Nu se are in vedere fata omului si nici slujba pe care omul o face. Daca am crezut, ne-am pocait, ne-am botezat, ne mai ramane in fata acest deziderat: Trairea in sfintire, urmarirea sfintirii. Daca ne vom sfinti, sfarsitul alergarii noastre va insemna mantuire. Daca nu ne vom sfintii, sfarsitul alergarii noastre va insemna pierzare. De aceeae mesajul din aceasta seara l-am intitulat „Sfintire sau pierzare?” Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom pune in evidenta 5 adevaruri foarte simple. Adevaruri, de care, daca vom tine seama, ele vor avea prin Duhul lui Dumnezeu forta sa ne tina constiinta treaza si pana la batranete- pentru cei care inca n-am ajuns.

1. Dumnezeu ma vede

surveillance cameraDe fiecare data cand suntem pusi in fata unei decizii, a unei infaptuiri, a unei reactii, trebuie sa ne aducem aminte ca Dumnezeu este in cer, ca priveste pe pamant si vede in detaliu tot ceea ce fii oamenilor savarsesc. Prima data, acest adevar, ca Dumnezeu vede totul a fost cunoscut si marturisit de o femeie necajita. Numele ei este Agar. Ea a spus, „Tu esti Dumnezeu care ma vede”. Iov, in cartea sa, marturisea cuvintele ca Dumnezeu priveste din inaltimea cerurilor, vede purtarea tuturor, pasii fiecaruia. In Psalmul 33:13 avem cuvintele „Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor. 14 Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului. 15 El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.” Asa este Dumnezeu. Dumnezeu ne vede purtarea, alergarea, infaptuirea. Dumnezeu vede faptele pe care le savarsim si le cantareste. El vede ceea ce facem in ascuns.  Spre exemplu, in cartea profetului Ieremia 23:24 este scris: „ Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.” Dumnezeu vede greselile si pacatele pe cae oamenii le savarsesc in timpul vietii lor. Ieremia 16:17 „Căci ochii Mei sînt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sînt ascunse înaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.” Dragul meu, trebuie sa fi constient, ca in suveranitatea Sa, Dumnezeu are puterea sa te priveasca si sa te vada in fiecare detaliu al vietii tale. El vede ce facem in ascuns. Isus a spus, „Tatal vostru care este in ceruri vede in ascuns.” Dumnezeu ne vede in alunecarile, in greselile noastre. Cand Petru se lepada de Domnul Isus, Evanghelia dupa Luca ne spune ca de-o data a cantat cocosul. Si can cocosul a cantat, constiinta lui Petru s-a trezit si instinctual s-a intors cu privirea spre Domnul Isus. Stiti ce facea Domnul Isus? Scriptura spune ca Isus se uita tinta la Petru. La urmarit de la inceput pana la sfarsit. S-a uitat la el cu o atentie sporita- tinta. Si a vazut absolut totul. Asa se uita Dumnezeu la fiecare dintre noi.

Nimic nu este ascuns. El ne vede pe strada, ne vede si acasa. Ne vede intre oameni, dar ne vede si in intimitatea noastra. Ne vede la locul de munca, la biserica, si mai mult, Dumnezeu priveste in interiorul nostru. Ne vede sentimentele, gandurile, intentiile, motivatiile, absolut totul este descoperit inaintea lui Dumnezeu. Noi oamenii nu putem vedea ce gandesc ceilalti. Spunea odata Spurgeon, ca daca Dumnezeu ne-ar fi facut o feeastra in frunte, prin care semenii sa ne poata vedea gandurile, ne-am fi cumparat cu totii sepci si am fi stat cu ele trase pe ochi. Dumnezeu insa, priveste in adancul fiecaruia si vede absolut totul. Totul este gol si descoperit inaintea Sa, numele Lui sa fie binecuvantat. El ne vede in detaliile marunte ale vietiiPe Natanael l-a castigat cu o vorba: „Te-am vazut cand erai sub smochin”. Dar, va intreba cineva: Ce are de a face adevarul „Dumnezeu ma vede” cu sfintirea?

Avem in Isaia 66:1 un pasaj extrem de graitor, „,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?” Cuvantul lui Dumnezeu declara ca Dumnezeu sta pe scaunul Sau de domnie in cer si pamantul este asternutul picioarelor Sale. Cerul este scaunul de domnie si pamantul asternutul picioarelor Sale- te rog sa ai in ochi aceasta imagine. Dragul meu, viata mea si viata ta se misca sub privirile autoritare, suverane si iubitoare a lui Dumnezeu. Culmea este, ca unii, si chiar dintre noi s-ar putea sa fie, tocmai sub privirile lui Dumnezeu, la picioarele Sale, in apropierea Sa isi permit sa traiasca pacatuind. Comit, fac alegeri care Il intristeaza pe Dumnezeu. E usor sa cazi in asemenea slabiciune, cand pierzi din vedere ca Dumnezeu e pe scaunul Lui de domnie si te vede. Te observa in tot ce faci.

Unii, in impietrirea inimii lor, merg pana acolo ca neaga existenta lui Dumnezeu, chiar la picioarele Sale. Eu as zice ca acestia sunt ca furnicile din poveste, care urcau de zori pe picoarele unor elefanti si discutau intre ele filozofie, daca in lume exista sau nu elefanti. Fratii mei, Dumnezeu vede totul. Inaintea Sa, totul este gol si descoperit. In umblarea ta spre mantuire, te rog sa ai in ochi aceasta perspectiva: Dumnezeu ma vede. Ce are de a face adevarul „Dumnezeu ma vede” cu trairea in sfintire? Va rog sa va imaginati, ca in biserica dumneavoastra, prin consimtamantul unanim, s-ar lua decizia ca dupa o planificare, fiecare membru al bisericii ar fi urmarit, filmat, fotografiat, inregistrat timp de o saptamana si Duminica, la sfarsitul saptamanii, se proiecteaza, in fata tuturor tot ce a facut el mai rau. Imaginati-va ca ar fi asa o biserica si ar fi a dumenavoastra. Te rog sa te gandesti la urmatoarea intrebare: Cum ai trai in saptamana in care ti-ar veni randul? Cum te-ai comporta? Nu exista nici o biserica, si nici nu va fi, si nici nu trebuie sa fie o asemenea biserica in care sa se ia asemenea decizii. Dar, ascultati-ma bine, ochiul lui Dumnezeu asa ne urmareste, asa ne consemenaza, asa ne inregistreaza, tot ce se savarseste si va veni ceasul cand se va proiecta public.

La un asemenea gand tulburator, trebuie sa iei bine aminte si sa realizezi ca Dumnezeu te vede in singuratatea ta si in viata ta publica, in dormitorul tau si in baia ta tinere. Fi sfant si curat. De oameni te poti ascunde, de Dumnezeu nu, niciodata, niciodata. Constiinta sa vibreze in tine la gandul ca Dumnezeu te vede. Ca tot ce faci este descoeprit inaintea Sa. 

2. Ingerii lui Dumnezeu ne văd

Biblia vorbeste despre fiinte spirituale, create de Dumnezeu, fiinte care le numeste sfanta Scriptura ingeri. Despre aceste fiinte spirituale, epistola catre Evrei 1:14 spune „Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?” Iata ce definitie da Dumnezeu ingerilor. Cati ingeri sunt in cer? Cine i-a numarat? Dar, iata ce spune acest cuvant. Toti acesti ingeri, duhuri slujitoare, sunt trimise de Dumnezeu. sa ser veasca, sa slujeasca, sa protejeze, sa apere, sa insoteasca, sa binecuvanteze, sa serveasca celor care vor mosteni mantuirea. Vestea pe care o citim in acest pasaj este ca Dumnezeu  goleste cerul Sau de ingeri si ii trimite, umpland cu ei pamantul, ca sa serveasca pe cei care mostenesc mantuirea. Si atunci te intreb: Ingerii te vad?

angelSuntem o priveliste pentru ingeri. Asa spune apostolul, Biserica lui Dumnezeu este o priveliste pentru ingeri. Acesti ingeri, in Psalmul 34:7 este scris Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.” Iar in Psalmul 91:11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” Eu am copilarit undeva, intr-un sat din judetul Bihor. Vara mergeam descult pe strada. Si in alergarea noastra de copii, cand dadeam odata cu varful piciorului descult, asa intr-o piatra, te durea asa de tare, mai ca nu trecea vara si inca nu ne tamaduiam, fiindca tot picam, asa, una dupa alta. Dar, mai tare decat lovitura asta la picior, este cand in cadere te duci cu capul in fata intre pietrele dinaintea ta. Ceea ce citesc eu in acest pasaj, ca Dumnezeu te va pazi, sa nu-ti lovesti piciorul este ca Dumnezeu ne protejeaza prin ingeri, chiar in detaliile mici ale vietii noastre. E lucru mic sa-ti lovesti piciorul, lucru mare e sa scapi capul in cadere. Ingerii lui Dumnezeu vegheaza asupra noastra, chiar si in aceste mici, marunte detalii. Sunt cu noi, slavit sa fie Domnul!

Iacov a avut o vedenie asupra acestei perspective, adormind in singuratate, in pustiu. Dumnezeu i-a dat un vis in care a vazut cerul deschis si o scara, coborata din cer pana pe pamant. Pe scara aceasta, ingerii lui Dumnezeu urcau si coborau. Unde locuiesc ingerii? In cer, asa spune Scriptura, ca sunt in cer. Dar, observati, va rog, ce zice profetul, ce spune Moise in Geneza- urcau si coborau. I cer ajung dupa ce se duc de pe pamant. Si apoi revin. Urcau si coborau, ca-s trimisi de Dumnezeu sa faca o slujba pentru tine si pentru mine. Sunt in casa ta, in masina ta, la locul tau de munca, prezenti cu noi in biserica. Si poate si de aceea spune Pavel ca femeia, din pricina ingerilor sa aiba pe cap un semn al stapanirii ei. Iata dar, cum ingerii lui Dumnezeu sunt atat de legati de viata noastra, prezenti cu noi.

Mi-amintesc o imprejurare in care impartaseam cu Laura, cu sotia, in familia noastra, pe marginea acestui adevar biblic, care mie imi umplea inima de bucurie si ma incanta. Uneori sunt asa, mai teoritician in ceea ce spun, in schimb, sotia mea este foarte pargmatica. S-a uitat la mine si mi-a spus, „Nelu, ce vrei sa spui? Uite acolo, fotoliu ala este liber. Vrei sa spui ca in clipa asta, nevazut, poate sta pe fotoliu un inger?” M-am infiorat. Realizam, de acum, in chip fizic, material, ca e posibil ca in casa noastra , sa fie un inger al lui Dumnezeu pe care noi nu-l vedem, de a carei prezenta nu suntem constienti si apoi mai vorbim noi, asa in casa, ca nu ne aude nimeni. Nu-s fratii, nu-s surorile de care ne-am rusina sa ne auda ce spunem. Dar, acel inger al lui Dumnezeu este prezent acolo, martor la tot ceea ce faci. N-ar trebui oare ca intelegerea acestui adevar sa te faca sa vibrezi sa te temi sa faci ceva ce este impotriva lui Dumnezeu, cand un asemenea inger sfant te vede si esti o priveliste pentru el?

As vrea sa va intreb: Este cineva printre noi care a vazut vre-odata ingeri? Sa nu va grabiti sa spuneti: Nu. Ca s-ar putea sa fi vazut ingeri si dumneavoastra sa fi crezut ca sunt oameni. De cele mai multe ori, ingerii sunt prezente spirituale invizibile. Dar, uneori, Dumnezeu aseaza ca ei sa se arate in chip omenesc. Scriptura Vechi Testamentara si Nou Testamentara ne incredinteaza cu privire la veridicitatea aceastui adevar. Cuvantul lui Dumnezeu, in Vechiul testament, ne spune ca s-au dus ingeri in Sodoma si Lot a socotit ca sunt niste straini, pe car i-a primit in casa sa ca musafiri. Citim ca si in Noul Testament, ingerii s-au aratat in forma omeneasca. Ce au vazut apostolii cand a inviat Domnul nostru Isus? Un inger, cu care l-au incurcat cu un tinerel. Iar in epistola catre Evrei 13 este scris sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii prin ea, au gazduit fara sa stie, ingeri. Fratii mei, ingerii lui Dumnezeu apar in perimetrul vietii noastre, sunt langa noi. Uneori, poate consideram ca sunt niste straini, eu am inteles ca este intotdeauna important sa te porti frumos cu un strain, la gandul ca ar putea sa fie un inger. Cateodata vin la biserica si noi credem ca sunt prieteni. Dar daca sunt ingeri? Din acest motiv trebuie sa luam seama la prietenii care vin la biserica, pentru ca ar putea sa fie un inger. In umblarea noastra in sfintire sa tinem cont si de acest adevar: Ingerii ne vad.

3. Faptele noastre raman

Ceea ce noi infaptuim se consemneaza inaintea lui Dumnezeu, se inregistreaza si ramane in fata lui Dumnezeu pentru totdeauna. Biblia ne arata ca in cer exista o carte, care se numeste Cartea Faptelor. In aceasta carte, se consemneaza tot ceea ce infaptuim fiecare dintre noi, in fiecare zi. Cartea Apocalips, capitolul 20 ne incredinteaza ca asa stau lucrurile. Credeti dumneavoastra ca tot ceea ce seavarsim se consemenaza inaintea lui Dumnezeu, toate faptele noastre? Cand se consemenaza oare? Desi nu este scris clar in Scriptura, imi inchipui ca Dumnezeu a delegat, asa un inger, care are misiunea sa scrie totul. Sa consemneze totul. Efectiv, sta la 2 metrii in spatele tau si inregistreaza absolut totul si in cartea lui Dumnezeu, aceste lucruri raman scrise. In ziua judecatii cartea se va deschide. Si oamenii, potrivit Scripturilor, vor fi judecati dupa faptele care se vor gasi scrise in acea carte.

La gandul ca tot ceea ce faci se consemneaza in cartea lui Dumnezeu, ar trebui sa tremure inima in tine cand savarsesti un pacat, sau la gandul ca ai putea savarsi un pacat. Eu am intalnit odata un om tare slobod la gura. Vorbea si nimeni nu-l putea domoli. Iar, dupa ce vorbea nici nu mai vroia sa recunoasca ce a zis. Si pentru ca era o situatie tare sensibila, am luat un casetofon, am pus pe masa si am spus: Tot ce spui se inregistreaza. Acum spune. Stiti ce cuminte a vorbit? Foarte cuminte a vorbit. Fratii mei, ceea ce noi vorbim, ceea ce infaptuim ramane. Eu cred ca faptele pe cale le rostim, faptele pe care le infaptuim, hotararile noastre, tot ce facem noi se constituie intr-un mesaj care e ca atunci cand strigi in padure. Merge asa un ecou, dar ecoul in padure se pierde dupa cateva momente. Pe cand, in prezenta lui Dumnezeu, faptele noastre raman si comunica si reverbereaza printre stele, prin univers, printre galaxii. Se ridica pana la Dumnezeu, ca asa scrie in Biblie. Raman, toate raman. Pai, ar trebui sa te ingrozesti la gandul ca te ispiteste diavolul sa te uiti la pornografie, si neatent, nevegheator fiind cedezi la ispita, si ceea ce faci tu se constituie intr-un mesaj care merge la Dumnezeu pentru veci. Ar trebui sa tremure inima in tine, ca spunand o minciuna, facand o fapta necinstita, vorbind de rau pe un frate sau pe o sora, purtand o dusmanie  sau cine stie cate alte lucruri. Ce sa mai vorbim de adulter, sau de alte grozavii pe care oamenii le fac in vremea aceasta? Toate astea raman, oameni buni. Ingroziti-va la gandul ca prin infaptuire produceti ceva ce ramane in veac si vi le pune Dumnezeu sub ochi la judecata. Si vai si amar e. Si botezul facut in apa si cainta aia, ce o fost, si cand am venit la adunare nu o sa ne fie bun de nimic atunci, daca la judecata ne vom infatisa cu pacate de care n-am primit iertare. Lucrurile stau intr-un mod, cat se poate de serios.

Brie,Marian Betania Chicago

Am ceva sa impartasesc celor mai tineri. Sper ca ma vor auzi. Imagineaza-ti ca esti in camera ta. Calculatorul iti este deschis- computerul. In fata ta este monitorul. Ti-ai pus castile pe urechi. Deodata, amintirea unor vechi pacate starnesc pofta in tine si iti vine sa te duci spre pornografie. Ispita este atat de puternica incat cedezi. Dai click, mergi de colo incolo. Nici nu auzi cand din spatele tau se deschide usa camerei. Incet, incet, in spatele tau vine o persoana. Tu nu sti ca e acolo. Nu-l vezi, nu-l auzi. Dar pentru cateva secunde se uita si el. Si deodata simti asa, o mana pe umar te prinde. Si cand te intorci, e tata. Ce ai simti? Ferice de cei prinsi. Unii sunteti destul de smecheri, sa nu va prinda nimeni. Ferice de cei prinsi. Imagineaza-ti ca Domnul Isus sta in spatele tau si vede. Ingerii trimisi de Dumnezeu sa te protejeze impreajma si vad. Ce faci se consemenaza.  Pai, intelegand acest adevar, ar trebui sa fi un om lipsit de minte sanatoasa, de intelepciune (ca) sa cedezi unei asemenea ispite, comitand o fapta cu asemenea implicatii.

Faptele noastre raman. Habacuc 2:9 „Vai de cel ce strînge cîştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într’un loc înalt, şi să scape din mîna nenorocirii! 10 Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit. 11 Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.”  Despre ce e vorba? E vorba de un om corupt, care prin jaf si prin fapte de hotie si-a insusit pe nedrept tot felul de obiecte: caramizi, lemne, si asa mai departe, si cu ele si-a construit o casa. Fericit, bucuros, sta si doarme in casa sa. Si in timp ce doarme, caramida, care nu-i a lui, dar care sta in zidul casei lui, striga de acolo: Uite-l cum doarme. Vai de el, vai de el! Grinda de dincolo zice, „Vai de el, nici eu nu-s a lui, uite unde m-a pus. Vai de el, vai de el.  De ar sti ce-l asteapta, n-ar dormi un ceas. Vai de el.”

Cand am citit aceste cuvinte, inima mea a inceput sa fie tulburata, tulburata. Am mers la biblioteca si atentia mea a fost atrasa de cateva carti, (deci ceea ce va spun e adevarul) de cateva carti pe care le aveam in biblioteca luate cu imprumut. Niciodata nu mi-am propus sa le fur. Dar de cateva luni bune erau la mine acasa si nu erau ale mele. Le-am ales, le-am pus de o parte. M-am dus apoi la locul in care imi tin cd’urile. Alt teanc, alte pacate. In cutia cu scule am gasit o unelta pe care un prieten a adus-o ca sa ne rezolve o treaba pe acolo. El a uitat sa o ia, eu am uitat sa io duc si uite asa. Si aia striga de acolo. Dupa ce le-am strans, le-am impartit la propietarii lor, m-am dus la biserica si am zis, „Fratii mei, iata cum mi-a vorbit Domnul.” Ca sa nu va spun, ca dupa ce am vorbit treaba cu cartile, sa vedeti cate carti au venit acasa. Carti care si eu le-am dat altora. La incheierea slujbei, dand mana cu fratii, unul dintre frati si prieteni imi spune, „Nelu, tie ti-a fost usor cu niste amarate de carti. Dar ce ma fac eu cu sculele acelea de cateva mii de dolari?” I-am spus, „Dragul meu, e simplu. Sfintire sau pierzare? Alegeti.”

Sfintirea, fratii mei, trairea in curatie, este ceva practic. Nu merge ca facem niste lucruri in ascuns si pentru ca oamenii nu stiu, reusim sa ne pastram mai departe imaginea si reputatia de oameni cinstiti. Ca Dumnezeu vede mizeria care s-a ascuns in inima noastra si ne va pune sub ochi in ceasul de apoi. Exista o veste buna pe care o cred cu toata inima. Cred ca Dumnezeu deschide, inainte de judecata, cartea faptelor. Cand un om e strapuns in inima, e indurerat pentru pacatele pe care le-a savarsit, se marturiseste de ele inaintea lui Dumnezeu, se pocaieste de ele, in indurarea Sa, Dumnezeu merge la cartea aia din cer cu faptele si o deschide. Si in spatiile unde sunt scrise, pe paragrafele unde e scris tot ce a pacatuit, acolo, Dumnezeu acopera cu jertfa, cu sangele sfant al Domnului Isus. Pacatele-s iertate, acoperite. Unul dupa altul, pagina dupa pagina, zile dupa zile. Domnul Isus acopera cu sangele Sau pacatele si raman spatii libere. Cand in ziua judecatii se va redschide cartea, ea va fi plina cu spatii libere, marturia unor pacate vechi, dar si slava a jertfei lui Isus.

Viziunea pe care orice om credincios ar trebui sa o aiba, din aceasta perspectiva este ca in cartea vietii sale sa fie nevoie sa se acopere cat mai putin si sa traim in sfintire si curatie. Doamne ajuta.

4. Diavolul ne ispiteste la pacat

Sfanta Scriptura vorbeste despre aceasta fiinta spirituala, dusman al lui Dumnezeu si de al nostru. Care prin demonii sai, sau in mod direct, ne ispiteste mereu, profitand de slabiciunile firii noastre pamantesti, ca sa ne faca sa pacatuim impotriva lui Dumnezeu si in felul acesta sa fim sub osanda si sa ne pierdem rasplatirea si mantuirea. El se apropie de oameni in chip foarte viclean. Si din nefericire, are chiar in noi, in fiecare dintre noi, unul dintre cei mai de nadejde aliati. Aliatul se numeste firea pamanteasca. Fire pamanteasca, care este cu totul impotriva sufletului si duhului nostru si aliata cu diavolul. Fire pamanteasca ce are niste madulare, niste membre,  infioratoare: Curvia, preacurvia, necuratia, patima, pofta rea, lacomia de avere si altele, pe care Cuvantul lui Dumnezeu le descrie cu detaliu. Astea sunt in firea noastra pamanteasca. Cel rau se apropie de oameni, se apropie de noi si in contextul nevegherii noastre, a slabiciunii noastre ne provoaca.

Aduceti-va aminte va intr-o zi, i-a venit regelui David o ideie. Ideia sa numere poporul. Atat a fost entuziasmat de acea ideie ca nimeni nu l-a putut opri, nestiind ca ideia vine de la diavolul. Pana si firescul general Ioab a stiut ca nu-i bine, si David nu. Ispita a fost masiva. Diavolul ne va ispiti si pe noi, intr-un fel sau altul. L-a ispitit si pe Domnul nostru Isus. I-a ispitit si pe apostolii Domnului nostru Isus. Ceea ce trebuie sa sti este ca atunci cand esti provocat sa faci un pacat, sa actionezi intr-un anumit fel care nu-i placut lui Dumnezeu, adu-ti aminte: Cel rau e in spatele cortinei si te provoaca. Nu-i fa jocul. Nu te lasa atras.

Daca ti se pare ca sotia ta nu mai este frumoasa, adu-ti aminte, diavolul te ispiteste.  Ar trebui sa te uiti in oglinda si tu, sa te trezesti. Sau sotul nu mai este nu stiu cum. Alt barbat e mai frumos, e mai atent. Sau tineri necasatoriti care merg in pacat ca si asa se iubesc. Ispita, care este justificata prin tot felul de explicatii umaniste. Diavolul ispiteste. Fi atent si constient ca Satan e un strateg de mana intai. Nenorocirea si pierzarea de peste 10 ani, sau peste 5 ani ti-o planifica de acum, pas cu pas. Fi atent. Sfintire sau pierzare? M-a intrebat cineva: Dar, ce are de a face adevarul „diavolul ma ispiteste” cu sfintirea?

Imi amintesc, eram proaspat intors la credinta, undeva prin anul 1991, impreuna cu tatal meu, care nu era intors la credinta, am avut o experienta cu tatal meu care trebuie consemnata. El nu era inca botezat. Ne-am dus sa lucram undeva, la padure, la tara cu caii si cu uneltele pe care le aveam. Dar s-a intamplat ceva. Caii au tras o sperietura zdravana, au inceput sa alerge de nu i-a mai putut nimeni controla. A fost o paguba, s-au distrus uneltele acelea cu care lucram noi. Tarziu, seara, acasa, am ajuns cu treaba nefacuta, cu lucrurile pierdute, cu timpul pierdut, frustrati… Tatal meu, care are acasa un atelier, s-a dus in atelier ca sa repare ce se mai poate repara. A luat aparatul de sudura si incerca sa repare un lant care se rupsese. N-a reusit. Dupa cateva incercari, a abandonat. A luat cele doua bucati de lant si le-a pus pe un cui care era batut pe un stalp, acolo. N-a mers el prea mult si lantul a cazut in urma lui. Eu eram pe aproape. Cand lantul a cazut, tata s-a intors catre stalp, a vazut lantul jos si a zis urmatoarele cuvinte: Satana, Satana, toata ziua astazi te-ai tinut de urma mea ca sa ma enervezi. Mi-ai speriat caii, mi-ai stricat caruta, mi s-a rupt lantul, nu m-ai lasat sa-l sudez si ai tras de el ca sa ma superi. A incheiat zicand, „Dar numai de ciuda ta, nu ma enervez.” Am plecat in casa si s-a culcat. Eu am ramas sa ridic lantul.

Desi nu era botezat in apa, a inteles una dintre cele mai simple adevaruri, si semnificative, cand e vorba de autocontrol. E un demon care poate sta in spatele provocarilor care ti se fac. Nu-i fa jocul. Fi istet. Photo via www.theinspiredday.com

5. Impotrivirea cu legamant

Ca unii care stim ca Dumnezeu ne vede, ca ingerii ne vad, ca ce facem ramane, si ca diavolul ne provoaca la pacat, vom lua o decizie solemna: Crap in patru, dar nu pacatuiesc. Nu ma las. Ard, ma usuc, ma inec dar nu pacatuiesc. Scot ochiul din cap daca nu vrea sa ma asculte. Oare ce sa fi zis Isus, literal? Eu zic ca literal. Dar, vai de mine, ca asa ceva nu-i de facut. Daca nu-i de facut, atunci abtinete. Impotrivirea cu legamant- pana la sange. Era un barbat, un om al lui Dumnezeu, un om cu care s-a laudat Dumnezeu in cer. Neprihanit ca el nu era in generatia sa. Si cu toate acestea, din cand in cand, ceva in firea lui se ridica, intr-un mod intunecos, punea stapanire pe instincturi, pe simturi si voia sa-i controlzeze ochii, ca sa se uite dupa femei. Numele lui este Iov. Era batran. Copiii lui erau mari. Nu era un adolescent, nu era un tanar neinsurat, era un barbat inaintat, trecut, copiii lui erau mari si asezati la casele lor. Ispita venea. Dragii mei, firea pamanteasca nu imbatraneste. Nu, nu. Ea ramane viguroasa si tanara si de nu o tii sub control, iti face cele mai neplacute surprize. Iov a rezolvat problema intr-un fel sugestiv si inspirator si pentru noi. El a zis: Am facut legamant cu ochii mei. El a luat o hotarare tare si in baza acestei hotarari s-a angajat cu juramant, cu legamant, cu contract intre el si Dumnezeu, ca el nu va pacatui, uitandu-se cum nu trebuie cu ochii.

Apostolul Pavel a spus, „Dupa cum odinioarav-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si ale faradelegii, asa ca savarsati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti  la sfintirea voastra. Sfintire sau pierzare? Te chem in aceasta seara sa iei o hotarare foarte importanta. Fiinta ta, ia-o in mod sitematic, de la cel mai inalt fir de par de pe cap si pana in talpa picioarelor. Segment cu segment , centimetru patrat cu centimetru patrat, madular cu madular, consacra-ti fiinta intreaga lui Dumnezeu. Ochii sunt a lui Hristos, mana este a lui Hristos. Gura si urechea sunt ale lui Hristos. Si nu iti vei permite niciodata sa faci, din madularele tale, care le-ai dat lui Hristos unelte cu care se comite pacat. Inima ta, emotiile tale, gandurile tale, constiinta ta, motivatiile cele mai adanci, vointa, toate le aduci pe altar si le pui in fata lui Hristos cu un legamant. Doamne Isuse, al Tau sunt- trup, suflet, duh. Ma angajez, ma pun in legamantul de sfintire si pentru vecii vecilor iti apartin. Leaga-ma de altar Doamne. Este legamantul de sfintire care trebuie sa il ia fiecare dintre noi si in baza acestui legamant ne angajam sa slujim lui Dumnezeu, toata, toata, toata viata.

O intrebare: Ce vei face? Va invit sa facem cateva lucruri practice. In primul rand, luati va rog o bucata de hartie si pe bucata aceea de hartie, scrieti: Sfintire sau pierzare. Scrieti asa:

  1. Domnul ma vede
  2. Ingerii ma vad
  3. Faptele mele raman
  4. Diavolul ma ispiteste
  5. Dar, eu ma imoptrivesc cu legamant

Mergeti acasa, transcrieti informatia pe ceva lipicios si lipiti-o pe coltul televizorului. Daca nu a-ti renuntat si-l aveti in casa dumneavoastra, nici o problema. Stapaniti-l. Dar, daca-l ai in dormitor, scoate-l urgent afara. Iti va strica familia. Sti bine de cate ori te-ai culcat cu nevasta pentru ca ai vrut sa te uiti mai departe. Scoate-l afara. Iar daca cineva e mai puternic decat mine- eu l-am pus pe balcon, intr-o patura. Cineva ma intreba, „Frate Nelu, tu ai televizor?” „Am, cum sa nu?” „Te uiti la el?” De cate ori ma duceam sa intind haine sau sa rezolv ceva, il vedeam. „Ma uit, sigur.” Daca sunteti mai tari decat mine, puneti-l in sufragerie, intr-o camera in care nu doarme nimeni. Trairea in sfintire este serioasa, fratii mei. In zonele in care va simtiti slabi, vulnerabili, puneti acestea sub ochii dumneavoastra.

In urma cu ceva timp, unul dintre fratii diaconi din biserica noastra m-a invitat la el acasa ca sa rezolvam niste probleme. Lucru a fost de asa fel incat a trebuit sa intram in camera baiatului, care avea vreo 14 ani. Cu coada ochiului am vazut calculatorul. Pe coltul calculatorului era lipit un biletel pe care scria: Domnul ma vede, ingerii ma vad, faptele raman, ma impotrivesc cu legamant- cel cu ‘Satana ma ispiteste’ nu-l spusesem atunci. Atata mi-a fost de drag de acel baiat. Am zis, tanarul asta-i serios. Acuma este student anul I la Institutul Teologic. Un om care s-a dedicat lui Dumnezeu. Viitorul va pune in evidenta seriozitatea lui. Ce vei face? Cine dintre noi ia decizia sa-si conduca viata, folosind aceste principii? Nu va grabiti sa dati raspuns. Si Dumnezeu si oamenii s-au saturat de raspuns superficial. Sa fie un raspuns care se naste din inima si adus si udat cu rugaciune si apoi, intarit de Duhul Sfant sa-l pui in practica. Ai vrea sa faci asa? Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

David Platt – Why many Christians are deceived

David Platt itickets.comEverything would be different in these mens lives because of their encounters with Jesus. Everything. Which is why we know, that people who profess to be christians, but whose lives look just like the rest of the world’s are deceived. All kinds of people who supposedly made a decision, prayed a prayer, signed a card, walked an aisle, accepted Jesus into their hearts, but their lives don’t look any different. They say they’re christian, but the reality is they don’t know this Christ (of the Bible). Because when you know this Christ everything begins to change in your life.

I heard one precher put it this way: Imagine I got here late this morning. Imagine these guys finished leading us in musical worship and then a little video came on but it was just a blank stage and 5, 10, 15 minutes go by, you’re sitting there and it’s awkward. And al of a sudden, I come running out on stage and I say, „I am sorry I am here late. I was driving over here on the Interstate and had a flat tire. I got out and fixed the flat tire, but I accidentally stepped out into the middle of the Interstate and this Mack truck hit me head on and it hurt. But, I got up, and finished fixing the tire, got into the car and I drove here. So I apologize for being late”.

Mack-Truck-Wallpaper-HD

Photo credit someordinarygamers.wikia.com

Now, if this was the story I had told you, you would know one of two things: Either (1) I am lying or (2) I am very deceived. And you know that because when someone gets hit my a Mack truck, they look different than they did before. Based on that reality, I think I am on pretty safe ground in saying that when a person comes face to face with God in the flesh, the Savior King and sovereign Lord, and he reaches down into your heart and saves you from the clutches of sin and sin, you’re going to look different. You’re gonna look really different. Everything changes when you follow „this” King.

For more video visit VergeNetwork on Youtube and for more resources visit www.VergeNetwork.org

David Platt – Assurance of Salvation – In light of the danger of spiritual deception, how can someone know they are a Christian?

(Photo via beingisgood.blogspot.com)

Spiritual deception is a very dangerous thing. So, it’s wise to ask: How do I know if I am truly a follower of Christ? Scripture even encourages us in 2 Corinthians 13:5 to test ourselves, examine ourselves to see if we’re in the faith? So we have to ask the question first and foremost- HAVE YOU REPENTED and BELIEVED?

  • Have we repented and believed?
  • Have we turned from our sin and ourselves and trusted in Jesus as Savior and Lord?
  • Have we turned aside  from our every effort to save ourselves and said: Only in Christ, by faith alone in Him, can I be made right before God.
  • Have you leaned completely on Him for Salvation?
  • Have you submitted your life to Him, as the Savior and Lord that He is?

Have you repented and believed? These are questions that the Scripture beckons us to ask. (photo via frontlinedc.com)

And then, Scripture gives us books like 1 John. I would encourage  anybody struggling with assurance of salvation to spend time in 1 John. 1 John is written so that me might have assurance, so that we might know that we are followers of Christ. And that assurance is based on the past work of Christ on the cross for us, and our continually believing in that, and then the effects of that in our lives. There’s no question that the Spirit of God assures us of His presence with us as we walk with him, as we obey him.

That’s part of what 1 John is about. The more we walk with Christ, the more we obey Christ, the more we live out the life of Christ, the more our assurance grows. It’s not that we’re earning salvation by what we’re doing. It’s that we’re assured of the salvation we already have because we see evidence of the Spirit of Christ working in us. I would encourage anybody who is wrestling with this. These are good things to wrestle with.

So, examine: What does Scripture teach about what it really means to follow Christ? Repent and believe. Has this become a reality in my life? And then, spend time in 1 John, ask questions: Am I continually believing in Christ, am I continually following Christ? Or, are there areas where I need to repent of sin, that’s creeping back into my life? And, as the Spirit works that conviction back into our heart, the Spirit’s work is actually, in a sense, affirming us, that we’re His child and He’s drawing us into a deeper and a deeper intimacy with Himself. These are good questions to ask. They’re questions we need to ask. Video via ViewRadical on Youtube.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari